[Fabricat în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European (1)]

Plângerea

Reclamantul este un fost membru al cabinetului comisarului Edith CRESSON. Acesta a solicitat ca plângerea sa să fie tratată în mod confidențial. Prin urmare, Ombudsmanul a calificat plângerea drept confidențială în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Statutul Ombudsmanului.

Potrivit reclamantului, faptele relevante pentru afirmațiile reclamantului și pentru pretenția sa împotriva Comisiei sunt, pe scurt, următoarele:

La 16 septembrie 1999, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) l-a audiat pe reclamant. OLAF l-a informat pe reclamant că interviul privea cunoașterea de către acesta a situației lui M. BERTHELOT în ceea ce privește legăturile sale cu Comisia în calitate de vizitator științific. OLAF l-a interogat, de asemenea, cu privire la sfaturile pe care le-ar fi putut oferi colegilor cu privire la modul de ștergere a materialelor sensibile de pe computerele lor la sfârșitul mandatului Comisiei Santer.

La 24 noiembrie 1999, directorul general al DG Administrație și Personal, domnul REICHENBACH, a adresat reclamantului o scrisoare prin care anunța o procedură disciplinară împotriva sa. În scrisoare se preciza că raportul intern al OLAF dezvăluise implicarea reclamantului în stabilirea unor rapoarte false menite să justifice plata către un vizitator științific (M BERTHELOT) și în încercările de a distruge dovezile referitoare la aceste rapoarte false.

La 30 noiembrie 1999, Comisia a publicat un comunicat de presă în care se afirma că, în urma recomandărilor OLAF, a inițiat proceduri disciplinare împotriva mai multor persoane, printre care trei agenți temporari. Deși comunicatul de presă nu preciza numele, era evident că făcea referire la cei trei membri de grad A ai cabinetului CRESSON, dintre care unul era reclamantul.

În cadrul procedurii disciplinare, reclamantul a solicitat să fie informat cu privire la elementele raportului OLAF care îl vizează. El a fost informat cu privire la un paragraf din concluzii și i s-a spus că acesta este singurul punct din raport în care este menționat numele său. Paragraful se referă la faptul că acesta a șters urme de rapoarte false de pe computerele utilizate de cabinet și afirmă că dispozițiile disciplinare din Statutul funcționarilor i-ar putea fi aplicate.

La 4 februarie 2000, reclamantul a trimis o scrisoare șefului de unitate care îl intervievase în cadrul procedurii disciplinare. În scrisoare, acesta a întrebat (i) de ce domnul REICHENBACH a indicat că raportul OLAF a arătat că era implicat în stabilirea unor rapoarte false și (ii) pe ce bază OLAF a ajuns la concluzia că era implicat în distrugerea probelor, întrucât numele său nu a fost menționat nicăieri altundeva în raport. El a considerat că răspunsul nu a răspuns la aceste întrebări și a scris din nou la 29 mai 2000. Această scrisoare nu a primit niciun răspuns și nici Comisia nu a informat reclamantul cu privire la rezultatul procedurii disciplinare.

La 28 februarie 2000, reclamantul a formulat o reclamație în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut împotriva deciziei de inițiere a procedurii disciplinare împotriva sa și cu privire la comunicatul de presă. Prima parte a plângerii a fost respinsă. A doua parte a fost tratată ca o cerere de eliminare a comunicatului de presă de pe site, ceea ce s-a și întâmplat. La 26 decembrie 2000, reclamantul s-a adresat în scris Comisiei, insistând asupra faptului că ar trebui să primească un răspuns la plângerea sa potrivit căreia comunicatul de presă i-a încălcat drepturile prin publicarea procedurii disciplinare împotriva sa și afirmând că acest lucru a fost recomandat de OLAF, în condițiile în care acesta din urmă s-a limitat să afirme că ar putea fi inițiată o procedură disciplinară. Acesta a solicitat despăgubiri în temeiul articolului 288 din Tratatul CE. Această scrisoare nu a primit niciun răspuns.

Reclamantul s-a adresat Ombudsmanului la 20 mai 2001. Pe baza faptelor prezentate mai sus, el susține că Comisia i-a încălcat drepturile civile prin publicarea unui comunicat de presă privind procedura disciplinară împotriva sa, contrar dispozițiilor articolului 12 alineatul (3) din Regulamentul 1073/1999 și nu a răspuns la întrebările sale privind procedura disciplinară și nici nu l-a informat cu privire la rezultatul procedurii.

Reclamantul solicită despăgubiri din partea Comisiei pentru costurile financiare directe legate de pregătirea apărării sale în cadrul procedurii disciplinare și pentru atingerea adusă reputației sale, precum și pentru timpul și îngrijorarea legate de pregătirea apărării sale.

Plângerea adresată Ombudsmanului conține, de asemenea, o acuzație împotriva OLAF. Prin decizia din 26 aprilie 2002, Ombudsmanul a închis cazul împotriva OLAF cu o observație critică. Ombudsmanul a transmis o copie a deciziei președintelui Comisiei, astfel încât observația critică să poată fi luată în considerare în cadrul procedurii disciplinare.

INQUIRY

Avizul Comisiei

Avizul Comisiei a inclus, pe scurt, următoarele puncte:

Potrivit raportului anchetei efectuate de OLAF, reclamantul a fost implicat, pe de o parte, în stabilirea unor rapoarte false, al căror scop era de a justifica plățile către un vizitator științific și, pe de altă parte, în încercări de a șterge versiunile electronice ale acestor rapoarte false. Pe această bază, autoritatea împuternicită să facă numiri a decis să inițieze procedura disciplinară.

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia Comisia nu a răspuns la întrebările reclamantului referitoare la procedura disciplinară și nu l-a informat cu privire la rezultatul acesteia, Comisia a informat Ombudsmanul că alte două proceduri disciplinare au fost inițiate împotriva altor membri ai cabinetului în aceeași zi. Deși individuale, aceste cazuri sunt interdependente și trebuie tratate în mod uniform, astfel încât să se respecte principiul egalității. Unul dintre cazuri a fost trimis unei comisii de disciplină la 21 decembrie 200, iar reuniunea comisiei a avut loc în octombrie 2001. Comisia subliniază că nu este responsabilă pentru această întârziere, dar că această chestiune nu ar trebui abordată în continuare în contextul prezentei cauze.

Decizia de a trimite unul dintre cele trei cazuri Comisiei de disciplină s-a bazat pe faptul că a fost considerat mai grav. Autoritatea împuternicită să facă numiri a decis, în interesul reclamantului, precum și al instituției, să aștepte rezultatul acestui caz înainte de a decide ce acțiuni ulterioare să dea celorlalte două cazuri, inclusiv cazului reclamantului.

În ceea ce privește presupusa lipsă de informații, Comisia a subliniat că reclamantul își poate exercita drepturile în conformitate cu jurisprudența Curții de a solicita accesul la dosarul disciplinar pe baza căruia a fost lansată procedura. În plus, reclamantul a primit răspunsuri detaliate la cererea și plângerea pe care le-a formulat în temeiul articolului 90 alineatele (1) și (2) din Statutul funcționarilor.

În ceea ce privește întrebarea din comunicatul de presă din 25 noiembrie 1999, Comisia a declarat că nu poate decât să repete conținutul răspunsului său adresat reclamantului din 28 noiembrie 2000. Comunicatul de presă în cauză a fost retras din baza de date RAPID. Reclamantul a fost, de asemenea, informat că cererea sa de retragere retroactivă a comunicatului de presă nu a putut fi satisfăcută, deoarece comunicatele de presă sunt documente oficiale care se află în domeniul public. Cu toate acestea, comunicatul de presă a fost retras din baza de date RAPID și în celelalte versiuni lingvistice. Comisia a arătat de asemenea că comunicatul de presă în cauză nu conține niciun element care ar putea fi considerat defăimător, întrucât nu face decât să informeze că procedura disciplinară a fost inițiată, ceea ce este un simplu fapt incontestabil. Întrucât aceste proceduri sunt efectuate cu respectarea prezumției de nevinovăție, rezultă că simpla lor existență nu poate fi considerată defăimătoare.

În ceea ce privește scrisoarea reclamantului din 20 decembrie 2000, reclamantul însuși a caracterizat-o ca fiind reacția sa la răspunsul dlui REICHENBACH la plângerea sa în temeiul articolului 90. Având în vedere acest lucru și faptul că afirmațiile reclamantului au primit deja un răspuns detaliat, Comisia nu a considerat necesar, în absența unor elemente noi, să formuleze un nou răspuns. Cu toate acestea, întrucât reclamantul a insistat, în cadrul plângerii sale adresate Ombudsmanului, asupra absenței unui răspuns, acesta a primit un răspuns la 26 octombrie 2001.

Observațiile reclamantului

Reclamantul a formulat observații detaliate, inclusiv, pe scurt, următoarele puncte:

Comisia nu a răspuns la întrebarea privind motivul pentru care scrisoarea prin care i se anunța procedura disciplinară indica faptul că raportul OLAF arăta că era implicat în stabilirea unor rapoarte false.

Reclamantul a observat, de asemenea, că Comisia nu l-a informat anterior cu privire la explicația sa referitoare la întârzierea în încheierea procedurii disciplinare. Acesta a susținut că nu era o bună administrare faptul că Comisia nu i-a furnizat nici cea mai mică informație cu privire la procedura disciplinară timp de mai mult de doi ani. În plus, acesta nu a înțeles motivul pentru care reuniunea unei comisii de disciplină cu privire la un alt caz a împiedicat Comisia să se ocupe de cazul său. Mai mult, au trecut câteva luni de la întrunirea comisiei de disciplină.

În ceea ce privește posibilitatea de a avea acces la dosarul disciplinar, reclamantul a observat că nu mai locuiește la Bruxelles și nu are acces la jurisprudența menționată de Comisie. Acesta a susținut că Comisia nu și-a îndeplinit obligația de asistență care îi revenea în temeiul articolului 24 din statut.

În ceea ce privește comunicatul de presă, reclamantul a observat că, deși a fost eliminat din baza de date RAPID, a rămas acolo timp de 10 luni. În plus, reclamantul a susținut că comunicatul de presă i-ar putea cauza prejudicii, chiar dacă nu sunt defăimătoare.

DECIZIA

1 Comunicatul de presă

1.1 Reclamantul a susținut că Comisia i-a încălcat drepturile civile prin publicarea unui comunicat de presă privind procedura disciplinară împotriva sa, contrar dispozițiilor articolului 12 alineatul (3) din Regulamentul 1073/1999. Reclamantul solicită despăgubiri.

1.2 Potrivit Comisiei, comunicatul de presă în cauză a fost retras din baza de date RAPID. Cu toate acestea, cererea reclamantului de retragere retroactivă a comunicatului de presă nu a putut fi satisfăcută, deoarece comunicatele de presă sunt documente oficiale care se află în domeniul public. Comunicatul de presă nu conține niciun element care ar putea fi considerat defăimător, întrucât informează doar că a fost deschisă procedura disciplinară, ceea ce este un simplu fapt incontestabil. Întrucât aceste proceduri sunt efectuate cu respectarea prezumției de nevinovăție, rezultă că simpla lor existență nu poate fi considerată defăimătoare.

1.3 Ombudsmanul ia notă de faptul că articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 prevede obligația instituțiilor de a asigura respectarea confidențialității investigațiilor efectuate de OLAF, precum și a drepturilor legitime ale persoanelor în cauză. Ombudsmanul observă, de asemenea, că afacerea în cauză a făcut obiectul unui interes public considerabil și al unor speculații mass-media la momentul emiterii comunicatului de presă și că implicarea OLAF era o chestiune de informare publică. În aceste condiții, Ombudsmanul nu consideră că emiterea unui comunicat de presă care să conțină informațiile factuale potrivit cărora Comisia a primit un raport din partea OLAF și că au fost inițiate proceduri disciplinare împotriva a doi funcționari și a trei agenți temporari constituie o încălcare a articolului 12 alineatul (3) din Regulamentul 1073/1999 sau a drepturilor civile ale reclamantului.

1.4 Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul nu constată nicio administrare defectuoasă în legătură cu acest aspect al plângerii și, prin urmare, nu se pune problema despăgubirii.

2 Cu privire la pretinsa lipsă de răspuns din partea Comisiei la întrebările referitoare la procedura disciplinară

2.1 Reclamantul a susținut că Comisia nu a răspuns întrebărilor sale privind procedura disciplinară. Reclamantul solicită despăgubiri din partea Comisiei pentru costurile financiare directe legate de pregătirea apărării sale în cadrul procedurii disciplinare și pentru atingerea adusă reputației sale, precum și pentru timpul și îngrijorarea legate de pregătirea apărării sale.

2.2 Comisia a afirmat că, potrivit raportului de anchetă al OLAF, reclamantul a fost implicat, pe de o parte, în întocmirea de rapoarte false pentru a justifica plățile către un vizitator științific și, pe de altă parte, în încercări de ștergere a versiunilor electronice ale acestor rapoarte false. Pe această bază, autoritatea împuternicită să facă numiri a decis să inițieze procedura disciplinară. Avizul Comisiei a subliniat că reclamantul își poate exercita drepturile de a solicita accesul la dosarul disciplinar pe baza căruia a fost lansată procedura. În plus, reclamantul a primit răspunsuri detaliate la cererea și plângerea pe care le-a formulat în temeiul articolului 90 alineatele (1) și (2) din Statutul funcționarilor.

2.3 Ombudsmanul observă că, potrivit unei scrisori trimise reclamantului de către Comisie la 20 ianuarie 2000, singura referire la reclamant în raportul OLAF este implicarea sa (contestată de reclamant) în ștergerea versiunilor electronice ale rapoartelor false. Reclamantul a întrebat Comisia în repetate rânduri de ce scrisoarea care îl informa cu privire la inițierea unei proceduri disciplinare preciza, de asemenea, că raportul OLAF dezvăluise implicarea sa în stabilirea unor rapoarte false. Din câte știe Ombudsmanul, Comisia nu a răspuns niciodată la întrebarea reclamantului.

2.4 Ombudsmanul observă, de asemenea, că dreptul la apărare trebuie respectat în cadrul procedurii disciplinare nu numai atunci când un caz este trimis comisiei de disciplină, ci și în legătură cu o decizie disciplinară luată de autoritatea împuternicită să facă numiri (2). Prin urmare, Ombudsmanul presupune că, în cazul în care Comisia nu renunță la afirmația potrivit căreia reclamantul a fost implicat în întocmirea de rapoarte false, aceasta îl va informa la un moment dat pe reclamant cu privire la presupusele fapte pe care se bazează afirmația și îi va oferi posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. Ombudsmanul reamintește, în acest context, că, prin decizia din 26 aprilie 2002, a adresat OLAF o observație critică în legătură cu faptul că acesta nu a informat reclamantul cu privire la acuzația care i se aduce și nu i-a oferit posibilitatea de a-și exprima opiniile, înainte de a ajunge la concluzia că a fost implicat în ștergerea versiunilor electronice ale rapoartelor false. Ombudsmanul a transmis o copie a deciziei președintelui Comisiei, astfel încât aceasta să poată fi luată în considerare în cadrul procedurii disciplinare.

2.5 Ombudsmanul consideră că ar fi prematur ca Comisia să răspundă cererii de despăgubire a reclamantului în legătură cu inițierea procedurii disciplinare înainte de încheierea procedurii în sine.

2.6 Având în vedere cele de mai sus, nu pare necesar ca Ombudsmanul să efectueze anchete suplimentare cu privire la acest aspect al plângerii.

3 Cu privire la pretinsa omisiune a Comisiei de a informa reclamantul cu privire la rezultatul procedurii disciplinare

3.1 Reclamantul a susținut că Comisia nu l-a informat cu privire la rezultatul procedurii disciplinare.

3.2 Comisia a informat Ombudsmanul că alte două proceduri disciplinare împotriva membrilor cabinetului au fost inițiate în aceeași zi. Potrivit Comisiei, cele trei cauze sunt interdependente și trebuie tratate în mod uniform, astfel încât să se respecte principiul egalității. Unul dintre cazuri a fost trimis unei comisii de disciplină la 21 decembrie 2000, iar reuniunea comisiei a avut loc în octombrie 2001. Comisia subliniază că nu este responsabilă pentru această întârziere, dar că această chestiune nu ar trebui abordată în continuare în contextul prezentei cauze. Decizia de a trimite unul dintre cele trei cazuri Comisiei de disciplină s-a bazat pe faptul că a fost considerat mai grav. Autoritatea împuternicită să facă numiri a decis, în interesul reclamantului, precum și al instituției, să aștepte rezultatul acestui caz înainte de a decide ce acțiuni ulterioare să dea celorlalte două cazuri, inclusiv cazului reclamantului.

3.3 Ombudsmanul observă că, în conformitate cu jurisprudența instanțelor comunitare, autoritățile disciplinare trebuie să desfășoare procedurile disciplinare cu diligența necesară și să se asigure că fiecare etapă procedurală este întreprinsă într-un termen rezonabil după etapa anterioară (3). În cazul de față, procedura disciplinară a fost anunțată reclamantului la 24 noiembrie 1999. La 14 decembrie 1999 a avut loc o audiere, al cărei proces-verbal a fost transmis reclamantului la 17 ianuarie 2000. Reclamantul a transmis Comisiei observațiile sale finale la 4 februarie 2000. După mai mult de doi ani, se pare că nu s-a luat nicio măsură suplimentară în cadrul procedurii disciplinare. Explicația Comisiei privind întârzierea nu pare convingătoare, având în vedere că problema vinovăției autorului plângerii pentru faptele care îi sunt imputate nu ar putea fi stabilită decât prin intermediul procedurii disciplinare care îl privește în mod specific. Prin urmare, Ombudsmanul concluzionează că Comisia nu a continuat procedura disciplinară împotriva reclamantului cu diligența necesară și că aceasta constituie un caz de administrare defectuoasă.

4 Concluzie

4.1 Ombudsmanul consideră că Comisia nu a continuat procedura disciplinară împotriva reclamantului cu diligența necesară și că aceasta constituie un caz de administrare defectuoasă.

4.2 Având în vedere natura și contextul procedurilor disciplinare, Ombudsmanul consideră că nu este posibil să caute o soluție amiabilă în acest caz.

4.3 Prin urmare, Ombudsmanul adresează Comisiei următorul proiect de recomandare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului:

Proiectul de recomandare

Comisia Europeană ar trebui să informeze reclamantul cu privire la rezultatul procedurii disciplinare sau la etapa următoare a acesteia cât mai curând posibil și până la 31 iulie 2002 cel târziu.

Comisia și reclamantul vor fi informați cu privire la acest proiect de recomandare. În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului, Comisia trimite un aviz detaliat înainte de 31 iulie 2002. Avizul detaliat ar putea consta în acceptarea proiectului de recomandare al Ombudsmanului și o descriere a modului în care acesta a fost pus în aplicare.

Strasbourg, 26 aprilie 2002

 

Jacob SÖDERMAN

---

(1) Decizia 94/262 a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, JO 1994 L 113, p. 15.

(2) Statutul funcționarilor, articolul 87 alineatul (2) și anexa IX; Cauza 319/85, Misset/Consiliul, Rec. 1988, p. 1861.

(3) Cauza T-26/89, de Compte/Parlamentul European, 1991, Rec., p. II-781, punctul 88, cauza C-326/91 P, de Compte/Parlamentul European, 1994, Rec., p. I-2091, punctul 21.