Cauza se referea la presupusa explicație insuficientă oferită de Comisia Europeană cu privire la decizia sa de a nu iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei.

Ombudsmanul a solicitat informații suplimentare cu privire la această chestiune, solicitând Comisiei să furnizeze informații suplimentare cu privire la decizia sa. Ca răspuns, Comisia și-a clarificat poziția. Ombudsmanul a constatat că informațiile astfel furnizate au fost coerente, suficiente și rezonabile. Prin urmare, aceasta a închis cazul, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Reclamantul în cazul de față este o companie aeriană italiană care, în decembrie 2003, a înaintat Comisiei o plângere privind ajutorul de stat în legătură cu un presupus ajutor de stat ilegal primit de unul dintre concurenții săi pentru zborurile operate dinspre și către un aeroport regional din Italia. În septembrie 2007, Comisia a inițiat procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE împotriva Italiei. Nemulțumit de întârzierea cu care Comisia a luat o decizie cu privire la plângerea sa privind ajutorul de stat, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului în iunie 2012.

În avizul său, Comisia a susținut că durata anchetei a fost justificată în cazul de față. Aceasta a susținut că, la evaluarea prezentei plângeri, trebuie luați în considerare diverși factori, cum ar fi complexitatea problemei, modificarea repetată a domeniului de aplicare al investigației, adoptarea în așteptare a noilor orientări privind sectorul aviației, precum și necesitatea de a comanda diverse studii și de a traduce mai multe documente prezentate în limba engleză în limba italiană.

În evaluarea cazului, Ombudsmanul nu a fost convins de argumentele Comisiei și a remarcat că au trecut aproximativ zece ani de când reclamantul a depus plângerea privind ajutorul de stat. Prin urmare, aceasta a concluzionat că Comisia nu a luat o decizie în timp util cu privire la plângerea reclamantului privind ajutorul de stat și, în consecință, a formulat un proiect de recomandare. Ea a solicitat Comisiei să ia o decizie cu privire la plângerea reclamantului privind ajutorul de stat cât mai curând posibil, dar în orice caz nu mai târziu de 30 iunie 2014.

Ulterior, Comisia a fost de acord cu „principalele puncte” din proiectele de recomandări ale Ombudsmanului, dar a solicitat ca Ombudsmanul să prelungească termenul pentru finalizarea evaluării sale până la 31 octombrie 2014, deoarece acest lucru i-ar permite să își finalizeze evaluarea pe baza noilor orientări privind sectorul aviației, care au fost adoptate la 20 februarie 2014. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu a fost convins de motivul invocat de Comisie, având în vedere că (i) Comisia a tratat plângerea reclamantului privind ajutorul de stat timp de aproximativ zece ani și (ii) a avut, de asemenea, o cunoaștere aprofundată a orientărilor, deoarece le-a elaborat și adoptat ea însăși. Prin urmare, Ombudsmanul și-a exprimat regretul cu privire la faptul că Comisia nu a profitat de această ocazie pentru a corecta acest caz de administrare defectuoasă. Cu toate acestea, Ombudsmanul a recunoscut că perspectiva unui rezultat definitiv până la sfârșitul lunii octombrie 2014 a reprezentat un oarecare progres. În aceste circumstanțe și având în vedere că, în observațiile sale, reclamantul nu a solicitat respectarea termenului recomandat de Ombudsman, și anume 30 iunie 2014, Ombudsmanul nu a considerat că sunt necesare anchete suplimentare. Având în vedere, de asemenea, faptul că Comisia și-a cerut scuze reclamantului pentru întârzierea suferită, aceasta a închis cazul.

Reclamantul, un avocat spaniol, a depus o plângere la Ombudsmanul European cu privire la faptul că Comisia Europeană a publicat o consultare publică numai în limba engleză.

Ombudsmanul a deschis o anchetă nu numai cu privire la lipsa disponibilității consultării specifice menționate de reclamant în alte limbi decât engleza, ci și cu privire la chestiunea generală a politicii lingvistice a Comisiei în cadrul procedurilor de consultare publică. Ancheta Ombudsmanului a arătat că au fost lansate foarte puține consultări publice în toate limbile oficiale ale UE. În plus, nu ar exista un model lingvistic previzibil, în măsura în care mai multe consultări destinate publicului larg ar fi fost organizate într-una sau într-un număr foarte limitat de limbi. Acestea au constituit cazuri de administrare defectuoasă.

Ombudsmanul a adresat Comisiei un proiect de recomandare, în sensul că aceasta ar trebui să publice toate consultările sale în toate limbile oficiale ale UE sau să furnizeze cetățenilor, la cerere, o traducere. El a recomandat, de asemenea, Comisiei să elaboreze orientări clare, obiective și rezonabile privind utilizarea limbilor tratatului în cadrul consultărilor sale publice, care ar trebui să fie aduse la cunoștința cetățenilor.

Comisia a respins primul proiect de recomandare al Ombudsmanului. În ceea ce privește cea de a doua, Consiliul a luat act de observațiile Ombudsmanului cu privire la inconsecvențele în utilizarea limbilor oficiale și s-a angajat să depună eforturi în vederea unei politici lingvistice mai coerente în ceea ce privește consultările publice. Ombudsmanul a considerat că Comisia nu a pus în aplicare în mod corespunzător proiectele sale de recomandări. Având în vedere că Parlamentul European tocmai a adoptat o rezoluție privind „Consultările publice și disponibilitatea acestora în toate limbile UE”, care a acoperit domeniul de aplicare al proiectelor de recomandări ale Ombudsmanului, Ombudsmanul nu a considerat oportun să prezinte Parlamentului un raport special. Astfel, el a încheiat ancheta cu o observație critică. Ombudsmanul a informat Parlamentul cu privire la decizia sa, astfel încât aceasta să poată fi luată în considerare atunci când Parlamentul evaluează răspunsul Comisiei la rezoluția sa.

Rezumatul deciziei privind plângerea 930/2010/(ANA)CK împotriva Comisiei Europene

Reclamantul s-a plâns Ombudsmanului European că Comisia Europeană nu a tratat în mod corespunzător plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar, în care a susținut că Ciprul a încălcat legislația UE, solicitându-i să plătească două taxe atunci când importă un autoturism de ocazie. El a susținut că una dintre taxe constituie o "taxă pe accize".

În martie 2011, Ombudsmanul a făcut o propunere pentru o soluție amiabilă, invitând Comisia să reexamineze plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Ciprului. În răspunsul său la propunere, Comisia a informat Ombudsmanul că, la 7 aprilie 2011, a trimis Ciprului o scrisoare de punere în întârziere cu privire la faptul că una dintre taxe nu era pe deplin conformă cu articolul 110 din TFUE. Aceasta a adăugat că este în curs de examinare a unui alt aspect al legislației cipriote privind impozitarea autovehiculelor în cadrul unei cauze mai vechi (cauza 2005/4093). În continuare, Comisia a afirmat că va informa reclamantul cu privire la orice măsuri suplimentare pe care le va lua cu privire la aceste cazuri.

Ombudsmanul a concluzionat că nicio altă anchetă nu este justificată, deoarece se pare că aspectele de fond ridicate în plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar primesc atenția corespunzătoare din partea Comisiei. Pentru a ajuta Comisia să își îmbunătățească în continuare procedurile, Ombudsmanul a formulat două observații suplimentare.

La 27 septembrie 2007, reclamantul, cetățean olandez cu reședința în Germania, care primește ajutor de șomaj din partea Țărilor de Jos, s-a plâns Comisiei cu privire la o presupusă practică discriminatorie împotriva cetățenilor care nu sunt germani de către societatea publică de radiodifuziune din sud-vestul Germaniei în ceea ce privește scutirea de la plata taxelor de licență pentru televiziune și radio. În urma intervenției Ombudsmanului, Comisia a trimis reclamantului două răspunsuri în decembrie 2007 și iulie 2008. Cu toate acestea, întrucât nu a primit niciun răspuns pe fond, reclamantul s-a adresat din nou Ombudsmanului în iulie 2008. Acesta a susținut că plângerea sa din 27 septembrie 2007 nu a fost tratată în mod corespunzător de către Comisie, atât în ceea ce privește procedura, cât și fondul.

În ceea ce privește fondul, Comisia a explicat în avizul său că indemnizația de șomaj din Țările de Jos primită de reclamant (care nu este testată pe baza mijloacelor) nu este comparabilă cu indemnizația germană care dă dreptul beneficiarilor săi la o scutire de la plata taxelor de licență TV și radio în Germania (și care este testată pe baza mijloacelor). În opinia Comisiei, nu a existat, prin urmare, nicio încălcare a normelor UE privind libera circulație a persoanelor. Ombudsmanul a concluzionat că, în mod corect, Comisia a analizat și a explicat problemele de fond care au apărut în acest caz și, prin urmare, nu a constatat niciun caz de administrare defectuoasă.

În ceea ce privește procedura, Comisia a susținut că a tratat cazul într-un termen rezonabil și că a informat reclamantul cu privire la concluzia sa potrivit căreia nu a existat nicio încălcare. Ombudsmanul a remarcat mai întâi că plângerea reclamantului a fost transferată de la un serviciu al Comisiei la altul de trei ori înainte de a fi tratată. Acesta a concluzionat că Comisia nu a respectat dispozițiile Comunicării Comisiei către Parlamentul European și Ombudsmanul European privind relațiile cu reclamantul în ceea ce privește încălcările dreptului comunitar, în special în ceea ce privește (i) înregistrarea plângerilor, (ii) trimiterea unei confirmări de primire și (iii) închiderea cazului. Prin urmare, raportorul a prezentat Comisiei un proiect de recomandare prin care aceasta ar trebui (i) să recunoască faptul că nu a respectat comunicarea, (ii) să își ceară scuze pentru această omisiune și (iii) să ia măsurile necesare pentru a se asigura că va respecta comunicarea atunci când va trata cazuri în viitor.

Atât Comisia, cât și Comisia au recunoscut că nu au respectat punctele 3 și 4 din comunicare și și-au cerut scuze pentru nerespectarea acestora. Cu toate acestea, Comisia nu a recunoscut în mod explicit că nu a respectat punctul 10 din comunicare. Nici nu și-a cerut scuze pentru că nu a făcut acest lucru. Prin urmare, Ombudsmanul a concluzionat că proiectul său de recomandare a fost acceptat parțial de Comisie. În ceea ce privește a treia parte a proiectului de recomandare, Ombudsmanul a remarcat că, între timp, a deschis o anchetă din proprie inițiativă cu privire la relația dintre noul EU Pilot și garanțiile procedurale prevăzute în comunicare. Prin urmare, acesta a concluzionat că nu sunt justificate investigații suplimentare în această privință.