Contextul plângerii

1. În primăvara anului 2020, pentru a contribui la combaterea pandemiei de COVID-19, Comisia Europeană a achiziționat zece milioane de măști medicale, prin intermediul Instrumentului pentru sprijin de urgență [1]. ^Comisia începuse deja să distribuie 1,5 milioane dintre acestea către 17 state membre și Regatul Unit, când s-a dovedit că măștile erau de slabă calitate. Comerciantul a fost de acord cu măsurile de atenuare.

2. În iunie 2020, reclamantul, un jurnalist, a solicitat ^[2] Comisiei să acorde acces public la schimburile dintre Comisie și statele membre cu privire la transportul acestor măști.

3. La 26 octombrie 2020, Comisia a informat reclamantul că a identificat 134 de documente și a acordat un acces public larg. Cu toate acestea, ea a refuzat accesul la unele (părți din) documente, invocând o serie de excepții prevăzute de legislația UE privind accesul public la documente.

4. Reclamantul a solicitat Comisiei să își revizuiască decizia de a refuza accesul (prin depunerea unei „cereri de confirmare”).

5. Ulterior, Comisia a acordat reclamantului un acces mai larg. Cu toate acestea, Comisia și-a menținut anumite părți din decizie, inclusiv faptul că accesul la (părți din) 12 documente a trebuit să fie refuzat pe baza necesității de a proteja interesele comerciale ^[3] ale producătorului în cauză.

6. Nemulțumit de rezultatul acestor douăsprezece documente, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului în aprilie 2021.

Recomandarea Ombudsmanului

7. Ombudsmanul a considerat că argumentul Comisiei, potrivit căruia divulgarea informațiilor nedivulgate ar aduce atingere intereselor comerciale ale producătorului, întrucât ar putea fi utilizate pentru a aduce atingere reputației sale și, prin urmare, pentru a pune în pericol poziția sa pe piață, nu era suficient pentru a stabili existența unui risc legitim și real. Mai precis, Ombudsmanului nu i-a fost clar modul în care informațiile ocultate, în special cu privire la măsurile specifice de atenuare, ar putea fi utilizate pentru a afecta reputația producătorului.

8. În plus, Ombudsmanul a considerat că există un interes public puternic de a ști ce măsuri au fost luate pentru a se asigura că nu au fost puse în circulație și utilizate măști defecte.

9. Ombudsmanul a considerat astfel că refuzul Comisiei de a acorda acces public deplin la cele douăsprezece documente în litigiu constituia un caz de administrare defectuoasă. Ea a formulat următoarea recomandare ^[4]:

Comisia ar trebui să își reconsidere decizia de a refuza accesul public la (părți din) cele douăsprezece documente în cauză pe baza necesității de a proteja interesele comerciale ale producătorului pentru a acorda reclamantului un acces semnificativ mai mare, dacă nu complet, la documentele respective.

10. Ca răspuns, Comisia ^[5] a acordat reclamantului un acces semnificativ la nouă documente, inclusiv la informațiile privind măsurile de atenuare propuse pe care le conțin acestea, ocultând doar date cu caracter personal limitate ^[6]. Aceasta a considerat că, la aproape un an de la adoptarea deciziei de confirmare, circumstanțele de fapt și de drept s-au schimbat și că, prin urmare, aceste nouă documente nu mai intră sub incidența excepției privind protecția intereselor comerciale. În ceea ce privește celelalte trei documente, Comisia a reiterat faptul că aceste documente conțin informații sensibile din punct de vedere comercial de la o societate identificată cu care nu are un contract direct și a susținut că divulgarea ar submina interesele comerciale ale societății.

11. În observațiile sale, reclamantul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la tratarea de către Comisie a cererii sale de acces. Acesta a arătat că i-a luat aproape doi ani pentru a avea acces la documentele în litigiu și că această întârziere l-a împiedicat să își desfășoare activitatea de jurnalist. Reclamantul a susținut, de asemenea, că Comisia nu a furnizat o explicație clară și motivată a existenței unui risc pentru interesul comercial al producătorului în cauză sau a motivelor pentru care consideră că acest risc s-a diminuat.

Evaluarea Ombudsmanului în urma recomandării

12. Ombudsmanul salută răspunsul pozitiv al Comisiei la recomandarea sa de a-și reconsidera decizia de a refuza accesul public la (părți din) cele douăsprezece documente în cauză.

13. Ombudsmanul observă că, în urma unei reevaluări, Comisia a acordat un acces public mai larg la nouă dintre cele douăsprezece documente în cauză.

14. Cu toate acestea, Ombudsmanul își menține opinia potrivit căreia motivele pe care Comisia și-a întemeiat decizia de a refuza accesul la părțile relevante ale acestor documente la momentul adoptării deciziei sale de confirmare nu au fost convingătoare.

15. În ceea ce privește celelalte trei documente care conțin informații privind testele de control al calității, Ombudsmanul își reiterează opinia potrivit căreia informațiile respective nu se califică drept sensibile din punct de vedere comercial doar pentru că se referă la o întreprindere. Prin urmare, petiționara regretă faptul că Comisia și-a menținut refuzul de a acorda acces integral la aceste documente.

16. Ombudsmanul regretă, de asemenea, timpul de care a avut nevoie Comisia în acest caz pentru a oferi acces. Deși a recunoscut în recomandarea sa că cererea de acces a reclamantului viza una dintre cele mai aglomerate părți ale Comisiei la momentul respectiv, modul în care Comisia a tratat acest caz a fost în mod clar în contradicție cu spiritul Regulamentului 1049/2001. Acest lucru este ilustrat de faptul că, din cauza trecerii timpului, reclamantul nu poate utiliza informațiile care i-au fost comunicate în prezent în scopul pe care l-a intenționat. Prin urmare, Ombudsmanul subliniază încă o dată importanța transparenței în perioade de criză ^[7], precum și necesitatea de a încerca să respecte termenele stabilite în legislația UE privind accesul public ^[8].

Concluzie

Pe baza anchetei, Ombudsmanul închide acest caz cu următoarea concluzie:

Comisia a reacționat pozitiv la recomandarea Ombudsmanului, oferind publicului un acces mai larg la documentele în cauză. Cu toate acestea, Comisia nu a acordat încă acces integral la cele trei documente rămase. În plus, din cauza trecerii a aproape doi ani, reclamantul nu poate utiliza informațiile care i-au fost comunicate în scopul pe care și l-a propus. Prin urmare, Ombudsmanul confirmă constatarea sa privind administrarea defectuoasă.

Reclamantul și Comisia vor fi informați cu privire la această decizie.

Emily O'Reilly Ombudsmanul
European

Strasbourg, 25.5.2022

[1] Pentru informații privind Instrumentul pentru sprijin de urgență, vizitați: https://ec.europa.eu/info/live-work-travel-eu/coronavirus-response/emergency-support-instrument_en.

[2] În temeiul Regulamentului 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=celex%3A32001R1049.

[3] În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul 1049/2001.

[4] Textul integral al recomandării și evaluarea care a condus la aceasta sunt disponibile la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/en/recommendation/en/148785.

[5] Răspunsul Comisiei la recomandarea Ombudsmanului este disponibil la adresa:

https://www.ombudsman.europa.eu/en/doc/correspondence/en/156129.

[6] În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001.

[7] A se vedea scrisoarea Ombudsmanului adresată Comisiei la 20 aprilie 2020: https://www.ombudsman.europa.eu/en/doc/correspondence/en/127057.

[8] A se vedea, de asemenea, ancheta din proprie inițiativă a Ombudsmanului privind timpul necesar Comisiei Europene pentru a trata cererile de acces public la documente: https://www.ombudsman.europa.eu/en/case/en/60766.