[Fabricat în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European (1)]

Plângerea

Reclamantul obișnuia să ofere pariuri sportive în Saxonia Inferioară (Germania). În plângerea sa adresată Ombudsmanului, depusă de avocatul său în ianuarie 2005, reclamantul a raportat că autoritățile germane i-au ordonat să nu mai ofere pariuri sportive, obligându-l astfel să își închidă afacerea. În opinia reclamantului, comportamentul autorităților germane a încălcat legislația UE în general și libertatea de a presta servicii în special.

Potrivit reclamantului, avocatul său a depus o plângere privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Germaniei și a autorităților germane la Reprezentanța Comisiei Europene la Berlin, la 20 februarie 2004. Tot potrivit reclamantului, i s-a comunicat ulterior, ca răspuns la o anchetă, că plângerea nu a fost tratată și nici trimisă la Bruxelles. Prin urmare, avocatul reclamantului a trimis plângerea direct Comisiei, unde a fost înregistrată cu numărul de referință 2004/4463.

Într-o scrisoare din 30 noiembrie 2004, avocatul reclamantului a întrebat Comisia cu privire la stadiul anchetei. Potrivit reclamantului, această scrisoare a rămas fără răspuns.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a susținut, în esență, că Comisia nu a tratat în mod corespunzător plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar. El a susținut că este necesară de urgență o reacție rapidă din partea Comisiei, deoarece a suferit daune ca urmare a faptului că nu și-a putut desfășura activitatea.

INQUIRY

Avizul Comisiei

În avizul său, Comisia a formulat următoarele observații:

La momentul trimiterii avizului (iunie 2005), Comisia primise 7 plângeri împotriva Germaniei privind serviciile de jocuri de noroc (2003/4350, 2003/5288, 2004/4054, 2004/4463, 2004/4899, 2004/4685 și 2005/4017). Aceste plângeri au vizat restricțiile naționale privind organizarea serviciilor de jocuri de noroc, comunicările comerciale referitoare la serviciile de jocuri de noroc și stabilirea.

Prima plângere a unui furnizor de servicii de pariuri sportive fusese înregistrată în aprilie 2003. Comisia nu a luat o decizie de inițiere a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, deoarece o hotărâre a Curții Europene de Justiție într-o cauză conexă privind Italia a fost considerată esențială pentru evaluarea acestei restricții. Hotărârea Curții din 6 noiembrie 2003 în cauza C-243/01 (Gambelli și alții) a furnizat Comisiei orientări pentru evaluarea acestor plângeri.

În lumina jurisprudenței Curții de Justiție, Comisia a evaluat justificarea și proporționalitatea unei serii de interdicții naționale privind serviciile de pariuri sportive. O scrisoare de punere în întârziere a fost trimisă Danemarcei la 30 martie 2004 într-o cauză referitoare la serviciile de pariuri sportive.

Cu toate acestea, în cadrul reuniunilor sale din 13 octombrie și 14 decembrie 2004, Comisia a decis să amâne deciziile de inițiere a procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar în cazurile referitoare la restricții similare celor invocate de reclamant în plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar în cazurile referitoare la Germania (2003/4350), Italia (2003/4616) și Țările de Jos (2002/5443). Aceste plângeri erau în prezent în curs de examinare.

Plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar a fost primită la 26 aprilie 2004. Prin scrisoarea din 27 mai 2004, Comisia l-a informat pe avocatul reclamantului că plângerea a fost înregistrată.

Într-un fax din 30 noiembrie 2004, reclamantul a solicitat o copie a corespondenței Comisiei cu autoritățile germane. Până în prezent, Comisia nu a avut niciun contact cu autoritățile germane cu privire la serviciile de pariuri sportive în general sau cu privire la un caz specific.

Comisia încă examina în mod activ aspecte specifice ale plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar. La 30 mai 2005, aceasta a trimis o scrisoare avocatului reclamantului, în care a explicat situația actuală și a solicitat reclamantului să prezinte o copie a permisului casei sale de pariuri.

În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia Comisia ar trebui să acționeze rapid, a trebuit remarcat faptul că Comisia nu avea competența nici de a interveni și de a opri acțiunile, nici de a împiedica orice anchetă penală inițiată de un stat membru.

În „Comunicarea către Parlamentul European și Ombudsmanul European privind relațiile cu reclamantul în ceea ce privește încălcările dreptului comunitar” [COM(2002) 141 final, JO 2002 C 244, p. 5], Comisia a indicat că, în general, a propus investigarea plângerilor în vederea luării unei decizii de punere în întârziere sau de închidere a cazului în termen de cel mult un an de la data înregistrării plângerii. Cu toate acestea, Comisia a avut în vedere posibilitatea ca această regulă să nu poată fi respectată. Acest lucru ar fi valabil în special în cazul în care Comisia s-ar confrunta cu cazuri care implică o evaluare dificilă a justificării și proporționalității măsurii naționale în cauză, pe baza unor considerente de ordine publică. Aceasta a fost situația în speță. În astfel de circumstanțe, Comisia s-a angajat „să informeze reclamantul în scris”. Acest lucru a fost realizat în speță prin scrisoarea din 30 mai 2005.

Comisia a prezentat o copie a scrisorii sale din 30 mai 2005. În această scrisoare, Comisia face referire la plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar ca fiind depusă la 5 aprilie 2004 și la alte scrisori din partea reclamantului sau a avocatului acestuia din 15 iunie 2004, 30 noiembrie 2004 și 18 aprilie 2005. Comisia a declarat că tratează „în mod intensiv” plângerea reclamantului și alte plângeri referitoare la serviciile de pariuri sportive din Germania. În ceea ce privește calendarul, scrisoarea precizează „că, din cauza termenelor procedurale speciale pentru anchetele Comisiei în legătură cu încălcările tratatului, adoptarea unei poziții de către Comisie nu poate fi probabil așteptată în viitorul apropiat”.

Observațiile reclamanților

În observațiile sale, reclamantul a susținut că avizul Comisiei a fost greșit și incomplet în ceea ce privește datele, având în vedere că acesta a depus deja plângerea la Reprezentanța Comisiei la Berlin la 20 februarie 2004. Potrivit reclamantului, această plângere nu a fost tratată și nici transmisă mai departe. Numai atunci când a telefonat Reprezentanței, avocatul reclamantului a aflat că plângerea se afla încă la Berlin. În opinia reclamantului, s-a pierdut astfel timp prețios. Reclamantul a susținut, de asemenea, că nu a putut vedea cum a propus Comisia să procedeze în continuare și când va solicita în cele din urmă avizul Germaniei.

Reclamantul a prezentat copii după două scrisori adresate Comisiei la 5 aprilie 2004 și la 4 iulie 2005. În scrisoarea sa adresată Comisiei la 5 aprilie 2004, avocatul reclamantului face referire la faptul că a adresat deja plângerea Reprezentanței Comisiei la Berlin la 20 februarie 2004.

DECIZIA

1 Observație introductivă

1.1 Reclamantul obișnuia să ofere pariuri sportive în Saxonia Inferioară (Germania). În plângerea sa adresată Ombudsmanului, depusă de avocatul său în ianuarie 2005, reclamantul a raportat că autoritățile germane i-au ordonat să nu mai ofere pariuri sportive, obligându-l astfel să își închidă afacerea. În opinia reclamantului, comportamentul autorităților germane a încălcat legislația UE în general și libertatea de a presta servicii în special. Prezenta cauză se referă la tratarea plângerii privind încălcarea dreptului comunitar pe care reclamantul a depus-o la Comisia Europeană în 2004 și care a fost înregistrată de aceasta din urmă cu numărul de referință 2004/4463.

1.2 În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a susținut că plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar a fost deja trimisă, de către avocatul său, Reprezentanței Comisiei la Berlin la 20 februarie 2005. Potrivit reclamantului, i s-a comunicat ulterior, ca răspuns la o anchetă, că plângerea nu a fost nici tratată, nici trimisă la Bruxelles. Ulterior, reclamantul a depus plângerea direct la Comisie, prin scrisoarea din 5 aprilie 2004.

1.3 În opinia sa, Comisia s-a abținut să examineze afirmația reclamantului potrivit căreia plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar fusese deja depusă la 20 februarie 2004, dar nu fusese tratată la început.

1.4 Ombudsmanul ia notă de faptul că presupusa omisiune a Comisiei de a trata în mod corespunzător scrisoarea pe care reclamantul pretinde că a adresat-o Reprezentanței Comisiei este menționată în mod clar în plângerea pe care reclamantul i-a adresat-o în ianuarie 2005. Ar putea fi util să se reamintească faptul că această plângere constă într-o singură pagină și mai multe anexe. În aceste condiții, Ombudsmanul nu înțelege de ce Comisia nu a abordat această chestiune în avizul său. Pentru a clarifica acest aspect, ar trebui, prin urmare, să se efectueze anchete suplimentare. Astfel de anchete suplimentare ar conduce în mod inevitabil la întârzieri suplimentare într-o chestiune care, potrivit reclamantului, este urgentă. Având în vedere concluziile sale privind celelalte aspecte ale cazului (a se vedea punctul 2 de mai jos), Ombudsmanul consideră, prin urmare, că cea mai bună modalitate de a proceda este de a exclude chestiunea menționată mai sus din domeniul de aplicare al prezentei anchete, astfel încât să permită Ombudsmanului să abordeze miezul problemei cât mai rapid posibil. Cu toate acestea, reclamantul rămâne liber să îi prezinte din nou chestiunea respectivă într-o plângere separată.

1.5 Prin urmare, prezenta anchetă nu va aborda afirmația reclamantului potrivit căreia Comisia nu a tratat în mod corespunzător scrisoarea sa din 20 februarie 2004.

2 Presupusa nesoluționare a plângerii privind încălcarea dreptului comunitar

2.1 Reclamantul a susținut că plângerea sa 2004/4463 privind încălcarea dreptului comunitar nu a fost tratată în mod corespunzător de către Comisie. Acesta a subliniat că a solicitat informații cu privire la situația actuală într-o scrisoare trimisă la 30 noiembrie 2004, fără a primi un răspuns.

2.2 În avizul său, Comisia a subliniat că, la momentul transmiterii avizului (iunie 2005), primise șapte plângeri împotriva Germaniei privind serviciile de jocuri de noroc (2003/4350, 2003/5288, 2004/4054, 2004/4463, 2004/4899, 2004/4685 și 2005/4017). Comisia a explicat că a înregistrat prima plângere în aprilie 2003 și că nu a luat o decizie de inițiere a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, deoarece o hotărâre a Curții Europene de Justiție într-o cauză conexă privind Italia a fost considerată esențială pentru evaluarea acestei restricții. Potrivit Comisiei, hotărârea Curții din 6 noiembrie 2003 în cauza C-243/01 (Gambelli și alții) i-a furnizat orientări pentru a evalua astfel de plângeri.

Comisia a adăugat că, având în vedere jurisprudența Curții de Justiție, a evaluat justificarea și proporționalitatea unei serii de interdicții naționale privind serviciile de pariuri sportive și că o scrisoare de punere în întârziere a fost trimisă Danemarcei la 30 martie 2004 într-o cauză referitoare la serviciile de pariuri sportive.

Cu toate acestea, în cadrul reuniunilor sale din 13 octombrie și 14 decembrie 2004, Comisia a decis să amâne deciziile de inițiere a procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar în cazurile referitoare la restricții similare celor invocate de reclamant în plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar în cazurile referitoare la Germania (2003/4350), Italia (2003/4616) și Țările de Jos (2002/5443). Aceste plângeri sunt în prezent în curs de examinare suplimentară.

Comisia a explicat că, într-un fax din 30 noiembrie 2004, reclamantul a solicitat o copie a corespondenței sale cu autoritățile germane. Aceasta a subliniat că, până în prezent, nu a avut niciun contact cu autoritățile germane cu privire la serviciile de pariuri sportive în general sau cu privire la un caz specific.

Potrivit Comisiei, aceasta încă examina în mod activ aspecte specifice ale plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar. La 30 mai 2005, aceasta a trimis o scrisoare avocatului reclamantului, în care a explicat situația actuală și a solicitat reclamantului să prezinte o copie a permisului casei sale de pariuri.

Comisia a luat notă de faptul că a indicat, în „Comunicarea către Parlamentul European și Ombudsmanul European privind relațiile cu reclamantul în ceea ce privește încălcările dreptului comunitar” [COM(2002) 141 final, JO 2002 C 244, p. 5], că, în general, a propus investigarea plângerilor în vederea adoptării unei decizii de punere în întârziere sau de închidere a cazului în termen de cel mult un an de la data înregistrării plângerii. Potrivit Comisiei, acest lucru nu excludea totuși posibilitatea ca ancheta sa să dureze mai mult decât atât. Comisia a susținut că acest lucru ar fi valabil în special în cazul în care s-ar confrunta cu cazuri care implică o evaluare dificilă a justificării și a proporționalității măsurii naționale în cauză, pe baza unor considerente de ordine publică. Potrivit Comisiei, aceasta era situația în speță. Comisia a remarcat că s-a angajat „să informeze reclamantul în scris” în astfel de circumstanțe. Potrivit Comisiei, acest lucru ar fi fost realizat în speță prin scrisoarea din 30 mai 2005.

2.3 Răspunsul la scrisorile primite de la cetățeni într-un termen rezonabil reprezintă o bună practică administrativă. În cazul de față, Comisia a răspuns la scrisoarea reclamantului din 30 noiembrie 2004 la 30 mai 2005, adică la șase luni de la trimiterea acesteia. Ombudsmanul consideră că nu s-au oferit explicații sau scuze pentru această întârziere considerabilă. Lipsa unui răspuns din partea Comisiei la scrisoarea reclamantului din 30 noiembrie 2004 într-un termen rezonabil constituie, prin urmare, un caz de administrare defectuoasă.

2.4 Ombudsmanul ia notă de faptul că, în "comunicarea" sa din 2002, Comisia s-a angajat să investigheze plângerile în vederea luării unei decizii de punere în întârziere sau de închidere a cazului în termen de cel mult un an de la data înregistrării plângerii. Din formularea comunicării („de regulă”) reiese clar că acest lucru nu exclude posibilitatea ca o anchetă să dureze mai mult de un an în cazul în care există motive întemeiate, în special în cazul în care o plângere ridică probleme dificile sau complexe. După cum a observat în mod corect Comisia, „comunicarea” din 2002 prevede că reclamantul trebuie să fie informat în scris în astfel de cazuri.

Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că, pentru a fi semnificative, informațiile care trebuie furnizate unui reclamant în astfel de cazuri trebuie cel puțin să explice motivele pentru care tratarea plângerii va dura mai mult de un an.

Cu toate acestea, în scrisoarea sa adresată reclamantului la 30 mai 2005, Comisia a afirmat pur și simplu „că, din cauza termenelor procedurale speciale pentru anchetele Comisiei în legătură cu încălcările tratatului, adoptarea unei poziții de către Comisie nu poate fi probabil așteptată în viitorul apropiat”.

În opinia Ombudsmanului, această „explicație” este în mod evident inadecvată, având în vedere că nu se referă la nicio circumstanță specială care ar justifica faptul că ancheta Comisiei a depășit perioada de un an care ar trebui, în conformitate cu „comunicarea” din 2002, să fie respectată „de regulă”. Neprezentarea de către Comisie a unor motive adecvate pentru a nu fi în măsură să încheie ancheta privind plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar în termen de un an de la înregistrarea acesteia constituie, prin urmare, administrare defectuoasă.

2.5 În ceea ce privește tratarea plângerii privind încălcarea dreptului comunitar ca atare, examinarea acestor plângeri cu diligență și fără întârzieri nejustificate constituie o bună practică administrativă. Ombudsmanul ia act de faptul că, în opinia sa, Comisia a susținut că examinează în continuare în mod activ aspecte specifice ale plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar. El observă, de asemenea, că, în scrisoarea sa adresată reclamantului la 30 mai 2005, Comisia a susținut că tratează „în mod intensiv” plângerea reclamantului și alte plângeri referitoare la serviciile de pariuri sportive din Germania.

Cu toate acestea, în opinia Ombudsmanului, aceste afirmații nu par să fie susținute de informațiile care au fost transmise Ombudsmanului.

În primul rând, ar trebui remarcat faptul că Comisia a subliniat că hotărârea Curții din 6 noiembrie 2003 în cauza C-243/01 (Gambelli și alții) i-a furnizat orientări pentru a evalua plângeri precum cea care i-a fost prezentată de reclamant. Cu toate acestea, această hotărâre a fost deja pronunțată cu mai mult de 1 1⁄2 ani în urmă. De asemenea, ar trebui remarcat faptul că Comisia a susținut că plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar a confruntat-o cu un caz care implică o evaluare dificilă a justificării și proporționalității măsurii naționale în cauză, pe baza unor considerente de ordine publică. Cu toate acestea, Ombudsmanul observă că, în opinia sa, Comisia însăși a recunoscut că, până în prezent, nu a avut niciun contact cu autoritățile germane cu privire la serviciile de pariuri sportive în general sau cu privire la un caz specific. Este dificil de înțeles modul în care Comisia ar putea evalua justificarea și proporționalitatea dispozițiilor relevante ale legislației germane fără a solicita, cel puțin, autorităților germane informații și explicații cu privire la „considerațiile legate de ordinea publică” pe care s-au bazat aceste dispoziții.

2.6 Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul consideră că plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar nu a fost tratată în mod corespunzător de către Comisie.

3 Concluzie

Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul adresează Comisiei următorul proiect de recomandare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului:

Proiectul de recomandare

Comisia ar trebui să trateze plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar cu diligență și fără întârzieri nejustificate.

Comisia și reclamantul vor fi informați cu privire la acest proiect de recomandare. În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului, Comisia trimite un aviz detaliat până la 31 octombrie 2005. Avizul detaliat ar putea consta în acceptarea deciziei Ombudsmanului și o descriere a măsurilor luate pentru punerea în aplicare a proiectului de recomandare.

Strasbourg, 27 iulie 2005

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Decizia 94/262 a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, JO 1994, L 113, p. 15.