Stimate domnule D.,
La 23 iunie 1997 ați depus o plângere la Ombudsmanul European în numele „Colectivo Ecologista Riojano”. Plângerea a implicat presupusa omisiune a Comisiei Europene de a vă informa cu privire la orice evoluție referitoare la plângerea trimisă Comisiei la 3 mai 1996 și înregistrată cu numărul de dosar 96/4370 SG(96)A/8475.
La 9 iulie 1997, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. La 4 noiembrie 1997, Comisia a transmis observațiile sale, pe care vi le‐am transmis la 12 noiembrie 1997, cu invitația de a formula observații. Am primit observațiile dumneavoastră prin scrisoarea din 26 decembrie 1997.
Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatul anchetelor care au fost efectuate.

CONTEXT

Plângerea
În scrisoarea adresată Ombudsmanului, reclamantul a explicat că grupul ecologic „Colectivo Ecologista Riojano” s-a adresat în scris Comisiei la 3 mai 1996, plângându-se că autoritățile spaniole au acordat autorizația pentru o exploatare minieră în Montes Obarenes-Toloño, La Rioja. Această zonă a fost clasificată de autoritățile spaniole ca arie de protecție specială (SPA) pentru protecția păsărilor. În urma unei prime confirmări de primire a plângerii lor din data de 5 iunie 1996, Comisia nu a transmis reclamantului nicio informație suplimentară.

INQUIRY

Avizul
Comisiei
Observațiile Comisiei Europene cu privire la plângere sunt rezumate după cum urmează:
Cu titlu introductiv, Comisia a arătat că nu este clar motivul pentru care plângerea a fost declarată admisibilă de Ombudsman, întrucât nu a fost precedată de demersuri administrative adecvate, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (4) din Statutul Ombudsmanului European. Comisia a considerat că reclamantul nu a luat nicio inițiativă pentru a contacta serviciile sale după depunerea plângerii sale inițiale.
În ceea ce privește aspectele substanțiale ale cazului, Comisia a făcut referire la obligațiile sale generale față de reclamanți, astfel cum se prevede în formularul standard de plângere (1). Aceste obligații implică: (i) trimiterea unei confirmări de primire după primirea plângerii; (ii) informarea reclamantului cu privire la orice acțiune întreprinsă în legătură cu plângerea; precum și (iii) a deciziei de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statului membru responsabil.
În ceea ce privește acest caz particular, Comisia a explicat că scrisoarea de plângere din 3 mai 1996 a fost înregistrată ca plângere la 10 mai 1996 (dosarul de plângere 96/4370). Întrucât dispozițiile Directivei 79/409/CEE privind protecția păsărilor sălbatice (2) și ale Directivei 92/43/CE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (3) ar putea fi relevante pentru acest caz, autorităților spaniole li s-a transmis o cerere de observații la 25 iulie 1996. Comisia a explicat că, în cazurile în care informațiile prezentate de reclamant sunt puține, orice evaluare suplimentară a cazului este efectuată în lumina informațiilor prezentate de autoritățile naționale.
În lipsa unui răspuns din partea autorităților spaniole în termenul stabilit de două luni, o primă scrisoare de atenționare a fost trimisă la 25 octombrie 1996, iar o a doua la 12 februarie 1997. Întrucât nu a primit niciun răspuns, comisarul Bjerregaard i-a scris dnei Tocino, ministrul spaniol al mediului, la 18 martie 1997. Răspunsul autorităților spaniole a fost primit în cele din urmă de Comisie la 2 iunie 1997.
Pe baza explicațiilor oferite de autoritățile spaniole, Comisia a reexaminat cazul și i-a solicitat reclamantului observații într-o scrisoare din 7 iulie 1997. În răspunsul său din 25 august 1997, reclamantul a fost de acord cu evaluarea efectuată de Comisie și a explicat că proiectul aflat la originea plângerii sale a fost suspendat ca urmare a intervenției Comisiei.
Observațiile reclamantului
Am transmis observațiile Comisiei reclamantului, cu invitația de a formula observații. Răspunsul reclamantului a indicat că proiectul a fost suspendat și că autoritățile spaniole au dispus efectuarea unei noi evaluări a impactului proiectului asupra mediului. Având în vedere acest lucru, reclamantul a considerat că poziția sa a fost corectă tot timpul și că autorizația acordată proiectului a fost ilegală.
În cele din urmă, reclamantul a solicitat Ombudsmanului să nu închidă cazul până la finalizarea procedurii de autorizare a proiectului de către autoritățile spaniole, astfel încât să se poată asigura respectarea deplină a legislației CE.

DECIZIA OMBUDSMANULUI EUROPEAN

Pe baza informațiilor furnizate de reclamant și a observațiilor prezentate de Comisia Europeană, Ombudsmanul a ajuns la următoarele concluzii:
Admisibilitatea cazului și continuarea anchetei de către Ombudsmanul European
1.1. În ceea ce privește argumentul Comisiei potrivit căruia domnul D. nu a adresat anterior o plângere instituției, trebuie subliniat că Ombudsmanul este cel care decide dacă o plângere este admisibilă sau nu. Instituțiile și organismele comunitare sunt binevenite în mod natural pentru a-și face cunoscute opiniile cu privire la acest subiect Ombudsmanului.
1.2. În conformitate cu tratatul și cu Statutul Ombudsmanului European, admisibilitatea plângerilor este stabilită de Ombudsmanul European. După examinarea plângerii dlui D., Ombudsmanul European a decis că acest caz este admisibil.
1.3. Pentru a fi admisibilă, o plângere trebuie să fie precedată de demersurile administrative corespunzătoare pe lângă instituțiile și organismele în cauză [articolul 2 alineatul (4) din Statut]. Având în vedere diferitele versiuni lingvistice ale acestui text (4) și ținând seama de obiectivul dispoziției, practica Ombudsmanului a fost de a evalua dacă au fost adoptate abordări administrative adecvate în funcție de circumstanțele fiecărui caz.
1.4. Având în vedere faptul că acest caz se referă la faptul că Comisia nu a informat un reclamant timp de mai mult de un an cu privire la evoluțiile legate de cazul său și întrucât ar fi rezonabil să se aștepte ca aceste informații să fie transmise reclamanților fără o cerere prealabilă, Ombudsmanul consideră că au fost îndeplinite criteriile de admisibilitate a plângerii, fără alte abordări administrative.
Neinformarea reclamantului de către Comisie 2.1.
Comisia și-a justificat faptul că nu a transmis nicio informație reclamantului în perioada mai 1996-iulie 1997, pe motiv că autoritățile spaniole nu au răspuns la scrisorile și atenționările trimise de instituție, solicitându-le observațiile cu privire la această chestiune.
2.2. În contextul anchetei din proprie inițiativă a Ombudsmanului 303/97/PD (5), Comisia a descris în detaliu politica sa de informare a reclamantului cu privire la măsurile luate ca răspuns la plângerea sa. Aceasta a explicat că: „După înregistrarea plângerii, reclamantul este informat cu privire la măsurile luate ca răspuns la plângerea sa, inclusiv cu privire la observațiile făcute autorităților naționale în cauză”.
2.3. Pe baza acestui angajament, ar fi fost oportun ca Comisia să fi informat reclamantul cu privire la numeroasele sale abordări față de persoanele în cauză. Cu toate acestea, Ombudsmanul observă că, în urma tuturor acestor abordări - inclusiv a unei scrisori personale din partea comisarului responsabil cu portofoliul de mediu către ministrul național responsabil - proiectul presupus ilegal a fost anulat și, prin urmare, problema a fost rezolvată.
Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că Comisia a luat măsurile necesare pentru a soluționa problema într-un mod pe deplin satisfăcător pentru reclamant.
Cererea reclamantului de a menține cazul deschis
3.1. Tratatul CE împuternicește Ombudsmanul European să investigheze posibile cazuri de administrare defectuoasă numai în cadrul activităților instituțiilor și organismelor comunitare. Statutul Ombudsmanului prevede în mod expres la articolul 2 alineatul (1) că nicio acțiune a unei alte autorități sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului (6).
3.2. Anchetele Ombudsmanului cu privire la această plângere au vizat, prin urmare, să examineze dacă a existat un caz de administrare defectuoasă în activitățile Comisiei Europene. Este în afara sferei de competență a Ombudsmanului să evalueze conformitatea cu dreptul comunitar a activităților în curs întreprinse de autoritățile spaniole.

CONCLUZIE

Pe baza informațiilor furnizate de reclamant și a observațiilor prezentate de Comisia Europeană, Ombudsmanul concluzionează că respectivul caz a fost soluționat de Comisia Europeană într-un mod pe deplin satisfăcător pentru reclamant.
În acest context, Ombudsmanul European decide să închidă cazul.
Cu stimă,
Jacob SÖDERMAN
cc:
dl Santer, președintele Comisiei Europene,
dl Eeckhout, Secretariatul General al Comisiei Europene

---

(1) JO C 26 din 1.02.1989, p. 6.

(2) JO L 103, 25.4.1979, p. 1.

(3) JO L 207, 22.7.1992, p. 7.

(4) Astfel cum se menționează în decizia anterioară a Ombudsmanului privind plângerea 45/26.7.95/JPB/PD/B-dk: „Se pare că există o ușoară discrepanță între diferitele versiuni lingvistice ale acestei dispoziții. Versiunea daneză utilizează pe bună dreptate termenul "fornødne" și dă impresia că astfel de abordări administrative sunt necesare. Pe de altă parte, de exemplu, versiunile în limbile engleză, franceză, germană, spaniolă și suedeză utilizează termenii „appropriate”, „appropriées”, „geeigneten”, „adecuadas” și, respectiv, „lämpliga”, ceea ce pare să implice adoptarea unor abordări administrative adecvate”. Ombudsmanul European, Raportul anual 1996, pagina 45.

(5) Anchetă din proprie inițiativă privind procedurile administrative ale Comisiei referitoare la plângerile cetățenilor cu privire la autoritățile naționale (a se vedea, Ombudsmanul European, Raportul anual 1997, p. 270).

(6) Statutul Ombudsmanului European, articolul 2 alineatul (1): „În cadrul tratatelor (...), Ombudsmanul contribuie la descoperirea cazurilor de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor și organelor comunitare (...) Nicio acțiune a unei alte autorități sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului.”