Cauza se referea la presupusa explicație insuficientă oferită de Comisia Europeană cu privire la decizia sa de a nu iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei.

Ombudsmanul a solicitat informații suplimentare cu privire la această chestiune, solicitând Comisiei să furnizeze informații suplimentare cu privire la decizia sa. Ca răspuns, Comisia și-a clarificat poziția. Ombudsmanul a constatat că informațiile astfel furnizate au fost coerente, suficiente și rezonabile. Prin urmare, aceasta a închis cazul, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Reclamantul în cazul de față este o companie aeriană italiană care, în decembrie 2003, a înaintat Comisiei o plângere privind ajutorul de stat în legătură cu un presupus ajutor de stat ilegal primit de unul dintre concurenții săi pentru zborurile operate dinspre și către un aeroport regional din Italia. În septembrie 2007, Comisia a inițiat procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE împotriva Italiei. Nemulțumit de întârzierea cu care Comisia a luat o decizie cu privire la plângerea sa privind ajutorul de stat, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului în iunie 2012.

În avizul său, Comisia a susținut că durata anchetei a fost justificată în cazul de față. Aceasta a susținut că, la evaluarea prezentei plângeri, trebuie luați în considerare diverși factori, cum ar fi complexitatea problemei, modificarea repetată a domeniului de aplicare al investigației, adoptarea în așteptare a noilor orientări privind sectorul aviației, precum și necesitatea de a comanda diverse studii și de a traduce mai multe documente prezentate în limba engleză în limba italiană.

În evaluarea cazului, Ombudsmanul nu a fost convins de argumentele Comisiei și a remarcat că au trecut aproximativ zece ani de când reclamantul a depus plângerea privind ajutorul de stat. Prin urmare, aceasta a concluzionat că Comisia nu a luat o decizie în timp util cu privire la plângerea reclamantului privind ajutorul de stat și, în consecință, a formulat un proiect de recomandare. Ea a solicitat Comisiei să ia o decizie cu privire la plângerea reclamantului privind ajutorul de stat cât mai curând posibil, dar în orice caz nu mai târziu de 30 iunie 2014.

Ulterior, Comisia a fost de acord cu „principalele puncte” din proiectele de recomandări ale Ombudsmanului, dar a solicitat ca Ombudsmanul să prelungească termenul pentru finalizarea evaluării sale până la 31 octombrie 2014, deoarece acest lucru i-ar permite să își finalizeze evaluarea pe baza noilor orientări privind sectorul aviației, care au fost adoptate la 20 februarie 2014. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu a fost convins de motivul invocat de Comisie, având în vedere că (i) Comisia a tratat plângerea reclamantului privind ajutorul de stat timp de aproximativ zece ani și (ii) a avut, de asemenea, o cunoaștere aprofundată a orientărilor, deoarece le-a elaborat și adoptat ea însăși. Prin urmare, Ombudsmanul și-a exprimat regretul cu privire la faptul că Comisia nu a profitat de această ocazie pentru a corecta acest caz de administrare defectuoasă. Cu toate acestea, Ombudsmanul a recunoscut că perspectiva unui rezultat definitiv până la sfârșitul lunii octombrie 2014 a reprezentat un oarecare progres. În aceste circumstanțe și având în vedere că, în observațiile sale, reclamantul nu a solicitat respectarea termenului recomandat de Ombudsman, și anume 30 iunie 2014, Ombudsmanul nu a considerat că sunt necesare anchete suplimentare. Având în vedere, de asemenea, faptul că Comisia și-a cerut scuze reclamantului pentru întârzierea suferită, aceasta a închis cazul.

Reclamantul, un avocat spaniol, a depus o plângere la Ombudsmanul European cu privire la faptul că Comisia Europeană a publicat o consultare publică numai în limba engleză.

Ombudsmanul a deschis o anchetă nu numai cu privire la lipsa disponibilității consultării specifice menționate de reclamant în alte limbi decât engleza, ci și cu privire la chestiunea generală a politicii lingvistice a Comisiei în cadrul procedurilor de consultare publică. Ancheta Ombudsmanului a arătat că au fost lansate foarte puține consultări publice în toate limbile oficiale ale UE. În plus, nu ar exista un model lingvistic previzibil, în măsura în care mai multe consultări destinate publicului larg ar fi fost organizate într-una sau într-un număr foarte limitat de limbi. Acestea au constituit cazuri de administrare defectuoasă.

Ombudsmanul a adresat Comisiei un proiect de recomandare, în sensul că aceasta ar trebui să publice toate consultările sale în toate limbile oficiale ale UE sau să furnizeze cetățenilor, la cerere, o traducere. El a recomandat, de asemenea, Comisiei să elaboreze orientări clare, obiective și rezonabile privind utilizarea limbilor tratatului în cadrul consultărilor sale publice, care ar trebui să fie aduse la cunoștința cetățenilor.

Comisia a respins primul proiect de recomandare al Ombudsmanului. În ceea ce privește cea de a doua, Consiliul a luat act de observațiile Ombudsmanului cu privire la inconsecvențele în utilizarea limbilor oficiale și s-a angajat să depună eforturi în vederea unei politici lingvistice mai coerente în ceea ce privește consultările publice. Ombudsmanul a considerat că Comisia nu a pus în aplicare în mod corespunzător proiectele sale de recomandări. Având în vedere că Parlamentul European tocmai a adoptat o rezoluție privind „Consultările publice și disponibilitatea acestora în toate limbile UE”, care a acoperit domeniul de aplicare al proiectelor de recomandări ale Ombudsmanului, Ombudsmanul nu a considerat oportun să prezinte Parlamentului un raport special. Astfel, el a încheiat ancheta cu o observație critică. Ombudsmanul a informat Parlamentul cu privire la decizia sa, astfel încât aceasta să poată fi luată în considerare atunci când Parlamentul evaluează răspunsul Comisiei la rezoluția sa.

Rezumat al deciziei privind plângerea 930/2010/(ANA)CK împotriva Comisiei Europene

Reclamantul a adresat o plângere Ombudsmanului European afirmând că Comisia Europeană nu a gestionat în mod adecvat plângerea sa privind încălcarea dreptului UE, în care susţinea că Republica Cipru a încălcat dreptul UE deoarece i-a solicitat să plătească două taxe la importul unui autoturism second-hand. Acesta a susţinut că una dintre taxe constituia o „acciză".

În martie 2011, Ombudsmanul a adresat o propunere de soluţie amiabilă, invitând Comisia să reexamineze plângerea reclamantului împotriva Republicii Cipru. În răspunsul său la propunere, Comisia l-a informat pe Ombudsman că la 7 aprilie 2011, a trimis o scrisoare de punere în întârziere către Cipru, cu privire la faptul că una dintre taxe nu a respectat pe deplin articolul 110 din TFUE. Comisia a adăugat că este în curs de examinare a unui alt aspect al legislaţiei cipriote privind impozitele pe autoturisme, în contextul unui caz mai vechi (cazul 2005/4093). Comisia a continuat prin a afirma că îl va informa permanent pe reclamant cu privire la orice alte măsuri pe care le va lua în legătură cu aceste cazuri.

Ombudsmanul a concluzionat că nu se justifică anchete suplimentare, deoarece se pare că aspectele de fond ridicate în plângerea reclamantului referitoare la încălcarea dreptului UE se bucură de suficientă atenţie din partea Comisiei. În vederea oferirii de asistenţă Comisiei în legătură cu continuarea îmbunătăţirii procedurilor sale, Ombudsmanul a formulat alte două observaţii.

Rezumatul deciziei privind plângerea 1827/2009/(ANA)CK (confidențial) împotriva Comisiei Europene

Un cetățean elen a înaintat Comisiei o plângere privind încălcarea dreptului comunitar, susținând, printre altele, că Grecia a încălcat Directiva 83/183/CEE a Consiliului privind scutirile de taxe aplicabile importurilor permanente dintr-un stat membru de bunuri personale ale persoanelor fizice.

În iulie 2009, reclamantul a depus o plângere la Ombudsman, susținând că plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar nu a fost tratată în mod corespunzător de către Comisie. În special, acesta a susținut că, prin faptul că a concluzionat că legislația elenă în cauză nu intră în domeniul de aplicare al directivei, Comisia nu a luat în considerare legislația elenă relevantă și jurisprudența Curții Administrative Supreme din Grecia, dezvoltată în lumina jurisprudenței relevante a Curții de Justiție.

În februarie 2011, Ombudsmanul a făcut o propunere de soluție amiabilă, invitând Comisia să reexamineze plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Greciei. În răspunsul său la propunere, Comisia a reiterat faptul că a acționat cu diligență în ceea ce privește plângerea care i-a fost prezentată.

Ombudsmanul și-a exprimat regretul cu privire la modul abrupt în care Comisia a respins argumentele prezentate de reclamant. Cu toate acestea, el a menționat că, într-o comunicare ulterioară, reclamantul l-a informat cu privire la evoluțiile recente ale jurisprudenței Curții Administrative Supreme din Grecia. Ombudsmanul a considerat că, în conformitate cu jurisprudența Curții Administrative Supreme din Grecia, nu ar exista niciun scop practic pentru Comisie de a iniția o plângere de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Greciei cu privire la impunerea taxei în cauză. În acest context, dezacordul dintre Comisie și reclamant în ceea ce privește interpretarea corectă a normelor fiscale elene a devenit mut. Deși Ombudsmanul nu a fost convins că Comisia a acționat cu diligență ca răspuns la plângerea privind încălcarea dreptului comunitar care i-a fost prezentată de reclamant, acesta a închis cazul constatând că nu erau justificate alte anchete.

La 27 septembrie 2007, reclamantul, un cetăţean olandez cu domiciliul în Germania care primeşte prestaţii de şomaj de la statul olandez, a depus o plângere la Comisie cu privire la o presupusă practică discriminatorie împotriva cetăţenilor non-germani a societăţii publice de radiodifuziune pentru sud-vestul Germaniei în ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei TV şi radio. În urma intervenţiei Ombudsmanului, Comisia a trimis reclamantului două confirmări de primire, în decembrie 2007 şi iulie 2008. Cu toate acestea, în lipsa unui răspuns pe fondul problemei, reclamantul a adresat o nouă plângere Ombudsmanului în iulie 2008. Acesta a susţinut că Comisia nu a tratat în mod corespunzător plângerea sa din 27 septembrie 2007, atât în privinţa procedurii, cât şi a fondului.

În ceea ce priveşte fondul, Comisia a explicat în avizul său că prestaţia de şomaj olandeză de care beneficiază reclamantul (care nu face obiectul unui calcul al veniturilor) nu este comparabilă cu prestaţia germană care oferă beneficiarilor dreptul la o scutire de la plata taxei TV şi radio în Germania (şi care face obiectul unui calcul al veniturilor). În opinia Comisiei, nu există, prin urmare, nicio încălcare a normelor UE privind libera circulaţie a persoanelor. Ombudsmanul a concluzionat că, aparent, Comisia a analizat şi a explicat în mod corect aspectele de fond apărute în acest caz şi, în consecinţă, nu a constatat un caz de administrare defectuoasă.

În ceea ce priveşte procedura, Comisia a susţinut că a tratat cazul într-un termen rezonabil şi că a adus la cunoştinţa reclamantului concluzia sa privind neîncălcarea dreptului Uniunii Europene. Ombudsmanul a notat, în primul rând, că plângerea reclamantului a fost transferată de trei ori de la un serviciu al Comisiei la altul înainte de a fi tratată. Acesta a concluzionat că Comisia nu a respectat dispoziţiile Comunicării Comisiei către Parlamentul European şi Ombudsmanul European privind relaţiile cu reclamantul în materie de încălcări ale dreptului comunitar, în special în ceea ce priveşte (i) înregistrarea plângerilor, (ii) trimiterea unei confirmări de primire şi (iii) închiderea cazului. Prin urmare, Ombudsmanul a întocmit o propunere de recomandare Comisiei pentru ca aceasta (i) să confirme nerespectarea comunicării, (ii) să adreseze scuze pentru această omisiune şi (iii) să adopte măsurile necesare pentru a garanta că va respecta comunicarea în tratarea cazurilor pe viitor.

Comisia a confirmat nerespectarea punctelor 3 şi 4 din comunicare şi a adresat scuze pentru omisiunea sa, însă nu a confirmat în mod explicit nerespectarea punctului 10 din comunicare şi nici nu a adresat scuze în acest sens. Prin urmare, Ombudsmanul a concluzionat că propunerea sa de recomandare a fost parţial acceptată de Comisie. În ceea ce priveşte partea a treia a propunerii de recomandare, Ombudsmanul a precizat că, între timp, a iniţiat o anchetă din proprie iniţiativă privind relaţia dintre noul „EU Pilot” şi garanţiile procedurale stabilite în comunicare. În consecinţă, Ombudsmanul a concluzionat că niciun fel de investigaţii suplimentare în această chestiune nu sunt justificate.