Cazul a vizat refuzul Comisiei Europene de a acorda acces public la documentele referitoare la cererile de proiecte de extracție și prelucrare a mineralelor care urmează să fie recunoscute drept „proiecte strategice” în temeiul Actului privind materiile prime critice. Mai precis, reclamantul a solicitat acces la patru decizii ale Comisiei de acordare sau nu a statutului de proiect strategic și la părți din cererile a 12 proiecte care se află pe teritoriul UE și ale căror cereri au fost acceptate. Comisia a considerat că divulgarea documentelor ar aduce atingere intereselor comerciale ale societăților în cauză, întemeindu-se, în ceea ce privește majoritatea documentelor în litigiu, pe o prezumție generală de nedivulgare. Printre alte elemente, reclamantul a susținut că există un interes public superior care justifică divulgarea, având în vedere că este probabil ca documentele să conțină informații importante privind mediul.

Ombudsmanul a considerat că, din cauza naturii lor, este nerezonabil ca Comisia să aplice o prezumție generală de nedivulgare a documentelor legate de desemnarea proiectelor privind materiile prime critice drept proiecte strategice în temeiul CRMA. În plus, pe baza inspecției documentelor de către echipa sa de anchetă, Ombudsmanul a constatat că acestea nu conțin informații sensibile în întregul text, inclusiv pentru că o mare parte dintre ele fuseseră deja făcute publice în mod legal la momentul la care Comisia și-a emis poziția finală cu privire la cererea de acces a reclamantului. Ombudsmanul a considerat, de asemenea, că documentele conțin informații ample privind mediul, inclusiv „informații referitoare la emisiile în mediu” pentru care se consideră că există un interes public superior care justifică divulgarea. Prin urmare, Ombudsmanul a concluzionat că refuzul Comisiei de a acorda acces public constituie un caz de administrare defectuoasă. Ea a recomandat Comisiei să își reexamineze poziția în vederea acordării unui acces larg la documentele în litigiu.

Cele trei cazuri au vizat modul în care Comisia Europeană a aplicat normele sale privind o mai bună legiferare și alte cerințe procedurale atunci când a pregătit propuneri legislative privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor (983/2025/MIK), combaterea introducerii ilegale de migranți (2031/2024/VB) și politica agricolă comună (1379/2024/MIK). Comisia a considerat că aceste propuneri sunt urgente și, prin urmare, a omis măsurile prevăzute în normele sale, cum ar fi evaluările impactului și consultările publice. Reclamanții, care sunt organizații ale societății civile, au considerat că aceste omisiuni încalcă normele Comisiei privind o mai bună legiferare. În două cazuri, reclamanții au susținut, de asemenea, că Comisia nu a evaluat coerența propunerilor legislative cu obiectivele climatice ale UE, astfel cum se prevede în Legea europeană a climei. Într-un caz, reclamantul și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la încălcarea de către Comisie a Regulamentului său de procedură privind consultările interservicii.

Pe baza anchetelor sale, Ombudsmanul a constatat deficiențe procedurale în ceea ce privește modul în care Comisia a pregătit propunerile legislative în cauză, ceea ce, luate împreună, a constituit un caz de administrare defectuoasă. Pentru a remedia aceste deficiențe, Ombudsmanul a recomandat Comisiei să asigure o aplicare previzibilă, coerentă și nearbitrară a normelor sale privind o mai bună legiferare, prin definirea situațiilor „urgente” care justifică o derogare de la cerințele acestora, precum și prin înregistrarea și explicarea motivelor oricăror derogări acordate. În plus, în cazul în care se acordă derogări, Comisia ar trebui să stabilească o procedură pentru a se asigura că pregătirea urgentă a propunerilor legislative respectă în continuare principiile unui proces legislativ transparent, bazat pe dovezi și favorabil incluziunii. Pentru a sprijini Comisia în această sarcină, Ombudsmanul a făcut, de asemenea, patru sugestii de îmbunătățire, care au inclus: clarificarea normelor sale privind consultarea părților interesate pentru propunerile urgente; asigurarea faptului că documentele analitice care înlocuiesc evaluările impactului și care prezintă dovezile care stau la baza propunerilor sale sunt publicate în timp util pentru a permite o dezbatere publică înainte de adoptarea legislației; emiterea de orientări privind punerea în aplicare a evaluărilor coerenței climatice; furnizarea și înregistrarea justificărilor pentru scurtarea perioadelor de consultare interservicii sub pragurile stabilite.

În răspunsul său adresat Ombudsmanului, Comisia a convenit să reflecteze asupra definirii situațiilor „urgente” în cursul viitoarei revizuiri a normelor privind o mai bună legiferare, precum și să înregistreze și să publice motivele pentru aplicarea oricăror derogări de la cerințele acestora. De asemenea, Comisia s-a angajat să asigure consultări specifice cu privire la propunerile sale „urgente”, să publice documentele analitice cu dovezi în sprijinul propunerilor sale în termen de trei luni de la adoptare, să includă evaluări ale coerenței climatice atât în documentele analitice, cât și în expunerile de motive pentru propunerile viitoare și să furnizeze justificări pentru scurtarea consultărilor interservicii.

În observațiile lor cu privire la răspunsul Comisiei, reclamanții au considerat că angajamentele Comisiei nu sunt nici clare, nici suficient de concrete pentru a garanta un proces legislativ transparent, incluziv și bazat pe dovezi.

Ombudsmanul a salutat răspunsul general constructiv al Comisiei la recomandările și sugestiile sale de îmbunătățire. Acestea fiind spuse, răspunsul Comisiei nu oferă încă suficientă claritate cu privire la măsurile concrete pe care intenționează să le ia pentru a pune în aplicare recomandările și sugestiile de îmbunătățire ale Ombudsmanului.

Prin urmare, Ombudsmanul va monitoriza această chestiune pe baza plângerilor viitoare și după finalizarea de către Comisie a revizuirii normelor privind o mai bună legiferare. În această etapă, nu sunt justificate anchete suplimentare, iar Ombudsmanul a închis cele trei cazuri.

Cazul a vizat refuzul Comisiei Europene de a acorda acces public la o cerere de recunoaștere a unui proiect de extracție și prelucrare a mineralelor ca „proiect strategic” în temeiul Actului privind materiile prime critice și evaluarea aferentă a Comisiei. Comisia a considerat că divulgarea ar submina interesele comerciale ale societății în cauză, inclusiv deoarece proiectul nu a fost desemnat drept proiect strategic. Printre alte elemente, reclamantul a susținut că există un interes public superior care justifică divulgarea, susținând că este probabil ca documentele în cauză să conțină informații importante privind mediul.

Pe baza consultării documentelor în litigiu de către echipa sa de anchetă, Ombudsmanul a considerat că era rezonabil ca Comisia să considere că divulgarea ar aduce atingere intereselor comerciale ale societății în cauză. În plus, deși documentele conțin unele informații cu privire la impactul social și de mediu anticipat al proiectului, acest lucru nu a fost suficient pentru a stabili un interes public superior care să justifice divulgarea.

Prin urmare, Ombudsmanul a închis ancheta, constatând că nu există un caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește refuzul de acces al Comisiei.