Strasbourg, 22 octombrie 2007

Stimate domnule X,

Plângerea

Plângerea poate fi rezumată după cum urmează:

Reclamantul a participat la un concurs general organizat de Parlamentul European, în vederea întocmirii unei liste de rezervă care să conțină numele celor mai buni candidați („x”) pentru recrutarea de administratori într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene. Prin scrisoare, președintele comisiei de evaluare l-a informat pe reclamant că nu poate participa la următoarele etape ale concursului.

Reclamantul a introdus o acțiune în anulare la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene. Tribunalul a anulat decizia atacată. În urma hotărârii Curții, Parlamentul a organizat un examen oral pentru reclamant.

Prin scrisoare, Parlamentul l-a informat pe reclamant cu privire la notele sale și la faptul că acesta nu putea fi inclus pe lista de rezervă, întrucât numărul total de puncte pe care le obținuse la probele scrise și orale era inferior numărului de puncte obținute de candidatul care ocupa ultimul loc pe lista de rezervă.

Reclamantul a depus o plângere în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor („plângere în temeiul articolului 90”) împotriva deciziei Parlamentului și apoi o acțiune relevantă în fața Curții.

Parlamentul a informat reclamantul că, între timp, autoritatea împuternicită să facă numiri a decis că: (i) a fost înscris pe lista de rezervă a concursului menționat anterior; (ii) această listă ar fi în vigoare până la o dată ulterioară; (iii) a fost singurul candidat care mai figura pe lista de rezervă; (iv) lista ar putea fi utilizată și de alte instituții.

Reclamantul a întrebat Parlamentul cu privire la cazul său. Parlamentul a răspuns într-o scrisoare în care a afirmat că:

1. toți cei x candidați care figurau inițial pe lista de rezervă fuseseră recrutați de instituțiile comunitare;
2. în conformitate cu articolul 29 din Statutul funcționarilor, instituțiile comunitare pot numi candidați de pe o listă de rezervă pentru ocuparea posturilor vacante numai după ce au epuizat posibilitățile de: un transfer, o numire în conformitate cu articolul 45a din Statutul funcționarilor, o promovare sau o participare la un concurs intern;
3. candidaturile persoanelor înscrise pe listele de rezervă pentru posturile interne vacante publicate de instituție în publicația internă intitulată „Sommaire- Avis de vacances d'emplois internes” sunt respinse din oficiu ca inadmisibile;
4. serviciile care doresc să ocupe un post au la dispoziție listele de rezervă și CV-urile candidaților menționați în acestea și, respectând cerințele de mai sus, pot contacta un astfel de candidat care are un profil corespunzător postului vacant.

Reclamantul a contactat apoi instituția Y, care, printr-o scrisoare, a răspuns că „în stadiul actual al problemei”(1) nu i-a putut oferi un loc de muncă. Întrucât reclamantul nu a primit nicio ofertă de angajare din partea instituțiilor comunitare, acesta s-a adresat din nou Parlamentului.

Printr-o scrisoare, (i) acesta și-a exprimat îngrijorarea cu privire la gestionarea de către Parlament a dosarului său referitor la lista de rezervă de mai sus; (ii) a făcut referire la sintagma menționată mai sus utilizată de instituția Y, pe care a considerat-o ca fiind în sprijinul preocupărilor sale de mai sus.

Parlamentul a răspuns printr-o scrisoare în care (i) a sugerat reclamantului să contacteze instituția Y cu privire la conținutul scrisorii sale; (ii) a informat reclamantul că instituția Y nu a contactat niciodată Parlamentul în legătură cu dosarul său și, prin urmare, serviciile Parlamentului nu au furnizat instituției Y nicio informație cu privire la acesta; (iii) lista de rezervă a concursului general în cauză a fost distribuită tuturor direcțiilor generale ale Parlamentului și orice servicii interesate de profilul candidaților de pe o listă de rezervă pot lua toate măsurile necesare pentru a-i contacta.

Reclamantul nu a fost mulțumit de răspunsul Parlamentului și s-a adresat Ombudsmanului European.

Reclamantul a susținut că Parlamentul nu i-a gestionat în mod corespunzător dosarul în urma includerii sale pe lista de rezervă a concursului general în cauză.

Reclamantul a susținut că ar trebui să fie tratat în mod echitabil în contextul ocupării posturilor vacante în cadrul instituțiilor comunitare.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a făcut, de asemenea, o observație potrivit căreia „prietenii mei care sunt funcționari care lucrează în alte instituții europene - ale căror nume nu le pot cita din motive evidente de confidențialitate - mi-au confirmat suspiciunile”(2). Remarcile prietenilor săi l-au convins că „[...] toate serviciile interesate de candidatura [lui] sunt obligate să consulte, în primă instanță, Serviciul Juridic al Parlamentului”.(3)

INQUIRY

Avizul Parlamentului

Parlamentul a descris mai întâi pe scurt contextul plângerii:

În conformitate cu decizia Curții, autoritatea împuternicită să facă numiri din cadrul Parlamentului a redeschis procedura concursului general în cauză și a reexaminat probele scrise ale acestui concurs. După această reexaminare, comisia de evaluare a decis să admită reclamantul la probele orale. Ulterior, Comitetul a decis să îl includă pe lista de rezervă a concursului menționat anterior, care a fost confirmată printr-o decizie a autorității împuternicite să facă numiri (o copie a acesteia fiind anexată de Parlament la avizul său).

În scrisoarea sa, reclamantul a solicitat informații privind lista de rezervă a concursului în cauză. Aceste informații i-au fost furnizate într-o scrisoare din partea Unității pentru concurență a Parlamentului.

Reclamantul a trimis o scrisoare directorului general pentru personal al Parlamentului, în care și-a exprimat surprinderea cu privire la faptul că nu fusese încă recrutat. Parlamentul a răspuns la această scrisoare.

Ulterior, Parlamentul a formulat, pe scurt, următoarele observații:

Parlamentul a considerat că, prin scrisorile sale, a furnizat reclamantului informațiile necesare cu privire la gestionarea listei de rezervă și la procedurile de recrutare ale Parlamentului.

Potrivit Parlamentului, lista de rezervă a fost distribuită între toate direcțiile generale ale Parlamentului, care au putut consulta, de asemenea, dosarele candidaților înscriși pe lista de rezervă ale căror profiluri corespundeau posturilor vacante din serviciul lor care nu ar fi putut fi ocupate prin transferuri interne sau interinstituționale.

Parlamentul a constatat că marea majoritate a candidaților înscriși pe lista de rezervă au fost, de fapt, recrutați de alte instituții, dar că nevoia de candidați înscriși pe lista de rezervă în limba oficială în cauză (la fel ca și în cazul altor candidați) a scăzut.

În ceea ce privește referirea reclamantului la „observațiile prietenilor” săi, potrivit cărora „[...] toate serviciile interesate de candidatura [lui] sunt obligate, în primă instanță, să consulte Serviciul Juridic al Parlamentului”, Parlamentul a declarat că a transferat CV-ul său instituției Z pe care nicio altă instituție nu a solicitat-o informații despre el. În orice caz, acesta a avut posibilitatea de a trimite candidaturi spontane tuturor instituțiilor.

În plus, Parlamentul a subliniat că instituția Y nu a contactat-o niciodată cu privire la dosarul reclamantului.

Într-o notă mai generală, Parlamentul a subliniat că decizia unei comisii de evaluare de a include un candidat selecționat pe o listă de rezervă sau publicarea acestei liste în Jurnalul Oficial nu implică dreptul de a fi numit, ci doar prerogativa de a fi recrutat pentru un post (4).

Observațiile reclamantului și informații suplimentare

Observațiile reclamantului cu privire la avizul Parlamentului pot fi rezumate după cum urmează:

Parlamentul nu a furnizat niciun element, document sau act în sprijinul declarației sale potrivit căreia lista de rezervă a fost trimisă direcțiilor sale generale.

În ceea ce privește declarația Parlamentului potrivit căreia nevoia de administratori în limba reclamantului a scăzut, reclamantul a susținut că nu există nicio justificare pentru o astfel de evoluție în schema de personal a Parlamentului de la publicarea listei de rezervă inițiale. El se întreabă, de asemenea, de ce, având în vedere presupusa scădere a nevoii de candidați înscriși pe lista de rezervă în limba reclamantului, Parlamentul a organizat anterior acest concurs și alte concursuri și de ce nu a furnizat numărul de administratori contractuali și temporari care au fost angajați de la publicarea listei de rezervă inițiale.

În plus, reclamantul a reiterat faptul că a trimis mai multe candidaturi spontane Parlamentului, ca răspuns la anunțul de posturi vacante pentru candidații interni (5). Prin urmare, el face referire la un comentariu făcut de un funcționar al Parlamentului, potrivit căruia nu are dreptul de a candida pentru aceste funcții.

În ceea ce privește cererile sale adresate celorlalte instituții, reclamantul a declarat că toate au fost respinse ca și cum cererea sa ar viza un post contractual, deși a menționat întotdeauna că numele său figura pe o listă de rezervă.

Reclamantul a adăugat că a solicitat chiar directorului Oficiului European pentru Selecția Personalului („EPSO”) să includă o copie a listei de rezervă în dosarul EPSO sau cel puțin să creeze un link pe site-ul internet al EPSO pentru a atrage atenția secțiunilor de resurse umane ale diferitelor instituții asupra existenței listei. Chiar dacă directorul i-a înțeles cererea, a respins-o (6).

În concluzie, reclamantul a afirmat că „vacuitatea avizului Parlamentului European”(7) nu a făcut decât să sprijine plângerea sa.

Reclamantul și-a completat observațiile informând Ombudsmanul că l-a contactat pe Secretarul General al Parlamentului pentru a solicita prelungirea valabilității listei de rezervă a concursului general.

Anchete suplimentare

După o analiză atentă a avizului Parlamentului, s-a constatat că sunt necesare anchete suplimentare.

Cu privire la consultarea dosarului

Serviciile Ombudsmanului au efectuat o inspecție a dosarelor relevante în clădirile Parlamentului din Luxemburg. În cursul acestei inspecții, o serie de dosare, relevante pentru caz, au fost inspectate în detaliu. Raportul privind inspecția a fost trimis reclamantului și Parlamentului.

Solicitarea specifică a Ombudsmanului adresată Parlamentului

Având în vedere că valabilitatea listei de rezervă pentru concursul general urma să expire, Ombudsmanul a solicitat Secretarului General al Parlamentului să prelungească valabilitatea acestei liste de rezervă pentru a-i permite să își finalizeze anchetele.

Răspunsul Parlamentului

Secretarul General a informat Ombudsmanul cu privire la decizia sa de a prelungi, în mod excepțional, cu trei luni valabilitatea listei de rezervă menționate.

DECIZIA

1 Observații preliminare

1.1 În observațiile sale, reclamantul a afirmat că a fost informat de un funcționar al Parlamentului că nu are dreptul să candideze pentru posturile vacante interne ale Parlamentului. În măsura în care această observație trebuie înțeleasă ca o nouă afirmație, Ombudsmanul subliniază că reclamantul nu a făcut demersuri administrative prealabile în fața Parlamentului în această privință (8). Din acest motiv, Ombudsmanul nu va trata această observație în decizia sa cu privire la prezenta plângere.

1.2 În observațiile sale, reclamantul s-a referit, de asemenea, la Oficiul European pentru Selecția Personalului ("EPSO") și a declarat că nu a putut obține asistența EPSO pentru a atrage atenția secțiunilor de resurse umane ale diferitelor instituții asupra existenței listei de rezervă în cauză. În măsura în care această afirmație trebuie înțeleasă ca o acuzație împotriva EPSO, având în vedere că prezenta plângere este îndreptată împotriva Parlamentului, iar nu împotriva EPSO, Ombudsmanul nu o va trata în decizia sa cu privire la prezenta plângere.

Cu toate acestea, reclamantul este liber să depună o nouă plângere la Ombudsman cu privire la chestiunea de mai sus, după epuizarea demersurilor administrative anterioare pe lângă EPSO.

2 Presupusa gestionare defectuoasă a dosarului reclamantului în urma includerii sale pe lista de rezervă a concursului general și cererea conexă

2.1 Reclamantul a susținut că Parlamentul nu i-a gestionat în mod corespunzător dosarul în urma includerii sale pe lista de rezervă a concursului general.

În sprijinul afirmației sale, reclamantul a susținut că (i) Parlamentul nu l-a recrutat (a presupus, prin urmare, că direcțiile generale ale Parlamentului nu au fost informate cu privire la prezența sa continuă pe lista de rezervă); (ii) niciuna dintre instituții nu l-a contactat, iar propriul său contact cu instituția Y nu a avut succes (prin urmare, acesta a presupus că Parlamentul nu a informat instituțiile că se află pe lista de rezervă).

Reclamantul a susținut că ar trebui să fie tratat în mod echitabil în contextul ocupării posturilor vacante în cadrul instituțiilor comunitare.

2.2 Potrivit Parlamentului, lista de rezervă în cauză a fost distribuită între toate direcțiile generale ale Parlamentului, care au putut consulta, de asemenea, dosarele candidaților înscriși pe lista de rezervă ale căror profiluri corespundeau posturilor vacante din serviciul lor care nu ar fi putut fi ocupate prin transferuri interne sau interinstituționale. Parlamentul a constatat că marea majoritate a candidaților înscriși pe lista de rezervă au fost, de fapt, recrutați de alte instituții, dar că nevoia de candidați înscriși pe lista de rezervă în limba reclamantului a scăzut. Parlamentul a declarat că a transferat CV-ul reclamantului instituției Z, la cererea acesteia din urmă, și că nicio altă instituție nu a solicitat informații cu privire la reclamant. Parlamentul a concluzionat că reclamantul ar putea trimite candidaturi spontane tuturor instituțiilor. În plus, Parlamentul a subliniat că instituția Y nu a contactat-o niciodată cu privire la dosarul reclamantului.

2.3 Astfel cum a subliniat Parlamentul, instanțele comunitare au considerat că decizia unei comisii de evaluare de a include un candidat selecționat pe o listă de rezervă sau publicarea acestei liste în Jurnalul Oficial nu implică dreptul de a fi recrutat, ci doar prerogativa de a fi recrutat pentru un post (9). În plus, candidații înscriși pe o listă de candidați eligibili nu au dreptul necondiționat de a fi recrutați pe postul vacant, chiar dacă sunt plasați pe primul loc (10).

2.4 În contextul inspecției dosarelor relevante ale Parlamentului efectuate de serviciile sale, Ombudsmanul a luat cunoștință de existența dosarelor Parlamentului care conțin liste de recrutare pentru administratori în limba oficială în cauză ca agenți temporari și funcționari, de la adăugarea numelui reclamantului pe lista de rezervă. În acest sens, Ombudsmanul ia act de faptul că, de la acea dată, Parlamentul a recrutat doar administratori în limba oficială în cauză, cu domenii de interes specializate. În plus, Ombudsmanul observă, de asemenea, că, pe baza examinării dosarului pertinent al Parlamentului, se pare că, într-adevăr, candidatura reclamantului a fost pusă la dispoziția tuturor direcțiilor generale din cadrul Parlamentului. Având în vedere aceste fapte, nu reiese că Parlamentul și-a depășit limitele puterii sale de apreciere prin faptul că nu a recrutat reclamantul de pe lista de rezervă.

2.5 În plus, inspecția a confirmat că lista de rezervă care indică disponibilitatea reclamantului a fost pusă la dispoziția altor instituții comunitare. În plus, inspecția a confirmat că CV-ul său fusese trimis, la cerere, serviciului care solicita informații cu privire la el, și anume instituției Z.

2.6 În cele din urmă, referindu-se la scrisoarea reclamantului, care conținea informații potrivit cărora reclamantul a contactat Secretarul General al Parlamentului pentru a solicita prelungirea valabilității listei de rezervă a concursului general, Ombudsmanul reamintește că, într-o plângere anterioară 660/2000/GG, Ombudsmanul a considerat că alegerea făcută de autoritatea împuternicită să facă numiri cu privire la data la care o listă de rezervă urmează să expire este o decizie care ține de competențele discreționare ale administrației (11). În acest sens, Ombudsmanul salută disponibilitatea Parlamentului de a prelungi valabilitatea listei de rezervă în cauză pentru a-i permite să își finalizeze ancheta cu privire la acest caz.

2.7 Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul consideră că argumentele reclamantului pe care și-a întemeiat afirmația potrivit căreia Parlamentul a gestionat greșit dosarul său nu sunt întemeiate și, prin urmare, nu identifică niciun caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește această afirmație. În consecință, afirmația reclamantului nu poate fi susținută.

3 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Parlamentului. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Parlamentului va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

(1) Traducerea de către serviciile Ombudsmanului.

(2) Traducerea de către serviciile Ombudsmanului.

(3) Traducerea de către serviciile Ombudsmanului.

(4) A se vedea cauza T-306/04 Luxem/Comisia, RecFP, 2005, p. I-A-263 și II-1209, punctul 22.

(5) Reclamantul a anexat, de asemenea, la observațiile sale un exemplu de candidatură spontană.

(6) Reclamantul a anexat la observațiile sale o copie a scrisorii directorului EPSO.

(7) Traducerea de către serviciile Ombudsmanului.

(8) Articolul 2 alineatul (4) din Statutul Ombudsmanului European prevede:

„Plângerea (...) trebuie să fie precedată de demersurile administrative corespunzătoare pe lângă instituțiile și organismele în cauză.”

Scopul acestei cerințe este de a oferi instituției sau organismului în cauză posibilitatea de a-și corecta comportamentul sau, cel puțin, de a se explica, înainte de a depune o plângere la Ombudsman și, ulterior, în cazul în care o plângere este depusă la Ombudsman, de a permite Ombudsmanului să ia în considerare răspunsul instituției atunci când ia o decizie cu privire la existența unor motive suficiente pentru deschiderea unei anchete.

(9) A se vedea cauza T-306/04 Luxem/Comisia, Rec., 2005, p. I-A-263 și II-1209, punctul 22; și, în acest sens, a se vedea, de asemenea, cauza T-1/90 Pérez-Minguez Casariego/Comisia, Rec., 1991, p. II-143, punctul 80.

(10) A se vedea cauza 26/68, Fux/Comisia, Rec., 1969, p. 145, punctul 34.

(11) Decizia privind plângerea 660/2000/GG, disponibilă pe site-ul Ombudsmanului (http://www.ombudsman.europa.eu).