În 2001, un medic german s-a plâns Comisiei Europene de presupusa nerespectare de către Germania a legislației UE privind timpul de lucru, în special în ceea ce privește timpul petrecut de medici în spitale. Normele relevante au fost stabilite în Directiva 93/104/CE și au rămas în vigoare până la înlocuirea acesteia din urmă cu Directiva 2003/88. În două hotărâri pronunțate în 2000 și 2003, Curtea Europeană de Justiție a statuat că timpul petrecut de gardă trebuie considerat timp de lucru în sensul prezentelor norme.

Într-o plângere depusă la Ombudsman în decembrie 2003 (plângerea 2333/2003/GG), reclamantul a susținut că Comisia nu a tratat plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Germaniei într-un termen adecvat. După examinarea cazului, Ombudsmanul a considerat că afirmația reclamantului a fost întemeiată. Cu toate acestea, el a remarcat că Germania a introdus recent o nouă legislație în acest domeniu, pe care Comisia trebuie să o examineze în continuare, și că Comisia pare să accepte faptul că deciziile Curții de Justiție au clarificat aspectele juridice relevante. Presupunând că Comisia nu va suporta întârzieri suplimentare în tratarea plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar, Ombudsmanul și-a închis astfel ancheta.

În noiembrie 2005, reclamantul s-a adresat din nou Ombudsmanului. În noua sa plângere (3453/2005/GG), reclamantul a reiterat, în esență, afirmația pe care a prezentat-o deja în plângerea sa anterioară, potrivit căreia Comisia nu a tratat plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar într-un termen adecvat. Ombudsmanul a decis să deschidă o nouă anchetă.

În avizul său, Comisia a constatat că, în septembrie 2004, a prezentat legiuitorului comunitar o propunere de modificare a Directivei 2003/88. Comisia a subliniat că va examina plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar în lumina acestei propuneri și a discuțiilor în curs cu celelalte instituții comunitare.

Ombudsmanul a considerat că prezentarea unei propuneri de modificare a unei directive nu permite Comisiei să nu își îndeplinească obligația de a se asigura că directiva existentă este respectată de statele membre. Acesta a considerat, de asemenea, că marja de apreciere incontestabilă a Comisiei în ceea ce privește presupusele încălcări ale dreptului comunitar de către statele membre nu îi permite să amâne pe termen nelimitat ajungerea la o concluzie cu privire la o plângere, pe motiv că legislația aplicabilă poate fi modificată la un moment dat în viitor.

Prin urmare, la 12 septembrie 2006, Ombudsmanul a adresat un proiect de recomandare prin care solicita Comisiei să trateze plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar cât mai rapid și mai riguros posibil.

În avizul său detaliat, Comisia și-a menținut poziția.

Prin urmare, la 10 septembrie 2007, Ombudsmanul a prezentat Parlamentului un raport special privind acest caz.