Contextul plângerii

1. Reclamantul este un cetățean german care a depus o plângere împotriva presupusei neinvestigări de către Comisia Europeană a plângerii sale privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Germaniei, care se referea la lucrări de construcție neautorizate într-o zonă protejată de Directiva 92/43/CEE a Consiliului (denumită în continuare "Directiva privind habitatele" sau "directiva")[1].

2. La 20 octombrie 2010, reclamantul a scris Comisiei pentru a o informa cu privire la ceea ce el a considerat a fi lucrări de construcție neautorizate pe malurile râului Lower Havel din Brandenburg și Saxonia, o zonă protejată în temeiul Directivei privind habitatele. El a susținut că, în conformitate cu Directiva habitate, faptul că lucrările au fost efectuate într-un sit protejat și au avut un impact asupra speciilor protejate înseamnă că ar fi trebuit efectuată o evaluare adecvată a impactului.

3. La 14 iulie 2011, Comisia a informat reclamantul că lucrările respective făceau parte dintr-un proiect de refacere a cursului natural al râului. Prin urmare, acestea erau direct legate de gestionarea sitului și, prin urmare, obligația impusă la articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate nu se aplica. În plus, efectele proiectului au fost examinate în detaliu în planul de dezvoltare. Din acest motiv, Comisia a decis să închidă cazul.

4. Reclamantul a răspuns că dezvoltatorul proiectului nu face parte din gestionarea sitului și că, în cazul în care dezvoltatorii proiectului ar fi considerați ca făcând parte din gestionarea unui sit, articolul 6 alineatul (3) din Directiva privind habitatele ar rămâne fără obiect. Acesta a susținut că nu există un plan de gestionare autorizat pentru zona în cauză și că nu a existat nicio analiză care să stabilească dacă lucrările ar afecta în mod negativ speciile protejate sau situl. Planul de dezvoltare elaborat de un ONG german de mediu nu a menționat o serie de specii pe cale de dispariție din zonă. Prin urmare, reclamantul a considerat că Comisia ar fi trebuit să investigheze mai în profunzime plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar.

5. Mai precis, reclamantul s-a îndoit dacă proiectele de construcție ar putea fi realizate în situri protejate fără un studiu adecvat de evaluare a impactului și dacă s-ar putea aplica standarde diferite diferiților dezvoltatori de proiecte. Reclamantul a subliniat că lucrările de construcție fac parte dintr-un proiect care ar distruge pajiștile care reprezintă 80 % din sit, punând astfel în pericol biodiversitatea acestuia.

6. La 7 octombrie 2011, Comisia a răspuns că nu a afirmat niciodată că inițiatorul proiectului făcea parte din gestionarea sitului, dar că lucrările făceau parte din planul de gestionare și de dezvoltare și că, prin urmare, nu era necesară o evaluare în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate. În plus, aceasta a subliniat că efectele proiectului fuseseră examinate în detaliu în planul de dezvoltare. Aceasta a recunoscut că statele membre trebuie să se asigure că un proiect nu duce la deteriorarea sau perturbarea habitatelor din zonă, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din directivă. Cu toate acestea, în speță nu a existat o astfel de deteriorare.

Obiectul anchetei

7. Reclamantul a prezentat următoarele afirmații și cereri.

Acuzația

Comisia nu a tratat în mod corespunzător plângerea sa cu privire la construirea neautorizată a unui sit protejat în temeiul Directivei privind habitatele.

Revendicarea

Comisia ar trebui să trateze plângerea în mod corespunzător.

Ancheta

8. Reclamantul și-a depus plângerea la 29 noiembrie 2011. La 14 decembrie 2011, Ombudsmanul European i-a solicitat să furnizeze anumite clarificări și documente lipsă pe care reclamantul le-a furnizat la 19 ianuarie 2012.

9. La 22 februarie 2012, Ombudsmanul a invitat Comisia să prezinte un aviz cu privire la afirmația și cererea de mai sus.

10. La 30 mai 2012, Comisia și-a trimis avizul, care a fost ulterior transmis reclamantului, împreună cu o invitație de a prezenta observații.

11. Reclamantul și-a prezentat observațiile la 20 iulie 2012.

Analiza și concluziile Ombudsmanului

A. Presupusa netratare în mod corespunzător a plângerii privind încălcarea dreptului comunitar și a plângerii conexe

Argumente prezentate Ombudsmanului

12. Reclamantul a susținut că Comisia nu a investigat ce condiții ar fi trebuit să fie îndeplinite, în temeiul normelor UE și naționale relevante, înainte ca lucrările să poată începe. De asemenea, aceasta nu a investigat care autoritate ar fi trebuit să acorde permisiunea ca lucrările să fie efectuate în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile. Reclamantul a sugerat că Comisia nu dorește să ia nicio măsură cu privire la această chestiune, deoarece este o chestiune sensibilă din punct de vedere politic.

13. În avizul său, Comisia a explicat că activitățile de construcție făceau parte dintr-un proiect care viza refacerea zonei naturale fluviale și de țărm, care se deteriorase. Prin urmare, aceste activități trebuiau considerate măsuri legate de gestionarea sitului Natura 2000 al râului Lower Havel și erau, ca atare [în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva privind habitatele], excluse de la obligația de a efectua o evaluare a impactului. În ceea ce privește obligația de a evita provocarea deteriorării siturilor [articolul 6 alineatul (2) din directivă], care se aplică chiar și în situațiile în care nu este necesară o evaluare prealabilă, Comisia a explicat că informațiile prezentate de reclamant nu indică nicio astfel de deteriorare. Problema era că doar două măsuri minore legate de proiect fuseseră puse în aplicare la momentul respectiv. Impactul acestor măsuri s-a dovedit a fi nesemnificativ. În plus, un studiu suplimentar privind impactul tuturor celorlalte măsuri asupra speciilor și habitatelor era încă în curs de desfășurare. Prin urmare, Comisia nu a constatat nicio încălcare a articolului 6 alineatul (2) din directivă.

14. În observațiile sale, reclamantul a reiterat faptul că activitățile de construcție nu au legătură cu gestionarea sitului și au avut un impact asupra speciilor și habitatelor protejate. El a explicat că planul de dezvoltare nu a inclus toate speciile afectate și nu a examinat pe deplin impactul măsurilor asupra mediului, dintre care unele fuseseră deja puse în aplicare înainte de elaborarea planului respectiv. Reclamantul a afirmat că Comisia dispune de suficiente informații și dovezi pentru a ști că proiectele au condus la o deteriorare a sitului. Acesta a susținut că, prin faptul că nu a efectuat o anchetă adecvată, Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile.

Evaluarea Ombudsmanului

15. În primul rând, ar trebui să se țină seama de faptul că rolul Comisiei în contextul plângerilor privind încălcarea dreptului UE este de a investiga dacă un stat membru a încălcat dreptul UE, în timp ce ancheta Ombudsmanului se limitează la a verifica dacă evaluarea Comisiei pare rezonabilă și dacă a luat în considerare toți factorii relevanți.

16. Directiva privind habitatele impune statelor membre obligația: (i) să stabilească măsurile de conservare necesare și, dacă este necesar, planuri de gestionare adecvate pentru ariile speciale de conservare [articolul 6 alineatul (1)]; (ii) pentru a evita deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor și perturbarea semnificativă a speciilor protejate [articolul 6 alineatul (2)]; (iii) să evalueze impactul oricărui plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului, dar care ar putea avea un efect semnificativ asupra acestuia [articolul 6 alineatul (3)]; și (iv) să ia măsuri compensatorii în cazul în care un plan sau un proiect trebuie realizat în pofida evaluării negative a efectelor sale asupra sitului [articolul 6 alineatul (4)].

17. În speță, astfel cum a arătat Comisia și astfel cum a recunoscut reclamantul, a fost elaborat un plan de gestionare pentru situl protejat în discuție. Prin urmare, obligația impusă la articolul 6 alineatul (1) pare să fi fost îndeplinită.

18. În ceea ce privește articolul 6 alineatul (2) din Directiva privind habitatele, Ombudsmanul observă că, deși reclamantul a explicat în detaliu speciile protejate care trăiesc pe șantier și tipul de activități de construcție care au fost întreprinse, acesta nu a prezentat nicio dovadă concretă a deteriorării niciunui habitat natural, a deteriorării habitatelor speciilor sau a perturbării semnificative a speciilor protejate, ceea ce ar implica nerespectarea articolului 6 alineatul (2) din directivă. Prin urmare, reclamantul nu a pus la îndoială în mod semnificativ analiza Comisiei potrivit căreia, întrucât măsurile proiectului care au fost deja puse în aplicare au fost monitorizate și s-a constatat că au un impact nesemnificativ și întrucât un studiu suplimentar privind impactul tuturor celorlalte măsuri era în curs de desfășurare, acesta nu a trebuit să intervină în această chestiune.

19. Articolul 6 alineatul (3) se aplică planurilor sau proiectelor care nu au o legătură directă cu sau nu sunt necesare pentru gestionarea sitului și care pot avea un efect semnificativ asupra acestuia. Prin urmare, această dispoziție nu se aplică niciunui plan sau proiect care are o legătură directă cu sau este necesar pentru gestionarea unui sit, chiar dacă un astfel de plan sau proiect poate avea un efect semnificativ asupra sitului. Documentul de interpretare al Comisiei „Gestionarea siturilor Natura 2000: Dispozițiile articolului 6 din Directiva 92/43/CEE „Habitate”[2] explică faptul că „un proiect care are o legătură directă cu sau este necesar pentru gestionarea sitului” se referă la măsurile de gestionare al căror scop este conservarea sitului (spre deosebire de o componentă a unui plan global care nu urmărește alte obiective de conservare, cum ar fi exploatarea comercială a lemnului dintr-o zonă protejată). Comisia a observat că proiectul în cauză vizează refacerea cursului natural al râului. Reclamantul nu a prezentat niciun element de probă care să demonstreze contrariul. În schimb, el a pus accentul pe faptul că dezvoltatorul proiectului nu făcea parte din conducere din punct de vedere organizațional. Acest lucru nu este însă relevant în sensul articolului 6 alineatul (3). Ceea ce este decisiv este dacă proiectul în sine, și nu dezvoltatorul proiectului, este direct legat de sau necesar pentru gestionarea sitului.

20. În plus, reclamantul nu a furnizat niciun element de probă concret în legătură cu presupusele implicații negative asupra sitului. Prin urmare, opinia Comisiei, potrivit căreia articolul 6 alineatul (4) din directivă nu se aplică și, în consecință, nu există motive pentru inițierea unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Germaniei, a fost rezonabilă.

B. Concluzie

Pe baza anchetei sale cu privire la această plângere, Ombudsmanul o încheie cu următoarea concluzie:

Nu a existat nici un caz de administrare defectuoasă.

Reclamantul și Comisia vor fi informați cu privire la această decizie.

Emily O'Reilly

Adoptată la Strasbourg, la 26 februarie 2014.

[1] Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109).

[2] http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/art6/provision_of_art6_en.pdf