Strasbourg, 10 decembrie 2004

Stimate domnule P.,

La 5 decembrie 2003, ați depus o plângere la Ombudsmanul European cu privire la participarea dumneavoastră la concursul general PE/91/A.

La 22 decembrie 2003, am transmis plângerea Președintelui Parlamentului European. Parlamentul și-a transmis avizul la 16 aprilie 2004. V-am transmis-o împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 1 iunie 2004.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Reclamantul a participat la concursul general PE/91/A, organizat de Parlamentul European pentru a stabili o listă a administratorilor asistenți în limba italiană.

Prin scrisoarea din 27 noiembrie 2002, semnată de șeful „Concursului de servicii” al Parlamentului, reclamantul a fost informat că a reușit la toate testele. Cu toate acestea, el nu a putut fi inclus pe lista candidaților eligibili, deoarece nu se număra printre cei mai buni șase candidați. În conformitate cu punctul VIII din anunțul de concurs (1), numai cei mai buni șase candidați ar fi incluși pe lista candidaților eligibili.

La 6 februarie 2003, reclamantul a solicitat accesul la următoarele documente: (i) foile de examen marcate; (ii) procesul-verbal al examenului oral și notele care i-au fost acordate de membrii comisiei de evaluare; (iii) criteriile de evaluare stabilite de comisia de evaluare atât pentru examenul scris, cât și pentru cel oral și (iv) poziția sa pe lista candidaților care vor fi înscriși pe lista de rezervă.

La 17 februarie 2003, reclamantul a depus o plângere în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor. Reclamantul a susținut că comisia de evaluare nu a acționat în conformitate cu articolul 5 din anexa III la Statutul funcționarilor, că principiile bunei administrări nu au fost respectate în timpul desfășurării concursului general, și anume din cauza duratei sale de aproape trei ani, și că scrisoarea instituției din 27 noiembrie 2002 nu conținea suficiente motive care să îi permită să înțeleagă evoluția concursului general și propriile sale rezultate.

La 28 mai 2003, Parlamentul a respins plângerea reclamantului formulată în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor.

Prin urmare, reclamantul a adresat o plângere Ombudsmanului, în care a susținut că Parlamentul: (i) nu a răspuns la cererea sa de acces la documente în termenul prevăzut de Regulamentul 1049/2001 din 30 mai 2001, ci la numai 120 de zile după ce a formulat cererea și (ii) nu l-a informat cu privire la poziția sa pe lista candidaților care au reușit la concurs. Reclamantul a susținut că, în conformitate cu articolul 5 din anexa III la Statutul funcționarilor, Parlamentul ar fi trebuit să întocmească o listă de candidați eligibili care să conțină cel puțin de două ori mai multe nume decât numărul de posturi care urmează să fie ocupate, și anume o listă de doisprezece candidați.

INQUIRY

Avizul Parlamentului European

În avizul său, Parlamentul European a arătat că, în ceea ce privește cererea de acces la documente formulată de reclamant, acesta a formulat o primă cerere la 6 februarie 2003, urmată de o altă cerere la 17 februarie 2003, împreună cu reclamația formulată de acesta în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut. Având în vedere faptul că se pare că reclamantul a ales să depună cererea ca parte a plângerii sale în temeiul articolului 90 alineatul (2), Parlamentul a considerat că reclamantul dorea să primească un răspuns cu privire la această chestiune în contextul răspunsului la plângerea sa. Potrivit Parlamentului, această interpretare era susținută de faptul că reclamantul nu și‐a reiterat cererea de acces la documente decât printr‐o scrisoare din 20 mai 2003, cu cinci zile înainte ca AIPN să răspundă reclamației sale în termen de patru luni, astfel cum prevede Statutul funcționarilor.

În anexă la prezentul răspuns, Parlamentul a transmis reclamantului o copie a testelor sale cu variante multiple de răspuns, lista răspunsurilor corecte pentru testele cu variante multiple de răspuns, o copie a celorlalte teste scrise ale sale și o copie a grilei de corecție în care au fost indicate notele obținute de reclamant pentru fiecare test. În ceea ce privește celelalte documente solicitate de reclamant, Parlamentul nu i le-a transmis, deoarece, în opinia Parlamentului, acestea erau acoperite de confidențialitatea activității comisiei de evaluare.

În ceea ce privește presupusul refuz al Parlamentului de a informa reclamantul cu privire la clasificarea sa pe lista candidaților care au reușit la concurs, Parlamentul a explicat că nu poate fi de acord cu cererea reclamantului, deoarece, în mod normal, nu clasifică candidații care nu au reușit la un concurs. Cu toate acestea, din motive de transparență, Parlamentul l-a informat cu privire la punctele obținute de primii șase candidați care se aflau pe listă, pentru a permite reclamantului să cunoască diferența dintre el și ultimul candidat care a reușit la concurs.

În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia Parlamentul ar fi trebuit să întocmească o listă de candidați eligibili care să conțină cel puțin de două ori mai multe nume decât numărul de posturi care urmează să fie ocupate, Parlamentul a subliniat că secțiunea VIII (Includerea pe lista de candidați eligibili) din anunțul de concurs prevedea fără echivoc că numărul de candidați care urmau să fie incluși pe lista de candidați eligibili era de șase (2). Acest număr maxim de candidați care urmează să fie incluși pe această listă a fost stabilit de autoritatea împuternicită să facă numiri, după consultarea comitetului mixt, cu respectarea dispozițiilor articolului 5 din anexa III la Statutul funcționarilor. Comisia de evaluare nu s-a putut abate în niciun caz de la textul anunțului. Numărul de candidați prevăzuți a fi înscriși pe lista candidaților eligibili nu a reprezentat doar un factor-cheie care le-a permis potențialilor candidați să decidă dacă se vor înscrie sau nu la concursul în cauză, ci și un element esențial în deciziile comisiei de evaluare în ceea ce privește conținutul și evaluarea testelor. Parlamentul a precizat de asemenea că nu era practica sa să extindă lista candidaților eligibili după desfășurarea probelor, întrucât acest lucru putea fi considerat de candidații respinși drept o manipulare a rezultatelor concursului.

Decizia de a include șase candidați pe lista candidaților eligibili nu însemna că trebuiau ocupate șase posturi. În plus, scopul întocmirii unei astfel de liste era de a avea candidați adecvați pentru ocuparea posturilor care ar deveni vacante în viitor, iar nu pentru ocuparea posturilor care erau deja vacante.

Parlamentul a precizat de asemenea că numărul candidaților care urmau să fie înscriși pe o listă de candidați eligibili era calculat în conformitate cu articolul 5 din anexa III la statut și că, în speță, acesta reprezenta efectiv dublul numărului de posturi, pentru gradul și pentru limba în cauză, pe care Parlamentul se aștepta să trebuiască să le ocupe pe o perioadă de cel puțin trei ani. Potrivit jurisprudenței instanțelor comunitare, „articolul 5 al cincilea paragraf din anexa III nu este decât o recomandare adresată comisiei de evaluare, destinată să faciliteze decizia autorității împuternicite să facă numiri, iar respectarea acesteia depinde de natura și de împrejurările concursului, de numărul candidaților și de calificările acestora (…)”(3).

În plus, Parlamentul a subliniat că calendarul indicat într-un anunț de concurs are doar un caracter orientativ și nu este obligatoriu pentru instituție. Numărul candidaților care s-au înscris la concurs ar putea crește durata unui concurs, astfel cum s-a întâmplat, de fapt, în cazul concursului la care a participat reclamantul. Durata unui concurs nu putea afecta anunțul de concurs, care trebuia să rămână neschimbat pe parcursul întregii proceduri.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale cu privire la avizul Parlamentului, reclamantul a afirmat că, în ceea ce privește cererea sa de acces la documente, contrar celor afirmate de Parlament, nu a formulat două cereri diferite de acces la documente. Singura sa cerere a fost formulată la 6 februarie 2003. Atunci când a formulat reclamația în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, la 17 februarie 2003, acesta s‐a limitat să facă trimitere la cererea sa din 6 februarie 2003, a cărei copie o trimisese în anexă. Având în vedere cele de mai sus, interpretarea Parlamentului potrivit căreia, prin depunerea plângerii sale în temeiul articolului 90 alineatul (2), acesta a formulat o a doua cerere de acces la documente și că dorea să primească un răspuns cu privire la această chestiune în contextul răspunsului la plângerea sa nu a fost corectă.

Reclamantul a subliniat, de asemenea, că se întreabă cum este posibil ca practica extinderii unei liste de rezervă să fie, în general, urmată de Comisia Europeană în cele mai recente concursuri generale, dacă, potrivit Parlamentului, o astfel de practică pare a fi ilegală. În plus, acesta a menționat faptul că, odată cu intrarea în vigoare a noului statut, la 1 mai 2004, a fost introdusă categoria agenților contractuali. Reclamantul se întreba dacă promovarea unui concurs general ar fi luată în considerare ca avantaj în cadrul unei viitoare proceduri de selecție a agenților contractuali.

DECIZIA

1 Tratarea de către Parlament a cererii reclamantului de acces la documente

1.1 La 6 februarie 2003, reclamantul, care a participat la concursul general PE/91/A, a solicitat Parlamentului să aibă acces la anumite documente referitoare la participarea sa la concursul menționat mai sus. În plângerea sa, acesta a susținut că Parlamentul nu a răspuns la cererea sa în termenul prevăzut de Regulamentul 1049/2001 din 30 mai 2001, ci la numai 120 de zile după ce a formulat cererea.

1.2 În avizul său, Parlamentul a arătat că, la 17 februarie 2003, reclamantul a formulat o a doua cerere de acces la documente, împreună cu plângerea pe care a formulat-o în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut. Parlamentul a subliniat că a considerat că reclamantul dorea să primească un răspuns cu privire la chestiunea accesului la documente în cadrul răspunsului la plângerea sa. Aceasta a considerat de asemenea că această interpretare era susținută de faptul că reclamantul nu și‐a reiterat cererea de acces la documente decât printr‐o scrisoare din 20 mai 2003, cu cinci zile înainte ca AIPN să răspundă la reclamația sa.

1.3 În observațiile sale, reclamantul a susținut că a formulat o singură cerere de acces la documente la 6 februarie 2003 și că, în plângerea sa depusă la 17 februarie 2003 în temeiul articolului 90 alineatul (2), s-a limitat să facă trimitere la cererea sa din 6 februarie 2003, a cărei copie o trimisese ca anexă.

1.4 În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (4), o cerere de acces la un document este tratată cu promptitudine. În termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii, instituția fie acordă accesul la documentul solicitat, fie, printr-un răspuns scris, precizează motivele refuzului total sau parțial și informează solicitantul cu privire la dreptul său de a depune o cerere de confirmare. În cazuri excepționale, termenul prevăzut la alineatul (1) poate fi prelungit cu 15 zile lucrătoare, cu condiția ca solicitantul să fie notificat în prealabil și să fie prezentate motive detaliate. În lipsa unui răspuns din partea instituției în termenul stabilit, solicitantul are dreptul de a depune o cerere de confirmare.

1.5 Ombudsmanul a avut posibilitatea de a verifica conținutul plângerii formulate de reclamant la 17 februarie 2003 în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor, a cărei copie i-a fost transmisă de reclamant. S-a constatat că, în această plângere, reclamantul s-a referit la scrisoarea trimisă la 6 februarie 2003 privind cererea sa de acces la documente și a declarat că nu a primit încă un răspuns la această cerere.

1.6 Pe baza celor de mai sus, Ombudsmanul consideră că Parlamentul nu a oferit o explicație convingătoare cu privire la motivele pentru care a considerat că reclamantul dorea să primească un răspuns cu privire la chestiunea accesului la documente în contextul răspunsului la plângerea sa în temeiul articolului 90 alineatul (2). Ombudsmanul observă, de asemenea, că, pe baza informațiilor pe care le deține, se pare că Parlamentul nu l-a informat pe reclamant cu privire la intenția sa de a trata cererea de acces la documente în cadrul tratării plângerii în temeiul articolului 90 alineatul (2), ceea ce i-ar fi oferit reclamantului posibilitatea de a clarifica orice posibilă neînțelegere.

1.7 Ombudsmanul observă, de asemenea, că, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, absența unui răspuns din partea instituției la o cerere de acces la documente în termenul stabilit (cincisprezece zile lucrătoare) dă solicitantului dreptul de a depune o cerere de confirmare.

1.8 În speță, reclamantul nu a formulat o astfel de cerere de confirmare.

1.9 Ombudsmanul a susținut în mod constant că cerința prevăzută la articolul 2 alineatul (4) din Statutul Ombudsmanului, conform căreia un reclamant trebuie să facă demersurile prealabile "adecvate" înainte de a putea adresa o plângere Ombudsmanului, înseamnă că reclamantul trebuie să fi depus atât o cerere inițială, cât și o cerere de confirmare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.

Având în vedere cele de mai sus și faptul că Parlamentul a tratat cererea reclamantului de acces la documente în răspunsul său la plângerea reclamantului formulată în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor și și-a motivat decizia, Ombudsmanul consideră că nu sunt necesare investigații suplimentare cu privire la acest aspect al cazului.

2 Clasamentul reclamantului pe lista candidaților înscriși pe lista de rezervă

2.1 Reclamantul a susținut că Parlamentul nu l-a informat cu privire la poziția sa pe lista candidaților înscriși pe lista de rezervă.

2.2 Parlamentul a explicat că nu poate fi de acord cu cererea reclamantului, deoarece, în mod normal, nu a clasat candidații respinși. Cu toate acestea, din motive de transparență, Parlamentul l-a informat cu privire la punctele obținute de primii șase candidați care se aflau pe listă pentru a permite reclamantului să cunoască diferența dintre el și ultimul candidat care a reușit la concurs.

2.3 Ombudsmanul nu are cunoștință de nicio normă care ar obliga Parlamentul să clasifice candidații respinși în cadrul unui concurs general. În plus, el ia act de faptul că instituția a furnizat reclamantului informații cu privire la punctele obținute de cei mai buni șase candidați care au fost incluși pe lista de rezervă.

2.4 În aceste condiții, Ombudsmanul consideră că nu există motive pentru investigații suplimentare cu privire la acest aspect al cazului.

3 Lista candidaților eligibili întocmită de Parlamentul European

3.1 Reclamantul a susținut că, în conformitate cu articolul 5 din anexa III la Statutul funcționarilor, Parlamentul ar fi trebuit să întocmească o listă de candidați eligibili care să conțină cel puțin de două ori mai multe nume decât numărul de posturi care urmează să fie ocupate, și anume o listă de doisprezece candidați.

3.2 Parlamentul a subliniat că secțiunea VIII din anunțul de concurs prevedea fără echivoc că numărul candidaților care urmau să fie incluși pe lista candidaților eligibili era de șase și că, în niciun caz, comisia de evaluare nu se putea abate de la textul anunțului.

3.3 Ombudsmanul ia notă de faptul că anunțul de concurs PE/91/A prevedea în mod clar că numărul candidaților care urmau să fie incluși pe lista candidaților eligibili era de șase. În plus, astfel cum a arătat Parlamentul în avizul său, pe baza jurisprudenței instanțelor comunitare(5), articolul 5 al cincilea paragraf din anexa III nu este decât o recomandare adresată comisiei de evaluare, destinată să faciliteze decizia autorității împuternicite să facă numiri, iar respectarea acesteia depinde de natura și de împrejurările concursului, de numărul candidaților și de calificările acestora.

3.4 Pe baza probelor de care dispune, Ombudsmanul consideră că, la întocmirea listei de candidați eligibili, comisia de evaluare a acționat în conformitate cu anunțul de concurs la care era obligată.

3.5 În observațiile sale, reclamantul a ridicat problema modului în care este posibil ca practica extinderii unei liste de rezervă să fie, în general, urmată de Comisia Europeană în cele mai recente concursuri generale, în cazul în care, potrivit Parlamentului, o astfel de practică pare a fi ilegală.

Astfel cum se indică la punctul 3.4 din prezenta decizie, Ombudsmanul consideră că poziția adoptată de Parlament a fost corectă. În plus, acesta consideră că faptul că alte instituții comunitare pot acționa în mod diferit nu are nicio relevanță în contextul de față.

3.6 De asemenea, în observațiile sale, reclamantul s-a referit la faptul că, odată cu intrarea în vigoare a noului Statut al funcționarilor la 1 mai 2004, a fost introdusă categoria agenților contractuali. Reclamantul se întreba dacă promovarea unui concurs general ar fi luată în considerare ca avantaj în cadrul unei viitoare proceduri de selecție a agenților contractuali.

Ombudsmanul ia act de faptul că acest aspect a fost invocat de reclamant pentru prima dată în observațiile sale și că Parlamentul nu a avut încă posibilitatea de a răspunde. Totuși, acest aspect nu pare, în orice caz, să aibă legătură cu prezenta critică. Cu toate acestea, reclamantul este liber să sesizeze direct Parlamentul cu privire la acest aspect.

3.7 Având în vedere concluzia la care s-a ajuns la punctul 3.4 de mai sus, Ombudsmanul consideră că cererea reclamantului nu poate fi susținută.

4 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, nu par a fi necesare anchete suplimentare în ceea ce privește afirmațiile reclamantului. În ceea ce privește afirmația reclamantului, Ombudsmanul concluzionează că aceasta nu poate fi susținută. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Parlamentului European va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) JO C 147 A din 26 mai 2000, p. 10.

(2) "Lista candidaților eligibili (…) pentru concursul PE/91/A va conține numele celor mai buni șase candidați, grupați după merit (…)".

(3) Cauza 122/77 din 26 octombrie 1978, Agneessens/Comisia [ECR 1978] 2085, punctul 22.

(4) JO L 145 din 31 mai 2001, p. 43-48.

(5) Cauza 122/77 din 26 octombrie 1978, Agneessens/Comisia (a se vedea nota 3 de mai sus).