Stimate domnule M.,
La 26 noiembrie 1999, ați trimis o plângere Ombudsmanului European împotriva Comisiei Europene. Plângerea se referea la tratarea de către Comisie a unei cereri din partea S., flota pentru care lucrați.
La 31 ianuarie 2000, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. Comisia și-a trimis avizul în limba italiană la 4 mai 2000, pe care v-am transmis-o împreună cu invitația de a formula observații, dacă doriți. La 27 iunie 2000, am primit observațiile dumneavoastră cu privire la avizul Comisiei. La 3 iulie 2000, deputatul în Parlamentul European Antonio DI PIETRO mi-a trimis, spre informare, o copie a întrebării parlamentare cu solicitare de răspuns scris pe care a adresat-o la 30 iunie 2000 cu privire la aceeași chestiune.
Pentru a clarifica unele dintre aspectele prezentate de instituție în cursul anchetei, la 25 iulie 2000 am solicitat Comisiei să furnizeze informații suplimentare înainte de sfârșitul lunii septembrie 2000. La 3 octombrie 2000, Comisia a solicitat o prelungire a termenului până la sfârșitul lunii octombrie 2000, pe care Ombudsmanul a acceptat-o prin scrisoarea din 16 octombrie 2000. Instituția și-a transmis avizul la 23 octombrie 2000. V-am transmis-o la 26 octombrie 2000, cu invitația de a formula observații, dacă doriți, până la 30 noiembrie 2000. La 12 decembrie 2000, am primit observațiile dumneavoastră.
Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatul anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Reclamantul lucrează pentru S., o societate de pescuit somaleză. Până la 30 iunie 1998, importurile de la această societate în Comunitate au avut loc în cadrul unor acorduri bilaterale încheiate cu anumite state membre. Cu toate acestea, de la armonizarea condițiilor de import pentru produsele pescărești începând cu 1 iulie 1998, importul de produse pescărești în Comunitate de către țări terțe a fost autorizat numai din țările enumerate în anexa la Decizia 97/296 a Comisiei. Întrucât Somalia nu a fost inclusă în această listă, S. nu a mai putut importa produse pescărești în Comunitate începând cu acea dată.
La 5 februarie 1998, S. a solicitat o autorizație pentru ca cele cinci nave ale sale să continue să exporte produse pescărești de pe navele lor în cadrul articolului 11 alineatul (6) din Directiva 91/493/CEE a Consiliului, care prevede că: „Pentru a face față unor situații specifice și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15, importurile pot fi autorizate direct de la o unitate sau navă fabrică dintr-o țară terță în cazul în care aceasta din urmă nu este în măsură să furnizeze garanțiile prevăzute la alineatul (3), cu condiția ca unitatea sau nava fabrică în cauză să fi primit o aprobare specială în urma unei inspecții efectuate în conformitate cu alineatul (2). Decizia de autorizare stabilește condițiile specifice de import care trebuie respectate pentru produsele care provin din unitate sau din navele-fabrică.”
La 18 noiembrie 1998, domnii Poudelet și Buccellati au efectuat o inspecție a celor cinci nave de la Oficiul Alimentar și Veterinar. Prin scrisoarea din 9 decembrie 1998, dl Reichenbach din partea Comisiei l-a informat pe S. că, având în vedere raportul final de misiune care dovedește rezultatul pozitiv al inspecției, va recomanda Direcției Generale Agricultură „să propună următorului Comitet veterinar permanent un proiect de decizie a Comisiei de autorizare a importului de produse pescărești din specia S.”.
Întrucât, după scrisoarea din 9 decembrie 1998, nu a mai primit informații din partea serviciilor Comisiei cu privire la evoluția autorizației solicitate, reclamantul a depus o plângere la Ombudsman. Reclamantul a susținut lipsa de informații din partea Comisiei timp de peste un an și a subliniat caracterul urgent al autorizării, deoarece inactivitatea navelor S. a dus la pierderi financiare importante.

INQUIRY

Avizul Comisiei În
avizul său privind plângerea, Comisia a reamintit contextul cazului. Până la 1 iulie 1988, exporturile de produse pescărești ale societății către Comunitate, care până la 30 iunie 1998 au avut loc în cadrul acordurilor bilaterale încheiate de societate cu statele membre, au fost autorizate numai din țările terțe enumerate în anexa la Decizia 97/296 a Comisiei. Întrucât Somalia nu a fost inclusă în această listă și nu a solicitat să fie inclusă, importul de produse pescărești de către S. nu a fost autorizat începând cu 1 iulie 1998.
Comisia a reamintit că Directiva 91/493/CEE stabilește că, pentru a face față unor situații specifice, legislația comunitară prevede, cu titlu de excepție, că importurile pot fi permise direct dintr-o unitate sau dintr-o navă fabrică a unei țări terțe în cazul în care țara terță respectivă nu este în măsură să ofere garanțiile privind condițiile de sănătate în timpul producției și respectarea standardelor comunitare.
La 18 noiembrie 1998, în urma unei cereri din partea S., cele 5 nave ale sale au fost inspectate, cu rezultat pozitiv, de o echipă de 2 inspectori ai Oficiului Alimentar și Veterinar din cadrul Direcției Generale XXIV (Politica de protecție a consumatorilor și protecția sănătății consumatorilor).
Având în vedere acest rezultat, la 15 decembrie 1998, a fost prezentată Comitetului veterinar permanent o propunere de decizie a Comisiei de autorizare a importului din S. în Comunitate. În pofida raportului final favorabil, Comisia a afirmat că statele membre au pus sub semnul întrebării propunerea deoarece excepția din legislație este prevăzută numai pentru unități sau nave-fabrică. De fapt, raportul Oficiului Alimentar și Veterinar preciza în mod clar că navele în cauză erau nave frigorifice și nu nave fabrică.
În plus, Comisia a subliniat că, din cauza unui număr mare de contacte telefonice și solicitări de informații din partea reclamantului, la 18 ianuarie 2000 a avut loc o reuniune între serviciile responsabile ale Comisiei și reclamant la sediul Comisiei din Bruxelles.
Comisia a subliniat că, în cursul reuniunii, a înțeles situația dificilă cu care se confrunta S. la momentul respectiv. Prin urmare, serviciile Comisiei au făcut mai multe sugestii posibile pentru a găsi o soluție pentru flota reclamantului. Soluțiile posibile identificate de Comisie au fost următoarele:
Modificarea legislației comunitare în vederea extinderii excepției pentru a include și navele frigorifice. În ceea ce privește această posibilitate, s-a subliniat că ar necesita mai mulți ani din cauza procedurii de codecizie necesare.
Comisia a considerat că, întrucât S. își desfășura în mod obișnuit activitatea din Yemen, iar Yemenul este o țară terță autorizată să exporte produse pescărești în Comunitate, o posibilă soluție ar putea fi schimbarea pavilionului navelor.
- Schimbarea activității S., adaptarea navelor ca nave fabrică. Procedând astfel, ar fi posibil să se aplice excepția prevăzută de legislația comunitară.
S. ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a-și schimba dreptul de proprietate asupra navelor sale. Întrucât navele au fost achiziționate din fonduri italiene și donate Somaliei, dacă lui S. i s-ar acorda înmatricularea în Italia, navele sale ar deveni nave comunitare și, prin urmare, li s-ar permite accesul în Comunitate.
Observațiile reclamantului În
opinia sa, reclamantul și-a menținut afirmațiile. În plus, acesta a subliniat că, în cererea de autorizare a lui S. din 5 februarie 1998, s-a indicat în mod clar că o astfel de autorizație a fost solicitată pentru 5 nave fabrică. S. nu a menționat niciodată navele frigorifice. Comitetul de experți a menționat în raportul său final 5 nave frigorifice. Reclamantul a subliniat, de asemenea, că descrierea navelor efectuată de experți a fost în mod clar o descriere a navelor fabrică.
În plus, reclamantul nu a putut înțelege de ce, în cazul în care experții au considerat navele S. drept nave frigorifice, aceștia au transmis Comisiei un raport final pozitiv. În opinia reclamantului, experții ar fi trebuit să știe că excepția din legislația comunitară a fost prevăzută numai pentru navele-fabrică și, în plus, lui S. nu ar fi trebuit să i se solicite să aducă modificări costisitoare navelor.

ÎNTREBĂRI SUPLIMENTARE

După o analiză atentă a avizului Comisiei și a observațiilor reclamantului, s-a constatat că sunt necesare investigații suplimentare. La 25 iulie 2000, Ombudsmanul a solicitat Comisiei un al doilea aviz cu privire la plângere, pentru a clarifica anumite aspecte ale cazului.
Scopul acestei scrisori a fost de a oferi Comisiei Europene posibilitatea de a prezenta observații cu privire la nemulțumirea reclamantului potrivit căreia, în cererea de autorizare formulată de S. la 5 februarie 2000, s-a indicat că o astfel de autorizație a fost solicitată pentru 5 nave-fabrică. De fapt, grupul de experți a fost cel care a menționat în raportul său final că inspecția a fost efectuată pe 5 nave frigorifice. În observațiile sale, reclamantul a subliniat, de asemenea, că descrierea navelor efectuată de experți corespundea unei descrieri a navelor fabrică.
În plus, Comisia a fost invitată să explice motivele pentru care nu a informat reclamantul, timp de aproape un an, cu privire la stadiul cererii sale. Ombudsmanul a solicitat deja Comisiei să prezinte observații cu privire la acest aspect în avizul său, dar instituția nu a dat curs solicitării.
Al doilea aviz al Comisiei
În răspunsul său din 26 octombrie 2000, Comisia a subliniat că, atunci când S. a solicitat autorizația de a importa produse pescărești în Comunitate, societatea s-a referit la navele sale ca nave-fabrică.
În plus, a subliniat că, în conformitate cu articolul 2 din Directiva 91/493/CEE, „nave-fabrică” înseamnă orice navă pe care produsele pescărești sunt supuse uneia sau mai multora dintre următoarele operațiuni, urmate de ambalare: filetare, feliere, jupuire, tocare, congelare sau prelucrare. Cu toate acestea, navele de pescuit aflate la bord care efectuează numai congelarea nu sunt considerate nave fabrică.
Comisia a explicat că, din raportul de inspecție, reiese că anumite activități de eviscerare, de îndreptare și de tranșare au fost efectuate pe nave S., toate operațiunile fiind efectuate, de obicei, pe nave frigorifice. Cu toate acestea, niciuna dintre celelalte activități care intră sub incidența articolului 2 nu a fost identificată pe nave. Pe această bază, experții au considerat că navele S. erau nave frigorifice și nu nave-fabrică. Acestea au concluzionat în raportul lor că cele cinci nave S. ar putea fi considerate ca îndeplinind cerințele Directivei 92/48/CEE a Consiliului (2). Prin urmare, potrivit instituției, nu se poate admite că descrierea navelor efectuată de experți corespunde unei descrieri a navelor fabrică.
În ceea ce privește rolul său în acest caz, Comisia a subliniat că serviciile sale au încercat, în mai multe rânduri, să identifice posibile soluții pentru a rezolva problemele cu care se confrunta S. Un exemplu a fost recomandarea Comisiei adresată Comitetului veterinar permanent, deși știa că această propunere se bazează pe o interpretare largă a legislației, și anume Directivele 91/493/CEE și 92/48/CEE.
Întrucât această propunere nu a fost acceptată de statele membre, Comisia a avut în vedere și a propus alte soluții în cursul reuniunilor cu reprezentanții S. Potrivit Comisiei, societății îi revine sarcina de a stabili dacă există o opțiune care i-ar putea permite să exporte produse pescărești de pe navele lor către Comunitate.
Comisia a subliniat că serviciile sale au menținut un contact strâns cu reprezentanții S. pe parcursul tuturor procedurilor, inclusiv discuții telefonice informale, e-mailuri și reuniuni, și că nicio scrisoare oficială a reclamantului nu a rămas fără răspuns.

Observațiile suplimentare ale reclamantului La 12 decembrie 2000, reclamantul a trimis Ombudsmanului un fax în care a prezentat câteva observații cu privire la rezultatul cazului său.
Reclamantul a reamintit că, timp de aproape doi ani de la solicitarea adresată Comisiei de către S. de a fi autorizată să exporte produse pescărești de pe navele lor către Comunitate, Comisia nu a luat nicio măsură, în ciuda mai multor scrisori și apeluri telefonice.
Cu toate acestea, el a subliniat că, de când Ombudsmanul a deschis ancheta în această privință, atitudinea Comisiei s-a schimbat complet. Acesta a fost contactat de serviciile competente ale instituției și invitat să se deplaseze la Bruxelles pentru o reuniune în cadrul căreia funcționarii responsabili ai Comisiei au avut în vedere posibile soluții pentru soluționarea problemei. Reclamantul a subliniat că, datorită consilierii oferite de funcționarii Comisiei, a fost găsită o soluție pentru a-i permite lui S. să își continue activitatea.
Reclamantul a subliniat, de asemenea, că actuala Comisie nu este responsabilă pentru toate dificultățile cu care S. s-a confruntat în ultimii doi ani. Dimpotrivă, el a recunoscut efortul depus de instituție pentru a soluționa cazul.
În plus, el a mulțumit Ombudsmanului pentru profesionalismul și dedicarea de care a dat dovadă în timpul anchetei.

DECIZIA

1 Tratarea de către Comisie a cererii reclamantului
1.1 La 5 februarie 1998, S., societatea pentru care lucrează reclamantul, a solicitat Comisiei o autorizație pentru ca cele cinci nave ale sale să continue să exporte produse pescărești de pe navele lor în Comunitate, în cadrul articolului 11 alineatul (6) din Directiva 91/493/CEE a Consiliului.
1.2 Ca urmare a acestei solicitări, la 18 noiembrie 1998, un grup de experți ai Oficiului Alimentar și Veterinar a efectuat o inspecție a celor cinci nave. Având în vedere raportul pozitiv întocmit de experți, la 9 decembrie 1999, Direcția Generală Agricultură a fost invitată „să propună următorului Comitet veterinar permanent un proiect de decizie a Comisiei de autorizare a importului de produse pescărești S.”.
1.3 Reclamantul a susținut că, după mai mult de un an, Comisia nu luase încă o decizie cu privire la cererea lui S.
1.4 În cele două avize transmise Ombudsmanului, Comisia a subliniat, în esență, că, având în vedere rezultatele inspecției efectuate asupra navelor S., a fost prezentată Comitetului veterinar permanent o propunere de decizie a Comisiei de autorizare a exportului de nave S. în Comunitate. În pofida raportului final favorabil, Comisia a afirmat că statele membre au pus sub semnul întrebării propunerea deoarece excepția din legislație este prevăzută numai pentru unități sau nave-fabrică.
1.5 În plus, Comisia a subliniat că a încercat întotdeauna să informeze în mod corespunzător reclamantul cu privire la cazul său și că, cu ocazia unei reuniuni la sediul instituției din Bruxelles, serviciile Comisiei au făcut mai multe sugestii pentru a găsi o soluție pentru flota reclamantului.
1.6 Reclamantul a subliniat în observațiile sale că este mulțumit de rezultatul anchetei. El consideră că măsurile luate de Comisie pentru a-i permite lui S. să își continue activitatea sunt satisfăcătoare și mulțumește Ombudsmanului și personalului său pentru eforturile depuse în vederea soluționării cazului.
2 Concluzie
Din observațiile Comisiei și din observațiile reclamantului reiese că Comisia Europeană a luat măsuri pentru a soluționa problema și, prin urmare, l-a satisfăcut pe reclamant. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.
Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.
Cu stimă,
Jacob SÖDERMAN

---

(1) Directiva 91/493/CEE a Consiliului din 22 iulie 1991 de stabilire a condițiilor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a produselor pescărești, JO L 268, 24.9.1991, p. 0015-0034.

(2) Directiva 92/48/CEE a Consiliului de stabilire a normelor minime de igienă care se aplică produselor pescărești capturate la bordul anumitor nave în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 91/493/CEE, JO L 87, 7.7.1992, p. 0041-0044