Stimată doamnă H.,

La 26 iunie 2003, ați înaintat Ombudsmanului European o plângere împotriva Comisiei Europene privind decizia Comisiei de a exclude anumite cheltuieli de la finanțarea comunitară. La 23 iulie 2003 și la cererea mea, mi-ați transmis o serie de documente justificative.

La 25 iulie 2003, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. Comisia a transmis avizul său la 17 noiembrie 2003. V-am transmis-o la 26 noiembrie 2003, cu invitația de a formula observații.

Prin scrisoarea din 28 noiembrie 2003, m-ați informat că problema ar trebui considerată ca fiind tratată. În răspunsul meu din 12 decembrie 2003, mi-am reînnoit invitația de a formula observații cu privire la avizul Comisiei și m-am oferit să vă acord o prelungire a termenului în acest sens. V-am rugat să contactați biroul meu până la 31 decembrie 2003, în cazul în care doriți să utilizați această ofertă. Se pare că nu a avut loc un astfel de contact.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Regulamentul (CEE) nr. 2078/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind metodele de producție agricolă compatibile cu cerințele de protecție a mediului și de întreținere a spațiului rural (JO 1992, L 215, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 85) prevedea o schemă de ajutor pentru promovarea, printre altele, a extensificării activității agricole. Fermierii ar putea, de exemplu, să obțină un grant dacă „unitățile vită mare” (UVM) pe hectar nu depășesc o anumită cifră (1.4). Pentru a calcula cifra relevantă, regulamentul prevedea că „ecvidele în vârstă de peste șase luni” ar trebui să fie luate în considerare ca 1,0 UVM. Ovinele și caprinele au reprezentat 0,15 UVM.

Un fermier din zona Karlsruhe a solicitat un grant în temeiul regulamentului. Pământul lui se întindea pe trei hectare și avea patru cai și un măgar pitic. Fermierul a considerat că măgarul avea aproximativ mărimea unei oi. Prin urmare, acesta a calculat un total de 4,15 UVM și, prin urmare, o UVM medie pe hectar cu puțin sub pragul relevant de 1,4 UVM/hectar. Autoritatea competentă din zonă (Landwirtschaftsamt Wildberg) a examinat chestiunea și a ajuns la concluzia că o LSU de 0,16 era adecvată pentru măgarul pitic. Acest lucru a însemnat că pragul relevant a fost încă respectat.

O verificare ulterioară efectuată de Comisia Europeană a condus la concluzia că această abordare a fost incorectă, având în vedere că măgarul aparținea „ecvideelor” pentru care trebuia calculată o LSU de 1,0. Prin urmare, a fost solicitată înapoi subvenția care fusese plătită agricultorului în cauză. Potrivit reclamantului, suma relevantă s-a ridicat la 240 DM.

Potrivit reclamantului, președintele Regierungspräsidium Karlsruhe, Comisia efectuează controale prin sondaj în ceea ce privește subvențiile agricole acordate de statele membre. De exemplu, din 100 000 de cereri, aproximativ 400 sunt verificate. În cazul în care se dovedește că 40 din cele 400 de cereri verificate au fost aprobate în mod incorect, Comisia consideră că 10 % (40/400) din subvenția totală a fost plătită în mod incorect.

Potrivit reclamantului, Comisia a efectuat o singură verificare în contextul actual, și anume cea privind fermierul menționat mai sus. Dintre toate cererile verificate (și anume, una), s-a dovedit astfel că 100 % au fost tratate incorect. Reclamantul susține că, prin urmare, Comisia a concluzionat că întreaga subvenție acordată landului Baden-Württemberg (927 401 EUR) ar trebui retrasă începând cu anul următor. Potrivit reclamantului, mai multe căi de atac s-au dovedit a fi nereușite.

În plângerea sa, reclamantul a considerat, în esență, că este inechitabil și disproporționat să se pedepsească landul cu aproape 1 milion EUR din cauza unei singure erori privind o singură cerere.

INQUIRY

În avizul său, Comisia a formulat următoarele observații:

Plângerea se referea la excluderea de la finanțarea comunitară a cheltuielilor efectuate de Germania, în valoare de 927 401 EUR, prin Decizia 2003/364/CE a Comisiei din 15 mai 2003 de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA)(1). Decizia de excludere a acestei sume de la finanțarea comunitară a devenit între timp definitivă, întrucât Germania, singura parte îndreptățită să conteste decizia, nu a considerat necesară introducerea unei acțiuni în fața Curții de Justiție.

În ceea ce privește fondul cauzei, Comisia a făcut trimitere la raportul final adoptat de organismul de conciliere la 22 octombrie 2002 și transmis autorităților germane la 24 octombrie 2002. Organismul de conciliere a fost instituit prin Decizia 94/442/CE a Comisiei din 1 iulie 1994 de instituire a unei proceduri de conciliere în contextul închiderii conturilor Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare (2). Misiunea sa era de a încerca să reconcilieze pozițiile divergente ale Comisiei și ale statului membru în cauză în ceea ce privește deciziile de refuz al finanțării comunitare în cadrul FEOGA – secțiunea Garantare.

Din acest raport reiese că autoritățile germane au considerat că eroarea care a fost comisă în cazul individual menționat în prezenta plângere este una „sistematică”, în timp ce Comisia a considerat că aceasta a constituit o eroare „aleatorie”. În cazul unei erori aleatorii constatate într-un eșantion, se presupune că eroarea se reproduce în mod proporțional în toate operațiunile din care a fost prelevat eșantionul. Dimpotrivă, o eroare sistematică, ale cărei motive pot fi determinate, poate fi evaluată în mod izolat, întrucât se presupune că afectează numai operațiunile vizate de această eroare.

Raportul organismului de conciliere constată că, în cursul audierii, autoritățile germane au recunoscut că, spre deosebire de declarațiile lor inițiale, eroarea nu a fost una izolată, ci că au fost detectate unele cazuri similare. În opinia Comisiei, acest lucru a confirmat caracterul „aleator” al erorii.

Organismul de conciliere a concluzionat că nu a fost în măsură să ajungă la un compromis între punctele de vedere ale celor două părți.

Comisia și-a menținut poziția în raportul său de sinteză din 28 februarie 2003 privind rezultatele controalelor efectuate.

În opinia Comisiei, abordarea sa a fost corectă, în conformitate cu principiile care guvernează auditul și motivată în mod corespunzător. Acesta a subliniat că organismul de conciliere nu a constatat nicio neregulă în ceea ce privește această abordare.

Comisia a adăugat că verificarea și închiderea conturilor se referea în mod necesar la un exercițiu bugetar anterior care a fost închis. În speță, era vorba despre cheltuieli efectuate în anul 2000. Prin urmare, corecția financiară privea trecutul, chiar dacă a fost efectuată într-o etapă ulterioară. Închiderea conturilor nu a avut repercusiuni automate asupra finanțării comunitare în exercițiile bugetare ulterioare. Cheltuielile efectuate în acești ani ulteriori au fost, la rândul lor, verificate ex post.

Avizul Comisiei a fost transmis reclamantei pentru observații.

În răspunsul său, reclamanta a menționat că nu contestă faptul că Comisia a acționat în mod corect în termeni formali. Cu toate acestea, ea a subliniat că a avut o idee diferită despre mandatul și metodele de lucru ale Ombudsmanului și că este de părere că un ombudsman nu ar trebui să fie reprezentantul gradelor superioare ale birocrației.

Reclamantul a concluzionat spunând că problema ar trebui considerată ca fiind tratată și că nu va mai deranja Ombudsmanul.

Având în vedere că pare să existe o posibilă neînțelegere, Ombudsmanul s-a adresat în scris reclamantei pentru a o informa că, atunci când tratează plângeri, Ombudsmanul urmărește să stabilească dacă a existat o administrare defectuoasă. El a remarcat că termenul „administrare defectuoasă” constituie un concept larg și că, prin urmare, faptul că o decizie a fost adoptată în conformitate cu legea nu înseamnă neapărat că nu a existat o administrare defectuoasă. Ombudsmanul a informat, de asemenea, reclamantul că, înainte de a lua poziție cu privire la fondul unei plângeri, a solicitat administrației un aviz și, ulterior, i-a oferit reclamantului posibilitatea de a formula observații. El a subliniat că acest lucru este nu numai în conformitate cu principiul audierii părților în cauză, ci și în interesul reclamantului. Ombudsmanul a subliniat, de asemenea, că acționează în deplină independență și că nu este în niciun caz reprezentantul administrației.

În scrisoarea sa, Ombudsmanul și-a reînnoit invitația adresată reclamantului de a formula observații cu privire la avizul Comisiei și a solicitat reclamantului să contacteze biroul acestuia până la 31 decembrie 2003, în cazul în care dorește să facă uz de această posibilitate. Ombudsmanul a subliniat că, în cazul în care nu primește un răspuns din partea reclamantului până la data respectivă, acesta va închide cazul conform solicitării sale și va informa Comisia și pe petiționară în consecință.

Reclamantul nu a contactat biroul Ombudsmanului și nici nu a prezentat observații suplimentare.

DECIZIA

1.1 Prin Decizia 2003/364/CE din 15 mai 2003 de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA)3, Comisia Europeană a decis să excludă de la finanțarea comunitară cheltuielile efectuate de Germania în 2000 în valoare de 927 401 EUR. În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul, președintele Regierungspräsidium Karlsruhe, a susținut că această decizie a fost inechitabilă și disproporționată, deoarece s-a bazat pe un singur caz în care suma în cauză a fost de 240 DM.

1.2 În avizul său, Comisia a explicat motivele deciziei sale și și-a exprimat opinia că abordarea sa a fost corectă, în conformitate cu principiile care reglementează auditul și motivată în mod corespunzător.

1.3 Avizul a fost transmis reclamantului pentru observații. În răspunsul său, reclamanta a informat Ombudsmanul că problema ar trebui considerată ca fiind tratată. Având în vedere că părea să existe o posibilă neînțelegere, Ombudsmanul s-a adresat în scris reclamantului pentru a-i explica scopul anchetei sale și pentru a-i reînnoi invitația de a formula observații cu privire la avizul Comisiei. Cu toate acestea, reclamantul nu a acceptat această ofertă.

Din informațiile furnizate Ombudsmanului de către reclamantă reiese că aceasta dorește să renunțe la plângere. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

(1) JO 2003 nr. L 124, p. 45.

(2) JO 1994, L 182, p. 45.

(3) JO 2003 nr. L 124, p. 45.