Strasbourg, 21 aprilie 2008

Stimate domnule V.,

La 20 octombrie 2005, ați depus o plângere la Ombudsmanul European împotriva Comisiei Europene privind presupusa netratare a plângerii dumneavoastră referitoare la organizația neguvernamentală (ONG) „Reporters sans Frontières”(RSF), pe care ați depus-o prin e-mail la 14 martie 2005.

La 2 decembrie 2005, am transmis plângerea președintelui Comisiei.

La 7 decembrie 2005, Comisia a informat serviciile noastre că nu era posibil să transmită avizul său în termenul prevăzut inițial, și anume 28 februarie 2006.

La 12 decembrie 2005, serviciile Comisiei mi-au trimis un e-mail suplimentar referitor la plângerea dumneavoastră, în care au solicitat informații suplimentare cu privire la subvențiile la care mi-ați făcut referire în plângerea dumneavoastră.

La 20 decembrie 2005, l-am informat pe președintele Comisiei că termenul pentru emiterea avizului său a fost prelungit până la 31 martie 2006. Ați fost informat în consecință printr-o scrisoare din aceeași zi.

La 11 ianuarie 2006, v-am solicitat să-mi furnizați informațiile solicitate de Comisie. Mi-ați trimis răspunsul dumneavoastră prin e-mailul din 17 ianuarie 2006. La 23 ianuarie 2006, mi-ați trimis un alt document.

La 8 martie 2006, am transmis răspunsul dumneavoastră Comisiei și am invitat-o să își prezinte avizul cu privire la plângere până la 30 aprilie 2006. Ați fost informat în consecință printr-o scrisoare din aceeași zi.

La 29 martie 2006, Comisia mi-a trimis o nouă scrisoare în care mi-a explicat că nu este în măsură să răspundă plângerii dumneavoastră.

La 10 mai 2006, am trimis o nouă scrisoare Comisiei. În aceeași zi, v-am transmis răspunsul Comisiei, împreună cu o invitație de a formula observații, pe care mi-ați trimis-o la 30 iunie 2006.

La 18 iulie 2007, am solicitat Comisiei informații suplimentare cu privire la plângerea dumneavoastră și i-am solicitat să transmită răspunsul său până la 15 septembrie 2007.

Prin scrisoarea din 11 septembrie 2007, Comisia a solicitat o prelungire a termenului de prezentare a avizului său până la 31 octombrie 2007.

La 17 septembrie 2007, am informat Comisia că am decis să dau curs cererii sale. V-am informat în consecință prin scrisoarea din aceeași zi.

Comisia a trimis răspunsul său la 28 noiembrie 2007. La 29 noiembrie 2007, v-a fost transmis răspunsul Comisiei, cu invitația de a formula observații până la 31 decembrie 2007. Nu s-a primit nicio observație din partea dumneavoastră în termenul stabilit.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Potrivit reclamantului, faptele relevante au fost, pe scurt, următoarele:

Contextul: plângerea 489/2005/DK

La 8 februarie 2005, reclamantul a depus o primă plângere la Ombudsmanul European (ref.: 489/2005/DK), în care susține că ONG-ul francez „Reporters sans Frontières”(„RSF”) a acționat în mod repetat în afara mandatului său. Reclamantul a subliniat că Ombudsmanul ar trebui să deschidă o anchetă în ceea ce privește utilizarea fondurilor acordate de UE FSR.

Prin scrisoarea din 9 martie 2005, Ombudsmanul a informat reclamantul că plângerea era inadmisibilă în temeiul articolului 2 alineatul (1) din statutul său, întrucât nu fusese depusă împotriva unei instituții sau a unui organ al Uniunii. Reclamantului i s-a recomandat să contacteze Oficiul de Cooperare EuropeAid al Comisiei Europene („AIDCO”).

Prezenta plângere 3372/2005/MF

La 14 martie 2005, reclamantul a trimis un e-mail către AIDCO, afirmând că, în opinia sa, RSF nu a utilizat granturile europene în mod corespunzător și subliniind că, în opinia sa, acesta este un caz de administrare defectuoasă.

La 16 septembrie 2005, reclamantul a trimis Comisiei un nou e-mail în care a întrebat dacă aceasta din urmă a primit e-mailul său din 14 martie 2005. La 17 octombrie 2005, acesta a trimis Comisiei un alt e-mail în care a solicitat să i se trimită un răspuns la cele două e-mailuri ale sale din 14 martie și din 16 septembrie 2005.

La 20 octombrie 2005, reclamantul a transmis Comisiei o copie a e-mailului său din 17 octombrie 2005.

În aceeași zi, serviciile Ombudsmanului l-au informat pe reclamant că, în cazul în care consideră că această chestiune constituie un caz de administrare defectuoasă din partea unei instituții sau a unui organism european, ar putea lua în considerare completarea formularului de plângere al Ombudsmanului, lucru pe care reclamantul l-a făcut în aceeași zi. Plângerea a fost înregistrată de serviciile Ombudsmanului ca o nouă plângere cu numărul de referință 3372/2005/MF.

Din plângerea sa adresată Ombudsmanului a reieșit că principala afirmație a reclamantului a fost că Comisia nu a tratat plângerea sa potrivit căreia FSR nu a utilizat granturile europene în mod corespunzător.

INQUIRY

Răspunsul Comisiei

Prin e-mailul din 12 decembrie 2005, Secretariatul General al Comisiei a informat Ombudsmanul că nu era posibil ca serviciul responsabil de plângere să identifice subvențiile la care reclamantul făcea referire în plângerea sa, având în vedere că FSR primise mai multe subvenții de la Comisie și că niciuna dintre sumele acordate nu corespundea sumelor menționate de reclamant în plângerea sa. În acest e-mail, Comisia a informat Ombudsmanul că numărul de referință al contractului sau titlul proiectului în cauză ar fi deosebit de util.

Abordarea Ombudsmanului

Având în vedere e-mailul Comisiei menționat mai sus, prin scrisoarea din 11 ianuarie 2006, Ombudsmanul a solicitat reclamantului să îi furnizeze informațiile solicitate de Comisie în e-mailul său din 12 decembrie 2005, și anume numărul de referință al contractului sau titlul proiectului în cauză.

Răspunsul reclamantului la cererea de informații suplimentare

La 17 ianuarie 2006, reclamantul a răspuns că nu poate furniza numărul de referință al contractelor sau sumele exacte plătite către RSF. Acesta a invitat Ombudsmanul să consulte site-ul web al RSF. El subliniază că UE a plătit FSR 779 304 EUR în 2003 și 513 999 EUR în 2004.

În răspunsul său, reclamantul a adresat, de asemenea, șapte întrebări strâns legate de afirmația sa și referitoare la granturile plătite FSR de către UE. El întreabă dacă este posibil să fie informat cu privire la modul în care au fost plătite peste 300 000 EUR către RSF și să aibă acces la contractele relevante.

Răspunsul Ombudsmanului

Prin scrisoarea din 8 martie 2006, Ombudsmanul l-a informat pe reclamant că, în ceea ce privește întrebările sale suplimentare, a decis să considere aceste aspecte ale cazului ca fiind inadmisibile în temeiul articolului 2 alineatul (4) din statut, deoarece reclamantul nu a adresat Comisiei demersurile administrative prealabile corespunzătoare în legătură cu aceste întrebări suplimentare.

Ombudsmanul l-a informat, de asemenea, pe reclamant că, în ceea ce privește cererea sa de acces la contractele semnate între UE și FSR, ar putea lua în considerare utilizarea procedurii prevăzute de Regulamentul 1049/2001 (1). O copie a acestui regulament a fost anexată la răspunsul Ombudsmanului. Reclamantul a fost informat, de asemenea, că ar putea lua în considerare posibilitatea de a depune o nouă plângere la Ombudsman cu privire la aceste aspecte în cazul în care nu este mulțumit de răspunsul Comisiei sau nu primește niciun răspuns într-un termen rezonabil.

În aceeași zi, scrisoarea reclamantului din 17 ianuarie 2006 a fost transmisă Comisiei de către serviciile Ombudsmanului.

Avizul Comisiei

La 29 martie 2006, Comisia a răspuns că prezenta plângere se referea la utilizarea subvențiilor acordate FSR în cadrul Inițiativei europene pentru democrație și drepturile omului („IEDDO”). Comisia a afirmat că această plângere a fost analizată în detaliu de serviciile responsabile.

Cu toate acestea, având în vedere că reclamantul nu a identificat contractul în cauză, serviciile Comisiei nu au putut identifica granturile la care a făcut referire reclamantul. În consecință, prin e-mailul din 12 decembrie 2005, serviciile Comisiei au solicitat detalii suplimentare, și anume referința contractului și/sau titlul proiectului în cauză.

Cu toate acestea, în opinia Comisiei, elementele pe care reclamantul le-a furnizat în e-mailul său din 17 ianuarie 2006 nu corespundeau cererii formulate și nici nu facilitau identificarea subvențiilor în cauză. În opinia Comisiei, reclamantul s-a limitat să sugereze că FSR ar trebui să fie contactat.

Comisia a afirmat că, având în vedere lipsa informațiilor furnizate de reclamant, serviciul său competent nu a fost încă în măsură să identifice granturile la care s-a referit reclamantul sau să răspundă la această plângere.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale, reclamantul a reiterat faptul că subvențiile plătite către RSF s-au ridicat la 779 304 EUR pentru 2003 și la 513 999 EUR pentru 2004. Reclamantul a declarat, de asemenea, că nu a fost în măsură să furnizeze informații suplimentare, cum ar fi numărul de referință al contractului relevant. Reclamantul a susținut că, în cazul în care plângerea sa inițială adresată Comisiei nu este tratată deoarece documentele relevante nu au putut fi găsite în birourile serviciului responsabil, ar trebui deschis un „dosar” suplimentar privind „funcționarea defectuoasă internă” a UE, ceea ce duce la incapacitatea acesteia de a justifica plata sumei de 1 293 303 EUR.

Solicitări suplimentare
Solicitarea de informații adresată Comisiei

După o analiză atentă a avizului Comisiei și a observațiilor reclamantului, s-a constatat că sunt necesare investigații suplimentare.

Prin urmare, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să îi furnizeze informații cu privire la următoarele aspecte:

(1) La 12 decembrie 2005, Comisia a informat Ombudsmanul că nu este în măsură să identifice subvențiile la care reclamantul s-a referit în e-mailul său din 14 martie 2005. Cu toate acestea, Ombudsmanului i-a fost greu să înțeleagă de ce e-mailul reclamantului din 14 martie 2005 nu primise niciun răspuns până atunci. Ombudsmanul a solicitat Comisiei să formuleze observații cu privire la această chestiune.

(2) Ombudsmanul a presupus că Comisia deținea un registru al solicitanților cărora li s-au acordat granturi și al acțiunilor promovate în cadrul programului relevant. Astfel de informații ar fi putut permite Comisiei să identifice contractul la care reclamantul a făcut referire în plângerea sa. Ombudsmanul a menționat că, în e-mailul său din 14 martie 2005, reclamantul a declarat că dorește să atragă atenția Comisiei asupra activităților FSR care, în opinia sa, au destabilizat guvernele legitime prin utilizarea fondurilor UE pentru apărarea jurnaliștilor. Chiar presupunând că a fost dificil să se identifice subvențiile exacte la care s-a referit reclamantul, s-ar părea că reclamantul a specificat în mod clar fondul preocupărilor sale. În aceste condiții, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să explice de ce a considerat că nu este în măsură să răspundă la e-mailul din 14 martie 2005 și să emită un aviz cu privire la prezenta plângere.

Răspunsul Comisiei

În memoriul său în replică, Comisia a făcut, pe scurt, următoarele declarații:

În primul rând, Comisia a atras atenția Ombudsmanului asupra faptului că scrisoarea sa din 29 martie 2006 nu poate fi considerată drept avizul său cu privire la plângere. Mai degrabă, scrisoarea a constituit o simplă solicitare de clarificări suplimentare adresată biroului Ombudsmanului și nu a implicat adoptarea procedurii de împuternicire necesare pentru a răspunde la anchetele Ombudsmanului.

În ceea ce privește primul aspect, referitor la faptul că e-mailul reclamantului din 14 martie 2005 nu a primit niciun răspuns din partea Comisiei

La 14 martie 2005, la sugestia Ombudsmanului, reclamantul s-a adresat în scris la căsuța poștală „Europe Aid-Human Rights” pentru a obține informații suplimentare din partea AIDCO cu privire la utilizarea de către FSR a fondurilor furnizate de UE și la normele care reglementează aceste fonduri. Această căsuță poștală a fost concepută pentru a fi un instrument de informare pentru orice persoană care avea întrebări cu privire la IEDDO. Având în vedere gama largă de proiecte tematice finanțate în cadrul acestei inițiative, un număr considerabil de cereri de informații factuale au fost primite și tratate zilnic.

O reorganizare importantă a AIDCO a avut loc la 15 martie 2005. Această schimbare a structurii AIDCO a implicat o redistribuire extinsă a personalului și numeroase mutări de birouri. Printre numeroasele persoane afectate de un transfer către alte unități s-a numărat persoana responsabilă cu gestionarea căsuței poștale Europe Aid-Human Rights căreia i-a fost adresat mesajul în cauză. Unitatea responsabilă de cutia poștală până la acea dată a fost, de asemenea, afectată de modificări semnificative, întrucât a fuzionat cu alte două unități. În acest context, mesajul a fost transmis unei persoane care nu mai era responsabilă pentru cutia poștală.

Comisia a recunoscut că, în ciuda atenționărilor reclamantului din 16 septembrie și 17 octombrie 2005, nu a fost emis niciun răspuns. Două fapte ar putea justifica lipsa unui răspuns: (i) deficitul de personal responsabil cu gestionarea căsuței poștale electronice, care a fost supraîncărcat cronic cu muncă; și (ii) termenii impreciși în care a fost redactat mesajul. E-mailul se referea în mod vag la fondurile alocate FSR pentru apărarea jurnaliștilor, precum și la necesitatea de a controla utilizarea fondurilor UE. În loc să constituie o solicitare de informații, mesajul părea să fie o observație pentru care cutia poștală menționată nu părea să fie cel mai adecvat forum. Prin urmare, mesajul a fost, probabil, reatribuit în mod incorect și, în consecință, a rămas, din păcate, fără răspuns. Din acest motiv, Comisia și-a exprimat regretul față de reclamant.

În ceea ce privește solicitarea Ombudsmanului adresată Comisiei de a explica motivele pentru care a considerat că nu este în măsură să răspundă la e-mailul reclamantului din 14 martie 2005 și să emită un aviz cu privire la prezenta plângere

Ombudsmanul a constatat că serviciile Comisiei i-ar fi putut răspunde la primirea plângerii reclamantului, care le-a fost transmisă de serviciile sale printr-o scrisoare datată 2 decembrie 2005. Într-adevăr, Comisia a fost de acord că ar fi putut fi furnizat un răspuns general prin abordarea problemei netratării corespondenței și prin exprimarea regretului său față de reclamant în această privință.

Cu toate acestea, având în vedere conținutul formularului de plângere, serviciile Comisiei au considerat că un răspuns abstract nu ar satisface reclamantul. În consecință, acestea au încercat să identifice contractul la care face referire reclamantul pe baza datelor furnizate în plângere, și anume două plăți în valoare de 779 304 EUR și 513 999 EUR primite de RSF în 2003 și, respectiv, 2004.

În urma unei căutări inițiale, serviciile au identificat două contracte de grant în cadrul IEDDO (proiectele 2000/50409 și, respectiv, 2001/50592 datând din 2000 și 2001)(2). Ambele contracte au vizat apărarea jurnaliștilor și au vizat campanii de informare și de sensibilizare. Cu toate acestea, sumele plătite către RSF în legătură cu aceste contracte nu au corespuns celor menționate de reclamant.

În aceste condiții, serviciile Comisiei nu au fost în măsură să procedeze la o examinare detaliată a dosarului. Prin urmare, pentru a permite tratarea eficientă a cererii, s-a considerat oportun să se solicite detalii mai precise.

În urma unui schimb de corespondență între serviciile Ombudsmanului și Comisie pentru a identifica subvențiile la care reclamantul a făcut referire în plângerea sa, reclamantul a trimis o nouă scrisoare la 30 iunie 2006. În scrisoarea respectivă, reclamantul a adăugat un nou element care a ajutat în cele din urmă Comisia să identifice titlul proiectului, referindu-se, pentru prima dată, la fondurile alocate FSR pentru „apărarea jurnaliștilor încarcerați în țările asiatice și ACP”.

Comisia și-a exprimat regretul cu privire la faptul că a trecut atât de mult timp de când problema a fost ridicată inițial. Cu toate acestea, Comisia a considerat că întârzierea suferită nu îi putea fi imputată decât parțial.

Avizul Comisiei privind e-mailul reclamantului din 14 martie 2005

În primul rând, Comisia a afirmat că IEDDO a fost instituit pentru a promova drepturile omului, democrația și prevenirea conflictelor în țările terțe prin finanțarea activităților care urmăresc aceste obiective (3). IEDDO a fost reglementat de norme stricte atât în ceea ce privește atribuirea granturilor, cât și punerea în aplicare a contractelor de grant. Punerea în aplicare a contractelor a fost reglementată de „Condițiile generale aplicabile contractelor de subvenționare ale Comunității Europene pentru ajutor extern”(4). Comisia a făcut trimitere la articolul 14 din prezentele condiții generale, care prevedea cerințe stricte privind eligibilitatea fondurilor. În acest context, UE a furnizat fonduri pentru proiectul T-2000/027 „Sprijinirea FSR în acțiunile sale în numele jurnaliștilor încarcerați în țările ACP și asiatice”.

În continuare, Comisia a furnizat informații specifice cu privire la proiectul în cauză. Conform evidențelor, odată ce acțiunea a fost executată, serviciile Comisiei au procedat la controlul financiar al costurilor eligibile necesare pentru punerea în aplicare a proiectului, astfel cum se prevede în condițiile generale menționate anterior. Respectându-și obligația de a asigura buna gestiune financiară, Comisia a verificat dacă fondurile au fost cheltuite în conformitate cu dispozițiile contractului și cu bugetul aprobat. Acest control nu a evidențiat probleme majore - FSR a fost în măsură să justifice costurile eligibile pentru activitățile convenite care au fost puse în aplicare astfel cum se prevede în descrierea proiectului prezentată ca răspuns la cererea de propuneri. În consecință, în august 2004, serviciile Comisiei au aprobat rapoartele finale. Contractul a expirat la 16 august 2004. Valoarea plăților efectuate pe parcursul întregului contract a totalizat astfel contribuția maximă a CE convenită în contract. După ce s-a constatat că FSR a respectat principiul bunei gestiuni financiare, nu a existat niciun motiv pentru a lansa un audit cu privire la acest contract.

În concluzie, Comisia și-a exprimat regretul cu privire la faptul că preocupările reclamantului au rămas nesoluționate și și-a prezentat scuzele în acest sens.

Observațiile suplimentare ale reclamantului

Reclamantul nu a prezentat observații în termenul relevant.

DECIZIA

1 Cu privire la pretinsa nesoluționare de către Comisie a plângerii reclamantului din 14 martie 2005

1.1 La 14 martie 2005, reclamantul a trimis un e-mail Oficiului de Cooperare EuropeAid al Comisiei Europene ("AIDCO"). El a anexat la aceasta o scrisoare în care a subliniat că, în opinia sa, ONG-ul francez „Reporteri fără Frontiere”(„RSF”) nu a utilizat în mod corespunzător granturile pe care i le-a acordat AIDCO. În această scrisoare, el a subliniat, de asemenea, că, în opinia sa, această chestiune constituie un caz de administrare defectuoasă. În lipsa unui răspuns din partea Comisiei, prin e-mailurile din 16 septembrie și 17 octombrie 2005, reclamantul a întrebat-o dacă a primit e-mailurile sale. La 20 octombrie 2005, reclamantul a transmis Comisiei o copie a e-mailului său din 17 octombrie 2005. Acesta a completat, de asemenea, un nou formular de plângere, care a fost înregistrat cu numărul de referință 3372/2005/MF. Din plângerea adresată Ombudsmanului European a reieșit că principala acuzație a reclamantului a fost că plângerea sa din 14 martie 2005 nu a fost tratată de către Comisie.

1.2 În avizul său, Comisia a răspuns că plângerea a fost analizată în detaliu de serviciile responsabile. Cu toate acestea, având în vedere că reclamantul nu a identificat contractul în cauză, serviciile Comisiei nu au putut identifica granturile la care reclamantul a făcut referire în plângerea sa.

1.3 În observațiile sale, reclamantul a reiterat faptul că subvențiile relevante plătite către RSF s-au ridicat la 779 304 EUR pentru 2003 și 513 999 EUR pentru 2004. Reclamantul a declarat, de asemenea, că nu a fost în măsură să furnizeze informații suplimentare, cum ar fi numărul de referință pentru contractul în cauză.

1.4 În urma solicitării Comisiei de a i se oferi mai multe informații cu privire la granturile relevante, Ombudsmanul a solicitat reclamantului clarificări și, în special, să îi furnizeze detalii cu privire la contract sau la proiect. În e-mailul său din 17 ianuarie 2006, reclamantul a răspuns că nu este în măsură să furnizeze astfel de informații.

1.5 Având în vedere avizul Comisiei și observațiile reclamantului ,, Ombudsmanul a solicitat Comisiei informații suplimentare cu privire la următoarele două aspecte: (i) motivele pentru care e-mailul reclamantului din 14 martie 2005 nu a primit niciun răspuns; și (ii) motivele pentru care Comisia a considerat că nu a fost în măsură să răspundă la e-mailul relevant al reclamantului și să emită un aviz cu privire la prezenta plângere.

1.6 În răspunsul său, în ceea ce privește primul punct, Comisia a recunoscut că, în ciuda atenționărilor reclamantului din 16 septembrie și 17 octombrie 2005, nu s-a dat niciun răspuns. Acest lucru ar putea fi explicat prin (i) deficitul de personal responsabil cu gestionarea căsuței poștale electronice și (ii) termenii impreciși în care a fost redactat mesajul. E-mailul reclamantului a fost, probabil, redistribuit în mod incorect și, în consecință, a rămas, din păcate, fără răspuns. Comisia și-a exprimat regretul față de reclamant în această privință.

În ceea ce privește al doilea punct, Comisia a fost, într-adevăr, de acord că plângerea reclamantului a primit doar un răspuns general. Cu toate acestea, având în vedere conținutul formularului de plângere, serviciile Comisiei au considerat că un răspuns abstract nu ar satisface reclamantul și au încercat să identifice contractul relevant. Comisia a identificat anumite date privind cuantumurile plăților efectuate către RSF pentru aceste contracte, dar aceste cuantumuri nu corespundeau celor menționate de reclamant. Datorită scrisorii reclamantului din 30 iunie 2006, Comisia a reușit în cele din urmă să identifice proiectul la care reclamantul a dorit să se refere. Comisia și-a exprimat regretul cu privire la faptul că a trecut atât de mult timp de la apariția problemei. Comisia a afirmat, de asemenea, că punerea în aplicare a contractelor în cadrul IEDDO a fost reglementată de „Condițiile generale aplicabile contractelor de grant ale Comunității Europene pentru ajutor extern”. În acest context, UE a furnizat fonduri pentru proiectul T-2000/027 „Sprijinirea FSR în acțiunile sale în numele jurnaliștilor încarcerați în țările ACP și asiatice”. Ulterior, Comisia a furnizat informații specifice cu privire la proiectul în cauză. Comisia și-a exprimat regretul cu privire la faptul că preocupările reclamantului au rămas nesoluționate și și-a cerut scuze în acest sens.

1.7 Reclamantul nu a prezentat observații în termenul stabilit.

1.8 În ceea ce privește faptul că e-mailul reclamantului din 14 martie 2005 nu a primit niciun răspuns, Ombudsmanul reamintește că, în conformitate cu articolul 17 din Codul european al bunei conduite administrative:(5)

„1. Funcționarul se asigură că se ia o decizie cu privire la fiecare cerere sau reclamație adresată instituției într-un termen rezonabil, fără întârziere și, în orice caz, în termen de cel mult două luni de la data primirii. (...)

2. În cazul în care, din cauza complexității problemelor pe care le ridică, o cerere sau o plângere adresată instituției nu poate fi soluționată în termenul menționat mai sus, funcționarul informează autorul cu privire la aceasta cât mai curând posibil. (…)" (subliniere adăugată).

1.9 În cazul de față, Ombudsmanul observă că Comisia a afirmat că această lipsă de răspuns ar putea fi explicată prin deficitul de personal responsabil cu gestionarea căsuței poștale electronice și prin termenii impreciși în care a fost redactat mesajul. Ombudsmanul nu este convins de primul motiv invocat de Comisie pentru a-și justifica poziția, întrucât este responsabilitatea instituției relevante să ia măsurile adecvate pentru ca serviciile sale să poată trata în mod eficient cererile de informații ale cetățenilor, indiferent de orice schimbări structurale sau organizaționale.

Cu toate acestea, Ombudsmanul este de acord că cererea de informații a reclamantului a fost formulată în termeni generali, ceea ce a îngreunat identificarea de către Comisie a naturii exacte a cererii. Ombudsmanul observă că, în avizul său trimis Ombudsmanului, serviciile Comisiei au explicat că, pe baza unor informații suplimentare din partea reclamantului, au fost în cele din urmă în măsură să identifice titlul contractului și granturile în cauză. Prin urmare, Comisia a fost în măsură să ofere reclamantului un răspuns detaliat.

1.10 Ombudsmanul ia notă de faptul că, în opinia sa, Comisia și-a exprimat regretul față de reclamant pentru faptul că nu a răspuns solicitării sale de informații. Ombudsmanul observă, de asemenea, că, în opinia sa, Comisia a furnizat reclamantului un răspuns foarte detaliat la solicitarea sa de informații, informându-l cu privire la cadrul juridic relevant referitor la chestiunea în cauză și la poziția sa în această privință. Comisia a anexat la avizul său o copie a „Condițiilor generale aplicabile contractelor de grant ale Comunității Europene pentru ajutor extern”. Comisia a subliniat că a verificat dacă fondurile au fost cheltuite de FSR în conformitate cu dispozițiile contractului și cu bugetul aprobat. După ce a constatat că FSR a respectat principiile bunei gestiuni financiare, Comisia a concluzionat că nu există niciun motiv pentru a lansa un audit cu privire la acest contract. Aceasta a adăugat că nu există nicio informație în dosar care să pună sub semnul întrebării aceste concluzii.

1.11 Având în vedere cele de mai sus, și anume răspunsul foarte detaliat al Comisiei la solicitarea de informații a reclamantului și regretele exprimate de Comisie pentru întârzierile înregistrate, Ombudsmanul concluzionează că nu pare să existe niciun motiv pentru investigații suplimentare cu privire la afirmația reclamantului.

2 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu există motive pentru anchete suplimentare. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

(2) Ombudsmanul ia act de faptul că, în răspunsul său, Comisia l-a invitat să consulte aceste dosare la sediul său.

(3) IEDDO, reglementat de Regulamentele CE nr. 975/1999 și 976/1999 din 29 aprilie 1999, a expirat la 31 decembrie 2006 și a fost înlocuit de Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului [Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială, JO 2006, L 386, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 3].

(4) Versiunea relevantă este cea din 6 decembrie 2000.

(5) Codul european al bunei conduite administrative este disponibil pe site-ul Ombudsmanului (http://www.ombudsman.europa.eu/code/en/default.htm).