Stimate domnule S.,

La 19 decembrie 2000, ați depus o plângere, prin e-mail, la Ombudsmanul European, cu privire la opinia dumneavoastră potrivit căreia Comisia a concluzionat în mod eronat că piața internă nu conferă dreptul de a trimite vin pentru uz personal din Germania în Regatul Unit fără a plăti impozite în Regatul Unit.

La 22 ianuarie 2001, am transmis plângerea președintelui Comisiei. Comisia a transmis avizul său la 2 aprilie 2001. În opinia sa, Comisia pune sub semnul întrebării admisibilitatea plângerii dumneavoastră. Acesta face trimitere la Statutul Ombudsmanului, care prevede că „Plângerea trebuie să permită identificarea persoanei care depune plângerea [...]” [articolul 2 alineatul (3)]. Comisia are îndoieli cu privire la respectarea acestei cerințe, care pare să se datoreze parțial faptului că Comisia a primit mesaje e-mail foarte asemănătoare cu cele ale dumneavoastră de la o altă adresă de e-mail și a semnat cu un nume diferit. Comisia pare să considere că îndoielile cu privire la respectarea cerinței de identificare ar fi eliminate dacă ați specifica adresa dumneavoastră poștală.

Am ajuns la concluzia că Comisia și-a exprimat îngrijorarea rezonabilă cu privire la plângerea dumneavoastră specifică și, prin urmare, v-am întrebat, prin e-mailul din 18 aprilie 2001, dacă îmi puteți trimite adresa dumneavoastră poștală. V-am informat că v-aș fi recunoscător dacă ați primi răspunsul dumneavoastră până la 30 aprilie 2001. Se pare că nu ați răspuns la e-mailul meu din 18 aprilie 2001.

Plângerea

În decembrie 2000, reclamantul a prezentat acuzații potrivit cărora Comisia a concluzionat în mod eronat că piața internă nu dă dreptul de a trimite vin pentru uz personal din Germania în Regatul Unit fără a plăti impozite în Regatul Unit.

Plângerea a fost transmisă Comisiei, care a pus sub semnul întrebării admisibilitatea plângerii. Acesta a făcut trimitere la Statutul Ombudsmanului, care prevede că „Plângerea trebuie să permită identificarea persoanei care depune plângerea [...]” [articolul 2 alineatul (3)]. Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la respectarea acestei cerințe, care părea să se datoreze parțial faptului că Comisia primise mesaje electronice foarte asemănătoare cu cele ale reclamantului, primite de la o altă adresă de e-mail și semnate cu un nume diferit. Comisia a părut să considere că îndoielile cu privire la respectarea cerinței de identificare ar fi eliminate dacă reclamantul și-ar specifica adresa poștală.

Ombudsmanul l-a întrebat pe reclamant dacă poate furniza adresa sa poștală, solicitare la care reclamantul nu a răspuns.

DECIZIA

1.1 Comisia a pus sub semnul întrebării admisibilitatea plângerii, făcând trimitere la statutul Ombudsmanului, care prevede că "plângerea trebuie să permită identificarea persoanei care depune plângerea ..." [articolul 2 alineatul (3)]. Preocupările Comisiei păreau rezonabile și, prin urmare, Ombudsmanul a solicitat reclamantului să furnizeze adresa sa poștală pentru a permite identificarea corespunzătoare. Reclamantul nu a dat curs cererii. Prin urmare, Ombudsmanul și-a încheiat ancheta pe motiv că plângerea este inadmisibilă în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Statutul Ombudsmanului, întrucât reclamantul nu este identificat.

Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

Jacob Söderman