Stimate domnule T.,
La 3 iunie 1998, ați depus o plângere împotriva Comisiei Europene, în numele a două societăți. Ați susținut că acțiunile întreprinse de Comisia Europeană față de cele două societăți au fost neloiale și, prin urmare, nu au fost în conformitate cu principiile bunei administrări.
La 22 iunie 1998 am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. Întrucât în plângere au fost menționați și funcționari ai Curții de Conturi, aceasta a fost de asemenea transmisă președintelui acestei instituții spre informare. La 20 august 1998, mi-ați transmis o copie a unui raport întocmit de unitatea antifraudă a Comisiei, UCLAF, împreună cu observațiile dumneavoastră cu privire la acesta. Curtea de Conturi a răspuns la 31 august 1998, iar răspunsul v-a fost transmis. Comisia și-a trimis avizul cu privire la plângerea dumneavoastră la 30 septembrie 1998 și v-am transmis avizul împreună cu o invitație de a formula observații, dacă doriți. La 30 noiembrie 1998 am primit observațiile dumneavoastră.
Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Contextul plângerii este, pe scurt, următorul:
Din 1992, cele două societăți reclamante au fost implicate într-o varietate de proiecte de cercetare finanțate de Comunitate. Implicarea nu a creat probleme.
În octombrie 1996, Curtea de Conturi a efectuat un audit al celor două societăți. În februarie 1997, Curtea de Conturi a informat DG XIII din cadrul Comisiei că auditul a scos la iveală probleme. Ulterior, Comisia a revizuit domeniul de aplicare al angajamentelor sale contractuale cu cele două societăți. Se pare că au existat în total 17 contracte, gestionate de servicii diferite și pe temeiuri juridice diferite. În cadrul Comisiei, Unitatea pentru Combaterea Fraudei, UCLAF a preluat dosarul privind cele două societăți.
În iulie 1997, societățile au fost informate că toate plățile către acestea din partea Comisiei vor fi suspendate. În perioada 7-10 octombrie 1997, Comisia a efectuat o inspecție la fața locului la sediile societăților. Reprezentanții companiilor au participat la inspecție. Tot în octombrie 1997, alte servicii ale Comisiei au refuzat să încheie contracte de proiect în care să fie implicate cele două societăți.
La 10 martie 1998, Comisia a solicitat societăților să furnizeze elemente de probă suplimentare față de cele furnizate cu ocazia inspecției. Prin scrisoarea din 24 martie 1998, reclamantul a răspuns la această scrisoare. Potrivit reclamantului, Comisia a primit toate informațiile necesare, iar comportamentul Comisiei a adus prejudicii celor două societăți.
Acesta este contextul în care reclamantul a depus plângerea la Ombudsman. Potrivit reclamantului, Comisia a avut un comportament inechitabil față de societăți. Reclamantul a susținut în special că,
deși cele două societăți au informat periodic Comisia, pe o perioadă de peste șase ani, cu privire la executarea contractelor lor, Comisia nu a reacționat la aceste informații; astfel, Comisia a lăsat în mod inechitabil întreprinderilor impresia că lucrurile erau în ordine;
- Comisia a suspendat în mod inechitabil plățile către cele două societăți, fără a le asculta în prealabil;
- Comisia a exclus în mod inechitabil întreprinderile de la participarea la proiecte și
- Comisia a acționat cu întârzieri nejustificate de la inspecție.

INQUIRY

Comisia a afirmat că auditul
efectuat de Curtea de Conturi a arătat că au avut loc nereguli importante în modul în care cele două societăți gestionează finanțarea comunitară. Prin urmare, Comisia a luat imediat măsuri de precauție, și anume plățile către societăți au fost suspendate. Potrivit Comisiei, inspecția la fața locului efectuată de serviciile Comisiei a confirmat constatările Curții de Conturi, în special:
- declarațiile de cheltuieli nu s-au bazat pe cheltuieli reale, ci au fost suprataxate în mod sistematic și substanțial, în special în ceea ce privește cheltuielile cu personalul și cheltuielile generale;
lipseau documente justificative și extrase de cont și nu
a fost respectată o obligație de cofinanțare impusă societăților prin contractele în cauză.
Raportul privind inspecția la fața locului care conține aceste constatări a fost întocmit în cele din urmă la 15 mai 1998 și a fost comunicat celor două societăți cărora li s-a oferit, atât cu ocazia inspecției la fața locului, cât și ulterior, posibilitatea de a-și prezenta punctele de vedere. În urma întocmirii raportului, Comisia a procedat la recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit.
În ceea ce privește prima plângere individuală a reclamantului, Comisia a afirmat pe scurt că rapoartele furnizate de-a lungul anilor de către societăți nu au evidențiat nicio problemă în ceea ce privește conformitatea cu faptele. Prin urmare, Comisia nu a avut niciun motiv să înceapă să investigheze în continuare utilizarea fondurilor de către societăți. Abia după auditul Curții de Conturi, Comisia a fost determinată să efectueze o inspecție aprofundată, care a implicat examinarea documentelor justificative. Aceste documente justificative nu fuseseră anexate la rapoartele furnizate de-a lungul anilor.
În ceea ce privește a doua plângere, Comisia a arătat că avea obligația de a proteja finanțele Comunității atunci când, precum în speță, se confrunta cu nereguli grave la adresa acestor finanțe. Prin urmare, era justificat ca Comisia să rețină plățile către societăți până la efectuarea unei investigații suplimentare în această privință. În plus, inspecția la fața locului a arătat că acest lucru este justificat, deoarece existau chiar și sume importante, deja plătite, care trebuiau acum recuperate.
În ceea ce privește a treia plângere, Comisia a afirmat că avea dreptul să decidă că nu dorea să încheie mai multe contracte cu cele două societăți în cauză. În plus, Comisia a arătat că societățile însele acceptaseră să se retragă din două proiecte viitoare.
În ceea ce privește a patra plângere, Comisia a constatat că, având în vedere complexitatea situației juridice și faptul că societățile nu au furnizat informații suplimentare, a tratat chestiunea în timp util și fără întârzieri nejustificate. Acesta a precizat că, între inspecție și întocmirea raportului, au avut loc mai multe reuniuni în cadrul Comisiei pentru a asigura coordonarea.
Observațiile reclamantului În
observații, reclamantul a menținut plângerea. În special, reclamantul a subliniat că toate normele relevante ale legislației elene au fost respectate de către societăți.

DECIZIA

1 Domeniul de aplicare al anchetei
1.1 Societățile reclamante au fost implicate în 17 contracte cu Comisia, finanțate din resurse comunitare. După aproximativ șase ani, Curtea de Conturi a efectuat un audit al societăților. În urma auditului, Comisia a suspendat plățile către societăți în temeiul contractelor. Unitatea antifraudă a Comisiei a efectuat o inspecție la fața locului a sediilor societăților, care, potrivit Comisiei, a stabilit nereguli grave. Prin urmare, Comisia nu a dorit să încheie alte contracte cu societățile și a emis ordine de recuperare a sumelor plătite în temeiul contractelor existente. Reclamantul consideră că comportamentul Comisiei este inechitabil și că aceasta a acționat cu întârzieri nejustificate.
Astfel, cadrul cazului este reprezentat de relațiile contractuale dintre Comisie și cele două societăți în cauză și, în esență, reclamantul pune sub semnul întrebării competențele Comisiei atunci când aceasta nu este mulțumită de executarea contractului de către cealaltă parte.
1.2 Prin urmare, trebuie reamintit faptul că Ombudsmanul European nu încearcă să stabilească dacă vreuna dintre părți a acționat în conformitate cu contractul. Această chestiune poate fi soluționată în mod eficient numai de o instanță competentă care ar avea posibilitatea de a audia argumentele părților cu privire la dreptul național relevant și de a evalua probele contradictorii cu privire la aspectele de fapt contestate. Cu toate acestea, ca o chestiune de bună administrare, o autoritate publică angajată într-un litigiu contractual cu o parte privată ar trebui să fie întotdeauna în măsură să ofere Ombudsmanului o prezentare coerentă a temeiului juridic al acțiunilor sale și a motivelor pentru care consideră că opinia sa cu privire la poziția sa este justificată.
2 Tratamentul inechitabil din partea Comisiei
2.1 În prima plângere, reclamantul reproșează Comisiei că nu a reacționat la rapoartele societăților timp de mai mulți ani. Potrivit Comisiei, neregulile comise au fost de așa natură încât Comisia nu ar fi fost în măsură să le detecteze pe baza rapoartelor periodice ale societăților către Comisie și nu ar fi putut determina reclamantul să creadă că lucrurile erau în ordine.
Ombudsmanul consideră că explicația Comisiei privind abținerea sa de a acționa este rezonabilă și nu poate constitui un caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește cele două societăți în cauză.
2.2 În ceea ce privește a doua și a treia plângere, potrivit cărora Comisia nu avea dreptul să suspende plățile și să evite contracte viitoare cu societățile, se pare că Comisia a făcut acest lucru pentru a proteja interesele financiare ale Comunității, confruntându-se cu ceea ce Curtea de Conturi și ea însăși au considerat a fi nereguli grave timp de mai mulți ani. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, în situația actuală, prudența acestei măsuri pare confirmată de ordinele de recuperare emise ulterior de Comisie împotriva societăților. Sumele care trebuie recuperate sunt importante. Nu pare nerezonabil ca, confruntată cu ceea ce Curtea de Conturi și ea însăși consideră a fi nereguli grave, Comisia să încerce să limiteze întinderea prejudiciului financiar la care se consideră expusă.
Prin urmare, Ombudsmanul constată că nu există un caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește aceste aspecte ale plângerii.
2.3 În ceea ce privește cea de-a patra plângere a reclamantului, conform căreia Comisia a acționat cu întârziere nejustificată, se observă că, de la inspecția Comisiei (octombrie 1997) până la întocmirea raportului cuprinzând constatările inspecției (mai 1998), au trecut aproximativ șapte luni. Potrivit Comisiei, acest interval de timp a fost cauzat de complexitatea situației juridice și de faptul că societățile nu au furnizat informații suplimentare. În plus, au avut loc mai multe reuniuni în cadrul Comisiei pentru a asigura coordonarea.
Principiile bunei administrări impun ca administrația să acționeze într-un termen rezonabil pentru a soluționa problemele cu care este sesizată. Termenul rezonabil trebuie stabilit în funcție de circumstanțele specifice ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, complexitatea cauzei care trebuie soluționată, importanța, pentru părțile implicate, a acțiunilor care trebuie întreprinse și contextul. În acest caz, examinarea de către Comisie a vizat un număr mare de contracte, care s-au derulat pe parcursul mai multor ani și care au necesitat implicarea mai multor servicii ale Comisiei. La aceasta se adaugă disputa Comisiei cu reclamanții cu privire la informațiile suplimentare. În aceste condiții, timpul petrecut de Comisie pentru întocmirea raportului nu pare nerezonabil și, prin urmare, nu constituie un caz de administrare defectuoasă.
3 Concluzie
Pe baza anchetelor Ombudsmanului European cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene.
Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.
Cu stimă
Jacob SÖDERMAN