Dragă Dr. S.,

La 29 mai 2002, ați depus o plângere la Ombudsmanul European cu privire la comportamentul în materie de prețuri și publicitate al Oficiului pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene.

La 4 iunie 2002, am transmis plângerea directorului general al Oficiului. Oficiul și-a transmis avizul la 5 iulie 2002. V-am transmis-o la 15 iulie 2002, împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 15 septembrie 2002.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Din 1998, Oficiul pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene (denumit în continuare „Oficiul”) publică seria L și seria C ale Jurnalului Oficial și pe CD-ROM. Reclamantul este abonat la această ediție. Prețul abonamentului stabilit în 1998 s-a ridicat la 144 EUR plus TVA.

În ianuarie 2002, reclamantul a fost informat de agentul german de vânzări al Oficiului că prețul abonamentului a fost majorat la 350 EUR plus TVA pentru 2002 și la 400 EUR plus TVA pentru 2003. Reclamantul a susținut că nu vede niciun motiv obiectiv pentru o astfel de creștere a prețurilor de 243 % (2002) și de 278 % (2003), deoarece prețul a fost menținut stabil timp de patru ani. El a considerat că, procedând astfel, Oficiul a abuzat de poziția sa monopolistă.

Reclamantul a considerat, de asemenea, că Oficiul a utilizat publicitatea înșelătoare, deoarece prețul menționat pe site-ul EUR-Lex a fost cel din 2001, în timp ce tarifele pentru 2002 și 2003 nu au fost indicate.

Reclamantul a subliniat că plângerile adresate agentului de vânzări german al Oficiului nu au avut succes și că eforturile sale de a contacta direct Oficiul în trecut (în alte cazuri) au fost inutile.

Prin urmare, în plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a făcut următoarele afirmații:

(1) Oficiul a abuzat de poziția sa de monopol prin creșterea ratei anuale de subscriere pentru seriile L și C ale Jurnalului Oficial pe CD-ROM de la 144 EUR în 2001 la 350 EUR în 2002 și 400 EUR în 2003;

(2) Oficiul a recurs la publicitate înșelătoare în ceea ce privește abonamentul anual al seriei L și C a Jurnalului Oficial pe CD-ROM.

Reclamantul a susținut că prețul ar trebui redus drastic, probabil până la nivelul din 2001, plus o creștere maximă de 10 %, că prețurile reale pentru 2002 și 2003 ar trebui menționate pe site-ul EUR-Lex și că abonații actuali ar trebui să primească o scrisoare de scuză privind publicitatea înșelătoare.

INQUIRY

În avizul său, Oficiul a formulat următoarele observații:

Cotele cotizațiilor anuale pentru diferitele serii și ediții ale Jurnalului Oficial au fost stabilite de Comitetul de gestionare a Oficiului, alcătuit dintr-un reprezentant al fiecărei instituții a Comunităților Europene. Prețul abonamentului anual pentru versiunea CD-ROM a Jurnalului Oficial (seria L și seria C) a rămas neschimbat din 1998 până în 2001. Această rată corespundea unui preț de lansare.

Pentru anii 2002 și 2003, Comitetul de gestionare a Oficiului a luat decizia de a majora în mod perceptibil prețul abonamentului, pe baza mai multor considerații:

pentru a ține seama de costurile reale de producție ale produsului;

- asigurarea unei remunerări mai realiste pentru agenții de vânzări;

- de la mijlocul anului 2002, o nouă versiune a produsului va fi livrată abonaților; această versiune ar fi îmbunătățită în mare măsură în ceea ce privește performanța, prezentarea, facilitățile de căutare și de navigare;

în comparație, prețul subscrierii anuale pentru versiunea tipărită a Jurnalului Oficial (seria L și seria C) a fost de 1 000 de euro plus TVA.

Într-adevăr, site-ul internet al EUR-Lex menționa numai prețurile abonamentelor anuale din 1998 până în 2001. Acest lucru a fost pur și simplu un eșec de a actualiza această pagină a site-ului, care ar fi actualizat cât mai curând posibil. Oficiul nu a intenționat să inducă în eroare potențialii abonați.

În plus, prețurile abonamentelor anuale din 2002 erau disponibile pe site-ul internet al Oficiului. În sfârșit, informațiile privind prețurile cotizațiilor anuale pentru 2002 și 2003 au fost comunicate rețelei de agenți de vânzări în octombrie 2001.

În observațiile sale, reclamantul a susținut că un „preț de lansare” trebuie să fie etichetat ca atare, ceea ce nu a fost făcut de Oficiu, și că, de obicei, acesta nu a fost utilizat pe o perioadă de patru ani. Reclamantul a susținut, de asemenea, că, presupunând că noile prețuri acopereau „costurile reale de producție”, Oficiul a confirmat că prețul pentru anii 1998-2001 a fost un preț de dumping, încălcând politica comercială a UE, și că, prin urmare, Oficiul a abuzat de poziția sa de monopol.

În ceea ce privește „costurile reale de producție”, reclamantul a considerat că, întrucât dosarele de pe CD-ROM erau aceleași cu cele oferite gratuit prin intermediul EUR-Lex, costurile de producție și livrare a CD-ROM-ului nu puteau justifica creșteri de preț de 243 % și, respectiv, 278 %. Reclamantul a întrebat dacă acest lucru înseamnă că majorările de preț pentru CD-ROM trebuie să compenseze eventualele pierderi prezente sau viitoare ale Oficiului în ceea ce privește versiunea tipărită.

Reclamantul a concluzionat că Oficiul nu a furnizat o explicație serioasă pentru creșterile de prețuri, confirmând astfel că a abuzat de poziția sa de monopol în detrimentul abonaților.

DECIZIA

1.1 Din 1998, Oficiul pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene (denumit în continuare "Oficiul") publică seria L și seria C ale Jurnalului Oficial și pe CD-ROM. Prețul abonamentului stabilit în 1998 s-a ridicat la 144 EUR plus TVA. Acest preț a fost majorat la 350 EUR plus TVA pentru 2002 și la 400 EUR plus TVA pentru 2003. Reclamantul, un abonat, susține că, procedând la aceste majorări, Oficiul a abuzat de poziția sa de monopol.

1.2 În opinia sa, Oficiul răspunde că prețul stabilit în 1998 a fost un preț de lansare și că s-a decis majorarea prețurilor pentru 2002 și 2003 pentru a lua în considerare costurile reale de producție ale produsului și pentru a asigura o remunerație mai realistă pentru agenții de vânzări. Oficiul subliniază, de asemenea, că, de la jumătatea anului 2002, o nouă versiune, în mare parte îmbunătățită, a produsului va fi livrată abonaților și că prețul abonamentului anual pentru versiunea tipărită a Jurnalului Oficial (seria L și C) a fost de 1 000 EUR plus TVA.

1.3 În observațiile sale, reclamantul susține că, presupunând că noile prețuri acopereau "costurile reale de producție", prețul pentru anii 1998-2001 a fost un preț de dumping, încălcând politica comercială a UE, și că Oficiul a abuzat astfel de poziția sa de monopol. Reclamantul își exprimă, de asemenea, opinia că, întrucât fișierele de pe CD-ROM erau aceleași cu cele oferite gratuit prin intermediul EUR-Lex, costurile de producție și livrare a CD-ROM-ului nu puteau justifica creșteri de preț de 243 % și, respectiv, 278 %.

1.4 Ombudsmanul ia notă de faptul că reclamantul, în observațiile sale, a prezentat o afirmație suplimentară conform căreia Oficiul a perceput un "preț antidumping" din 1998 până în 2001. Având în vedere că oficiul nu a avut încă ocazia de a-și exprima opiniile cu privire la această afirmație, Ombudsmanul consideră că nu este oportun să se abordeze această chestiune în cadrul prezentei anchete. Reclamantul este, desigur, liber să depună plângerea la Oficiu și, dacă este necesar, să ia în considerare depunerea unei noi plângeri la Ombudsman. Prin urmare, prezenta decizie se referă numai la afirmația reclamantului potrivit căreia, prin creșterea prețurilor sale, Oficiul a abuzat de poziția sa de monopol.

1.5 Reclamantul reproșează astfel Oficiului că a încălcat articolul 82 din Tratatul CE, conform căruia abuzul de poziție dominantă de către o întreprindere pe piața comună sau pe o parte semnificativă a acesteia este interzis în măsura în care poate afecta comerțul dintre statele membre. Impunerea unor prețuri de vânzare inechitabile este menționată ca exemplu de astfel de abuz [articolul 82 a doua teză litera (a)].

1.6 În conformitate cu articolul 195 din Tratatul CE, Ombudsmanul European este împuternicit să primească plângeri "privind cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor sau organismelor comunitare". Ombudsmanul consideră că administrarea defectuoasă apare atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau un principiu care îi este obligatoriu (1). Prin urmare, administrarea defectuoasă poate fi constatată și atunci când o instituție încalcă normele CE în materie de concurență, în măsura în care aceste norme sunt aplicabile acestei instituții.

1.7 Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că domeniul de aplicare al revizuirii pe care o poate efectua în astfel de cazuri este în mod necesar limitat. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, prețurile practicate de o întreprindere în poziție dominantă pot fi considerate abuzive atunci când sunt „excesive în raport cu valoarea economică” a produsului sau a serviciului în cauză (2) sau atunci când sunt excesive deoarece „nu au nicio legătură rezonabilă cu valoarea economică a produsului furnizat”(3). Pentru a stabili dacă acesta este cazul, este necesară o analiză aprofundată a tuturor faptelor relevante, inclusiv a pieței în cauză. Această analiză ar putea fi efectuată în mod eficace numai de o autoritate precum Direcția Generală Concurență a Comisiei Europene sau de o instanță care ar avea posibilitatea de a evalua probe contradictorii cu privire la orice aspecte de fapt contestate.

1.8 Prin urmare, Ombudsmanul consideră că, în cazuri precum cel de față, este justificat ca ancheta sa să se limiteze la a examina dacă instituția sau organul comunitar i-a furnizat o descriere coerentă și rezonabilă a temeiului juridic al acțiunilor sale și de ce consideră că acțiunile sale nu încalcă normele comunitare în materie de concurență. În acest caz, Ombudsmanul va concluziona că ancheta sa nu a evidențiat un caz de administrare defectuoasă.

1.9 În speță, Oficiul a invocat mai multe considerații pentru a justifica majorările de prețuri pentru anii 2002 și 2003, care nu par nerezonabile la prima vedere. Trebuie subliniat în special faptul că și prețul majorat pentru versiunea CD-ROM a Jurnalului Oficial este în continuare considerabil mai mic decât prețul pentru versiunea pe suport de hârtie. Prin urmare, Ombudsmanul concluzionează că ancheta sa cu privire la acest aspect al plângerii nu a evidențiat un caz de administrare defectuoasă din partea Oficiului.

2.1 Reclamantul susține că Oficiul a utilizat publicitate înșelătoare, întrucât prețul menționat pe site-ul EUR-Lex a fost cel din 2001, în timp ce tarifele pentru 2002 și 2003 nu au fost indicate acolo.

2.2 În opinia sa, Oficiul subliniază că aceasta a fost pur și simplu o neactualizare a acestei pagini a site-ului, care ar urma să fie actualizată cât mai curând posibil. Oficiul observă, de asemenea, că prețurile corecte pentru 2002 sunt menționate pe site-ul său internet și că agenții săi de vânzări au fost informați cu privire la prețurile pentru 2002 și 2003 încă din octombrie 2001.

2.3 Ombudsmanul a verificat conținutul site-ului EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu), care este gestionat de oficiu. Spre surprinderea sa, chiar și astăzi, adică la mai mult de două luni după ce Oficiul a anunțat că va fi actualizat „cât mai curând posibil”, pagina relevantă (accesibilă prin intermediul „Cumpărați JO pe CD-ROM”) afișează doar prețurile pentru edițiile din 1998, 1999, 2000 și 2001, dar nu și prețurile pentru 2002 și 2003.

2.4 Ombudsmanul are încredere că Oficiul va proceda la actualizarea fără întârziere a paginii relevante. Cu toate acestea, el nu consideră că este necesar sau oportun să prezinte oficiului o propunere de soluție amiabilă sau un proiect de recomandare în acest sens. Faptul că nicio informație pentru 2002 (și 2003) nu este disponibilă pe site-ul EUR-Lex este cu siguranță regretabil. Cu toate acestea, absența acestor informații nu pare să echivaleze cu o publicitate înșelătoare din partea Oficiului, astfel cum susține reclamantul. Ombudsmanul consideră că informațiile furnizate pe acest site, deși incomplete, nu determină cititorul informat să creadă că prețul va rămâne neschimbat în ceea ce privește anul 2002 și anii următori. În plus, site-ul Oficiului (http://publications.europa.eu) afișează prețul corect pentru abonamentul din 2002 la versiunea CD-ROM a Jurnalului Oficial. În sfârșit, Oficiul susține că și-a informat agenții de vânzări cu privire la prețurile din 2002 și 2003 încă din octombrie 2001, iar reclamantul însuși subliniază că aceste informații i-au fost transmise de agentul de vânzări german al Oficiului în ianuarie 2002.

2.5 În aceste condiții, Ombudsmanul concluzionează că a doua afirmație a reclamantului potrivit căreia Oficiul a recurs la publicitate înșelătoare nu poate fi considerată ca fiind stabilită.

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Oficiului pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Directorul general al oficiului va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

Jacob SÖDERMAN

(1) A se vedea Raportul anual 1997, pagina 22 sequ.

(2) Cauza 26/75, General Motors/Comisia, Rec., 1975, p. 1367, punctul 16.

(3) Cauza 27/76, United Brands/Comisia, Rec., 1978, p. 207, punctul 250.