Cazul a vizat refuzul Comisiei Europene de a acorda acces public la o cerere de recunoaștere a unui proiect de extracție și prelucrare a mineralelor ca „proiect strategic” în temeiul Actului privind materiile prime critice și evaluarea aferentă a Comisiei. Comisia a considerat că divulgarea ar submina interesele comerciale ale societății în cauză, inclusiv deoarece proiectul nu a fost desemnat drept proiect strategic. Printre alte elemente, reclamantul a susținut că există un interes public superior care justifică divulgarea, susținând că este probabil ca documentele în cauză să conțină informații importante privind mediul.

Pe baza consultării documentelor în litigiu de către echipa sa de anchetă, Ombudsmanul a considerat că era rezonabil ca Comisia să considere că divulgarea ar aduce atingere intereselor comerciale ale societății în cauză. În plus, deși documentele conțin unele informații cu privire la impactul social și de mediu anticipat al proiectului, acest lucru nu a fost suficient pentru a stabili un interes public superior care să justifice divulgarea.

Prin urmare, Ombudsmanul a închis ancheta, constatând că nu există un caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește refuzul de acces al Comisiei.

Cazul se referea la timpul necesar Comisiei Europene pentru a încheia o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, pe care a inițiat-o în 2016 împotriva Spaniei cu privire la respectarea de către aceasta a normelor UE privind zgomotul ambiental. Reclamantul, un grup de cetățeni interesați de zgomotul produs de aeroporturi în Spania, s-a plâns de faptul că timpul necesar Comisiei pentru a investiga chestiunea nu a fost rezonabil.

Ombudsmanul a constatat că a existat o perioadă de trei ani care nu a arătat nicio urmă a vreunei acțiuni întreprinse de Comisie, ceea ce a constituit un caz de administrare defectuoasă.

Ulterior, Comisia a reluat acțiunea în acest caz, ceea ce înseamnă că formularea unei recomandări nu ar avea niciun scop util. Având în vedere implicațiile majore ale problemelor în cauză asupra sănătății publice, Ombudsmanul se așteaptă ca procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor să fie tratată cu prioritate de către Comisie.

Cele trei cazuri se referă la modul în care Comisia Europeană a aplicat normele sale privind „o mai bună legiferare” și alte cerințe procedurale atunci când a pregătit propuneri legislative privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor (983/2025/MAS), combaterea introducerii ilegale de migranți (2031/2024/VB) și politica agricolă comună (1379/2024/MIK). Comisia a considerat că aceste propuneri sunt urgente și, prin urmare, a omis măsurile prevăzute în normele sale, cum ar fi evaluările impactului și consultările publice. Reclamanții, care sunt organizații ale societății civile, au considerat că aceste omisiuni încalcă normele Comisiei privind o mai bună legiferare. În două cazuri, reclamanții au susținut, de asemenea, că Comisia nu a verificat coerența propunerilor legislative cu obiectivele climatice ale UE, astfel cum se prevede în Legea europeană a climei. Într-un caz, reclamantul și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la încălcarea de către Comisie a Regulamentului său de procedură privind consultările interservicii.   

Ombudsmanul a deschis anchete în cele trei cazuri. Ea a primit răspunsul scris al Comisiei în toate cele trei cazuri, a inspectat dosarele relevante ale Comisiei și echipele sale de anchetă s-au întâlnit cu reprezentanți ai Comisiei în contextul a două anchete.

Comisia a răspuns că normele privind „o mai bună legiferare” nu sunt acte legislative obligatorii, ci un set de instrumente de elaborare a politicilor pentru colectarea informațiilor relevante, care ar trebui aplicate în mod proporțional. Aceasta a susținut, de asemenea, că a colectat toate dovezile relevante înainte de a adopta propunerile legislative în cauză, a consultat părțile interesate și a efectuat evaluările coerenței climatice și consultarea interservicii în conformitate cu normele aplicabile.

Pe baza anchetelor sale, Ombudsmanul a constatat o serie de deficiențe procedurale în ceea ce privește modul în care Comisia a pregătit propunerile legislative care, luate împreună, constituie administrare defectuoasă.

În special, Ombudsmanul a constatat că Comisia a adoptat o interpretare largă a noțiunii de „urgență” și nu a justificat suficient „urgența” propunerilor legislative față de public și nu a documentat derogările sale de la normele aplicabile privind o mai bună legiferare. Ombudsmanul a constatat, de asemenea, că Comisia nu a instituit o procedură care să asigure, astfel cum se prevede în tratate și în jurisprudență, o pregătire transparentă, bazată pe dovezi și favorabilă incluziunii a propunerilor legislative „urgente”. Ombudsmanul a constatat, de asemenea, că, prin faptul că nu a ținut o evidență adecvată a verificărilor obligatorii ale coerenței propunerilor sale cu obiectivele climatice ale UE, Comisia nu a acționat în mod responsabil.

Pentru a remedia aceste deficiențe, Ombudsmanul a formulat două recomandări. Ombudsmanul a recomandat Comisiei să asigure o aplicare previzibilă, consecventă și nearbitrară a normelor sale privind o mai bună legiferare, prin definirea situațiilor „urgente” care justifică o derogare de la cerințele prevăzute în norme. În plus, în cazul în care se acordă derogări, Comisia ar trebui să stabilească o procedură pentru a se asigura că pregătirea urgentă a propunerilor legislative respectă în continuare principiile unui proces legislativ transparent, bazat pe dovezi și favorabil incluziunii. Pentru a sprijini Comisia în această sarcină, Ombudsmanul a făcut patru sugestii, care includ clarificarea normelor sale privind consultarea părților interesate pentru propunerile urgente și asigurarea faptului că dovezile care stau la baza propunerilor sale sunt publicate în timp util pentru a permite o dezbatere publică înainte de adoptarea legislației.

Cazul a vizat modul în care Comisia Europeană a tratat o plângere privind încălcarea dreptului comunitar referitoare la calitatea aerului în Bolzano, Trentino-Alto Adige/Südtirol. Inițial, Comisia a suspendat tratarea plângerii în așteptarea rezultatului procedurilor judiciare în curs cu privire la aceeași chestiune. În urma hotărârii Curții de Justiție a UE, Comisia a informat reclamantul cu privire la intenția sa de a închide cazul.

Ombudsmanul a solicitat informații cu privire la timpul necesar Comisiei pentru a trata plângerea. În cursul anchetei, Comisia a emis decizia finală de închidere a cazului.

Ombudsmanul a constatat că Comisia a informat reclamantul și că nu i-a luat prea mult timp să trateze plângerea.

Ombudsmanul a închis ancheta, concluzionând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei.