Stimate domnule X,
La 12 august 1999, ați depus o plângere la Ombudsmanul European în numele lui Y, în care susțineați că Uniunea Europeană a Întreprinderilor Mici și Mijlocii (EUMC) nu i-a plătit lui Y banii avansați de Comisie pentru organizarea conferințelor de informare privind euro.
La 20 septembrie 1999, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. În aceeași zi, i-am scris directorului interimar al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), unde fusese înregistrat și acest caz, pentru a-l informa cu privire la plângerea dumneavoastră și pentru a mă ține la curent cu evoluția cazului. La 11 octombrie 1999, președintele interimar al OLAF a răspuns.
La 5 octombrie 1999, ați trimis o scrisoare pentru a mă informa că nu mai există motive pentru a vă menține plângerea.

Plângerea

Potrivit reclamantului, faptele relevante au fost următoarele:
Reclamantul este președintele Y, care a organizat în 1997, în Țările de Jos, împreună cu Uniunea Europeană a Întreprinderilor Mici și Mijlocii, 15 conferințe de informare privind euro. CMUE, care a primit din partea Comisiei o subvenție în valoare de 285 000 de euro, a trebuit ulterior să plătească Y pentru conferințele care au fost organizate. Y a pregătit rapoarte complete cu privire la conferințe, în deplină conformitate cu condițiile subvenției, astfel cum i-au fost comunicate lui Y de către președintele CMUE.
Cu toate acestea, după un anumit timp, s-a constatat că președintele CMUE nu îi va plăti lui Y subvenția deja avansată de Comisie. Diferitele încercări ale Y de a soluționa acordul financiar al conferințelor cu CMUE au rămas fără rezultat. În consecință, Y și-a retras calitatea de membru al CMUE. Pentru a investiga aceste probleme financiare, reclamantul a contactat mai mulți funcționari din cadrul DG X (Informații) a Comisiei în vara anului 1998, precum și în octombrie 1998. Reclamantul a fost informat că președintele CMUE a solicitat și mai multe avansuri din subvenții și că un alt organism care a organizat, de asemenea, o conferință într-un alt stat membru s-a plâns, de asemenea, de faptul că CMUE nu a ajuns la un acord financiar. Comisia a informat, de asemenea, reclamantul că este inadmisibil ca banii avansați să nu fie utilizați în scopul pentru care au fost prevăzuți. Cu toate acestea, având în vedere că Y avea o relație contractuală numai cu EUMC, Comisia a informat reclamantul că nu poate interveni în acest litigiu între părți.
Reclamantul a scris ulterior Comisiei la 5 mai 1999, dar nu a primit niciodată un răspuns. Președintele CMUE a declarat în cele din urmă că, pentru o creanță financiară, ar trebui să se contacteze avocatul său.
Din aceste motive, reclamantul a scris Ombudsmanului susținând că 1) DG X nu a răspuns la scrisoarea sa din 5 mai 1999 și 2) Comisia nu a intervenit în această chestiune. În același timp, reclamantul și-a trimis dosarul la OLAF, la anumiți comisari și la Președintele Parlamentului European.
Cu toate acestea, într-o scrisoare datată 5 octombrie 1999, reclamantul a informat Ombudsmanul că serviciile responsabile ale Comisiei au început să se ocupe de această chestiune și că, prin urmare, nu mai există motive pentru a-și menține plângerea.

INQUIRY

Serviciile
Ombudsmanului au contactat telefonic Oficiul European de Luptă Antifraudă la 15 septembrie 1999 și au fost informate că dosarul reclamantului a fost înregistrat la OLAF sub numărul A/7071 și a fost atribuit unității dlui Chamla. Prin urmare, la 20 septembrie 1999, Ombudsmanul s-a adresat în scris directorului interimar al OLAF, solicitând să fie informat cu privire la evoluția cazului. La 11 octombrie, directorul interimar a scris pentru a informa Ombudsmanul că a fost asociat de Secretariatul General la pregătirea observațiilor Comisiei și că Ombudsmanul va fi pe deplin informat în acest cadru.

DECIZIA

1 Presupusa lipsă de răspuns și de intervenție din partea Comisiei
1.1 Reclamantul a susținut că DG X a Comisiei nu a răspuns la scrisoarea sa din 5 mai 1999 și nici nu a intervenit pentru a soluționa neplata de către Uniunea Europeană a întreprinderilor mici și mijlocii către Y a subvenției pentru conferințele de informare privind euro pe care le-a organizat.
1.2 La 5 octombrie 199, reclamantul a informat Ombudsmanul că nu mai există motive pentru a-și menține plângerea, deoarece serviciile responsabile ale Comisiei începuseră să trateze subiectul plângerii sale.
2 Concluzie
Din informațiile furnizate Ombudsmanului European de către reclamant reiese că acesta dorește să renunțe la plângere. Prin urmare, Ombudsmanul a decis să închidă cazul.
Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.
Cu stimă,
Jacob SÖDERMAN