Cazul se referea la modul în care Comisia Europeană a tratat o plângere de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei cu privire la normele privind taxele și structurile de costuri pentru volei. Reclamantul, o asociație sportivă austriacă, a susținut că taxele, care se plătesc anual chiar și pentru jucătorii amatori, sunt excesive și contravin legislației UE. Reclamantul a susținut că timpul necesar Comisiei pentru a efectua evaluarea inițială a plângerii privind încălcarea dreptului comunitar nu a fost rezonabil.

Ombudsmanul a constatat că, deși au existat perioade în care Comisia nu a fost activă în dosar, nimic nu sugerează că timpul necesar a fost rezultatul neglijenței sau al amânărilor nejustificate din partea Comisiei. Întrucât, în cursul anchetei, Comisia a luat în cele din urmă o decizie cu privire la plângerea privind încălcarea dreptului comunitar și a recunoscut erori în modul în care a comunicat cu reclamantul, Ombudsmanul a închis ancheta, concluzionând că nu erau justificate alte anchete. Ea a remarcat, în acest context, angajamentul Comisiei de a îmbunătăți modul în care comunică cu reclamanții în viitor.

Cazul se referă la refuzul Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) de a dezvălui numele membrilor personalului care supravegheau un proiect în Macedonia.

Ombudsmanul a constatat că EACEA a refuzat în mod justificat să divulge numele membrilor personalului în cauză și a închis cazul.

Cazul se referea la refuzul Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură de a dezvălui numele membrilor personalului care supravegheau un proiect în Macedonia.

Agenția a refuzat accesul pe baza normelor UE privind protecția datelor, care prevăd că persoana care solicită divulgarea datelor cu caracter personal, cum ar fi numele persoanelor, trebuie să demonstreze necesitatea divulgării numelor persoanelor în cauză. În cazul în care această cerință este îndeplinită, autoritatea publică trebuie să verifice în continuare dacă interesele legitime ale agenților ar fi afectate de divulgarea numelor lor și, în caz afirmativ, dacă aceste interese legitime au fost mai importante decât necesitatea invocată de persoana care solicită divulgarea numelor.

Ombudsmanul a constatat că reclamantul nu a explicat de ce era necesar ca acesta să aibă acces la nume. Ca atare, agenția era îndreptățită să refuze divulgarea numelor membrilor personalului în cauză.

Comisia Europeană a solicitat unui contractant extern să realizeze un studiu de fezabilitate pentru a examina posibilitatea instituirii unui sistem de granturi pentru jurnalismul de investigație transfrontalier. Scopul studiului a fost de a stabili dacă este nevoie de sprijin financiar din partea UE pentru jurnalismul de investigație și de a defini posibile modele de finanțare. Studiul nu a stabilit o nevoie clară de finanțare din partea UE, iar Comisia a decis să nu ia măsuri suplimentare în această privință.

Reclamantul a susținut că Comisia a modificat concluziile studiului prezentat inițial de contractant.

Ombudsmanul a constatat că, într-adevăr, contractantul a modificat constatările inițiale ale studiului. Totuși, acest lucru s-a datorat faptului că Comisia a considerat că nu respectă termenii de referință ai contractului și, în special, principiul subsidiarității. Nu au existat dovezi care să sugereze că modificările au fost făcute pentru a manipula rezultatele studiului.

Deși Ombudsmanul a constatat că publicarea studiului de către Comisie a durat prea mult și a înțeles nemulțumirea exprimată de echipa de experți în jurnalism implicată în studiu, a considerat, în general, că explicațiile Comisiei sunt adecvate.