Strasbourg, 27 ianuarie 2006

Stimată doamnă B.,

La 9 martie 2005, ați depus o plângere la Ombudsmanul European cu privire la numirea dumneavoastră de către Parlamentul European în urma succesului dumneavoastră în cadrul concursului general EUR/C/23.

La 19 aprilie 2005, am transmis plângerea Președintelui Parlamentului, solicitându-i să prezinte un aviz cu privire la plângerea dumneavoastră până la sfârșitul lunii iulie 2005. La 3 august 2005, Parlamentul m-a informat că serviciile sale încă investighează cazul dumneavoastră și, prin urmare, a solicitat o prelungire a termenului. Prin scrisoarea din 30 august 2005, am fost de acord cu solicitarea Parlamentului și am prelungit termenul până la 30 septembrie 2005. În aceeași zi, v-am informat în consecință.

La 12 octombrie 2005, Parlamentul și-a trimis avizul, pe care vi l-am transmis la 4 noiembrie 2005, cu invitația de a formula observații, dacă doriți. Întrucât Parlamentul și-a marcat avizul ca fiind „confidențial”, deși nu ați solicitat ca plângerea dumneavoastră să fie tratată în mod confidențial, la aceeași dată (4 noiembrie 2005) i-am scris Președintelui său. În scrisoarea mea, am reamintit că articolul 10 alineatul (1) din dispozițiile de punere în aplicare ale Ombudsmanului (1) prevede că, în cazul în care reclamantul solicită acest lucru, Ombudsmanul clasifică o plângere ca fiind confidențială. Întrucât nu ați solicitat confidențialitate atunci când ați depus plângerea, am tratat-o, prin urmare, în mod public. De asemenea, în scrisoarea prin care v-am invitat să prezentați observații cu privire la avizul Parlamentului, am afirmat că aveți posibilitatea de a solicita ca cazul dumneavoastră să fie tratat în mod confidențial, dacă doriți acest lucru.

Mi-ați trimis observațiile dumneavoastră cu privire la avizul Parlamentului la 25 noiembrie 2005.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Contextul

La 12 aprilie 2000, Ombudsmanul a primit trei plângeri (545/2000/IP, 546/2000/IP și 547/2000/IP) formulate de trei funcționari ai Parlamentului împotriva Parlamentului. Aceste plângeri se refereau la numirea reclamanților de către Parlament ca urmare a succesului acestora în cadrul concursului general EUR/C/23.

Reclamanții au participat la concursul general EUR/C/23, care a fost organizat în comun de Parlament și de Curtea Europeană de Justiție. După ce au reușit la concurs, numele reclamanților au fost înscrise pe lista de rezervă a candidaților care au reușit la concurs. Ulterior, aceștia au fost recrutați de Parlament, în gradul C5 treapta 3. În plângerile lor, reclamanții au susținut că, ulterior, au fost discriminați în comparație cu alți candidați care au participat la același concurs și care au fost recrutați în gradul C4 treapta 3.

Plângerile 545/2000/PA și 547/2000/PA au fost declarate admisibile și a fost deschisă o anchetă la 25 mai 2000. În ceea ce privește plângerea 546/2000/IP, depusă de reclamant în cazul de față, aceasta a fost închisă în temeiul articolului 2 alineatul (8) din Statutul Ombudsmanului, întrucât căile de atac interne nu au fost epuizate.

La 18 mai 2001, Ombudsmanul a adresat Parlamentului un proiect de recomandare în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European în cazurile 545/2000/IP și 547/2000/IP (2). În proiectul său de recomandare, Ombudsmanul a prezentat următoarele considerații:

„Principiul nediscriminării și al egalității de tratament este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului comunitar. În conformitate cu jurisprudența constantă a instanțelor comunitare, aceasta impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv.

În hotărârea sa în cauza T-92/96 ( Monaco/Parlamentul)(3), Tribunalul de Primă Instanță a considerat că, în principiu, candidații din cadrul aceluiași concurs trebuie considerați ca aflându-se într-o situație similară. În plus, Curtea a precizat că o instituție încalcă principiul egalității de tratament și al nediscriminării dacă aplică unui funcționar recrutat în cadrul unui concurs dispozițiile noilor directive interne care prevăd o aplicare mai strictă a articolului 31 alineatul (2) din statut, în timp ce alți funcționari recrutați în cadrul aceluiași concurs de către instituție înainte de intrarea în vigoare a noilor directive interne au fost clasificați în conformitate cu directivele interne anterioare.

Curtea a considerat că singura referire la noile norme adoptate între timp de Parlament nu constituia o justificare adecvată pentru recrutarea candidaților care au reușit la același concurs cu condiții contractuale diferite.

Ombudsmanul a considerat că este important să se reamintească faptul că concursul la care a participat reclamantul a fost organizat în comun de Parlament și de Curtea de Justiție.

Cu toate acestea, după hotărârea Tribunalului de Primă Instanță în cauza menționată mai sus, Curtea de Justiție a reclasificat, din proprie inițiativă, funcționarii care, după intrarea în vigoare a noilor directive interne, au fost recrutați în condiții mai puțin favorabile decât cele aplicate candidaților recrutați pe baza directivelor interne anterioare.

Ombudsmanul a considerat că, chiar dacă hotărârea Monaco nu se aplică reclamantului ca element nou, autoritatea împuternicită să facă numiri a avut posibilitatea de a modifica condițiile de recrutare ale reclamantului, astfel cum a procedat Curtea de Justiție.

Pe baza acestor considerații, Ombudsmanul a concluzionat că decizia Parlamentului de a recruta reclamantul aplicându-i noile directive interne, atunci când alți candidați recrutați de pe aceeași listă de rezervă au fost clasificați în conformitate cu directivele interne anterioare, a condus la un tratament discriminatoriu pentru reclamant. Faptul că instituția nu a acționat în lumina principiului enunțat de Tribunalul de Primă Instanță în cauza T-92/96 și refuzul său de a-și reconsidera decizia au constituit, prin urmare, un caz de administrare defectuoasă”.

Proiectul de recomandare are următorul conținut:

„Parlamentul ar trebui să urmeze exemplul Curții de Justiție și să reclasifice reclamanții în gradul C 4 treapta 3, cu efect de la data numirii lor în calitate de funcționari publici”.

În urma refuzului inițial al Parlamentului de a accepta proiectul său de recomandare, Ombudsmanul a adresat o nouă scrisoare Parlamentului la 23 ianuarie 2002, în care a afirmat că „Ombudsmanul reamintește că Curtea de Justiție a Comunităților Europene, care este cea mai înaltă autoritate în ceea ce privește sensul și interpretarea dreptului comunitar, a afirmat în mod constant că principiul general al egalității este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului funcției publice comunitare. Curtea a recunoscut că recrutarea comunitară trebuie să respecte principiul egalității. Acest principiu impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care o astfel de diferențiere este justificată în mod obiectiv.

În plus, Tribunalul a considerat că, în principiu, candidații la același concurs trebuie considerați ca aflându-se într-o situație similară. Potrivit Curții, o instituție încalcă principiul egalității de tratament și al nediscriminării dacă aplică unui funcționar recrutat în cadrul unui concurs dispozițiile noilor directive interne care prevăd o aplicare mai strictă a articolului 31 alineatul (2) din statut, în timp ce alți funcționari recrutați în cadrul aceluiași concurs de către instituție înainte de intrarea în vigoare a noilor directive interne au fost clasificați în conformitate cu directivele interne anterioare. Curtea a considerat că singura referire la noile norme adoptate între timp de Parlament nu constituia o justificare adecvată pentru recrutarea de candidați din cadrul aceluiași concurs cu condiții contractuale diferite.

Se pare că acest lucru i s-a întâmplat reclamantului în cazul de față”.

Ombudsmanul a considerat că Parlamentul are în continuare posibilitatea de a remedia acest caz de discriminare aparentă și de a lua măsuri pentru a remedia o nedreptate. Prin urmare, acesta a solicitat instituției să își reconsidere poziția în lumina principiului egalității și nediscriminării.

Prin scrisoarea din 5 aprilie 2002, Parlamentul a informat Ombudsmanul că secretariatul său a reexaminat în detaliu cazurile vizate de proiectul de recomandare și a decis să dea curs solicitării Ombudsmanului. Parlamentul s-a angajat să revizuiască situația reclamanților pe baza normelor în vigoare înainte de modificările introduse în 1995.

Scrisoarea reclamantului în cazul de față din 25 iunie 2002

Într-o scrisoare din 25 iunie 2002, reclamanta din cazul de față a susținut că situația sa ar trebui revizuită având în vedere decizia Parlamentului de a accepta proiectul de recomandare formulat de Ombudsman în cazurile 545/2000/IP și 547/2000/IP.

În răspunsul său din 22 iulie 2002, Ombudsmanul a invitat reclamantul să contacteze serviciile competente ale Parlamentului pentru a le solicita să își reconsidere situația, având în vedere rezultatele anchetelor Ombudsmanului în plângerile 545/2000/IP și 547/2000/IP.

Cu privire la prezenta critică

Potrivit reclamantei, în mai 2004, serviciile Parlamentului au informat-o că, datorită intrării în vigoare a noului Statut al funcționarilor la 1 mai 2004, noua clasificare a gradului recrutării sale era C*2 (fostul grad C5). La 15 iunie 2004, reclamantul s-a adresat în scris Parlamentului solicitând să fie reclasificat din fosta treaptă C 5 treapta 3 (echivalentă cu C* 2 treapta 3 în temeiul noului Statut al funcționarilor) în fosta treaptă C 4 treapta 3 (echivalentă cu C* 3 treapta 3 în temeiul noului Statut al funcționarilor). Reclamantul a susținut că acest lucru ar fi în concordanță cu decizia luată de Parlament în urma proiectului de recomandare al Ombudsmanului în cazurile 545/2000/IP și 547/2000/IP. Reclamantul a menționat, de asemenea, faptul că reclamanții din cele două cazuri relevante au fost reclasificați, cu efect retroactiv de la data numirii lor, în fostul grad C4 treapta 3.

Prin scrisoarea din 9 decembrie 2004, secretarul general al Parlamentului a respins plângerea reclamantei, afirmând că încadrarea sa a fost efectuată în conformitate cu noul Statut al funcționarilor. De asemenea, Parlamentul a informat-o pe reclamantă că serviciile sale examinează poziția reclamanților în cazurile 545/2000/IP și 547/2000/IP și că va fi informată cu privire la rezultatul relevant la începutul anului 2005.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamanta a susținut că, atunci când a depus plângerea, era singurul funcționar care fusese recrutat în urma concursului general EUR/C/23, în gradul C5 treapta 3. Ea a considerat că această situație este neloială și discriminatorie în comparație cu cea a altor funcționari recrutați în urma aceluiași concurs.

Reclamantul a susținut că Parlamentul ar trebui, de asemenea, să respecte în cazul său angajamentele pe care, în opinia sa, instituția și le-a asumat ca urmare a proiectului de recomandare al Ombudsmanului în cazurile 545/2000/IP și 547/2000/IP. Ea a susținut, de asemenea, că Parlamentul ar trebui să o reclasifice la (fostul) grad C 4 treapta 3, cu efect de la data numirii sale ca funcționar public.

INQUIRY

Avizul Parlamentului European

În avizul său, Parlamentul a declarat că a reexaminat poziția administrativă a reclamantului (și a altor 56 de funcționari ai Parlamentului). Pe baza acestei reexaminări, Comisia a decis în cele din urmă că încadrarea reclamantului (și a celorlalți funcționari aflați în aceeași situație) va fi stabilită în conformitate cu principiile enunțate în hotărârea Tribunalului de Primă Instanță în cauza T-92/96 Monaco/Parlamentul (4).

Observațiile reclamantului

La 25 noiembrie 2005, reclamanta a trimis Ombudsmanului o scrisoare în care a declarat că nu are observații cu privire la avizul Parlamentului. Cu toate acestea, ea își exprimă dorința ca Parlamentul să își onoreze fără întârziere angajamentul pe care și l-a asumat în avizul său.

Reclamantul a declarat, de asemenea, că va informa Ombudsmanul cu privire la reclasificarea sa de îndată ce va primi informațiile relevante din partea Parlamentului.

În cele din urmă, aceasta a mulțumit Ombudsmanului și și-a exprimat satisfacția cu privire la rezultatele obținute în urma anchetei sale.

DECIZIA

1 Numirea reclamantului de către Parlamentul European

1.1 Reclamantul, funcționar al Parlamentului, a fost numit în gradul C5 treapta 3, ca urmare a succesului său în cadrul concursului general EUR/C/23, organizat în comun de Parlament și Curtea de Justiție a Comunităților Europene. În mai 2004, ea a fost informată de serviciile Parlamentului că, datorită intrării în vigoare a noului Statut al funcționarilor la 1 mai 2004, noua clasificare a gradului recrutării sale era C*2 (fostul grad C5). La 15 iunie 2004, reclamantul s-a adresat în scris Parlamentului solicitând să fie reclasificat din fosta treaptă C 5 treapta 3 (echivalentă cu C* 2 treapta 3 în temeiul noului Statut al funcționarilor) în fosta treaptă C 4 treapta 3 (echivalentă cu C* 3 treapta 3 în temeiul noului Statut al funcționarilor). Reclamantul a susținut că acest lucru ar fi în concordanță cu decizia luată de Parlament în urma proiectului de recomandare al Ombudsmanului în cazurile 545/2000/IP și 547/2000/IP.

Prin scrisoarea din 9 decembrie 2004, secretarul general al Parlamentului a respins plângerea reclamantei, arătând că încadrarea acesteia a fost efectuată în conformitate cu noul statut.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamanta a susținut că, atunci când a depus plângerea, era singurul funcționar care fusese recrutat în gradul C5 treapta 3 în urma concursului general EUR/C/23. Ea a considerat că această situație este neloială și discriminatorie în comparație cu cea a altor funcționari recrutați în urma aceluiași concurs.

Reclamantul a susținut că Parlamentul ar trebui, de asemenea, să respecte în cazul său angajamentele pe care, în opinia sa, instituția și le-a asumat ca urmare a proiectului de recomandare al Ombudsmanului în cazurile 545/2000/IP și 547/2000/IP și să o reclasifice la (fostul) grad C 4 treapta 3, cu efect de la data numirii sale în funcția de funcționar public.

1.2 În avizul său, Parlamentul a declarat că a reexaminat poziția administrativă a reclamantului (și a altor 56 de funcționari ai Parlamentului). Pe baza acestei reexaminări, Comisia a decis în cele din urmă că încadrarea reclamantului (și a celorlalți funcționari aflați în aceeași situație) va fi stabilită în conformitate cu principiile enunțate în hotărârea Tribunalului de Primă Instanță în cauza T-92/96 Monaco/Parlamentul.

1.3 În scrisoarea sa din 25 noiembrie 2005, reclamanta a declarat că nu are observații cu privire la avizul Parlamentului. Cu toate acestea, ea își exprimă dorința ca Parlamentul să își onoreze fără întârziere angajamentul pe care și l-a asumat în avizul său. În cele din urmă, aceasta și-a exprimat recunoștința și satisfacția cu privire la rezultatele obținute datorită anchetei Ombudsmanului.

1.4 Ombudsmanul ia act de faptul că, în plângerea sa, reclamanta a susținut că Parlamentul ar trebui să o reclasifice la (fostul) grad C 4 treapta 3, cu efect de la data numirii sale ca funcționar public.

Pe baza informațiilor de care dispune, Ombudsmanul constată că reclamantul nu a fost încă reclasificat de Parlament. Cu toate acestea, Ombudsmanul observă, de asemenea, că Parlamentul, în opinia sa, s-a angajat să aplice reclamantului (și altor 56 de funcționari aflați în aceeași situație) principiile enunțate în decizia Tribunalului de Primă Instanță în cauza T-92/96 și să recalifice funcționarii în cauză în consecință. Acest angajament a fost salutat de reclamantă în observațiile sale transmise Ombudsmanului la 25 noiembrie 2005.

Ombudsmanul nu are motive să se îndoiască că Parlamentul va adopta măsurile necesare pentru a-și pune în aplicare angajamentul.

Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul consideră, prin urmare, că Parlamentul a luat măsuri pentru a soluționa problema prezentei plângeri.

2 Concluzie

Din observațiile Parlamentului European și din observațiile reclamantului reiese că Parlamentul European a luat măsuri pentru a soluționa problema și, prin urmare, l-a satisfăcut pe reclamant. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Parlamentului European va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Adoptat la 8 iulie 2002 și modificat prin Decizia Ombudsmanului din 5 aprilie 2004.

(2) Textul integral al acestor decizii este disponibil la adresa: http://www.ombudsman.europa.eu.

(3) Cauza T-92/96 Monaco/Parlamentul European, RecFP, 1997, p. IA-195, II-573.

(4) Cauza T-92/96 Monaco/Parlamentul European, RecFP, 1997, p. IA-195, II-573.