Contextul plângerii

1. Plângerea se referă la o cerere de acces public la comunicările interne referitoare la o postare pe blog publicată de Comisia Europeană cu privire la noua Directivă a UE privind drepturile de autor ^[1], care, în urma criticilor publice, a fost eliminată de pe internet.

2. La 14 februarie 2019, Comisia a publicat un articol pe medium.com, intitulat „Directiva privind drepturile de autor: modul în care mulțimii i s-a spus să salveze dragonul și să ucidă cavalerul ”, în care a apărat directiva împotriva criticilor.

3. La 16 februarie, Comisia a eliminat articolul de pe internet, recunoscând că „limba și titlul acestuia nu erau adecvate și ne cerem scuze pentru faptul că a fost considerat ofensator”^[2].

4. La 19 februarie 2019, reclamantul a solicitat Comisiei accesul public la „toate comunicările (inclusiv e-mailuri, proiecte, note și jurnale/note ale apelurilor telefonice) efectuate de personalul Comisiei Europene la 14, 15, 16, 17 și 18 februarie 2019 în legătură cu blogul „Directiva privind drepturile de autor: cum i s-a spus mulțimii să salveze dragonul și să ucidă cavalerul”, pe care l-a postat pe medium.com”.

5. Comisia a prelungit termenul de răspuns la cerere cu 15 zile lucrătoare.

6. La 1 aprilie 2019, Comisia a acordat acces parțial la un schimb de e-mailuri (din perioada 8-14 februarie) care conținea textul convenit al postării pe blog. Acesta a ocultat adresele de e-mail ale personalului Comisiei, pe baza excepției prevăzute în Regulamentul 1049/2001 privind protecția vieții private și a integrității persoanelor.

7. În aceeași zi, reclamantul a depus o cerere de confirmare. Reclamantul a întrebat dacă Comisia a identificat toate documentele relevante care intră în domeniul de aplicare al cererii sale.

8. La 5 iunie, Comisia a adoptat decizia sa de confirmare. Aceasta a acordat un acces parțial suplimentar la schimbul de e-mailuri identificat. De asemenea, acesta a informat reclamantul că, în urma unei „căutări aprofundate și reînnoite a oricăror documente suplimentare referitoare la articolul în cauză”, Comisia nu a păstrat niciun document care să intre în domeniul de aplicare al cererii reclamantului. Aceasta a precizat că „versiunile anterioare ale articolului în cauză, dacă există, care ar fi putut conține un text diferit de versiunea finală, fie nu au fost reținute, fie au fost suprascrise. Prin urmare, versiunile anterioare ale articolului nu au fost păstrate, deoarece erau documente cu durată scurtă de viață în sensul articolului 4 din Dispozițiile Comisiei Europene privind gestionarea documentelor”^[3].

9. Nemulțumit de decizia Comisiei, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului la 29 iulie 2019.

Ancheta

10. Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la modul în care Comisia Europeană a tratat cererea de acces public la comunicările personalului Comisiei referitoare la postarea pe blogul Comisiei în cauză.

11. În cursul anchetei, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să își clarifice poziția cu privire la căutarea comunicărilor în perioada de după publicarea postării pe blog și să explice de ce a prelungit în mod repetat termenul de răspuns la cererile reclamanților. Ombudsmanul a evaluat răspunsul Comisiei la această cerere și observațiile reclamantului ca răspuns la răspunsul Comisiei.

Argumentele prezentate de părți

12. Comisia a explicat în decizia sa de confirmare că Regulamentul 1049/2001 nu poate obliga o instituție să acorde acces la un document care nu mai este în posesia sa ^[4].

13. În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a declarat că nu consideră că toate documentele relevante au fost identificate și puse la dispoziție. El se întreabă dacă, într-adevăr, nu au existat aproape nicio comunicare scrisă în legătură cu o postare pe blog extrem de controversată în zilele premergătoare în care vicepreședintele responsabil al Comisiei și-a exprimat „furia” față de postarea publicată de propriile servicii ale Comisiei.

14. Reclamantul a considerat că atitudinea Comisiei ar putea fi interpretată ca fiind obstrucționistă intenționată.

15. Reclamantul a sugerat că corespondența a fost ștearsă în mod activ sau „înregistrată greșit ca fiind de scurtă durată”.

Evaluarea Ombudsmanului

16. În conformitate cu prezumția de legalitate aferentă actelor Uniunii, în cazul în care instituția afirmă că un anumit document la care s-a solicitat accesul public nu există sau nu se află în posesia instituției, există prezumția că aceste declarații sunt adevărate și exacte ^[5]. Această prezumție de legalitate este relativă în cazurile în care un reclamant furnizează dovezi și argumente relevante și coerente potrivit cărora documentul solicitat există într-adevăr și se află în posesia instituției.

17. Echipa de anchetă a Ombudsmanului s-a axat pe existența probabilă a documentelor solicitate. Comisia a precizat în decizia sa de confirmare că „versiunile anterioare ale articolului în cauză, dacă există, [...] fie nu au fost păstrate, fie au fost suprascrise. Prin urmare, versiunile anterioare ale articolului nu au fost păstrate...”. Întrucât reclamantul nu a solicitat accesul la versiunile anterioare ale postărilor pe blog, ci mai degrabă la comunicările din ziua publicării postării pe blog și din perioada ulterioară acesteia, echipa de anchetă a Ombudsmanului a solicitat Comisiei să își clarifice poziția în această privință.

18. Ca răspuns, Comisia a reiterat faptul că nu deține alte documente relevante suplimentare decât cel care a fost deja pus la dispoziția reclamantului. Aceasta a clarificat faptul că nu a existat nicio corespondență suplimentară „în perioada 15-18 februarie 2019”, și anume în perioada de după publicarea postării pe blog.

19. Reclamantul a susținut că este puțin probabil să existe aproape nicio comunicare scrisă în legătură cu o postare pe blog extrem de controversată. Ombudsmanul ia act de faptul că reclamantul nu a furnizat nicio dovadă în sprijinul afirmației sale cu privire la existența probabilă a documentelor solicitate.

20. În observațiile sale cu privire la răspunsul Comisiei la cererea Ombudsmanului, reclamantul a susținut că, în cazul în care comunicările personalului Comisiei Europene ar fi șterse în mod activ sau clasificate ca fiind de scurtă durată, acest lucru ar fi în contradicție cu propriile dispoziții ale Comisiei privind gestionarea documentelor.

21. Ombudsmanul consideră că faptul că postarea pe blog în sine a condus la controverse pe Twitter nu implică existența unei corespondențe scrise interne din partea personalului Comisiei. Ea nu consideră că absența oricărei înregistrări sau a altor dovezi privind existența sau ștergerea comunicărilor scrise cu privire la această chestiune este nerezonabilă.

22. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că nu există nicio dovadă de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

23. Ombudsmanul ia act și înțelege preocupările reclamantului cu privire la timpul necesar Comisiei pentru a răspunde cererii sale inițiale și cererii sale de confirmare. Cu toate acestea, în împrejurările din prezenta cauză, ea nu consideră că timpul necesar este excesiv sau constituie un caz de administrare defectuoasă.

Concluzii

Pe baza anchetei, Ombudsmanul închide acest caz cu următoarea concluzie:

Nu a existat niciun caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene.

Reclamantul și Comisia Europeană vor fi informați cu privire la această decizie.

Emily O'Reilly

Ombudsmanul European,

Strasbourg, 29/11/2019

[1] Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE.

[2] https://medium.com/@EuropeanCommission/the-copyright-directive-how-the-mob-was-told-to-save-the-dragon-and-slay-the-knight-b35876008f16.

[3] Anexă la Decizia 2002/47/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 23 ianuarie 2002 de modificare a normelor sale

de procedură, Jurnalul Oficial L 21 din 24.1.2002, p. 23: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32002D0047&from=EN.

[4] Hotărârea Tribunalului din 26 aprilie 2016, Strack/Comisia, T-221/08, EU:T:2016:242,

punctul 66.

[5] Cauza T-468/16, Verein Deutsche Sprache/Comisia, ECLI:EU:T:2018:207, punctul 35.