Strasbourg, 31 ianuarie 2007

Stimate domnule X,

La 9 mai 2005, ați depus o plângere la Ombudsmanul European cu privire la tratarea unei cereri de acces la documente de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

La 19 mai 2005, am transmis plângerea directorului general al OLAF. OLAF și-a transmis avizul la 9 august 2005. V-am transmis-o la 29 august 2005, împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 16 septembrie 2005.

La 21 septembrie 2005, v-am informat că, având în vedere faptul că obiectul prezentei plângeri este foarte similar cu cel al unei alte plângeri depuse de dumneavoastră împotriva Băncii Europene de Investiții (plângerea 1776/2005/GG - Confidential), am considerat oportun să tratăm ambele plângeri în același timp.

La 19 decembrie 2005, am adresat OLAF o propunere de soluție amiabilă. Ați fost informat în consecință în aceeași zi.

OLAF a transmis avizul său cu privire la această propunere la 31 ianuarie 2006. V-am transmis-o la 14 februarie 2006, împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 30 martie 2006.

La 29 mai 2006, am adresat OLAF o solicitare de informații suplimentare. V-am informat în consecință în aceeași zi.

La 30 iunie 2006, OLAF a răspuns solicitării mele de informații suplimentare. V-am transmis acest răspuns la 10 iulie 2006, împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 25 august 2006.

La 21 septembrie 2006, am adresat OLAF o a doua solicitare de informații suplimentare. V-am informat în consecință în aceeași zi. OLAF a trimis răspunsul său la 26 octombrie 2006, iar eu v-am transmis observațiile dumneavoastră la 14 noiembrie 2006, pe care le-ați trimis la 18 decembrie 2006.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Contextul

Potrivit reclamantului, avocat german, contextul prezentei cauze este, pe scurt, după cum urmează:

La începutul anilor 1990, două societăți aparținând unui grup internațional (una din Suedia și una din Germania) au luat parte la un proiect în Lesotho („Proiectul de apă din Lesotho Highlands”), care a fost sprijinit din fonduri furnizate de UE, inclusiv din fonduri puse la dispoziție de Banca Europeană de Investiții („BEI”). Înainte de atribuirea contractelor relevante, cele două societăți angajaseră un consultant local pentru a le consilia cu privire la proiect și pentru a le ajuta să dobândească cunoștințe locale. Ulterior, s-a constatat că acest consultant, care a consiliat și alte societăți, acționa în asociere cu șeful autorității de achiziții publice din Lesotho și că cel puțin o parte din sumele plătite consultantului de unii dintre clienții săi sub formă de comisioane de consultanță au fost transferate autorității contractante. Șeful autorității de achiziții publice a fost ulterior găsit vinovat de corupție de către o instanță din Lesotho și condamnat la o pedeapsă cu închisoarea.

Grupul a fost informat cu privire la presupusul caz de luare de mită în 1998 și a cooperat imediat și pe deplin cu autoritățile din Lesotho. În schimbul furnizării voluntare de informații cu privire la proiect, grupului i s-a acordat imunitate de urmărire penală de către directorul parchetului din Lesotho. Grupul a avut o politică de toleranță zero în ceea ce privește orice formă de mită și corupție.

În aprilie 2000, Comisia Europeană și BEI au decis să efectueze un audit în această privință. Oficiul European de Luptă Antifraudă („OLAF”) a fost informat cu privire la acest audit. Pe baza concluziilor raportului de audit, investigația OLAF a fost închisă.

În iunie 2003 și pe baza unor noi informații, OLAF a deschis o nouă investigație cu privire la această chestiune, adresându-se unei societăți elvețiene care aparține grupului.

Într-o scrisoare din 16 septembrie 2004, reclamantul a solicitat accesul la toate documentele din dosarul OLAF privind „Proiectul de apă Lesotho Highlands”(1). Această cerere a fost formulată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (2) ("Regulamentul 1049/2001").

În răspunsul său din 7 octombrie 2004, OLAF a respins această cerere, invocând trei excepții din Regulamentul 1049/2001 pe care s-a bazat decizia sa: (1) protecția obiectivelor inspecțiilor, investigațiilor și auditurilor [articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din regulament], "întrucât investigația este încă în desfășurare"; (2) protecția vieții private și a integrității individului, în conformitate cu legislația comunitară privind protecția datelor cu caracter personal [articolul 4 alineatul (1) litera (b) din regulament]; și (3) interesele comerciale ale persoanelor fizice sau juridice [articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din regulament]. Ca răspuns la o întrebare adresată în acest sens de reclamant în scrisoarea sa din 16 septembrie 2004, OLAF a confirmat de asemenea că a deschis o nouă anchetă în 2003.

La 2 noiembrie 2004, reclamantul a depus o cerere de confirmare, susținând că ar trebui să se acorde cel puțin acces la raportul de audit din 2000. Reclamantul a subliniat că, fără acces la acest raport, clientul său nu a fost în măsură să evalueze în ce măsură OLAF se află în prezent în posesia unor noi informații care să justifice deschiderea unei noi investigații.

În răspunsul său din 30 noiembrie 2004, OLAF și-a confirmat poziția, în special în ceea ce privește articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001. În ceea ce privește raportul de audit din 2000, OLAF a subliniat că acesta conținea rezultate preliminare, opinii și concluzii privind investigația inițială. OLAF a subliniat că acest raport inițial, precum și noile informații pe care le-a primit între timp au constituit baza pentru anchete suplimentare care erau în curs de desfășurare la momentul respectiv. Aceasta a adăugat că documentația din dosarul cauzei a constat în elementele de probă colectate până în prezent și că aceste elemente de probă au făcut obiectul unei analize suplimentare. OLAF a susținut că divulgarea documentelor din dosarul său ar perturba investigația în curs. Potrivit OLAF, nu ar fi fost posibil nici să se acorde un acces parțial, întrucât sarcina administrativă implicată ar fi disproporționată.

Plângerea 1450/2005/GG (Confidențial)

La 29 martie 2005, actualul reclamant a înaintat Ombudsmanului European o plângere împotriva deciziei OLAF (plângerea 1450/2005/GG - confidențială). Cu toate acestea, reclamantul de față a precizat în mod clar că reclamantul din cauza respectivă urma să fie clientul său, societatea elvețiană. Articolul 195 din Tratatul CE prevede că o plângere poate fi înaintată Ombudsmanului de către orice resortisant al UE sau de către orice persoană fizică sau juridică care își are reședința sau sediul social în UE. Prin urmare, la 2 mai 2005, Ombudsmanul a respins plângerea, având în vedere că reclamantul nu făcea parte din categoria persoanelor care au dreptul să depună plângeri la Ombudsman în temeiul articolului 195 din Tratatul CE.

Cu privire la prezenta critică

La 9 mai 2005, avocatul care a depus plângerea 1450/2005/GG a reînnoit plângerea, subliniind că el însuși trebuia să fie considerat autorul plângerii. Prin urmare, această scrisoare a fost înregistrată ca o nouă plângere (1777/2005/GG - confidențial).

Reclamantul a susținut că OLAF nu a acordat în mod eronat acces la dosarul său și, în special, la raportul rezultat în urma auditului efectuat în 2000 și a susținut că un astfel de acces ar trebui acordat. În opinia reclamantului, articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001 nu ar putea fi interpretat într-un sens atât de larg încât să includă anchetele care au fost deja finalizate. În plus, protecția nu mai era, în orice caz, justificată pe baza conținutului documentului în cauză [articolul 4 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1049/2001]. Prin urmare, reclamantul a susținut că ar trebui să se acorde acces cel puțin la documentele care nu mai sunt direct relevante pentru prezenta anchetă, cum ar fi raportul de audit din 2000.

Reclamantul a subliniat că este important să se înțeleagă ce noi dovezi au ieșit la iveală care justifică redeschiderea investigației OLAF. Acest lucru a fost necesar pentru a ajuta grupul să se apere.

INQUIRY

Opinia OLAF

În opinia sa, OLAF a formulat următoarele observații:

UE a fost implicată în proiectul relevant din Lesotho încă de la începutul anilor 1980.

Un audit independent a fost efectuat în aprilie 2000, la cererea BEI și a Comisiei. Acest audit a concluzionat că nu a fost descoperită nicio utilizare abuzivă specifică sau directă a fondurilor BEI, dar că era probabil ca contractanții care primeau fonduri BEI să fi efectuat plăți către cei care derulau proiectul în schimbul unor favoruri.

În iunie 2003, OLAF primise informații noi pe baza anchetei judiciare din Lesotho. Aceste informații au arătat că fondurile din partea BEI și a Fondului european de dezvoltare au fost utilizate în mod abuziv. În consecință, a fost deschisă o investigație a OLAF.

A fost important să se facă distincția între dreptul de acces al publicului la documente în temeiul Regulamentului 1049/2001 și dreptul de acces la dosar al unei persoane în cauză. În ceea ce privește primul caz, accesul trebuia acordat cu excepția cazului în care documentul în cauză intra sub incidența uneia dintre excepțiile enumerate la articolul 4 din Regulamentul 1049/2001. În schimb, o persoană vizată de o procedură judiciară națională dispunea de un drept de acces la dosar, în conformitate cu normele procedurale naționale aplicabile. În acest context, persoana în cauză dispunea de un drept de acces legat de dreptul său la apărare, de care publicul nu dispunea. Argumentul reclamantului potrivit căruia avea drept de acces din cauza necesității de a-și apăra clientul era, prin urmare, irelevant pentru analiza efectuată în temeiul Regulamentului 1049/2001.

Întrucât în Lesotho erau în curs proceduri judiciare naționale, accesul la dosar era controlat de normele sale procedurale. Reclamantul a avut posibilitatea de a se adresa autorităților din Lesotho pentru a solicita dreptul de acces la dosar. Autorităților respective le revenea sarcina de a decide dacă și când ar trebui acordat accesul.

În sfârșit, cadrul juridic al OLAF nu prevedea niciun drept de acces la dosarul unei persoane vizate de o investigație a OLAF.

OLAF nu a fost în măsură să divulge raportul de audit din 2000 sau „niciunul dintre documentele din dosarul de anchetă” în temeiul articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001. Divulgarea ar fi dăunătoare pentru investigația în curs a OLAF, precum și pentru investigația autorităților judiciare din Lesotho cu privire la această chestiune. Astfel cum s-a explicat deja în răspunsul la cererea de confirmare a accesului, acordarea accesului ar dezvălui dovezile aflate în posesia OLAF și strategiile sale de investigare.

Raportul de audit conținea rezultatele preliminare, opiniile și concluziile investigației inițiale și a fost unul dintre elementele care au stat la baza anchetelor suplimentare întreprinse în prezent de OLAF și de autoritățile din Lesotho cu privire la această chestiune.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale cu privire la avizul OLAF, reclamantul a subliniat că, în ceea ce privește legea care reglementează accesul la dosarele OLAF, nu au existat (după cunoștințele sale) proceduri pendinte împotriva grupului în Lesotho. Reclamantul a adăugat că există un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic din partea directorului parchetelor din Lesotho de a nu iniția proceduri împotriva grupului (3). El a subliniat că, indiferent de aceste fapte, afirmația potrivit căreia chestiunea accesului la dosarul OLAF a fost influențată sau chiar reglementată de legea din Lesotho este absurdă. În opinia reclamantului, activitățile instituțiilor comunitare erau reglementate de dreptul comunitar.

Reclamantul s-a opus cu fermitate avizului OLAF, în măsura în care acesta implica faptul că, din cauza lipsei unei dispoziții exprese, nu exista niciun drept de acces la dosarul OLAF pentru persoanele vizate de investigațiile OLAF. În opinia reclamantului, o astfel de poziție ar contrazice în mod evident drepturile fundamentale, precum și Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)(4). Reclamantul a formulat observații detaliate, atât în ceea ce privește dreptul comunitar, cât și în ceea ce privește Convenția europeană a drepturilor omului, pentru a-și susține opinia potrivit căreia persoanele care fac obiectul unei investigații a OLAF au drept de acces la propriul dosar și că, prin urmare, grupului ar trebui să i se acorde acces la dosarul OLAF.

În ceea ce privește Regulamentul 1049/2001, reclamantul a reamintit jurisprudența consacrată a instanțelor comunitare, conform căreia excepțiile trebuie interpretate în mod restrictiv. Reclamantul a susținut că este foarte puțin probabil ca divulgarea fiecărui document din dosarul OLAF să dăuneze investigației.

Eforturile ombudsmanului de a obține o soluție prietenoasă

Propunerea Ombudsmanului pentru o soluție amiabilă

După o analiză atentă a avizului OLAF și a observațiilor reclamantului, Ombudsmanul nu a fost mulțumit de faptul că OLAF a răspuns în mod adecvat argumentelor reclamantului.

Acest punct de vedere s-a bazat pe următoarele considerații:

1. Ombudsmanul a considerat oportun să se ocupe de o serie de aspecte preliminare înainte de a examina afirmația și cererea reclamantului.

Chestiuni preliminare

2. Ombudsmanul a considerat că argumentul OLAF potrivit căruia trebuie făcută o distincție între (1) dreptul de acces al publicului la documente în temeiul Regulamentului 1049/2001 și (2) dreptul de acces la dosar al unei persoane vizate de chestiune a fost corect. În cazul de față, cererea reclamantului de acces la documente din 16 septembrie 2004 și cererea sa de confirmare din 2 noiembrie 2004 s-au bazat în mod clar pe Regulamentul 1049/2001. Răspunsurile OLAF la aceste cereri s-au bazat, de asemenea, pe regulamentul menționat. Având în vedere că reclamantul a susținut, în plângerea sa, că decizia OLAF de a respinge cererea de acces a fost incorectă, examinarea Ombudsmanului a trebuit, prin urmare, să se limiteze la a verifica dacă decizia respectivă a găsit un temei suficient în Regulamentul 1049/2001. Prin urmare, nu era necesar, în cadrul prezentei anchete, să se examineze argumentele prezentate de reclamant pentru a susține opinia sa potrivit căreia persoanele care fac obiectul unei investigații a OLAF ar trebui să beneficieze de un drept de acces la propriul dosar.

3. În plângerea sa, reclamantul a subliniat că, pentru a ajuta grupul să se apere, este important să se înțeleagă ce dovezi noi au ieșit la iveală care justifică redeschiderea investigației OLAF. În avizul său, OLAF a susținut că argumentul reclamantului potrivit căruia avea dreptul la acces ca urmare a necesității sale de a-și apăra clientul era irelevant pentru analiza efectuată în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001. Având în vedere că Regulamentul 1049/2001 nu impune solicitantului să prezinte motive care să justifice cererea sa de acces la documente, Ombudsmanul a considerat că nu este necesar să se ia în considerare scopul urmărit de reclamant în cererea sa de acces.

4. În opinia sa, OLAF a considerat că, întrucât în prezent există proceduri judiciare naționale în curs de desfășurare în Lesotho, accesul la dosar este controlat de normele procedurale ale acestei țări. OLAF a adăugat că reclamantul avea posibilitatea de a se adresa autorităților din Lesotho pentru a solicita dreptul de acces la dosar. Potrivit OLAF, era la latitudinea acestor autorități să decidă dacă și când trebuia acordat accesul. În observațiile sale, reclamantul a susținut că afirmația potrivit căreia chestiunea accesului la dosarul OLAF a fost influențată sau chiar reglementată de legea din Lesotho a fost absurdă. În opinia reclamantului, activitățile instituțiilor comunitare erau reglementate de dreptul comunitar.

5. Ombudsmanul a observat că acest caz se referă la o cerere de acces la dosarul OLAF, și nu la o cerere de acces la dosarul autorităților din Lesotho. Observațiile din avizul OLAF privind posibilitatea reclamantului de a se adresa autorităților din Lesotho au fost, prin urmare, irelevante în scopul anchetei Ombudsmanului.

6. Cererea reclamantului de acces la dosarul OLAF s-a bazat pe Regulamentul 1049/2001. În scrisoarea sa din 7 octombrie 2004 de respingere a cererii inițiale de acces, OLAF a invocat trei excepții prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001, și anume (1) protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit [articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din regulament]; (2) protecția vieții private și a integrității individului, în conformitate cu legislația comunitară privind protecția datelor cu caracter personal [articolul 4 alineatul (1) litera (b) din regulament]; și (3) interesele comerciale ale persoanelor fizice sau juridice [articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din regulament]. Ombudsmanul a remarcat că numai prima dintre aceste excepții a fost menționată în mod expres în decizia OLAF privind cererea de confirmare și că numai această excepție a fost discutată în avizul OLAF. Având în vedere aceste fapte, Ombudsmanul a considerat că nu este necesar să examineze celelalte două excepții pe care OLAF s-a bazat inițial.

Afirmația și cererea reclamantului

7. Reclamantul a susținut că OLAF nu a acordat în mod eronat acces la dosarul său și, în special, la raportul rezultat în urma auditului efectuat în 2000 și a susținut că un astfel de acces ar trebui acordat. În opinia reclamantului, articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001 nu ar putea fi interpretat într-un sens atât de larg încât să includă anchetele care au fost deja finalizate. În opinia reclamantului, protecția nu mai era, în orice caz, justificată pe baza conținutului documentului în cauză [articolul 4 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001]. Prin urmare, reclamantul a susținut că ar trebui să se acorde acces cel puțin la acele documente, cum ar fi raportul de audit din 2000, care nu mai erau direct relevante pentru prezenta anchetă.

8. În avizul său, OLAF a declarat că nu era în măsură să divulge raportul de audit din 2000 și niciunul dintre documentele din dosarul de anchetă în temeiul articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Potrivit OLAF, divulgarea acestor documente ar fi dăunătoare pentru investigația OLAF în curs, precum și pentru investigația autorităților judiciare din Lesotho cu privire la această chestiune. OLAF a subliniat că acordarea accesului la documentele în cauză ar dezvălui dovezile aflate în posesia OLAF și strategiile sale de investigare. Acesta a adăugat că raportul de audit din 2000 conținea rezultatele preliminare, opiniile și concluziile investigației inițiale și constituia unul dintre elementele care au stat la baza anchetelor suplimentare întreprinse în prezent de OLAF și de autoritățile din Lesotho cu privire la această chestiune.

9. Ombudsmanul a luat act de argumentul OLAF potrivit căruia refuzul de a divulga documentele în cauză era justificat de necesitatea de a proteja anchetele efectuate de autoritățile din Lesotho. Nici răspunsul OLAF din 7 octombrie 2004 la cererea de acces, nici răspunsul său din 30 noiembrie 2004 la cererea de confirmare nu conțineau vreo referire la astfel de anchete. Prin urmare, Ombudsmanul nu a fost în măsură să înțeleagă modul în care argumentul menționat mai sus ar putea fi relevant pentru a stabili dacă decizia OLAF de a refuza accesul la documentele în cauză ar putea fi justificată în circumstanțele actuale.

10. În ceea ce privește argumentul OLAF potrivit căruia refuzul divulgării documentelor în cauză a fost justificat de necesitatea de a-și proteja propria anchetă, Ombudsmanul a remarcat că articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001 prevede că instituțiile „refuză accesul la un document în cazul în care divulgarea ar submina protecția (...) obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit”.

11. Dintr-o notă internă din 11 iulie 2003, a cărei copie a fost transmisă de OLAF reclamantului împreună cu scrisoarea sa din 7 octombrie 2004, reiese că OLAF a decis în acea zi să deschidă o investigație externă cu privire la proiectul din Lesotho. Având în vedere informațiile furnizate de OLAF în avizul său, Ombudsmanul a presupus că această investigație nu a fost încă finalizată. Ombudsmanul a remarcat, de asemenea, că OLAF a susținut că decizia de a deschide această nouă investigație a fost luată în lumina noilor informații pe care le-a primit. În opinia Ombudsmanului, era, de asemenea, rezonabil să se presupună că accesul la dosarul OLAF ar dezvălui probele aflate în posesia OLAF și strategiile sale de investigare. Ombudsmanul a considerat că divulgarea unor astfel de informații ar submina într-adevăr protecția investigației OLAF și că trimiterea OLAF la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001 părea, prin urmare, corectă în principiu.

12. Cu toate acestea, argumentul OLAF potrivit căruia nu se putea acorda acces la „niciunul dintre documentele din dosarul investigației” presupunea că excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001 se aplica tuturor acestor documente.

13. Ombudsmanul a considerat că este îndoielnic că acesta a fost într-adevăr cazul. Pare logic să se presupună că dosarul OLAF privind investigația conținea, de asemenea, decizia OLAF din 11 iulie 2003 de a deschide această investigație. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat mai sus, OLAF nu a întâmpinat nicio dificultate în acordarea accesului la acest document. În opinia Ombudsmanului, OLAF nu a stabilit, așadar, că articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001 l-ar împiedica să divulge toate documentele din dosarul său.

14. În special, Ombudsmanul avea îndoieli serioase cu privire la aspectul dacă raționamentul prezentat de OLAF putea justifica refuzul său de a acorda acces la raportul de audit întocmit în 2000. Deși Ombudsmanul acceptase deja(5) că protecția conferită de o dispoziție similară celei în discuție în prezenta cauză nu era în mod necesar disponibilă numai până la finalizarea inspecției, a investigației sau a auditului relevant, trebuia să se țină seama în primul rând de faptul că documentul vizat de cererea reclamantului părea să fi fost întocmit cu aproximativ patru ani înainte de introducerea cererii de acces. Prin urmare, nu a fost clar imediat modul în care divulgarea acestui document ar putea submina protecția investigației actuale a OLAF. În plus, deși Ombudsmanul a admis că OLAF era preocupat în mod justificat de faptul că acordarea accesului la dosarul său ar dezvălui elementele de probă aflate în posesia sa și strategiile sale de investigare, nimic nu demonstra că acordarea accesului la raportul de audit întocmit în 2000 ar avea aceste consecințe negative. În ceea ce privește primul dintre cele două aspecte menționate de OLAF, trebuie remarcat faptul că OLAF însuși a decis să încheie prima sa investigație în lumina concluziilor prezentului raport. În aceste circumstanțe, a fost, prin urmare, dificil să se vadă la prima vedere modul în care divulgarea elementelor de probă conținute eventual în prezentul raport de audit ar putea afecta noua anchetă. Ombudsmanul a considerat că se poate presupune cu siguranță că, în cazul în care ar fi existat dovezi tangibile de fapte ilicite în ceea ce privește clientul reclamantului sau societățile afiliate acestuia, OLAF nu și-ar fi încheiat prima investigație, ci ar fi continuat-o. În ceea ce privește al doilea aspect, părea foarte puțin probabil ca raportul de audit din 2000 să conțină informații cu privire la strategiile OLAF în ceea ce privește investigația inițiată în 2003.

15. În opinia sa, OLAF nu a abordat posibilitatea de a acorda acces parțial. Prin urmare, nu era clar dacă OLAF continua să susțină, astfel cum a procedat în decizia sa din 30 noiembrie 2004 de respingere a cererii de confirmare, că nu era posibil nici să se acorde un acces parțial, întrucât sarcina administrativă implicată ar fi disproporționată. Chiar dacă acesta ar fi cazul, Ombudsmanul a considerat că este important de remarcat faptul că această declarație pare să fi fost făcută în vederea acordării unui acces parțial la toate documentele din dosarul de investigație al OLAF. Prin urmare, nu era clar dacă acordarea unui acces parțial la raportul de audit din 2000 ar cauza, de asemenea, o sarcină administrativă disproporționată. În orice caz, având în vedere faptul necontestat că excepțiile de la accesul prevăzut de Regulamentul 1049/2001 trebuie interpretate în mod restrictiv, Ombudsmanul a considerat că un refuz de acordare a accesului parțial nu se poate întemeia decât pe argumentul că ar cauza o sarcină administrativă disproporționată în circumstanțe cu totul excepționale.

16. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul a ajuns la concluzia preliminară că refuzul OLAF de a acorda acces sau acces parțial la dosarul său și, în special, la raportul rezultat în urma auditului efectuat în 2000 ar putea constitui un caz de administrare defectuoasă.

Articolul 3 alineatul (5) din statutul său obligă Ombudsmanul să caute, în măsura posibilului, o soluție împreună cu instituția în cauză pentru a elimina cazul de administrare defectuoasă și pentru a-l convinge pe reclamant.

Prin urmare, Ombudsmanul a prezentat OLAF următoarea propunere de soluție amiabilă:

OLAF ar putea reexamina cererea reclamantului de acces la dosarul său și, în special, la raportul rezultat în urma auditului efectuat în 2000.

Răspunsul OLAF la propunerea Ombudsmanului

În răspunsul său la această propunere, OLAF a formulat următoarele observații:

Ombudsmanul a recunoscut că invocarea de către OLAF a articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001 în ceea ce privește accesul la dosarul său de investigație era, în principiu, corectă. Cu toate acestea, Ombudsmanul a indicat că OLAF nu a stabilit modul în care această dispoziție l-ar putea împiedica să divulge toate documentele din dosarul său, inclusiv raportul de audit din 2000.

OLAF a examinat, de asemenea, dacă divulgarea altor documente din dosar și, în special, a raportului de audit ar aduce atingere protecției investigației sale în curs. OLAF a informat BEI că divulgarea acestui raport nu va afecta investigația sa. Cu toate acestea, BEI a informat OLAF că divulgarea raportului de audit ar aduce atingere intereselor comerciale și protecției datelor cu caracter personal conținute în raport. BEI a indicat că numai o divulgare parțială, limitată la rezumat și la concluziile raportului, nu ar aduce atingere acestor interese.

Prin urmare, OLAF a anexat o copie a acestor părți ale raportului, numele persoanelor și al societăților fiind eliminate. BEI a informat OLAF că va divulga reclamantului în mod privat, și nu în cadrul normelor privind accesul public la documente, partea din raport referitoare la grup.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale, reclamantul a declarat că este mulțumit în ceea ce privește problema accesului la raportul de audit din 2000.

Cu toate acestea, el a susținut că OLAF a ignorat opinia Ombudsmanului potrivit căreia acesta nu a luat în considerare posibilitatea de a acorda acces parțial la dosarul legat de ancheta actuală. Reclamantul a subliniat că, în cazul în care o cerere de acces a fost depusă în conformitate cu Regulamentul 1049/2001, trebuie efectuată o evaluare concretă și individuală a conținutului documentelor relevante. Numai în cazuri excepționale și numai atunci când sarcina administrativă s-a dovedit a fi deosebit de împovărătoare, depășind astfel limitele a ceea ce se poate solicita în mod rezonabil, poate fi permisă o derogare de la obligația de examinare a documentelor individuale. Reclamantul a subliniat că nu este mulțumit de faptul că OLAF și-a respectat obligațiile în această privință.

Reclamantul a subliniat că clientul său a fost în măsură să se apere numai dacă a cunoscut suspiciunile și prezumțiile reținute împotriva sa și a avut posibilitatea de a le clarifica și de a le respinge. Clientul său avea, de asemenea, dreptul de a fi informat cu privire la faptele dezincriminatoare aflate în posesia OLAF.

Anchete suplimentare

După examinarea răspunsului OLAF la propunerea de soluție amiabilă, Ombudsmanul a considerat că are nevoie de informații suplimentare pentru a trata cazul de față.

Cu privire la prima cerere de informații suplimentare

Prin urmare, la 29 mai 2006, Ombudsmanul s-a adresat în scris OLAF. În scrisoarea sa, Ombudsmanul a subliniat că, în propunerea sa pentru o soluție amiabilă, a sugerat că OLAF „ar putea reconsidera cererea reclamantului de acces la dosarul său și, în special, la raportul rezultat în urma auditului efectuat în 2000”. Cu toate acestea, Ombudsmanul a observat că, în răspunsul său, OLAF a abordat doar problema posibilității de a acorda acces la raportul de audit din 2000. Prin urmare, acesta a invitat OLAF să își prezinte observațiile cu privire la propunerea de soluție amiabilă în ceea ce privește posibilitatea de a acorda acces la orice documente din dosarul său, altele decât raportul de audit din 2000.

Reclamantul a fost informat în consecință în aceeași zi. În scrisoarea sa, Ombudsmanul a remarcat că, în observațiile sale privind răspunsul OLAF la propunerea de soluție amiabilă, reclamantul și-a reiterat opinia potrivit căreia clientul său trebuie să aibă acces la dosarul OLAF pentru a se putea apăra. Ombudsmanul a subliniat că argumentele pe care reclamantul le-a prezentat în acest context par să se refere la întrebarea dacă o persoană care face obiectul unei investigații a OLAF are drept de acces la dosarul acestuia din urmă ca parte a dreptului său la apărare. Cu toate acestea, după cum a explicat Ombudsmanul în propunerea sa pentru o soluție amiabilă, această chestiune nu a făcut obiectul prezentei anchete. Prin urmare, Ombudsmanul a informat reclamantul că, în cazul în care dorește să urmărească această chestiune, ar putea adresa o cerere în acest sens către OLAF și ar putea înainta o nouă plângere Ombudsmanului în cazul în care răspunsul OLAF nu îl satisface.

Răspunsul OLAF

În răspunsul său, OLAF a subliniat că, în urma unei examinări suplimentare, a trebuit, din păcate, să confirme că excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 se aplică în continuare celorlalte documente din dosarul său, întrucât divulgarea acestor documente ar fi dăunătoare pentru ancheta în curs a autorităților judiciare din Lesotho cu privire la această chestiune. Astfel cum s-a menționat anterior, divulgarea ar dezvălui dovezile aflate în prezent în posesia OLAF și strategiile sale de investigare.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale, reclamantul a prezentat următoarele observații:

Răspunsul OLAF nu a fost satisfăcător. OLAF nu a luat în considerare în niciun moment posibilitatea de a acorda acces parțial la dosarul legat de investigația actuală. Era foarte îndoielnic dacă excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 se aplica tuturor documentelor din acest dosar. Potrivit unei jurisprudențe constante a instanțelor comunitare, atunci când o instituție este sesizată cu o cerere de acces la dosarul său, aceasta este obligată, în principiu, să efectueze o apreciere concretă și individuală a documentelor vizate de această cerere. În scrisoarea sa din 30 iunie 2006, OLAF s-a limitat să respingă cererea de acces invocând excepția menționată, fără a explica în niciun fel dacă și în ce mod a aplicat această excepție la dosarul său. Având în vedere principiul interpretării stricte a excepțiilor de la dreptul de acces la documente, era foarte puțin probabil ca divulgarea fiecărui document din dosar să aducă atingere anchetei și, prin urmare, să fie refuzată. Acest lucru a fost deja demonstrat de faptul că OLAF nu a avut nicio dificultate în a furniza o copie a deciziei de deschidere a noii investigații. Așa cum stau lucrurile acum, a rămas imposibil pentru clientul său să judece ce informații suplimentare au ieșit la lumină pentru a face necesară o nouă investigație.

Contrar unei declarații a OLAF în acest sens, din informațiile deținute de clientul său, nu era în curs nicio procedură împotriva clientului său în Lesotho.

Fără a aduce atingere celor de mai sus, o nouă cerere de acces ar fi adresată OLAF pe baza dreptului la apărare privat al clientului său în calitate de persoană vizată de investigație.

Cu privire la a doua cerere de informații suplimentare

La 6 iulie 2006, Tribunalul de Primă Instanță a pronunțat hotărârea în cauzele conexate T-391/03 și T-70/04 Franchet și Byk/Comisia . Aceste cazuri priveau cereri de acces la documente pe care OLAF le respinsese în temeiul articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001.

Hotărârea Curții a fost pronunțată după ce OLAF a trimis răspunsul său la solicitarea de informații suplimentare a Ombudsmanului. Reclamantul nu a făcut referire la această hotărâre în observațiile sale cele mai recente. Cu toate acestea, întrucât hotărârea părea relevantă pentru prezenta cauză, Ombudsmanul s-a adresat în scris OLAF la 21 septembrie 2006 pentru a-l invita să își prezinte observațiile cu privire la aspectul dacă, având în vedere această hotărâre, continua să creadă că a tratat în mod corespunzător cererea de acces și, în cazul unui răspuns afirmativ, să explice motivele pe care se întemeiază acest punct de vedere.

Răspunsul OLAF

În răspunsul său, OLAF a subliniat că, prin scrisoarea din 3 octombrie 2006, a informat reclamantul că investigația sa a fost închisă fără monitorizare după ce a aflat că autoritățile din Lesotho nu mai intenționau să inițieze proceduri împotriva grupului. OLAF a adăugat că s-a adresat în scris autorităților din Lesotho pentru a le întreba dacă au obiecții cu privire la divulgarea (totală sau parțială) a documentelor către reclamant. Ombudsmanul va fi informat cu privire la răspunsul oferit de aceste autorități și la decizia finală a OLAF cu privire la această chestiune.

OLAF a subliniat, de asemenea, că, în hotărârea menționată de Ombudsman, Tribunalul de Primă Instanță a subliniat necesitatea unei analize concrete cu privire la fiecare document în cauză. Aceasta a adăugat că era în curs de a efectua această analiză, dar că trebuia să aștepte răspunsul autorităților din Lesotho pentru a stabili dacă excepția ar mai fi aplicabilă oricăruia dintre documentele în cauză. OLAF a remarcat că, având în vedere numărul de documente din dosarul său, va solicita reclamantului să precizeze domeniul de aplicare al cererii sale de acces.

OLAF a menționat că o nouă cerere de acces, care se baza pe dreptul la apărare, a fost primită la 19 septembrie 2006 și a adăugat o copie a unei scrisori de reținere pe care a trimis-o reclamantului cu privire la această cerere.

Observațiile reclamantului

La 18 decembrie 2006, reclamantul a informat Ombudsmanul că nu dorește să formuleze observații în acest caz. Reclamantul a subliniat că, având în vedere faptul că OLAF și-a încheiat investigația fără a lua măsuri ulterioare, va scrie OLAF pentru a confirma că nu va da curs cererii sale de acces la dosar.

Reclamantul a mulțumit Ombudsmanului pentru măsurile pe care le-a luat ca răspuns la plângere.

DECIZIA

1 Presupusa neacordare a accesului la documente

1.1 Reclamantul, avocat german, reprezintă o societate care aparține unui grup internațional. Alte două societăți din acest grup au fost implicate într-un proiect în Lesotho care a fost finanțat parțial de UE. În 2000, Banca Europeană de Investiții („BEI”) a efectuat un audit al acestei finanțări, care a condus la un raport de audit. Oficiul European de Luptă Antifraudă („OLAF”) a fost informat cu privire la acest audit. Pe baza concluziilor raportului de audit al BEI („raportul de audit din 2000”), investigația OLAF a fost închisă.

În iunie 2003 și pe baza unor noi informații, OLAF a deschis o nouă investigație cu privire la această chestiune.

1.2 Într-o scrisoare din 16 septembrie 2004, reclamantul a solicitat accesul la toate documentele din dosarul OLAF privind "Proiectul de apă Lesotho Highlands"(6). Această cerere a fost formulată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (7) ("Regulamentul 1049/2001").

În răspunsul său din 7 octombrie 2004, OLAF a respins această cerere, invocând trei excepții din Regulamentul 1049/2001 pe care s-a bazat decizia sa: (1) protecția obiectivelor inspecțiilor, investigațiilor și auditurilor [articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din regulament], "întrucât investigația este încă în desfășurare"; (2) protecția vieții private și a integrității individului, în conformitate cu legislația comunitară privind protecția datelor cu caracter personal [articolul 4 alineatul (1) litera (b) din regulament]; și (3) interesele comerciale ale persoanelor fizice sau juridice [articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din regulament]. Ca răspuns la o întrebare adresată în acest sens de reclamant în scrisoarea sa din 16 septembrie 2004, OLAF a confirmat de asemenea că a deschis o nouă anchetă în 2003.

La 2 noiembrie 2004, reclamantul a depus o cerere de confirmare. În răspunsul său din 30 noiembrie 2004, OLAF și-a confirmat poziția, în special în ceea ce privește articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001. În ceea ce privește raportul de audit din 2000, OLAF a subliniat că acesta conținea rezultate preliminare, opinii și concluzii privind investigația inițială. OLAF a subliniat că acest raport inițial, precum și noile informații pe care le-a primit între timp au constituit baza pentru anchete suplimentare care erau în curs de desfășurare la momentul respectiv. Aceasta a adăugat că documentația din dosarul cauzei a constat în elementele de probă colectate până în prezent și că aceste elemente de probă au făcut obiectul unei analize suplimentare. OLAF a susținut că divulgarea documentelor din dosarul său ar perturba investigația în curs. Potrivit OLAF, nu ar fi fost posibil nici să se acorde un acces parțial, întrucât sarcina administrativă implicată ar fi disproporționată.

1.3 În plângerea sa adresată Ombudsmanului European, care a fost depusă la 9 mai 2005, reclamantul a susținut că OLAF nu a acordat în mod eronat accesul la dosarul său și, în special, la raportul rezultat în urma auditului efectuat în 2000 și a susținut că un astfel de acces ar trebui acordat.

1.4 În opinia sa, OLAF a declarat că nu este în măsură să divulge raportul de audit din 2000 sau oricare dintre documentele din dosarul de anchetă în temeiul articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Potrivit OLAF, divulgarea acestor documente ar fi dăunătoare pentru investigația OLAF în curs, precum și pentru investigația autorităților judiciare din Lesotho cu privire la această chestiune. OLAF a subliniat că acordarea accesului la documentele în cauză ar dezvălui dovezile aflate în posesia OLAF și strategiile sale de investigare.

1.5 În urma unei examinări preliminare a observațiilor prezentate de părți, Ombudsmanul a considerat că OLAF nu a răspuns în mod adecvat argumentelor reclamantului. Prin urmare, la 19 decembrie 2005, acesta a adresat o propunere de soluție amiabilă, potrivit căreia OLAF putea să reexamineze cererea reclamantului de acces la dosarul său și, în special, la raportul rezultat în urma auditului efectuat în 2000 (8).

1.6 În răspunsul său la această propunere, OLAF a arătat că informase BEI că divulgarea raportului de audit din 2000 nu ar aduce atingere investigației sale. Cu toate acestea, BEI a informat OLAF că divulgarea raportului de audit ar aduce atingere intereselor comerciale și protecției datelor cu caracter personal conținute în raport. OLAF a adăugat că BEI a indicat că numai o divulgare parțială, limitată la rezumat și la concluziile raportului, nu ar aduce atingere acestor interese. Prin urmare, împreună cu răspunsul său adresat Ombudsmanului, OLAF a anexat o copie a acestor părți ale raportului, numele persoanelor și al societăților fiind eliminate. OLAF a observat că BEI a informat OLAF că va divulga reclamantului în mod privat, și nu în cadrul normelor privind accesul public la documente, partea din raport referitoare la grup.

1.7 În observațiile sale, reclamantul s-a declarat satisfăcut în ceea ce privește problema accesului la raportul de audit din 2000. Cu toate acestea, el a susținut că OLAF a ignorat opinia Ombudsmanului potrivit căreia acesta nu a luat în considerare posibilitatea de a acorda acces parțial la dosarul legat de ancheta actuală.

1.8 Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul a concluzionat că sunt necesare anchete suplimentare și a adresat OLAF două solicitări de informații suplimentare.

1.9 În răspunsul său la cea de-a doua dintre aceste solicitări, OLAF a subliniat, printre altele, că, prin scrisoarea din 3 octombrie 2006, a informat reclamantul că investigația sa a fost închisă fără monitorizare după ce a aflat că autoritățile din Lesotho nu mai intenționau să inițieze proceduri împotriva grupului.

1.10 În observațiile sale cu privire la acest răspuns, reclamantul a informat Ombudsmanul că nu dorește să formuleze observații în acest caz. Reclamantul a subliniat că, având în vedere faptul că OLAF și-a încheiat investigația fără acțiuni ulterioare, va scrie OLAF pentru a confirma că nu va da curs cererii sale de acces la dosar. El mulțumește Ombudsmanului pentru sprijinul acordat în această chestiune.

1.11 Ombudsmanul ia notă de faptul că reclamantul nu dorește să dea curs cererii sale de acces la dosarul OLAF. În aceste condiții, Ombudsmanul consideră că nu există motive pentru continuarea anchetei sale cu privire la prezenta plângere.

2 Concluzie

Având în vedere rezultatele examinării sale, Ombudsmanul consideră că nu există motive pentru investigații suplimentare în cazul de față. Prin urmare, acesta închide cazul. Directorul general al OLAF va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Reclamantul a solicitat, de asemenea, accesul BEI la raportul de audit. Tratarea acestei cereri a dat naștere unei plângeri împotriva BEI (plângerea 1776/2005/GG - confidențială).

(2) JO 2001, L 145, p. 43.

(3) Reclamantul a anexat o copie a acestui document.

(4) JO L 136, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 3.

(5) În proiectul său de recomandare în cazul 1126/2004/GG (confidențial) din 28 februarie 2005 (la punctul 3.15). Versiunea neconfidențială a acestuia este disponibilă pe site-ul Ombudsmanului (http://www.ombudsman.europa.eu).

(6) Reclamantul a solicitat, de asemenea, accesul BEI la raportul de audit. Tratarea acestei cereri a dat naștere unei plângeri împotriva BEI (plângerea 1776/2005/GG - confidențială).

(7) JO 2001, L 145, p. 43.

(8) O propunere similară pentru o soluție amiabilă a fost făcută, de asemenea, la 19 decembrie 2005, în cadrul anchetei privind plângerea împotriva BEI (plângerea 1776/2005/GG - confidențială).