Cazul se referea la modul în care Comisia Europeană a tratat cererea unui jurnalist care lucra la o agenție de știri de a fi adăugat pe o listă de corespondență pentru comunicatele de presă supuse embargoului, în special pentru „indicatorii euro” ai Eurostat, care furnizează informații statistice economice periodice. Eurostat, care face parte din Comisie, a refuzat să adauge jurnalistul pe listă, întrucât a precizat că numai jurnaliștii sau agențiile cărora Comisia le-a acordat o „acreditare” în mass-media puteau fi incluși pe astfel de liste de distribuție. Jurnalistul sau agenția sa de știri nu a putut beneficia de acreditare, deoarece nu îndeplineau una dintre condițiile prealabile, și anume ca agenția sau un jurnalist al agenției să aibă domiciliul în Belgia. Reclamantul a susținut că această practică era discriminatorie și însemna că numai organizațiile mass-media mai mari care dispuneau de resurse financiare suficiente și care își puteau permite să aibă jurnaliști în Belgia puteau primi informații supuse embargoului.

Ombudsmanul a considerat că este rezonabil ca Comisia să includă domiciliul în Belgia ca o condiție prealabilă pentru acreditare în ceea ce privește accesul în clădirile fizice ale instituțiilor UE din Bruxelles. Cu toate acestea, ea a considerat că includerea unei cerințe privind domiciliul în Belgia ca o condiție prealabilă pentru includerea pe listele de distribuție a membrilor mass-mediei era disproporționată.

Ombudsmanul a închis ancheta cu o constatare de administrare defectuoasă și a solicitat Comisiei să prezinte un raport în termen de șase luni pentru a o informa cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a remedia situația.

Reclamantul a solicitat Comisiei Europene acces public la documentele care conțin datele statistice despre substanțele active din pesticide, raportate de autoritățile spaniole. Comisia a acordat acces numai la anumite părți din cele patru documente pe care le-a identificat ca intrând sub incidența cererii. Aceasta a refuzat accesul la restul documentelor, invocând excepții în temeiul normelor UE privind accesul public la documente și susținând că divulgarea părților ocultate ar aduce atingere intereselor comerciale ale societăților de la care au fost colectate datele. Comisia a susținut, de asemenea, că datele intră sub incidența principiului confidențialității prevăzut în normele UE privind colectarea de date statistice.

În urma examinării documentelor în cauză, Ombudsmanul a considerat că informațiile ocultate se refereau la substanțe destinate să fie eliberate în mediu. În conformitate cu normele UE privind accesul la informațiile referitoare la mediu (Regulamentul Aarhus) și cu jurisprudența aferentă, există un interes public superior care justifică divulgarea unor astfel de informații.

Ombudsmanul a pus sub semnul întrebării poziția Comisiei potrivit căreia principiul confidențialității datelor statistice prevalează asupra transparenței informațiilor referitoare la emisiile în mediu. Ombudsmanul nu a fost convins că normele stabilite în Regulamentul Aarhus au fost puse pe deplin în aplicare de Comisie. Cu toate acestea, Ombudsmanul a considerat că cel mai bine ar fi ca aceste chestiuni să fie abordate de legiuitorii UE care revizuiesc în prezent legislația aplicabilă și, prin urmare, a închis ancheta, angajându-se să aducă chestiunea în atenția lor.