Cazul se referea la modul în care Comisia Europeană a tratat cererea unui jurnalist care lucra la o agenție de știri de a fi adăugat pe o listă de corespondență pentru comunicatele de presă supuse embargoului, în special pentru „indicatorii euro” ai Eurostat, care furnizează informații statistice economice periodice. Eurostat, care face parte din Comisie, a refuzat să adauge jurnalistul pe listă, întrucât a precizat că numai jurnaliștii sau agențiile cărora Comisia le-a acordat o „acreditare” în mass-media puteau fi incluși pe astfel de liste de distribuție. Jurnalistul sau agenția sa de știri nu a putut beneficia de acreditare, deoarece nu îndeplineau una dintre condițiile prealabile, și anume ca agenția sau un jurnalist al agenției să aibă domiciliul în Belgia. Reclamantul a susținut că această practică era discriminatorie și însemna că numai organizațiile mass-media mai mari care dispuneau de resurse financiare suficiente și care își puteau permite să aibă jurnaliști în Belgia puteau primi informații supuse embargoului.

Ombudsmanul a considerat că este rezonabil ca Comisia să includă domiciliul în Belgia ca o condiție prealabilă pentru acreditare în ceea ce privește accesul în clădirile fizice ale instituțiilor UE din Bruxelles. Cu toate acestea, ea a considerat că includerea unei cerințe privind domiciliul în Belgia ca o condiție prealabilă pentru includerea pe listele de distribuție a membrilor mass-mediei era disproporționată.

Ombudsmanul a închis ancheta cu o constatare de administrare defectuoasă și a solicitat Comisiei să prezinte un raport în termen de șase luni pentru a o informa cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a remedia situația.

Reclamantul a solicitat accesul public al Comisiei Europene la documentele care conțin date statistice, raportate de autoritățile spaniole, privind substanțele active din pesticide. Comisia a acordat acces numai la părți din cele patru documente pe care le-a identificat ca făcând obiectul cererii. Aceasta a refuzat accesul la restul datelor, invocând excepții în temeiul normelor UE privind accesul public la documente și argumentând că divulgarea părților ocultate ar submina interesele comerciale ale întreprinderilor de la care au fost colectate datele. Comisia a susținut, de asemenea, că datele intră sub incidența principiului confidențialității prevăzut în normele UE privind colectarea statisticilor.

Pe baza unei inspecții a documentelor în cauză, Ombudsmanul a considerat că informațiile ocultate se refereau la substanțele destinate să fie eliberate în mediu. În conformitate cu normele UE privind accesul la informațiile despre mediu (Regulamentul Aarhus) și cu jurisprudența aferentă, există un interes public superior pentru divulgarea unor astfel de informații.

Ombudsmanul a pus sub semnul întrebării poziția Comisiei potrivit căreia principiul confidențialității statistice prevalează asupra transparenței informațiilor referitoare la emisiile în mediu. Ea nu a fost convinsă că Comisia a aplicat pe deplin normele prevăzute în Regulamentul Aarhus. Cu toate acestea, Ombudsmanul a considerat că aceste aspecte ar fi cel mai bine abordate de legiuitorii UE care revizuiesc în prezent legislația aplicabilă și, prin urmare, au închis ancheta, angajându-se să le aducă această chestiune la cunoștință.