Cazul a vizat o decizie a Comisiei Europene de a considera neeligibile anumite costuri declarate de o organizație neguvernamentală care a participat la un proiect finanțat de UE menit să combată rasismul împotriva romilor. Reclamantul a susținut că Comisia nu a examinat în mod corespunzător elementele de probă înainte de a stabili că costurile erau neeligibile.

Ombudsmanul a investigat această chestiune și a constatat că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

În cadrul Conferinței Rețelei europene a ombudsmanilor, care a avut loc în perioada 19-20 iunie 2017, unii ombudsmani care au participat la Grupul de lucru privind migrația și-au exprimat îngrijorarea cu privire la aplicarea practică a unei derogări specifice, prevăzută la articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva privind reîntregirea familiei („directiva”)[1].

Mai precis, statele membre pot decide să nu aplice derogarea de la cerințele [2] prevăzute pentru exercitarea dreptului la reîntregirea familiei [3] în cazul în care cererea de reîntregire a familiei este depusă după expirarea unei perioade de trei luni [4] de la acordarea statutului de refugiat.

În urma discuției din cadrul grupului de lucru, serviciile Ombudsmanului federal belgian au clarificat într-un e-mail din 18 octombrie 2017 că legislația belgiană depășește perioada minimă de trei luni prevăzută în directivă [5] și aplică un termen de 12 luni pentru aplicabilitatea derogării.

Cu toate acestea, Ombudsmanul federal belgian a observat, pe baza plângerilor primite, că membrii de familie ai refugiaților din Belgia se pot confrunta cu dificultăți practice care îi împiedică să își depună cererea în termen de 12 luni de la acordarea statutului de refugiat susținătorului reîntregirii. Aceste dificultăți au fost abordate inițial în 2015 ^[6]. Prin urmare, membrii de familie ai refugiaților își pot depune cererea direct dacă prezintă dovada identității lor, completează formularul de cerere de viză și, în cele din urmă, plătesc taxele de viză (dosarul lor poate fi completat ulterior).

Cu toate acestea, potrivit Ombudsmanului federal belgian, posturile consulare s-au confruntat în continuare cu unele dificultăți, deoarece, de exemplu:

(1) Posturile consulare nu menționează întotdeauna informațiile relevante pe site-ul lor internet sau în documentele justificative pentru refugiați.

(2) Statele membre nu informează întotdeauna în mod activ membrii de familie ai refugiaților care contactează oficiile consulare cu privire la posibilitatea ca aceștia să depună cererea în mod direct.

(3) Solicitanții de viză se confruntă uneori cu întârzieri mari în obținerea unei programări la Ambasadă (din cauza lipsei capacității administrative, ceea ce duce la constrângeri organizatorice severe).

(4) Aplicarea unor norme favorabile depinde de cunoașterea de către ambasadă a acestor norme și a constrângerilor organizatorice.

(5) Remedierea situațiilor în care expirarea termenului se datorează acțiunilor (sau inacțiunii) unei ambasade este dificilă, deoarece Ministerul Afacerilor Externe și Oficiul pentru Imigrări au poziții contradictorii în această privință.

Pentru a soluționa aceste probleme, Ombudsmanul federal belgian a dorit să solicite Comisiei informații cu privire la o posibilă interpretare mai favorabilă a directivei.

Interogare

În întrebarea transmisă Comisiei de Ombudsmanul European, instituția a fost întrebată dacă ar putea confirma că interpretarea sa (favorabilă) a termenului de trei luni [prevăzut la articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2003/86/CE] dată în Comunicarea Comisiei din 2014 [7] care oferă orientări statelor membre cu privire la modul de aplicare a directivei [8] este încă valabilă, având în vedere agravarea crizei refugiaților începând din 2014 și proporția relativ mică de solicitanți de azil cărora li s-a acordat statutul de refugiat de către statele membre până în prezent.

Răspunsul Comisiei

La 20 decembrie 2017, Comisia a răspuns la interogare.

Comisia a confirmat că declarația făcută în comunicarea sa din 2014 privind orientările pentru aplicarea directivei era încă aplicabilă. Aceasta a citat pe larg secțiunea 6.1.3 din comunicare.

Comisia a adăugat că, în „Agenda europeană privind migrația” din mai 2015 [9], a subliniat că, drept răspuns la tragediile umane din criza migrației, statele membre ar trebui să utilizeze alte căi legale aflate la dispoziția persoanelor care au nevoie de protecție, în paralel cu relocarea. Printre acestea se numără „sponsorizările private/neguvernamentale și permisele umanitare, precum și clauzele de reîntregire a familiei”. Comisia a concluzionat că declarația menționată mai sus demonstrează că poziția Comisiei cu privire la aspectele legate de reîntregirea familiei refugiaților nu s-a schimbat ca urmare a agravării crizei refugiaților.

În cele din urmă, Comisia a făcut trimitere la un raport privind un studiu recent al REM (Rețeaua europeană de migrație), care oferă o imagine de ansamblu a situației din diferite state membre în ceea ce privește intervalul de timp în care ar trebui depuse cererile de facilitare a reîntregirii familiei pentru refugiați [10]. 

Răspunsul Comisiei a fost trimis Ombudsmanului federal belgian la 9 ianuarie 2018.

Feedback

Ombudsmanul federal belgian nu a prezentat observații cu privire la răspunsul Comisiei.

Procedura de închidere

Având în vedere conținutul răspunsului (și anume faptul că Comisia a confirmat declarația pe care a făcut-o în comunicarea sa din 2014) și faptul că Ombudsmanul federal belgian nu a prezentat observații, s-a concluzionat că problema ridicată în interogare a fost abordată în mod adecvat.

[1] Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, JO L 251, 3.10.2003, p. 12.

[2] Aceste cerințe sunt: (i) cazare adecvată pentru familie, (ii) asigurare de sănătate și (iii) resurse stabile și regulate suficiente.

[3] Partea relevantă a articolului 12 alineatul (1) primul paragraf are următorul cuprins: „Prin derogare de la articolul 7, statele membre nu impun refugiatului și/sau membrului (membrilor) familiei să furnizeze, în ceea ce privește cererile referitoare la membrii familiei menționați la articolul 4 alineatul (1), dovada că refugiatul îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 7.”

[4] Partea relevantă a articolului 12 alineatul (1) al treilea paragraf are următorul cuprins: „Statele membre pot solicita refugiatului să îndeplinească condițiile menționate la articolul 7 alineatul (1) în cazul în care cererea de reîntregire a familiei nu este depusă în termen de trei luni de la acordarea statutului de refugiat” (sublinierea noastră).

[5] Articolul 10 alineatul (2) a cincea liniuță din Legea din 15 decembrie 1980 privind intrarea, șederea, stabilirea și îndepărtarea străinilor (Belgia).

[6] Ombudsmanul belgian a enumerat următoarele inconsecvențe practice care au fost abordate de Ministerul Afacerilor Externe și de Oficiul pentru Imigrări în 2015: (1) Ambasadele belgiene solicită solicitanților să își legalizeze toate documentele înainte de a solicita reîntregirea familiei, ceea ce necesită mult timp. (2) Ombudsmanul belgian a observat că membrii de familie au întâmpinat dificultăți serioase în obținerea tuturor documentelor suplimentare solicitate de ambasadă pentru înregistrarea cererii.

[7] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind orientările pentru aplicarea Directivei 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei, COM(2014) 210 final.

[8] COM(2014) 210, 6.1.3: „Articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf permite statelor membre să solicite refugiatului să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) în cazul în care cererea de reîntregire a familiei nu este depusă în termen de trei luni de la acordarea statutului de refugiat. Refugiații se confruntă adesea cu dificultăți practice în acest interval de timp și acestea pot constitui un obstacol practic în calea reîntregirii familiei. Prin urmare, Comisia consideră că cea mai adecvată soluție este faptul că majoritatea statelor membre nu aplică această limitare.

Cu toate acestea, în cazul în care statele membre optează pentru aplicarea acestei dispoziții, Comisia consideră că acestea ar trebui să țină seama de obstacolele practice obiective cu care se confruntă solicitantul ca fiind unul dintre factori atunci când evaluează o cerere individuală. În plus, deși statele membre, în conformitate cu articolul 11 și cu articolul 5 alineatul (1), sunt libere să stabilească dacă cererea ar trebui depusă fie de susținătorul reîntregirii, fie de membrul familiei, situația specifică a refugiaților și a membrilor familiilor acestora poate face acest lucru deosebit de dificil sau imposibil.

Prin urmare, Comisia consideră că statele membre, în special atunci când aplică un termen, ar trebui să permită posibilitatea ca sponsorul să depună cererea pe teritoriul statelor membre pentru a garanta eficacitatea dreptului la reîntregirea familiei. În cele din urmă, în cazul în care un solicitant se confruntă cu obstacole practice obiective în calea respectării termenului de trei luni, Comisia consideră că statele membre ar trebui să le permită să depună o cerere parțială, care să fie completată de îndată ce documentele devin disponibile sau urmărirea este finalizată cu succes. De asemenea, Comisia îndeamnă statele membre să furnizeze informații clare privind reîntregirea familiei pentru refugiați în timp util și într-un mod ușor de înțeles (de exemplu, atunci când li se acordă statutul de refugiat). ”

[9] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: O agendă europeană privind migrația [COM(2015) 240].

[10] Raportul este disponibil la adresa: https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/00_family_reunification_sr_final.pdf

The case concerned the handling by the Commission of a complaint concerning the complainant's exclusion from a network of experts due to his allegedly inappropriate behaviour. The Ombudsman inquired into the issue and found that the Commission's overall response to the allegations made against the complainant was inadequate. The Ombudsman found that the Commission had failed to carry out a thorough, objective and neutral assessment of the facts. The Ombudsman then made a proposal for a solution, which the Commission rejected. The Ombudsman has therefore decided to close the case with a finding of maladministration on the part of the Commission.

Această plângere a fost depusă de o societate germană care își desfășoară activitatea în domeniul ingineriei naturale, al științelor culturale și al medicinei. Acesta a vizat un proiect al UE care se ocupă de înțelegerea mecanismelor de control al ciclului celular și de găsirea unor soluții posibile pentru bolile legate de ciclul celular. În urma unui audit al proiectului, Comisia a decis să nu accepte anumite cheltuieli ca fiind eligibile. Reclamantul s-a opus acestei decizii și a susținut că modul în care Comisia și auditorii săi au gestionat auditul a fost incorect, inechitabil și neconform cu bunele practici administrative. Ombudsmanul a investigat aceste aspecte și nu a constatat niciun caz de administrare defectuoasă în comportamentul Comisiei.

Cazul a vizat modul în care ENISA a realocat sarcinile și a efectuat schimbări în mediul de lucru al reclamantului, un angajat al ENISA. Ombudsmanul a investigat chestiunea și a făcut o propunere pentru o soluție amiabilă, pe care ENISA nu a acceptat-o. Ombudsmanul a formulat apoi proiecte de recomandări, în care a solicitat ENISA: 1) să recunoască faptul că nu a (a) consultat reclamantul înainte de adoptarea deciziilor de schimbare a repartizării, (b) să își motiveze acțiunile, (c) să își comunice în mod corespunzător deciziile de schimbare a repartizării, (d) să răspundă cererilor relevante ale reclamantului și (e) să țină seama în mod corespunzător de bunăstarea reclamantului; 2) să ofere reclamantului scuze; 3) să efectueze o plată ex gratia de 1 000 EUR către reclamant; și 4) să îi ofere Ombudsmanului un angajament oficial că nu va comite astfel de cazuri de administrare defectuoasă în viitor. ENISA a acceptat proiectele de recomandări ale Ombudsmanului și a luat măsuri pentru a le pune în aplicare. Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul.