Stimate domnule G.,
La 4 martie 1999 ați depus o plângere la Ombudsmanul European în numele „Hogeschool van Amsterdam” privind o presupusă anulare a unei vizite la Curtea de Justiție planificată pentru 7 ianuarie 1999 și lipsa unui răspuns.
La 30 martie 1999, am transmis plângerea președintelui Curții de Justiție. Curtea de Justiție și-a trimis avizul la 29 iunie 1999 și vi l-am transmis împreună cu invitația de a formula observații, dacă doriți. La 10 septembrie și 11 octombrie 1999, am primit observațiile dumneavoastră cu privire la avizul Curții.
Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Reclamantul, care predă la Hogeschool Amsterdam, a dorit să viziteze împreună cu studenții săi Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cadrul unui curs de drept comunitar. După ce a contactat Curtea, reclamantul a fost informat la 24 noiembrie 1998 de către un funcționar al Curții că o vizită era planificată pentru 7 ianuarie 1999, la ora 16.00. Cu toate acestea, o zi mai târziu, când călătoria la Luxemburg fusese deja rezervată, școala a fost informată prin fax de către un alt funcționar al Curții că vizita nu putea avea loc. În aceeași zi, reclamantul a scris o scrisoare președintelui Curții de Justiție în care a solicitat ca vizita să aibă loc. Cu toate acestea, după 4 luni, el nu a primit încă un răspuns sau o confirmare de primire.
Prin urmare, reclamantul a scris Ombudsmanului susținând 1) că Curtea nu a dorit să le primească pentru o discuție cu privire la dreptul comunitar, în timp ce celelalte instituții fac acest lucru, 2) că vizita confirmată în mod explicit pentru 7 ianuarie 1999 a fost ulterior anulată și 3) că Curtea nu a răspuns la scrisoarea sa din 25 noiembrie 1998.

INQUIRY

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia Curtea a refuzat să primească reclamantul, Curtea a declarat că toate cererile de vizitare a Curții formulate de reclamant se referă la perioade în care Curtea nu este în sesiune. În conformitate cu documentul „Informații generale privind organizarea vizitelor”, anexat de Curte la avizul său, aceasta nu primește grupuri în perioadele respective. Având în vedere că, prin urmare, a fost imposibil să se dea un răspuns pozitiv la cererea reclamantului, nu a fost corect să se afirme că Curtea nu a dorit să primească reclamantul. Dimpotrivă, Curtea a subliniat că reclamantul și studenții săi sunt bineveniți la Curte cu condiția ca aceștia să își planifice vizita atunci când Curtea este în sesiune. În plus, Curtea a adăugat că a primit 452 de grupuri de vizitatori în cursul anului 1998, reprezentând un total de 11 000 de persoane.
În ceea ce privește a doua afirmație potrivit căreia vizita aprobată în mod explicit să aibă loc la 7 ianuarie 1999 a fost ulterior anulată, Curtea a observat că nu a fost făcută nicio declarație explicită reclamantului pentru o vizită la acea dată. Prin scrisoarea din 4 iunie 1998, Serviciul de informații al Curții l-a informat pe reclamant că data solicitată a vizitei se încadra în perioada în care Curtea nu era în ședință și că, prin urmare, nu putea să o primească. În urma unui al doilea schimb de corespondență, divizia de informații l-a informat pe reclamant, la 24 noiembrie 1998, prin fax, cu privire la imposibilitatea unei vizite. Curtea a subliniat, de asemenea, că au avut loc diverse contacte telefonice cu privire la această chestiune, dar că administratorul responsabil cu vizitele nu ar fi putut să îi confirme reclamantului data vizitei.
În ceea ce privește pretinsa lipsă a unui răspuns, Tribunalul a arătat că din cuprinsul punctului anterior reieșea că între reclamant și Tribunal existau numeroase corespondențe și contacte telefonice. În ceea ce privește scrisoarea din 25 noiembrie 1998, Tribunalul a precizat că a răspuns prin telefon confirmând condițiile refuzului.
Reclamantul
și-a menținut plângerea și a declarat că Curtea nu a răspuns la afirmația că funcționarul Curții a confirmat oral o vizită pentru 7 ianuarie 1999. El a susținut, de asemenea, că președintele nu a considerat necesar să răspundă la scrisoarea sa.

DECIZIA

1 Presupusul refuz al Curții de a primi Școala
1.1 Reclamantul a susținut că Curtea nu a dorit să le primească, în timp ce celelalte instituții o fac. Curtea a observat că toate cererile de vizitare a Curții formulate de reclamant se refereau la perioade în care Curtea nu era în sesiune. Prin urmare, având în vedere imposibilitatea de a da un răspuns pozitiv la cererea reclamantului, nu a fost corect să se afirme că Curtea nu a dorit să primească reclamantul.
1.2 Din documentele cuprinse în dosarul Curții reiese că, la 4 mai 1998, reclamantul s-a adresat în scris Curții solicitându-i să se prezinte la Curte la 7 ianuarie 1999, ora 9. Divizia de presă și informare a răspuns la 4 iunie 1998 afirmând că Curtea nu putea primi vizita la acea dată, întrucât aceasta se încadra în vacanțele judecătorești (21 decembrie 1998-8 ianuarie 1999) în cursul cărora Curtea nu s-a întrunit. Scrisoarea a subliniat că vizitele la Curte au loc, în general, atunci când au loc audieri și a afirmat că reclamantul ar putea formula o nouă cerere.
1.3 În noiembrie 1998, reclamantul a scris din nou Curții solicitând o vizită la 7 ianuarie 1999, la ora 16:00. În scrisoarea sa, reclamantul a subliniat că studenții săi nu erau interesați să participe la o audiere, ci doreau doar o prelegere a unui funcționar al Curții cu privire la funcționarea Curții și la importanța hotărârilor sale pentru dreptul comunitar. Divizia de presă și informare a răspuns la 24 noiembrie 1998 prin fax, confirmând că nu putea primi vizita, întrucât aceasta se încadra în perioada de vacanță în care Tribunalul nu se întrunește.
1.4 Ombudsmanul ia notă de faptul că documentul "Informații generale privind organizarea vizitelor", pe care Curtea l-a anexat la avizul său, prevede în mod explicit că grupurile nu pot fi primite în perioadele în care nu au loc audieri. Prezentul document menționează perioada cuprinsă între 21 decembrie 1998 și 8 ianuarie 1999. Prin urmare, din cele de mai sus reiese că afirmația reclamantului potrivit căreia Curtea nu a dorit să le primească nu este întemeiată. Prin urmare, nu s-a constatat niciun caz de administrare defectuoasă cu privire la acest aspect al cazului.
2 Presupusa anulare a vizitei planificate
2.1 Reclamantul a susținut că vizita confirmată în mod explicit pentru 7 ianuarie 1999 a fost ulterior anulată. Tribunalul a precizat că nu a fost făcută nicio declarație explicită reclamantului pentru o vizită la acea dată și s-a referit la scrisoarea din 4 iunie 1998 și la faxul din 24 noiembrie 1998 în care reclamantul a fost informat că vizita nu putea avea loc. Curtea a observat, de asemenea, că administratorul responsabil cu vizitele nu ar fi putut să îi confirme reclamantului data vizitei.
2.2 Din documentele cuprinse în dosarul Curții reiese că Divizia Presă și Informare l-a informat de două ori pe reclamant că vizita solicitată pentru 7 ianuarie 1999 nu putea avea loc din motivele explicate mai sus. În plus, din documentul „Informații generale privind organizarea vizitelor” reiese că Serviciul Presă și Informare răspunde la cererea de vizită printr-un răspuns scris. Ombudsmanul nu a găsit niciun document în dosar conform căruia vizita din 7 ianuarie 1999 ar fi fost confirmată de Curte. Reclamantul s-a referit doar la o conversație telefonică cu un funcționar al Curții, dar nu a furnizat nicio dovadă scrisă că Curtea ar putea să le primească. Prin urmare, nu s-a constatat niciun caz de administrare defectuoasă cu privire la acest aspect al cazului.
3 Presupusa lipsă de răspuns
3.1 Reclamantul a susținut că Tribunalul nu a răspuns la scrisoarea sa din 25 noiembrie 1998 adresată președintelui. Curtea a observat că au existat numeroase corespondențe și contacte telefonice între reclamant și Curte. În ceea ce privește scrisoarea din 25 noiembrie 1998, Tribunalul a precizat că a răspuns prin telefon confirmând condițiile refuzului.
3.2 Din cele de mai sus reiese că Curtea a răspuns prin scrisoare și fax la cele două cereri formulate de reclamant de a se adresa Curții la 7 ianuarie 1999. Este adevărat că Curtea nu a răspuns la scrisoarea reclamantului din 25 noiembrie 1998 adresată președintelui. Cu toate acestea, având în vedere scrisoarea și faxul anterioare trimise reclamantului la 4 iunie și 24 noiembrie 1998, precum și confirmarea verbală a refuzului prin telefon, Ombudsmanul nu a constatat niciun caz de administrare defectuoasă cu privire la acest aspect al cazului.
4 Concluzie
Pe baza anchetelor Ombudsmanului European cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Curții de Justiție. Prin urmare, Ombudsmanul a decis să închidă cazul.
Președintele Curții va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.
Cu stimă
Jacob SÖDERMAN