Stimată doamnă G.,
La 26 iulie 1999, ați depus o plângere la Ombudsmanul European cu privire la reducerea semnificativă a rambursării cheltuielilor lunare de călătorie pentru experții naționali detașați (DNE) care lucrează pentru Comisia Europeană. Problema se referea doar la zborurile dintre Luxemburg și Lisabona.
La 13 septembrie 1999, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. Comisia Europeană și-a trimis avizul la 9 noiembrie 1999 și vi l-am transmis împreună cu invitația de a formula observații, dacă doriți. Mi-ați trimis observațiile dumneavoastră la 2 decembrie 1999. La 7 ianuarie 2000, am solicitat Comisiei să îmi furnizeze informații suplimentare, pe care le-am primit la 7 martie 2000 și pe care vi le-am transmis la 10 martie 2000. Nu am primit observații suplimentare din partea dumneavoastră.
Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatul anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Reclamantul a lucrat pentru Comisia Europeană în Luxemburg în calitate de expert național detașat (DNE).
În conformitate cu decizia Comisiei "Norme aplicabile experților naționali detașați pe lângă Comisie"(1) (denumită în continuare "decizia"):
Articolul 14 - Rambursarea cheltuielilor de deplasare
1 În cazul în care un expert național detașat nu și-a mutat efectele personale de la locul său de recrutare la locul său de repartizare, acesta are dreptul, în fiecare lună, la costul unei călătorii dus-întors de la locul său de repartizare la locul său de recrutare. [ ] În cazul în care călătoria depășește 500 km sau implică o traversare pe mare, plata se bazează pe costul unui bilet de avion cu preț redus (PEX sau APEX).
Rata aplicată este cea în vigoare la data de 1 ianuarie a anului în curs la agenția de voiaj din Bruxelles aprobată de Comisie. Această rată se revizuiește la 1 iulie pentru călătoriile al căror preț a fluctuat cu mai mult de 5 % de la 1 ianuarie. [ ]
În consecință, reclamantul avea dreptul la o indemnizație lunară de călătorie pe baza unui bilet de avion PEX sau APEX cu preț redus pentru o călătorie de la Luxemburg la Lisabona. Înainte de ianuarie 1998, indemnizația lunară de deplasare se ridica la aproximativ 604 Ecu, în timp ce în ianuarie 1998 a fost redusă la aproximativ 216 Ecu. Între ianuarie 1998 și iunie 1999, indemnizația medie de deplasare a rămas aproximativ aceeași.
Reclamantul a susținut că reducerea indemnizației de călătorie i-a cauzat pierderi financiare considerabile, deoarece aceasta nu corespundea prețurilor reale. Pentru a-și susține afirmația, reclamanta a prezentat o declarație emisă de o agenție de voiaj BBL din Luxemburg, conform căreia rata PEX pentru un zbor dus-întors către Lisabona s-a ridicat la 22 900 LUF (aproximativ 567 €). Reclamantul, împreună cu alți experți naționali detașați, s-a plâns ierarhiei lor și Direcției Generale IX a Comisiei.
În cele din urmă, reclamantul, precum și alți doi END care călătoreau de la Luxemburg la Lisabona, au depus o plângere la Ombudsmanul European. Acuzațiile au fost rezumate după cum urmează:
1. Comisia nu informase END cu privire la modificarea indemnizației de deplasare în ianuarie 1998.
2. END au suferit pierderi financiare, iar indemnizația de deplasare nu a corespuns ratelor reale PEX sau APEX.
La 7 septembrie 1999, Ombudsmanul a fost informat că, în iulie 1999, indemnizația lunară de deplasare s-a modificat și s-a ridicat la aproximativ 581 de euro, adică aproape la fel de mult ca înainte de ianuarie 1998.

INQUIRY

Avizul Comisiei Comisia
a citat articolul 14 din "Normele aplicabile experților naționali detașați la Comisie"(2) și a menționat că aceste dispoziții sunt anexate la scrisorile prin care se solicită detașarea unui expert național.
Comisia a subliniat, de asemenea, că, în ceea ce privește principiul bunei gestiuni financiare, astfel cum este prevăzut la articolul 2 din Regulamentul financiar, trebuie să ia în considerare cele mai scăzute rate disponibile pentru o anumită destinație. Aceste tarife sunt aprobate de controlorul financiar și transmise spre informare Comitetului de legătură al experților naționali. Reclamantul, precum și toți experții naționali detașați au fost informați cu privire la modificările indemnizației de călătorie prin intermediul buletinelor informative nr. 30 și 32 ale Comitetului de legătură al experților naționali.
În cazul reclamantului, indemnizația de călătorie a corespuns ratelor indicate pentru perioada de timp relevantă de către agenția de voiaj aprobată de Comisie. Ratele menționate în declarația unei agenții de voiaj prezentată de reclamant nu au fost cele mai scăzute disponibile. În plus, această declarație nu a fost emisă de agenția de voiaj din Bruxelles aprobată de Comisie. Comisia a rambursat reclamantului în conformitate cu regulamentul existent.
Ombudsmanul
European a transmis reclamantului avizul Comisiei Europene, invitându-l să formuleze observații. În răspunsul său, reclamantul a susținut că rata indicată de agenția de voiaj a Comisiei din Bruxelles nu a fost o rată APEX sau PEX, astfel cum se prevede în decizia Comisiei, ci o rată „superbugetară”, supusă unor condiții foarte restrictive.
În opinia reclamantului, creșterea considerabilă a indemnizației de călătorie care a avut loc în iulie 1999 (aproximativ 581 € în loc de 216 €), ca urmare a schimbării agenției de voiaj a Comisiei, a indicat în mod clar că prețul aprobat anterior era nerealist.
În cele din urmă, reclamantul a afirmat că agenția care a emis declarația menționată anterior era, la momentul respectiv, agenția aprobată de Comisie în Luxemburg.

ÎNTREBĂRI SUPLIMENTARE

Ombudsmanul
a întrebat Comisia dacă rata pe care s-a bazat indemnizația de călătorie îndeplinește cerințele deciziei Comisiei sau dacă aceasta corespunde prețurilor promoționale negociate care nu pot fi considerate prețuri PEX sau APEX.
Comisia a informat Ombudsmanul că, astfel cum s-a solicitat și aprobat de către controlul financiar, indemnizațiile de deplasare s-au bazat pe cele mai scăzute rate PEX/APEX comunicate Comisiei de către agenția de voiaj aprobată.
Reclamantul nu a prezentat observații suplimentare.

DECIZIA

1 Neinformarea de către Comisie a experților naționali detașați 1.1
Reclamantul a susținut că Comisia nu a informat experții naționali detașați cu privire la reducerea indemnizației de călătorie după 1 ianuarie 1998.
1.2 Comisia a considerat că END au fost informați prin intermediul a două buletine informative interne pentru experții naționali detașați din cadrul Comisiei Europene: "EXPERT info".
1.3 Ombudsmanul constată că reducerea indemnizațiilor lunare de călătorie a fost într-adevăr menționată pe larg în "EXPERT info", în special la 20 martie 1998 și la 20 mai 1998. Reclamantul nu a pus sub semnul întrebării poziția Comisiei cu privire la această afirmație. Prin urmare, Ombudsmanul nu a constatat niciun caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește acest aspect al cazului.
2 Stabilirea indemnizației lunare de călătorie
2.1 Reclamantul a considerat că, între ianuarie 1998 și iunie 1999, tarifele pe care se baza indemnizația sa lunară de călătorie nu îndeplineau criteriile stabilite la articolul 14 din Decizia Comisiei „Norme aplicabile experților naționali detașați la Comisie”. Presupusa rată pentru zborul dus-întors Luxemburg-Lisabona, indicată de agenția de voiaj din Bruxelles aprobată de Comisie, era nerealistă și nu corespundea unei rate PEX sau APEX.
2.2 Comisia a considerat că serviciile sale au urmat procedura aplicabilă pentru stabilirea indemnizației de călătorie. În conformitate cu Regulamentul financiar, Comisia a trebuit să ia în considerare cele mai scăzute rate PEX/APEX disponibile.
2.3 Ombudsmanul constată că nu există o definiție precisă a ratelor PEX sau APEX. Aceste tarife par să varieze de la o companie aeriană la alta, de la o agenție de voiaj la alta și sunt supuse unor condiții restrictive în ceea ce privește plata și rezervarea.
2.4 Pentru a stabili indemnizația lunară de deplasare, Comisia a făcut trimitere la dispozițiile prevăzute în "Normele aplicabile experților naționali detașați pe lângă Comisie"(3) și în Regulamentul financiar (4). Plățile au fost efectuate pe baza ratelor indicate de agenția de voiaj din Bruxelles aprobată de Comisie. Nu există nicio dovadă că rata indicată de această agenție nu a corespuns realității sau că nu a fost o rată PEX/APEX care să poată fi obținută de clienții agenției.
2.5 Comisia pare să fi urmat procedura aplicabilă pentru a stabili indemnizația lunară de călătorie pentru perioada de timp în litigiu. În ceea ce privește acest aspect al cazului, pe baza informațiilor colectate de Ombudsmanul European, nu s-a constatat niciun caz de administrare defectuoasă.
3 Concluzie
Pe baza anchetelor Ombudsmanului European cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene. Prin urmare, Ombudsmanul a decis să închidă cazul.
Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.
Cu stimă,
Jacob Söderman

---

(1) Decizia Comisiei din 7 ianuarie 1998 [C(97)3402], modificată prin Decizia Comisiei din 3 februarie 1999 [C(99)220]

(2) Decizia Comisiei din 7 ianuarie 1998 [C(97)3402], modificată prin Decizia Comisiei din 3 februarie 1999 [C(99)220].

(3) [ ] Rata aplicată este cea în vigoare la data de 1 ianuarie a anului în curs la agenția de voiaj din Bruxelles aprobată de Comisie. [ ]

(4) Regulamentul financiar din 21 decembrie 1977 (JO L 356, 31.12.1977, p. 1) aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, astfel cum a fost modificat.