Contextul plângerii

1. Reclamația privește un litigiu referitor la numărul de puncte de promovare acordate unui membru al personalului.

2. Normele privind modul de evaluare a personalului în scopul promovării sunt prevăzute la articolele 43 și 45 din Statutul funcționarilor. În 2004, Comisia a adoptat dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din statut (denumite în continuare "vechiul articol 43 din DGA") și dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 45 din statut (denumite în continuare "vechiul articol 45 din DGA"). La 18 iunie 2008, Comisia a adoptat noul articol 43 din DGA (denumit în continuare „noul articol 43 din DGA”) și noul articol 45 din DGA (denumit în continuare „noul articol 45 din DGA”).

3. Articolul 12 („Dispoziții finale”) din noul articol 43 din DGA prevede că:

„(1) Dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din Statutul funcționarilor adoptate de Comisie la 23 decembrie 2004 se abrogă. Cu toate acestea, ele continuă să se aplice pentru exercițiul de evaluare 2008.

(2) Prezentele dispoziții generale intră în vigoare la data adoptării și se aplică rapoartelor întocmite începând cu 1 ianuarie 2009.”

4. Articolul 12 („Dispoziții finale”) din noul articol 45 din DGA are un conținut similar în ceea ce privește exercițiul de promovare:

„(1) Dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 45 din Statutul funcționarilor adoptate de Comisie la 23 decembrie 2004 se abrogă. Cu toate acestea, ele continuă să se aplice pentru exercițiul de promovare 2008.

(2) Prezentele dispoziții generale de punere în aplicare intră în vigoare la data adoptării și se aplică începând cu exercițiul de promovare 2009.”

5. Vechiul articol 45 din DGA prevedea alocarea a 9 puncte de merit întregului personal aflat într-o perioadă de probă [1].

6. Articolul 11 alineatul (3) din noul articol 45 din DGA prevede:

„Pentru funcționarii care au primit 9 puncte de merit pentru perioada în care au lucrat ca funcționari stagiari (...) și care nu au fost promovați în gradul imediat superior, se aplică o prorata de 6/12 pentru aceste 9 puncte. Pentru restul punctelor acumulate, se aplică alineatul (2). Suma rezultatelor acestor calcule se rotunjește la cel mai apropiat punct întreg”.

7. Articolul 1 alineatul (2) din anexa I (denumite în continuare "derogări") la noul articol 45 din DGA prevede:

„Funcționarii aflați în perioada de probă recrutați în anul N și care, pe baza meritelor lor, obțin un raport în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din anexa I la dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din Statutul funcționarilor [2] pentru anul N+1, primesc puncte de promovare pentru anul N pe o bază proporțională, ținând seama de lunile lucrate în anul N și de punctele de promovare acordate pentru anul N+1, pe baza următoarei formule:

Luni lucrate în anul N x puncte de promovare acordate pentru anul respectiv (N+1)

12

Rezultatul acestui calcul se rotunjește la cel mai apropiat număr întreg”.

8. La 7 ianuarie 2009, Comisia a publicat Comunicarea administrativă nr. 1-2009 (denumită în continuare „Comunicarea administrativă”) privind exercițiul de evaluare și promovare 2009 (perioada de referință 1 ianuarie-31 decembrie 2008). Scopul comunicării administrative a fost de a explica diferitele aspecte ale noului sistem de evaluare și promovare. În ceea ce privește rapoartele privind perioada de probă întocmite în cursul anului 2008, punctul 4.3 din comunicarea administrativă prevedea:

„Funcționarii sau agenții temporari care au făcut obiectul unui raport privind perioada de probă în 2008 - indiferent dacă perioada de probă a început în 2007 sau 2008 - vor participa la exercițiul anual de evaluare și promovare din acest an.

În cazul în care perioada de probă a început în 2007, raportul anual de evaluare va acoperi perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 și 31 decembrie 2008. Dar punctele de promovare din 2008 vor fi majorate cu un număr de puncte de promovare pro rata pentru a reflecta numărul de zile de probă din 2007".

9. Reclamantul a început să lucreze în cadrul Comisiei ca funcționar stagiar la 16 noiembrie 2007. După expirarea perioadei de probă de nouă luni, reclamantul a fost constituit ca funcționar la 16 august 2008. Între timp, la 18 iunie 2008, a intrat în vigoare noul DGA. Un raport privind perioada de probă care acoperă perioada 16 noiembrie 2007-15 august 2008 a fost finalizat la 4 septembrie 2008. La 20 mai 2009, raportul său de evaluare pentru anul 2008 a fost finalizat.

10. Pentru exercițiul de promovare 2009, Comisia a acordat reclamantului 5 puncte de promovare pe baza noului DGA, și anume 1 punct de promovare pentru perioada de 1,5 luni cuprinsă între 16 noiembrie și 31 decembrie 2007 și 4 puncte de promovare pentru anul 2008. Aceste puncte au fost acordate pe baza calculului pro rata prevăzut la articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA [3].

11. Cu toate acestea, reclamantul a fost de părere că ar fi trebuit să primească, pe baza vechiului articol 45 din DGA, 9 puncte pentru perioada sa de probă de nouă luni și că aceste puncte ar fi trebuit să fie convertite în noul sistem, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (3) din noul articol 45 din DGA. Acest lucru i-ar fi dat 4,5 puncte, care ar fi trebuit apoi rotunjite la 5 puncte pentru perioada sa de probă de nouă luni. El a susținut că ar fi trebuit să primească 2 puncte pentru restul anului 2008, ajungând la un total de 7 puncte.

12. La 25 mai 2009, reclamantul a depus un recurs la Comitetul mixt de evaluare și promovare (JAPC). Recursul a fost respins la 5 noiembrie 2009. Prin e-mailul din 19 noiembrie 2009, reclamantul a depus o plângere în temeiul articolului 90 alineatul (2)[4], în care a susținut că, în cursul cursurilor introductive și al cursurilor din cadrul Raportului privind dezvoltarea carierei (CDR) pentru personalul nou, acesta din urmă a fost informat de instructori cu privire la dreptul său de a obține 9 puncte la sfârșitul perioadei de probă. Prin urmare, reclamantul a fost de părere că „încrederea legitimă” a fost creată. Reclamantul a declarat, de asemenea, că raportul său privind perioada de probă a fost semnat înainte de publicarea Comunicării administrative nr. 1-2009. Potrivit reclamantului, noile DGA erau aplicabile numai rapoartelor viitoare, dar nu se puteau aplica perioadei sale de probă. Acesta a susținut că Comisia a aplicat retroactiv, în mod ilegal, rapoartele deja finalizate.

13. La 19 februarie 2010, Comisia a respins plângerea depusă de reclamant. În ceea ce privește punctele pentru perioada de probă, Comisia a explicat că nu i-a acordat cele 9 puncte „forfetare”, deoarece exercițiul de promovare 2009 s-a bazat pe noul articol 45 din DGA, care fusese adoptat la 18 iunie 2008. Aceasta a susținut, de asemenea, că reclamantul nu se poate baza pe principiul „încrederii legitime” pentru a se opune aplicării noilor dispoziții.

14. Comisia a explicat că, în conformitate cu regula de calcul pro rata prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA, reclamantului i s-a acordat 1 punct pentru cele 1,5 luni din 2007 și 4 puncte pentru anul 2008, ceea ce reprezintă un total de 5 puncte. Aceasta a afirmat că noul articol 45 din DGA a fost aplicat în mod corect în cazul reclamantului. Aceasta a susținut, de asemenea, că informațiile furnizate funcționarilor nou recrutați nu au oferit reclamantului o așteptare legitimă de a primi 9 puncte.

15. Într-un e-mail din 26 februarie 2010 adresat Comisiei, reclamantul a subliniat că o trimitere făcută la articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA la articolul 6 alineatul (2) din anexa I la noul articol 43 din DGA era, de fapt, eronată. El a subliniat că articolul 6 alineatul (2) din anexa I la noul articol 43 din DGA privea de fapt reprezentanți ai personalului, iar nu funcționari aflați în perioada de probă. În opinia reclamantului, articolul 6 alineatul (2) din anexa I la noul articol 43 din DGA nu îi era, prin urmare, aplicabil. Reclamantul a susținut, de asemenea, că avizul administrativ a fost emis după stabilirea sa și că, nici înainte, nici după stabilirea sa, nu primise informații clare cu privire la noile norme. Acest lucru a încălcat articolul 110 din Statutul funcționarilor, care prevede că dispozițiile generale de punere în aplicare a Statutului funcționarilor sunt aduse la cunoștința personalului.

16. La 1 martie 2010, Comisia a răspuns la e-mailul reclamantului, declarând că: „chiar dacă s-a produs o eroare de editare în decizie/legislația relevantă, suntem de părere că aceasta nu modifică substanța”.

17. La 10 martie 2010, reclamantul a înaintat prezenta plângere Ombudsmanului.

Obiectul anchetei

Afirmație:

18. Afirmația reclamantului poate fi rezumată după cum urmează:

Reclamantul a susținut că decizia Comisiei privind acordarea de puncte de promovare în ceea ce privește perioada sa de probă, care s-a desfășurat între 16 noiembrie 2007 și 15 august 2008, a fost incorectă, deoarece:

(i) s-a bazat pe noul articol 45 din DGA din 18 iunie 2008. Aceste norme au fost aduse la cunoștința personalului, astfel cum se prevede la articolul 110 din Statutul funcționarilor, prin Comunicarea administrativă nr. 1-2009, care a fost publicată numai după ce raportul privind perioada de probă al reclamantului a fost deja finalizat;

(ii) punctele de promovare nu au fost calculate în conformitate cu informațiile furnizate în cursurile pentru noii angajați, care au fost informați că vor fi acordate 9 puncte de promovare pentru perioada de probă; și

(iii) chiar dacă DGA adoptate la 18 iunie 2008 ar fi aplicabile, reclamantul nu ar putea înțelege modul în care normele cuprinse în acestea ar putea fi aplicate în cazul său, întrucât articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA conținea o eroare.

Revendicarea:

19. Reclamantul a susținut că Comisia ar trebui să îi aloce două puncte de promovare suplimentare (și anume 9 puncte de promovare convertite în 5 puncte în cadrul noului sistem, plus 2 puncte pentru restul anului 2008), ceea ce reprezintă un total de 7 puncte (în loc de 5 puncte).

20. În scrisoarea sa prin care solicita Comisiei un aviz cu privire la afirmația și cererea de mai sus, Ombudsmanul a subliniat că, în ceea ce privește punctul (iii) din afirmația reclamantului, argumentul potrivit căruia a existat o eroare la articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA pare a fi bine întemeiat la prima vedere. El a arătat că trimiterea din acest articol la articolul 6 alineatul (2) din anexa I la noul articol 43 din DGA, care nu privește personalul aflat în perioada de probă, ci reprezentanții personalului, ar părea într-adevăr eronată și că, în schimb, ar fi trebuit să se facă trimitere la articolul 4 alineatul (2) din anexa I la noul articol 43 din DGA, care privește exercițiul de evaluare a personalului aflat în perioada de probă. Prin urmare, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să abordeze acest punct și posibilele efecte de domino pe care le-ar putea avea în ceea ce privește afirmația reclamantului.

21. La 1 februarie 2011, Ombudsmanul a solicitat, de asemenea, Comisiei să prezinte un aviz cu privire la următoarele două afirmații suplimentare pe care reclamantul le-a făcut în observațiile sale cu privire la avizul Comisiei referitor la punctul (iii) de mai sus:

(1) Eroarea de la articolul 1 alineatul (2) din anexa I la articolul 45 din DGA constituie un caz de administrare defectuoasă și arată că Comisia nu a acționat cu diligență în elaborarea DGA. Ombudsmanul a solicitat Comisiei să îl informeze în acest context: (i) dacă eroarea relevantă a fost corectată între timp; și (ii) dacă a luat în considerare eventuala necesitate a unei scuze.

(2) Comisia nu a tratat cu diligență recursul reclamantului din 25 mai 2009 adresat Comitetului mixt de evaluare și promovare (JAPC) și plângerea formulată de acesta în temeiul articolului 90 alineatul (2) din 19 noiembrie 2009 adresată Comisiei, având în vedere că nu a notificat sau informat reclamantul cu privire la trimiterea eronată prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA.

Ancheta

22. Plângerea a fost transmisă Comisiei în vederea obținerii unui aviz. Comisia și-a trimis avizul la 20 iulie 2010. Avizul a fost transmis reclamantului, care și-a transmis observațiile la 2 august 2010.

23. La 1 februarie 2011, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să prezinte un aviz suplimentar cu privire la cele două noi acuzații formulate de reclamant în observațiile sale. Comisia a transmis avizul său suplimentar la 31 martie 2011. Aceasta a fost transmisă reclamantului, care a trimis observații suplimentare la 15 aprilie 2011.

Analiza și concluziile Ombudsmanului

A. Presupusa atribuire incorectă a punctelor de promovare și cererea conexă

Argumente prezentate Ombudsmanului

24. În ceea ce privește partea (i) a afirmației, Comisia a subliniat, în avizul său, că exercițiul de evaluare și de promovare 2009 a fost lansat la 7 ianuarie 2009 ca urmare a publicării anunțului administrativ, iar nu, astfel cum susține reclamantul, la 4 septembrie 2008, când a fost finalizat raportul său privind perioada de probă. Comunicarea administrativă conținea linkuri către noile DGA prevăzute la articolul 43 și la articolul 45, care fuseseră adoptate la 18 iunie 2008. Comunicarea administrativă și DGA precizau în mod clar normele care urmau să fie aplicate exercițiului de evaluare și promovare 2009. Aceste norme se aplică și funcționarilor aflați în perioada de probă. Comisia a afirmat că, în temeiul articolului 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA, reclamantul a primit 1 punct de promovare pentru perioada 16 noiembrie-31 decembrie 2007 (și anume 1,5 luni lucrate în 2007 înmulțit cu 4 puncte de promovare obținute în raportul privind anul 2008 împărțit la 12 luni = 0,5 puncte care a fost rotunjit la 1).

25. Comisia a făcut trimitere, de asemenea, la articolul 12 din noul articol 45 din DGA (în conformitate cu care vechiul articol 45 din DGA a fost abrogat) și la punctul 4.3 din Comunicarea administrativă.

26. Comisia a susținut că noile norme au fost menționate în mod clar atunci când a început exercițiul de evaluare și promovare 2009. Prin urmare, reclamantul avea cunoștință de acestea. Comisia a arătat că, potrivit unei jurisprudențe constante, o normă nouă se aplică imediat efectelor viitoare ale unei situații născute sub imperiul normei vechi. Jurisprudența constantă precizează de asemenea că domeniul de aplicare al principiului protecției încrederii legitime nu poate fi extins până la a împiedica, în general, aplicarea unor norme noi efectelor viitoare ale situațiilor născute sub imperiul normelor anterioare.

27. În ceea ce privește partea (ii) a afirmației, Comisia a arătat că articolul 3 alineatul (8) din vechiul articol 45 din DGA din 23 decembrie 2004, care au fost abrogate de cele din 2008, prevedea următoarele: „În momentul înființării, funcționarilor stagiari li se acordă automat 9 puncte de merit în cazul în care perioada de probă durează în mod normal 9 luni și 6 puncte de merit în cazul în care aceasta durează în mod normal 6 luni”. Cu toate acestea, Comisia a afirmat că vechiul articol 45 din DGA nu era aplicabil exercițiului de promovare 2009. Mai degrabă, noile DGA erau aplicabile. Aceasta a susținut, de asemenea, că, în cursul cursurilor de formare pentru personalul nou, nu s-a anunțat acordarea a 9 puncte de promovare pentru perioada de probă. În schimb, s-a spus că vor fi acordate 9 puncte de merit. Aceste informații au fost corecte în ceea ce privește normele în vigoare la momentul respectiv. Fără îndoială, noilor angajați li s-a explicat, de asemenea, că se așteaptă ca normele să se schimbe. Diferența terminologică dintre „punctele de promovare” și „punctele de merit” demonstrează că au fost discutate două sisteme diferite.

28. În ceea ce privește partea (iii) a afirmației, Comisia a arătat că era corect ca articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA să conțină o eroare tipografică și că ar fi trebuit să se facă trimitere la articolul 4 alineatul (2) din anexa I la noul articol 43 din DGA, iar nu la articolul 6 alineatul (2) din noul articol 43 din DGA.

29. Comisia a susținut că articolul 1 alineatul (2) din anexa I („Derogări”) la noul articol 45 din DGA se referă în mod clar la „agenții stagiari ... care ... obțin un raport ...”. Aceasta a susținut, de asemenea, că articolul 6 alineatul (2) din anexa I la noul articol 43 din DGA, la care se referă în mod eronat dispoziția de mai sus, se referă în mod clar la „reprezentanții personalului”[și nu, ca articolul 4 alineatul (2) din anexa I la noul articol 43 din DGA, la „personalul stagiar”], fără a menționa măcar un raport. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu se poate susține că articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA nu poate fi înțeles din cauza acestei erori tipografice, în special având în vedere faptul că această regulă a fost explicată în mod specific în comunicarea administrativă, care a lansat exercițiul de evaluare și promovare 2009.

30. Comisia a subliniat că reclamantul a ridicat pentru prima dată problema erorii în e-mailul său din 26 februarie 2010, după ce a primit decizia de respingere a Comisiei din 19 februarie 2010, care conținea o trimitere la dispoziția în cauză. Acesta a fost, prin urmare, un argument nou pe care reclamantul l-a invocat după ce a utilizat procedurile interne de recurs disponibile, ceea ce a slăbit și mai mult argumentul reclamantului.

31. Comisia a concluzionat că a acordat reclamantului puncte de promovare în conformitate cu dispozițiile aplicabile exercițiului de evaluare și promovare 2009, care a fost lansat la 7 ianuarie 2009 prin publicarea comunicării administrative. Eroarea tipografică a dispozițiilor nu era de natură să facă neclare normele relevante. Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că cererea reclamantului de puncte de promovare suplimentare nu a putut fi admisă.

32. În observațiile sale, reclamantul, în ceea ce privește partea (i) a afirmației, a susținut că, în răspunsul său, Comisia a recunoscut că au fost comunicate norme clare numai în Comunicarea administrativă din 7 ianuarie 2009. Prezentul aviz a fost publicat la mai mult de trei luni de la încheierea perioadei de probă a reclamantului. Înainte sau la data la care a devenit funcționar, reclamantul nu a primit informații clare cu privire la noile norme, astfel cum se prevede la articolul 110 din Statutul funcționarilor.

33. În ceea ce privește reacția Comisiei la partea (ii) a afirmației, reclamantul a reiterat faptul că instructorii din timpul cursurilor pentru personalul nou i-au informat că, la sfârșitul perioadelor lor de probă, vor primi 9 puncte de merit. Cu toate acestea, Comisia a considerat că nu a existat nicio încălcare a principiului încrederii legitime. Reclamantul a susținut, de asemenea, că distincția pe care Comisia a făcut-o între punctele de merit și punctele de promovare este irelevantă.

34. În ceea ce privește partea (iii) a afirmației, reclamantul a subliniat că Ombudsmanul a concluzionat în trecut că administrarea defectuoasă apare atunci când se face o greșeală la teste (plângerea 32/2005/ELB) sau în broșuri (plângerea 1476/2005/(BB)GG). În speță, eroarea [trimiterea încrucișată eronată de la articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA] era și mai gravă, întrucât figura într-un document legislativ. Prin urmare, Comisia ar trebui, în opinia sa, să îi aplice normele vechi (și nu pe cele noi, care conțineau eroarea).

35. În ceea ce privește argumentul Comisiei potrivit căruia acesta a ridicat pentru prima dată problema erorii de la articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA în e-mailul său din 26 februarie 2010, reclamantul a susținut că aceasta era irelevantă atunci când a fost ridicată această problemă (în 2009 sau 2010), deoarece regula în sine era „ilegală”. Reclamantul a subliniat, de asemenea, că prima dată când Comisia a menționat dispoziția eronată a fost în răspunsul său din 19 februarie 2010 la plângerea sa în temeiul articolului 90 alineatul (2). Cu toate acestea, Comisia nu a observat (sau cel puțin nu l-a informat) existența unei erori. Acest lucru arată că recursul și plângerea reclamantului nu au fost examinate în mod corespunzător.

36. Reclamantul a invocat, de asemenea, o chestiune de principiu, și anume faptul că a fost jenant faptul că toate serviciile din cadrul Comisiei care au elaborat DGA (Serviciul Juridic, DG ADMIN, Resurse Umane) nu au descoperit eroarea, care a fost în cele din urmă descoperită de un nou membru al personalului.

37. Reclamantul a susținut că vechile norme ar fi trebuit să i se aplice și că, pe această bază, ar fi trebuit să i se acorde două puncte de promovare suplimentare (în cadrul noului sistem). El a adăugat că Comisia a recunoscut că a existat o eroare și că noile norme au devenit clare numai atunci când a fost emisă notificarea administrativă.

Anchete suplimentare

38. Ombudsmanul a solicitat, de asemenea, Comisiei să prezinte un aviz cu privire la următoarele două acuzații suplimentare formulate de reclamant în observațiile sale:

(1) Eroarea de la articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA constituie un caz de administrare defectuoasă și arată că Comisia nu a acționat cu diligență în elaborarea DGA. În acest context, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să îl informeze: (i) dacă eroarea relevantă a fost corectată între timp; și (ii) dacă a luat în considerare eventuala necesitate a unei scuze.

(2) Comisia nu a tratat cu diligență recursul reclamantului din 25 mai 2009 la JAPC și plângerea sa în temeiul articolului 90 alineatul (2) din 19 noiembrie 2009 adresată Comisiei, având în vedere că nu a notificat sau informat reclamantul cu privire la trimiterea eronată cuprinsă la articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA.

Argumente suplimentare prezentate Ombudsmanului

39. În ceea ce privește prima afirmație suplimentară, în avizul său suplimentar, Comisia a afirmat că era evident că trimiterea menționată în anexa I la noul articol 45 din DGA era eronată. Cu toate acestea, existența acestei erori nu ar fi putut conduce la o posibilă interpretare eronată a normelor. În plus, normele privind rapoartele privind perioada de probă au fost explicate în mod clar în comunicarea administrativă. Comisia a subliniat că reclamantul, atunci când a formulat o cale de atac și o plângere în temeiul articolului 90 alineatul (2) împotriva numărului de puncte de promovare care i-au fost acordate, nu a făcut referire la această eroare tipografică și nici nu a sugerat că, din cauza acestei erori, nu a fost în măsură să înțeleagă regula. Dimpotrivă, recursul și plângerea reclamantului au ilustrat în mod clar faptul că acesta a înțeles regula, dar că a contestat aplicarea acesteia în cazul său. Reclamantul a atras atenția Comisiei pentru prima dată asupra acestei erori abia la 26 februarie 2010. Prin urmare, Comisia nu consideră că această eroare tipografică a avut vreun efect negativ asupra reclamantului sau asupra altor membri ai personalului. Prin urmare, aceasta nu consideră că este vorba despre un caz de administrare defectuoasă.

40. În ceea ce privește punctul 1 litera (i) de mai sus, Comisia a afirmat că eroarea tipografică a fost corectată prin Decizia C(2010)2958 a Comisiei din 7 mai 2010 și că versiunea noului articol 45 din DGA în vigoare în prezent conținea referința corectă.

41. În ceea ce privește punctul 1 subpunctul (ii) de mai sus, Comisia și-a exprimat regretul cu privire la apariția erorii în documentul final adoptat. Cu toate acestea, dat fiind că această eroare tipografică nu a avut niciun efect negativ asupra reclamantului, Comisia a considerat că nu era necesară prezentarea de scuze individuale.

42. În ceea ce privește a doua afirmație suplimentară, Comisia a susținut că a dat răspunsuri adecvate și exhaustive la recurs și la plângerea întemeiată pe articolul 90 alineatul (2). Nici recursul, nici plângerea nu s-au referit la eroarea tipografică ca la o potențială sursă de confuzie, ci mai degrabă au arătat că reclamantul a înțeles regula. Prin urmare, nu era necesar să se facă referire la eroarea tipografică care nu ar fi avut nicio incidență asupra deciziei finale. Prin urmare, Comisia și-a menținut deciziile pe care le-a luat la momentul respectiv.

43. În observațiile sale suplimentare, reclamantul a afirmat că, în avizul său suplimentar, Comisia a susținut, de fapt, că Statutul funcționarilor nu are nicio valoare și că ceea ce este important este comunicarea administrativă și decizia de rectificare a erorii din anexa I la noul articol 45 din DGA.

44. În ceea ce privește poziția Comisiei potrivit căreia noul articol 45 din DGA era clar și nu permitea nicio altă interpretare, reclamantul s-a întrebat de ce Comisia a afirmat ulterior că normele au fost explicate în mod clar în momentul publicării comunicării administrative. De asemenea, în cazul în care eroarea a fost la fel de evidentă precum a susținut Comisia, de ce nu a rectificat-o atunci când a fost publicată comunicarea administrativă? În schimb, aceasta a rectificat eroarea numai în decizia sa din 7 mai 2010, și anume după ce reclamantul a depus plângerea în temeiul articolului 90 alineatul (2) și plângerea sa la Ombudsman.

45. Reclamantul a susținut că Comisia nu a dat răspunsuri adecvate și exhaustive la recursul său și la plângerea întemeiată pe articolul 90 alineatul (2). Comisia nici măcar nu a făcut referire la dispoziția eronată în răspunsul său la recursul reclamantului. Numai în răspunsul său la plângerea întemeiată pe articolul 90 alineatul (2) Comisia s-a referit la dispoziția (erată), fără a observa însă că trimiterea era eronată.

46. Reclamantul a afirmat că nu este adevărat că eroarea nu a avut efecte negative asupra sa. El a susținut că, în consecință, a pierdut două puncte de promovare. El a susținut, de asemenea, că, în cazul în care, la încheierea perioadei sale de probă, ar fi știut că normele au fost modificate, ar fi introdus o cale de atac la sfârșitul perioadei sale de probă.

47. În ceea ce privește argumentul Comisiei potrivit căruia nici recursul, nici plângerea sa nu se refereau la eroarea tipografică și că înțelegea regula, reclamantul a declarat că nu avea încă cunoștință de eroarea din noul articol 45 din DGA atunci când a formulat recursul și plângerea în temeiul articolului 90 alineatul (2). El a susținut că declarația Comisiei potrivit căreia ar fi trebuit să se refere în mod explicit la greșeală este un nonsens, deoarece, dacă reclamantul ar fi fost în măsură să facă acest lucru, acest lucru ar însemna că ar fi înțeles greșeala.

48. Reclamantul a concluzionat că, în prezent, întrucât Comisia a rectificat eroarea din norme, aceasta ar trebui, de asemenea, să își rectifice decizia cu privire la punctele de promovare ale reclamantului și să îi acorde două puncte suplimentare.

Evaluarea Ombudsmanului

49. Reclamantul a susținut că decizia Comisiei de a-i acorda puncte de promovare a fost greșită, deoarece noul DGA în temeiul articolului 45 (pe care s-a bazat decizia) a fost adus la cunoștința personalului numai prin avizul administrativ, care a fost publicat după încheierea perioadei de probă a reclamantului.

50. Ombudsmanul reamintește cronologia faptelor relevante, care sunt următoarele:

perioada de probă a reclamantului a fost cuprinsă între 16 noiembrie 2007 și 15 august 2008;

la 18 iunie 2008, au intrat în vigoare noile dispoziții ale articolului 43 din DGA și ale articolului 45 din DGA;

la 4 septembrie 2008, a fost întocmit raportul reclamantului privind perioada de probă;

la 7 ianuarie 2009, a fost publicată comunicarea administrativă;

o săptămână mai târziu, la 15 ianuarie 2009, a început exercițiul de evaluare și promovare 2009 al reclamantului (al cărui prim aspect a constat în elaborarea raportului său de evaluare);

- La 20 mai 2009, raportul de evaluare al reclamantului a fost finalizat, iar reclamantului i s-au acordat 5 puncte de promovare pentru exercițiul de promovare 2009.

51. Un exercițiu de evaluare și promovare urmărește să evalueze și să recompenseze performanțele unui membru al personalului în anul calendaristic precedent. Întrucât reclamantul și-a început activitatea abia în noiembrie 2007, acesta nu a fost evaluat în cadrul exercițiului de evaluare și promovare din 2008 [5]. Primul exercițiu de evaluare și promovare al reclamantului a fost, prin urmare, exercițiul de evaluare și promovare din 2009, care a urmărit să evalueze performanța sa pentru ultimele două luni ale anului 2007 și pentru anul 2008.

52. Noul articol 43 alineatul (1) din DGA prevede că:

„Dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din Statutul funcționarilor adoptate de Comisie la 23 decembrie 2004 se abrogă. Cu toate acestea, ele continuă să se aplice pentru exercițiul de evaluare 2008”(sublinierea noastră).

Întrucât plângerea reclamantului se referă la exercițiul de evaluare și promovare din 2009, este clar că noul articol 43 din DGA și noul articol 45 din DGA - și nu vechile norme - erau aplicabile în cazul reclamantului [6].

53. De asemenea, astfel cum s-a explicat la punctul 4.3 din Comunicarea administrativă, în cazul în care o perioadă de probă ar începe în 2007 (reclamantul și-a început perioada de probă în 2007), raportul de evaluare ar acoperi perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2008, dar punctele de promovare din 2008 (4 în cazul reclamantului) ar fi majorate cu un număr de puncte de promovare pro rata pentru a reflecta numărul de zile lucrate în 2007. În cazul reclamantului, în urma calculului prevăzut la articolul 1 alineatul (2) din anexa I (Derogări) la noul articol 45 din DGA, Comisia a acordat reclamantului un punct suplimentar de promovare pentru perioada 16 noiembrie-31 decembrie 2007, ceea ce a condus la un total de 5 puncte de promovare pentru exercițiul de evaluare 2009. Prin urmare, Ombudsmanul concluzionează că decizia Comisiei privind acordarea de puncte de promovare pentru perioada de probă a reclamantului s-a bazat în mod corect pe noul articol 45 din DGA.

54. În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia noile norme i-au fost aduse la cunoștință numai prin intermediul avizului administrativ, care a fost emis la patru luni după ce raportul său privind perioada de probă a fost deja întocmit, Ombudsmanul ia act de faptul că articolul 110 alineatul (3) din Statutul funcționarilor prevede într-adevăr că toate dispozițiile de punere în aplicare a Statutului funcționarilor sunt aduse la cunoștința personalului. Potrivit jurisprudenței, respectarea principiului securității juridice, potrivit căruia un act adoptat de autoritățile publice nu poate fi opozabil particularilor înainte ca aceștia să fi avut posibilitatea de a lua cunoștință de actul respectiv, impune ca deciziile referitoare la exercitarea competențelor conferite instituțiilor prin statut să facă obiectul unei publicități adecvate [7]. În mod normal, acest lucru se realizează prin intermediul notificărilor administrative.

55. Noul articol 43 din DGA și noul articol 45 din DGA se referă la modul în care ar trebui să se desfășoare un exercițiu de evaluare și promovare. Noile DGA în temeiul articolului 43 și DGA în temeiul articolului 45 au fost aduse la cunoștința personalului la 7 ianuarie 2009, când comunicarea administrativă a informat personalul cu privire la exercițiul de evaluare și promovare care urmează să aibă loc în 2009. Ca atare, noile norme au fost comunicate personalului înainte de a fi aplicate personalului. Ombudsmanul subliniază că, la momentul semnării autoevaluării de către reclamant, la 22 ianuarie 2009 (prima etapă în cadrul exercițiului de evaluare), acesta cunoștea deja noile norme care fuseseră comunicate prin intermediul comunicării administrative cu două săptămâni înainte. Din punctul de vedere al securității juridice, reclamantul ar fi putut astfel să cunoască noile norme înainte ca acestea să îi fie aplicate.

56. Reclamantul susține că avizul administrativ a fost publicat la 4 luni după raportul său privind perioada de probă. El pare să susțină că ar fi contestat acest raport dacă ar fi avut cunoștință de noul articol 43 din DGA și de noul articol 45 din DGA la momentul adoptării raportului său. Cu toate acestea, noul articol 43 din DGA și noul articol 45 din DGA nu au avut niciun impact asupra raportului său privind perioada de probă. Modificările aduse DGA au afectat doar calcularea punctelor de promovare. Acest raport privind perioada de probă nu se referă la punctele de promovare și nu a fost afectat în niciun fel de intrarea în vigoare a acestor noi dispoziții (acesta ar fi obținut același raport privind perioada de probă chiar și în lipsa unor modificări ale DGA). Ca atare, faptul că nu avea cunoștință de noul articol 43 din DGA și de noul articol 45 din DGA la momentul raportului său privind perioada de probă este lipsit de relevanță.

57. Pe baza celor de mai sus, Ombudsmanul constată că decizia de acordare a punctelor de promovare reclamantului s-a bazat în mod corect pe noul articol 45 din DGA, care a fost adus la cunoștința personalului prin avizul administrativ din 7 ianuarie 2009. Prin urmare, Ombudsmanul concluzionează că nu a existat niciun caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește argumentul (i).

58. În ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia punctele de promovare nu au fost calculate în conformitate cu informațiile furnizate în cursurile pentru personalul nou care a fost informat că 9 puncte de merit vor fi acordate pentru perioada de probă, Ombudsmanul observă că, în opinia sa, Comisia a afirmat că ceea ce a fost anunțat personalului nou a fost că, în loc de 9 puncte de promovare, 9 puncte de merit vor fi acordate pentru perioada de probă. Diferența invocată de Comisie între punctele de merit și punctele de promovare nu pare să fie relevantă pentru afirmație, având în vedere că nu este decât o diferență lingvistică între vechiul și noul DGA. Prin urmare, Comisia a afirmat, în esență, că noii angajați au fost, într-adevăr, informați în cadrul cursurilor că vor primi 9 puncte (de merit).

59. Se pare că reclamantul susține că, pe baza informațiilor comunicate noului personal atunci când s-a alăturat instituției, avea „încrederea legitimă” de a primi 9 puncte de merit pentru perioada sa de probă, care ar fi fost apoi convertite, în temeiul noului DGA, în 5 puncte. Cu toate acestea, Ombudsmanul remarcă faptul că Comisia a declarat că noilor membri ai personalului li s-a comunicat, de asemenea, că normele se vor schimba. Ombudsmanul observă că reclamantul nu a formulat observații cu privire la acest argument, cu atât mai puțin nu l-a contestat. Astfel, acesta concluzionează că nu au fost furnizate asigurări precise noilor agenți în ceea ce privește dreptul lor de a obține 9 puncte.

60. În plus, Ombudsmanul ar dori să reamintească faptul că, în conformitate cu hotărârea Centeno Mediavilla a Curții de Justiție [8], chiar dacă s-ar face declarații personalului nou, acesta nu se poate prevala de principiul protecției încrederii legitime pentru a se opune adoptării de noi norme, în special într-un domeniu în care instituția dispune de o marjă de apreciere considerabilă. Astfel, funcționarii nu se puteau baza pe informațiile furnizate în timpul cursurilor pentru a se opune aplicării noului articol 43 și a noului articol 45 din DGA.

61. Pe baza constatărilor de mai sus, Ombudsmanul concluzionează că nu a existat niciun caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește acest argument.

62. Reclamantul a susținut, de asemenea, că, întrucât articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA conținea o eroare, nu putea înțelege normele și, prin urmare, aceste norme nu ar trebui să i se aplice. Reclamantul, în observațiile sale, a susținut apoi că această eroare constituie un caz de administrare defectuoasă și a arătat că Comisia nu a acționat cu diligență în elaborarea DGA.

63. Ombudsmanul observă că articolul 1 alineatul (2) din anexa I la noul articol 45 din DGA conținea într-adevăr o eroare tipografică, întrucât se referea la articolul greșit din anexa I la noul articol 43 din DGA, și anume articolul 6 alineatul (2) privind reprezentanții personalului, în loc de articolul 4 alineatul (2) privind personalul aflat în perioada de probă. În avizul său, Comisia a recunoscut această eroare.

64. Ombudsmanul observă, de asemenea, că, în prezent, Comisia a corectat această eroare în temeiul Deciziei sale C(2010)2958 din 7 mai 2010, care a fost adoptată la doar 3 săptămâni după ce Ombudsmanul a deschis o anchetă în acest caz. Versiunea modificată a noului articol 45 din DGA conține acum referința corectă [9]. Deși eroarea este regretabilă, Ombudsmanul observă că, în prezent, Comisia a luat măsuri pentru a o rectifica.

65. Ombudsmanul nu este convins de argumentul reclamantului potrivit căruia nu a fost posibil ca acesta să înțeleagă aplicarea normelor relevante din cauza erorii tipografice menționate. În primul rând, normele au fost explicate în mod corect în Comunicarea administrativă din 7 ianuarie 2009, care a fost publicată înainte de începerea exercițiului de evaluare și promovare 2009. În al doilea rând, plângerea reclamantului întemeiată pe articolul 90 alineatul (2) nu s-a bazat pe argumentul că normele erau neclare. Mai degrabă, aceasta s-a bazat pe opinia sa potrivit căreia noile norme nu i se aplicau. În cele din urmă, el a ridicat pentru prima dată problema erorii în e-mailul său din 26 februarie 2010, ca răspuns la respingerea de către Comisie a plângerii sale întemeiate pe articolul 90 alineatul (2) (respingerea menționată menționa articolul relevant). Acest lucru pare să sugereze că reclamantul a fost în măsură să depună o plângere în temeiul articolului 90 alineatul (2) pentru a contesta aplicarea noilor norme în cazul său și să treacă printr-o procedură de plângere în temeiul articolului 90 alineatul (2), al cărei obiect a fost de a contesta aplicarea noilor norme în cazul său, fără să fi avut vreodată cunoștință de existența unei erori în elaborarea normelor. În acest context, Ombudsmanul nu poate accepta faptul că eroarea de redactare a normelor a făcut imposibilă înțelegerea de către reclamant a modului în care normele i se aplicau.

66. În ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia eroarea de redactare a avut efecte negative asupra sa - acesta susține că „eroarea” în elaborarea normelor a dus la pierderea a două puncte de promovare - Ombudsmanul subliniază că singura cauză directă a primirii de către reclamant a 5 puncte de promovare a fost aplicarea noilor norme adoptate în iunie 2008. Cu toate acestea, atribuirea a 5 puncte de promovare nu a fost cauzată de eroarea de redactare.

67. În ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia Comisia nu a acționat cu diligență în cadrul recursului său din 25 mai 2009 și al plângerii sale în temeiul articolului 90 alineatul (2), deoarece nu a observat sau nu l-a informat cu privire la eroare, Ombudsmanul observă că din dosar reiese că eroarea a fost adusă la cunoștința Comisiei pentru prima dată de către reclamant, în e-mailul său din 26 februarie 2010. Cu toate acestea, (astfel cum s-a menționat mai sus), eroarea de redactare nu a avut niciun impact semnificativ asupra capacității sale de a contesta aplicarea normelor în privința sa. Prin urmare, faptul că Comisia nu a descoperit această eroare nu înseamnă că nu a tratat cu diligență recursul și plângerea reclamantului.

68. Pe baza concluziilor de mai sus, Ombudsmanul consideră că afirmația reclamantului și afirmația corespunzătoare nu sunt întemeiate.

69. În ceea ce privește sugestia Ombudsmanului adresată Comisiei de a-l informa dacă a luat în considerare eventuala necesitate de a-și cere scuze pentru eroarea de redactare, Comisia, în avizul său suplimentar, a susținut că nu este necesar să își ceară scuze în mod individual reclamantului pentru eroare, deoarece reclamantul nu a suferit efecte negative din cauza acesteia. Ombudsmanul ia act de faptul că Codul european al bunei conduite administrative prevede la articolul 12 alineatul (3) că, în cazul în care survine o eroare care afectează în mod negativ drepturile sau interesele unui membru al publicului, instituția își cere scuze pentru aceasta și depune eforturi pentru a corecta efectele negative care rezultă din eroare [10]. Ombudsmanul este de părere că scuzele sunt un instrument foarte puternic cu ajutorul căruia se restabilește încrederea într-o administrație responsabilă și se aduce satisfacție unui cetățean prejudiciat. Având în vedere analiza sa detaliată de mai sus, Ombudsmanul constată că, într-adevăr, reclamantul nu a suferit niciun efect negativ din cauza erorii de redactare. El observă, de asemenea, că Comisia a recunoscut că a existat o eroare de redactare și a corectat în prezent această eroare de redactare. El observă, de asemenea, că Comisia nu exclude posibilitatea de a-și cere scuze pentru astfel de erori dacă și atunci când identifică faptul că erorile creează efecte negative pentru părțile interesate. Ca atare, nu sunt necesare investigații suplimentare cu privire la acest aspect al plângerii.

B. Concluzii

Pe baza anchetei sale cu privire la această plângere, Ombudsmanul o încheie cu următoarea concluzie:

Nu s-a constatat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei.

Reclamantul și Comisia vor fi informați cu privire la această decizie.

 

P. Nikiforos Diamandouros

Adoptată la Strasbourg, la 26 octombrie 2011.

---

[1] Articolul 34 din statut prevede: „funcționarii efectuează o perioadă de probă de nouă luni înainte de a putea fi titularizați”(adică înainte de a deveni funcționari permanenți).

[2] Trimiterea la articolul 6 alineatul (2) din anexa I la noul articol 43 din DGA (în vigoare la momentul respectiv) a fost incorectă, deoarece acest articol nu se referă la personalul aflat în perioada de probă, ci la reprezentanții personalului. În schimb, ar fi trebuit să se facă trimitere la articolul 4 alineatul (2) din anexa I la noul articol 43 din DGA, care privește personalul aflat în perioada de probă.

[3] Adică 1,5 (luni) înmulțit cu 4 (puncte de promovare) este egal cu 6. 6 împărțit la 12 este egal cu 0,5, care a fost apoi rotunjit la 1 punct.

[4] Articolul 90 alineatele (1) și (2) din Statutul funcționarilor prevede că orice persoană căreia i se aplică Statutul funcționarilor poate depune o cerere, respectiv poate depune o reclamație la autoritatea împuternicită să facă numiri din instituția sa.

[5] Exercițiul de evaluare și promovare se aplică numai personalului care este funcționar titular.

[6] A se vedea articolul 12 alineatul (2) atât din noul articol 43 din DGA, cât și din articolul 45 din DGA.

[7] Cauza F-80/08 Wenig/Comisia, punctul 90

[8] Cauza C-443/07 P Centeno Mediavilla și alții/Comisia, Rep., 2008, p. I-10945, punctele 89-92.

[9] A se vedea http://myintracomm.ec.testa.eu/hr_admin/fr/appraisal_promotion/appraisal/Pages/index.aspx#3

[10] Ombudsmanul observă că, potrivit notelor dintr-un caz recent privind omiterea sărbătorilor creștine din ediția 2010/2011 a Jurnalului Europa, Comisia Europeană nu numai că a corectat greșeala, ci și-a cerut scuze pentru aceasta. Cu toate acestea, eroarea în cauză a avut efecte negative asupra publicului, deoarece a cauzat infracțiuni unor cetățeni. http://www.ombudsman.europa.eu/cases/decision.faces/en/10259/html.bookmark