Stimate domnule A.,

La 6 octombrie 2000, ați depus o plângere la Ombudsmanul European în numele Asociației „Agence pour le Vietnam d'Etudes économiques et de Conseil”(AVEC) privind gestionarea programului E.I.C.P. (Instrumentul financiar al partenerilor Comunității Europene) Facilité 1 de către Comisia Europeană.

La 29 noiembrie 2000, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. Comisia Europeană și-a trimis avizul la 28 februarie 2001 și vi l-am transmis împreună cu invitația de a formula observații, dacă doriți. Am primit observațiile dumneavoastră la 2 mai 2001.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Reclamantul este președintele Asociației A.V.E.C. (Agence pour le Vietnam d'Etudes économiques et de Conseil). La 12 august 1999, asociația a prezentat Comisiei Europene cererea sa privind programul E.I.C.P. Facilité 1, prin intermediul instituției financiare intermediare, Eurosud Capital (denumită în continuare „IF”).

În conformitate cu dispozițiile programului E.I.C.P. Facilité 1, după o perioadă de 10 zile pentru observații, Comisia ar fi trebuit să decidă cu privire la cerere în termen de 60 de zile, și anume înainte de 23 octombrie 1999. În aprilie 2000, după mai multe solicitări, FI a primit o scrisoare din partea Comisiei prin care aceasta era informată că programul de finanțare E.I.C.P. Facilité 1 a fost întrerupt la 31 decembrie 1999.

Reclamantul a contactat Comisia în mai multe rânduri. La 6 octombrie 2001, reclamantul a depus o plângere la Ombudsmanul European.

Acesta a susținut că Comisia nu a examinat dosarul prezentat de A.V.E.C. prin intermediul intermediarului său financiar Eurosud Capital în termenul prevăzut de două luni stabilit în contractul-cadru. În plus, reclamantul susține că Comisia ar trebui să plătească despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Această compensație ar trebui să fie egală cu partea solicitată ca subvenție pentru programul E.C.I.P. Facilité 1, și anume suma de 76 330 €.

INQUIRY

Valabilitatea Regulamentului (CE) nr. 213/96 al Consiliului pe care s-a bazat instrumentul financiar E.C.I.P. a expirat la 31 decembrie 1999. La 31 ianuarie 2000, a fost adoptat un nou regulament pentru finanțarea costurilor legate de întreruperea programului și a proiectelor desfășurate în cadrul E.C.I.P.

În ceea ce privește afirmația și afirmația reclamantului, Comisia a afirmat, pe scurt, următoarele:

O confirmare de primire a cererii a fost trimisă FI la 12 august 1999. Comisia a precizat că nu era vorba despre o decizie. Aceasta a informat că decizia va fi luată într-o etapă ulterioară.

În ceea ce privește termenul de 60 de zile în care Comisia ar fi trebuit să decidă cu privire la cererea reclamantului, articolul 3.9 din contractul-cadru prevede că:

„CE notifică FI, în termen de 60 de zile lucrătoare de la data primirii unei cereri complete, decizia sa cu privire la această cerere.”

Cu toate acestea, articolul 3.10 prevede că:

„Intenția CE este de a reduce perioada de timp menționată la clauza 3.9 de mai sus la maximum 60 de zile lucrătoare de la data primirii unei cereri complete. Cu toate acestea, părțile la prezentul acord recunosc că decizia finală a CE poate face obiectul unor cerințe legale de procedură care pot conduce la perioade mai lungi de timp.”

Prin urmare, se pare că termenul de 60 de zile este doar un obiectiv de atins în condiții normale. În 1998, programul E.I.C.P. Facilité 1 a suferit o criză ca urmare a unui număr tot mai mare de cereri și reduceri de personal. Prin urmare, Comisia nu a putut notifica Eurosud Capital decizia sa privind cererea reclamantului în termenul stabilit de dispozițiile contractuale.

În plus, nicio dispoziție contractuală din contractul-cadru nu prevede că nerespectarea termenului conduce la o acceptare tacită a cererii și la un drept de a primi fonduri. Cererea reclamantului a fost examinată la fel ca toate celelalte.

Potrivit contractului-cadru, Comisia trebuie doar să informeze FI, care, la rândul său, trebuie să informeze solicitanții cu privire la gestionarea dosarului lor. Comisia consideră că a informat în mod corespunzător FI cu privire la evoluțiile programului E.C.I.P. La 14 ianuarie 2000, FI a fost informat că programul a fost oprit. Alte scrisori au fost trimise la 6 martie, 14 aprilie și 18 mai 2000.

Atunci când a solicitat programul E.C.I.P. Facilité 1, reclamantul a avut posibilitatea de a alege între a-și prezenta cererea direct Comisiei sau prin intermediul unui intermediar financiar, în conformitate cu contractul-cadru E.C.I.P. Reclamantul a ales a doua posibilitate.

Contractul-cadru E.C.I.P. nu prevede nicio legătură juridică între Comisie și ofertanți precum A.V.E.C. Contractul-cadru nu creează niciun drept de a primi fonduri sau compensații în cazul unor decizii negative privind cererile.

Ombudsmanul European a transmis reclamantului avizul Comisiei, invitându-l să formuleze observații. În răspunsul său, reclamantul a declarat următoarele:

În conformitate cu dispozițiile contractuale, se prevede că, în cazul în care, în termen de 10 zile lucrătoare, Comisia nu face nicio observație după trimiterea confirmării de primire, cererea este considerată eligibilă pentru examinare. Prin faptul că nu a făcut nicio observație în termenul menționat mai sus, Comisia acceptase deja să examineze cererea reclamantului.

În ceea ce privește termenul de 60 de zile în care Comisia nu a luat o decizie cu privire la cererea reclamantului, instituția susține că acesta se datorează unei crize în gestionarea cererilor. Acest argument este o mărturie evidentă a unui caz de administrare defectuoasă și de gestionare defectuoasă a Comisiei în gestionarea programului E.C.I.P. Facilité 1.

Susținând că nicio dispoziție contractuală din contractul-cadru nu prevede că nerespectarea termenului conduce la o acceptare tacită a cererii și la un drept de a primi fonduri, Comisia admite în mod explicit existența unui astfel de termen.

Comisia a informat FI cu privire la evoluția programului E.C.I.P. Facilité 1 abia la 14 ianuarie 2000, adică după întreruperea acestuia la 31 decembrie 1999 și la mult timp după cererea reclamantului. Pe parcursul unei perioade de doi ani (1998-1999), Comisia nu a informat niciodată FI sau A.V.E.C. cu privire la dificultățile sale de gestionare referitoare la programul E.C.I.P. Facilité 1. Această lipsă de informații a determinat A.V.E.C. să depună o ofertă în 1999, neavând cunoștință de aceste dificultăți. Prin urmare, A.V.E.C. a suferit un prejudiciu financiar și o pierdere definitivă a investiției sale.

În urma contractului-cadru E.C.I.P., există de asemenea o legătură juridică între Comisie și ofertantul A.V.E.C. Reclamantele completează un formular furnizat de Comisie. În conformitate cu principiul subsidiarității, A.V.E.C. a fost în mod clar legată de Comisie. În cele din urmă, reclamantul nu a susținut niciodată că solicitarea unui program de finanțare implică în mod automat dreptul de a primi fonduri.

DECIZIA

1.1 Potrivit reclamantului, Comisia Europeană nu a examinat dosarul prezentat de A.V.E.C. prin intermediul intermediarului său financiar Eurosud Capital (FI) în termenul prevăzut de două luni stabilit în contractul-cadru.

1.2 Comisia a precizat că termenul stabilit în contractul-cadru nu constituia decât un calendar orientativ. O criză în gestionarea programului, un număr mare de cereri și reduceri de personal au făcut imposibilă atingerea obiectivului de a decide cu privire la cereri în termenul indicativ de 60 de zile.

1.3 Ombudsmanul observă că intenția anunțată a Comisiei a fost de a lua o decizie în termen de 60 de zile, însă contractul prevedea, de asemenea, că Comisia ar putea să nu respecte calendarul de 60 de zile stabilit în contractul-cadru.

1.4 În cazul de față, Comisia a oferit o explicație rezonabilă cu privire la motivul pentru care termenul de 60 de zile pentru decizia privind cererea nu a putut fi respectat. Prin urmare, Ombudsmanul constată că nu există niciun caz de administrare defectuoasă în legătură cu acest aspect al cazului. Cu toate acestea, în cazul în care astfel de întârzieri apar în viitor, ar fi un comportament administrativ adecvat ca Comisia să informeze prompt cetățenii implicați cu privire la faptul că termenul nu poate fi respectat și cu privire la motivele acestei situații.

Prin urmare, Ombudsmanul consideră că este oportun să facă o observație suplimentară mai jos.

2.1 Reclamantul solicită Comisiei să plătească despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Această compensație ar trebui să fie egală cu partea solicitată ca subvenție pentru programul E.C.I.P. Facilité 1, și anume suma de 76 330 €.

2.2 Comisia a afirmat că contractul-cadru E.C.I.P. nu prevede nicio legătură juridică între Comisie și ofertanți precum A.V.E.C. Contractul-cadru nu creează niciun drept de a primi fonduri sau compensații în cazul unor decizii negative privind cererile.

2.3 Ombudsmanul constată că nici contractul-cadru, nici confirmarea de primire a cererii trimise la 12 august 1999 nu conferă niciun drept la finanțare. Prin urmare, cererea de despăgubire a reclamantului nu pare să aibă niciun temei juridic. Ombudsmanul constată că nu există niciun caz de administrare defectuoasă în legătură cu acest aspect al cazului.

Pe baza anchetelor Ombudsmanului European cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

ÎN AL DOILEA RÂND.

În cazul de față, Comisia a oferit o explicație rezonabilă cu privire la motivul pentru care termenul de 60 de zile pentru decizia privind cererea nu a putut fi respectat. Prin urmare, Ombudsmanul constată că nu există niciun caz de administrare defectuoasă în legătură cu acest aspect al cazului. Cu toate acestea, în cazul în care astfel de întârzieri apar în viitor, ar fi un comportament administrativ adecvat ca Comisia să informeze prompt cetățenii implicați cu privire la faptul că termenul nu poate fi respectat și cu privire la motivele acestei situații.

Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

Jacob SÖDERMAN