Stimate domnule S.,

În primul rând, aș dori să vă informez că dl Jacob Söderman, cu care ați corespondat anterior cu privire la plângerea dumneavoastră, s-a pensionat și că, de la 1 aprilie 2003, sunt succesorul său în calitate de Ombudsman European.

La 23 septembrie 2002, ați depus o plângere la Ombudsmanul European în numele Centrului nordic pentru produse și tehnologii din domeniul apei (NCW). Plângerea dumneavoastră se referea la excluderea NCW dintr-un proiect finanțat de Comisia Europeană prin programul Asia Urbs.

Ați trimis o plângere Ombudsmanului cu privire la același subiect (ref.: 1066/2002/JMA) din 4 iunie 2002. Întrucât din informațiile disponibile reieșea că plângerea nu a fost adresată împotriva unei instituții sau a unui organ al CE, am declarat-o inadmisibilă la 20 iunie 2002.

Având în vedere noile informații pe care le-ați transmis la 23 septembrie 2002, am declarat plângerea dumneavoastră admisibilă și am înregistrat-o cu un nou număr de plângere: 1786/2002/JMA. La 29 octombrie 2002, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. Comisia a transmis avizul său la 24 ianuarie 2003. V-am transmis-o împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 31 martie 2003.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

În septembrie 2002, directorul general al Centrului nordic pentru produse și tehnologii din domeniul apei (NCW) a depus o plângere la Ombudsmanul European cu privire la excluderea NCW dintr-un proiect finanțat de Comisia Europeană prin programul Asia Urbs.

Potrivit reclamantului, faptele cauzei sunt, pe scurt, următoarele:

Reclamantul a fost contactat de domnul Loew din orașul Viena la 4 februarie 1999. În scrisoarea sa, dl Loew a invitat NCW să devină partener în proiectul „Dezvoltarea urbană socio-economică durabilă a orașului Hanoi din Vietnam pe baza reînnoirii sistemului de apă și de ape reziduale din zona rețelei West Lake”, finanțat prin programul Asia Urbs. NCW a fost invitată să își asume un rol de lider în 11 dintre cele 26 de activități ale proiectului. La 4 februarie 1999, NCW a fost de acord cu propunerea și a început pregătirile necesare.

La 10 februarie 1999, domnul Loew a solicitat NCW să încheie un acord formal de asociere cu un partener guvernamental suedez. În urma acestei cereri, reclamantul a contactat municipalitatea Dals-Ed din Suedia, care a acceptat propunerea și a prezentat o scrisoare de angajament orașului Viena. S-ar fi convenit că NCW va fi responsabilă pentru aspectele suedeze ale proiectului, în timp ce municipalitatea Dals-Ed va îndeplini sarcini suplimentare.

La 16 februarie, dl Loew l-a informat pe reclamant că, în urma unei serii de modificări în conceperea proiectului, NCW va fi acum responsabilă pentru 7 sarcini/activități, cu un buget de 200 000 EUR. La 26 februarie 1999, orașul Viena și-a prezentat oficial propunerea, cu o cerere de finanțare pentru programul Asia Urbs. Reclamantul a remarcat că rolul și acțiunile NCW au fost incluse în propunere. În mai 2000, programul Asia Urbs a fost de acord să finanțeze propunerea. În ianuarie 2001, orașul Viena a informat NCW că a încheiat un acord oficial cu programul Asia Urbs.

La momentul la care proiectul trebuia să înceapă, municipalitatea Dals-Ed a informat reclamantul cu privire la intenția sa de a exclude NCW din proiect și de a căuta o înlocuire prin intermediul unei licitații publice. În pofida obiecțiilor NCW, municipalitatea Dals-Ed a prezentat o cerere de propuneri pentru îndeplinirea sarcinilor încredințate inițial reclamantului. Chiar dacă reclamantul a adus problema în atenția orașului Viena, decizia luată de municipalitatea Dals-Ed nu a fost contestată. Astfel, ca urmare a inițiativelor luate de municipalitatea Dals-Ed, NCW a fost exclusă din proiect.

Reclamantul susține că Comisia, fiind responsabilă de programul Asia Urbs, ar fi trebuit să monitorizeze procesul de pregătire și să elimine neregulile administrative, caracterul inechitabil și abuzul de putere care au avut loc. El susține că firma sa a pierdut 40 000 EUR care au fost investiți în proiect și, prin urmare, susține că programul Asia Urbs ar trebui să ramburseze această sumă.

INQUIRY

În avizul său, Comisia a formulat, pe scurt, următoarele observații:

În urma unei cereri de propuneri lansate în legătură cu programul Asia Urbs, Comisia a semnat un contract de grant („Asia Urbs” nr. ALA/95/21-B7-3010/18) cu orașul Viena în calitate de beneficiar. Centrul nordic pentru produse și tehnologii din domeniul apei (NCW) a contribuit la elaborarea propunerii prezentate de orașul Viena la 25 februarie 1999. Cu toate acestea, într-o etapă ulterioară, partenerii proiectului au decis să excludă NCW. Prin urmare, reclamantul consideră că costurile suportate de firma sa pentru elaborarea propunerii ar trebui să fie rambursate de către Comisie.

Comisia a observat că proiectele prezentate ca răspuns la cererea de propuneri pentru acest program trebuie să fie elaborate în conformitate cu procedurile prevăzute în orientările privind cererile, singurele organisme care pot acționa în calitate de parteneri fiind administrațiile locale. În conformitate cu acest criteriu, municipalitatea Dals-Ed din Suedia a fost prezentată ca partener al orașului Viena. Participarea acestei municipalități la proiect a fost confirmată printr-o „scrisoare de angajament”. Părțile terțe nu sunt obligate față de Comisie prin prezenta scrisoare, care nu impune instituției nicio obligație legală față de niciun terț la contract.

Instituția a subliniat că dispozițiile generale și administrative pentru contracte prevăd că Comunitatea nu recunoaște nicio legătură contractuală între ea și partenerul (partenerii) beneficiarului sau între ea și un subcontractant. Comisia a semnalat absența oricărei legături contractuale cu Comisia sau a oricărei responsabilități din partea acesteia în scrisorile sale către NCW din 9 iulie și 8 octombrie 2002. În plus, prin scrisoarea din 9 iulie 2002, Comisia l-a sfătuit pe reclamant să adreseze plângerea sa unei instanțe naționale competente în aceste cazuri.

Astfel cum se prevede în dispozițiile generale ale programului, pentru a fi eligibile, costurile trebuie să fi fost suportate în timpul executării operațiunii. Comisia nu a avut cunoștință de dificultățile cu care s-a confruntat reclamantul în relația sa cu municipalitatea Dals-Ed. Atunci când reclamantul a depus plângerea și a informat Comisia, proiectul era deja finalizat, iar contractul expirase.

Pe baza celor de mai sus, Comisia consideră că a acționat în conformitate cu toate normele relevante.

În observațiile sale, reclamantul și-a menținut cererea. Cu toate acestea, el a recunoscut că excluderea NCW din proiect a fost rezultatul direct al acțiunilor întreprinse de municipalitatea Dals-Ed.

DECIZIA

1.1 Plângerea se referă la excluderea Centrului nordic pentru produse și tehnologii din domeniul apei (NCW) dintr-un proiect finanțat de Comisia Europeană prin programul Asia Urbs. Reclamantul susține că Comisia, fiind responsabilă de programul Asia Urbs, ar fi trebuit să monitorizeze procesul de pregătire și să elimine neregulile administrative, caracterul inechitabil și abuzul de putere care au avut loc. El solicită rambursarea sumei de 40 000 EUR pe care a investit-o în lucrările pregătitoare ale proiectului.

1.2 Comisia susține că nu avea nicio obligație legală față de reclamant, întrucât acesta era un terț la contractul semnat cu orașul Viena. Instituția a explicat că, în conformitate cu temeiul juridic al programului, Comunitatea nu a recunoscut nicio legătură contractuală între ea și partenerul (partenerii) beneficiarului sau între ea și un subcontractant.

Comisia a subliniat că a recomandat reclamantului să se adreseze unei instanțe naționale, care ar putea fi competentă să soluționeze acest tip de caz.

1.3 Din documentele prezentate de reclamant și de Comisie, Ombudsmanul constată că, la 5 aprilie 2001, Comisia a fost de acord să finanțeze un proiect privind "Dezvoltarea socio-economică durabilă urbană și rurală a orașului Hanoi, Vietnam". Contractul a fost încheiat între Comisie și orașul Viena, care figura în contract ca unic beneficiar.

Articolul 6 alineatul (1) din contract prevede că condițiile generale aplicabile contractelor de subvenționare ale Comunității Europene pentru ajutor extern ar trebui să facă parte integrantă din contract. Aceste condiții generale, incluse în anexa II la contract, prevăd la articolul 1.1.4 că:

1.4 Prin urmare, pe baza dovezilor disponibile, Ombudsmanul consideră că Comisia nu are nicio responsabilitate contractuală față de NCW, deoarece această organizație nu a fost parte la contractul încheiat între instituție și orașul Viena în calitate de beneficiar. În plus, în cursul anchetei Ombudsmanului nu a fost prezentat niciun element de probă care să demonstreze că Comisia ar fi trebuit să cunoască sau să cunoască de fapt problemele cu care se confruntă reclamantul sau că Comisia a neglijat orice obligație în ceea ce privește pregătirea proiectului în cauză. Prin urmare, Ombudsmanul nu constată nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei.

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

P. Nikiforos DIAMANDOUROS