Mandatul Ombudsmanului European

Ombudsmanul
European are mandatul de a efectua anchete privind cazurile de administrare defectuoasă în activitățile instituțiilor și organismelor Comunităților Europene. Competențele și îndatoririle sale sunt prevăzute în tratate - în special la articolul 195 din Tratatul CE - și în Statutul Ombudsmanului (1).

Soluții prietenoase

Tratatele
și statutul oferă Ombudsmanului European o serie de instrumente pe care acesta le poate utiliza în cazul în care constată că există un caz de administrare defectuoasă. Cu toate acestea, înainte de a recurge la aceste instrumente, este important să se sublinieze faptul că statutul îi impune Ombudsmanului să caute, în măsura posibilului, o soluție împreună cu instituția sau organismul în cauză pentru a elimina cazul de administrare defectuoasă și pentru a-l convinge pe reclamant.
Această obligație prevalează pe tot parcursul procedurii. De exemplu, în cazul în care un reclamant susține doar că administrația nu a răspuns la o scrisoare, se obișnuiește ca serviciile Ombudsmanului să contacteze administrația în mod informal pentru a afla dacă administrația a răspuns deja sau urmează să răspundă la scrisoarea reclamantului. În acest caz și de îndată ce Ombudsmanul primește o copie a acestui răspuns, plângerea va fi considerată soluționată. Biroul Ombudsmanului încearcă, de asemenea, să promoveze faptul că instituțiile sau organismele în cauză caută o soluționare direct cu reclamantul. Acest lucru a fost destul de reușit. Aproape 200 de cazuri, timp de cinci ani, au fost soluționate numai atunci când plângerea a fost trimisă instituției sau organismului în cauză. Poate fi vorba, de exemplu, de un răspuns la o cerere, de o comunicare de informații, de un document solicitat, de o plată întârziată sau de anularea unui concurs sau a unei oferte anunțate în mod eronat.
În cazul în care nu se ajunge la o înțelegere, Ombudsmanul prezintă administrației propuneri pentru o soluție amiabilă, după caz. Acesta este modul de lucru adoptat în sistemul Ombudsmanului francez (la mediere). Aceste propuneri sunt adesea acceptate de administrație. Întrucât instituțiile și organismele au soluționat multe cazuri în mod direct, a fost mai puțin loc pentru ca Ombudsmanul să inițieze propuneri de soluții amiabile. Numai în aproximativ 10 cazuri Ombudsmanul a ajuns la o soluționare pe cale amiabilă. Această cifră, în cazul tranzacțiilor și al soluțiilor amiabile inițiate de Ombudsman, demonstrează, de asemenea, disponibilitatea instituțiilor și organismelor europene de a coopera cu Ombudsmanul și de a remedia cazurile de administrare defectuoasă.
În cazul în care nu se poate ajunge la o soluție amiabilă, Ombudsmanul va utiliza instrumentele de care dispune.

Observații critice

Ombudsmanul
a dezvoltat o practică care constă în formularea unei observații critice în cazurile în care a existat o administrare defectuoasă, dar în care (de exemplu, din cauza trecerii timpului) nu există nicio modalitate rezonabilă de a remedia situația. Ideea din spatele remarcii critice este de a declara un caz stabilit de administrare defectuoasă și de a încerca să evite o repetare în activitățile viitoare. Deficiența acestei soluții constă în faptul că, până în prezent, Ombudsmanul nu a fost în măsură, din cauza volumului său mare de muncă, să verifice în mod sistematic dacă administrația ține seama de aceste observații critice în cazurile viitoare. Parlamentul European a subliniat, de asemenea, recent această problemă. Se speră că sporirea resurselor puse la dispoziția Ombudsmanului îi va permite acestuia din urmă să abordeze această problemă.

Observații suplimentare

În acest context, ar trebui remarcat faptul că există, de asemenea, cazuri în care Ombudsmanul ajunge la concluzia că nu a existat o administrare defectuoasă aparentă, dar consideră că ar fi de dorit ca administrația să își îmbunătățească comportamentul în viitor. În astfel de cazuri, Ombudsmanul transmite această recomandare administrației sub forma unei observații suplimentare la sfârșitul deciziei de închidere a cazului. Este îmbucurător să vedem că administrația răspunde din ce în ce mai mult la aceste observații suplimentare.

Proiecte de recomandări

În cazul în care Ombudsmanul constată un caz de administrare defectuoasă care poate fi remediat, acesta informează administrația în consecință. Statutul îi permite să facă propuneri cu privire la ceea ce ar putea fi remediul. Statutul numește aceste propuneri "proiecte de recomandări". Acestea sunt lansate în public. Până în prezent, Ombudsmanul a făcut uz de această posibilitate în 24 dintre cazurile în care a efectuat o anchetă aprofundată. În 11 dintre aceste cazuri, proiectele de recomandări au fost acceptate de administrație. Zece cauze erau încă pendinte la 31 august 2000 (2).

Rapoarte speciale

În cazul în care administrația nu acceptă proiectele de recomandări ale Ombudsmanului în termen de trei luni sau nu găsește o altă modalitate acceptabilă de a anula administrarea defectuoasă, Ombudsmanul are dreptul de a prezenta public un raport special Parlamentului European și de a solicita acestuia din urmă să facă uz de competențele sale politice pentru a încerca să determine administrația să anuleze cazul de administrare defectuoasă. Până în prezent, Ombudsmanul a prezentat Parlamentului European trei rapoarte speciale.
Primul dintre aceste rapoarte, care a fost prezentat în decembrie 1997, se referea la chestiunea accesului public la documentele deținute de 15 instituții și organisme comunitare, altele decât Consiliul UE și Comisia Europeană. Instituțiile și organismele comunitare în cauză au adoptat în prezent toate normele privind accesul public la documentele pe care le dețin, astfel încât chestiunea a fost închisă cu succes.
Al doilea raport prezentat în octombrie 1999 privea refuzul Comisiei de a acorda candidaților care participaseră la procedurile de recrutare organizate de Comisie acces la documentele lor de examinare marcate. În decembrie 1999, Comisia a informat Ombudsmanul că a acceptat argumentele Ombudsmanului și că va acorda acest acces în cadrul viitoarelor proceduri de recrutare.
În cele din urmă, al treilea raport special care a fost prezentat Parlamentului European în aprilie 2000 s-a referit la sugestia Ombudsmanului ca instituțiile și organismele UE să adopte un cod de bună conduită administrativă. La fel ca cele două rapoarte precedente, prezentul raport special a fost adoptat în cadrul unei anchete din proprie inițiativă a Ombudsmanului European.

Anchete din proprie inițiativă

Acest lucru ne conduce la un alt punct important. Ombudsmanul European este împuternicit să primească plângeri privind cazuri de administrare defectuoasă din partea cetățenilor europeni. Cu toate acestea, el are, de asemenea, dreptul de a deschide o anchetă din proprie inițiativă. Până în prezent, Ombudsmanul a făcut uz în mod deliberat de această posibilitate. În mod normal, se va deschide o anchetă din proprie inițiativă în cazurile în care Ombudsmanul a aflat din mai multe plângeri că pare să existe o problemă mai generală.
Ancheta din proprie inițiativă privind problema întârzierii efectuării plăților, deschisă în decembrie 1999, este un exemplu în acest sens. De-a lungul anilor, Ombudsmanul a primit o serie de plângeri din partea întreprinderilor și a cetățenilor care au furnizat servicii Comisiei Europene și care s-au plâns că nu au fost plătiți deloc sau nu au fost plătiți la timp.
Prin urmare, Ombudsmanul a decis să deschidă o anchetă din proprie inițiativă care să abordeze problema mai generală care părea să existe. Ar trebui adăugat faptul că Ombudsmanul a utilizat, de asemenea, posibilitatea de a deschide o anchetă din proprie inițiativă în cazurile în care se pare că a existat o administrare defectuoasă, dar reclamantul nu a avut calitate procesuală activă deoarece nu era cetățean al UE sau nu locuia în UE.

Alte posibilități de influențare a administrației

În cele din urmă, nu trebuie uitat că Ombudsmanul dispune de alte mijloace pentru a încerca să influențeze modul în care se comportă administrația. Raportul anual, de exemplu, oferă Ombudsmanului posibilitatea de a face observații mai generale care, se speră, nu trec neobservate în administrație.
Ombudsmanul poate, de asemenea, să ofere orientări pozitive administrației cu privire la ceea ce consideră a fi o bună administrare. În 1999, Ombudsmanul a finalizat o anchetă din proprie inițiativă care l-a determinat să propună instituțiilor și organismelor UE un cod detaliat de bună conduită administrativă. Unele dintre aceste organisme au adoptat în prezent acest cod sau coduri care se bazează pe propunerea Ombudsmanului.
După cum s-a menționat mai sus, Ombudsmanul a prezentat chestiunea Parlamentului European într-un raport special în care a propus adoptarea unei legi privind buna administrare pentru UE. Parlamentul European examinează în continuare această chestiune.

Concluzie

În concluzie, se poate susține, prin urmare, că Ombudsmanul European dispune de suficiente instrumente pentru a-și îndeplini sarcina. Desigur, altora le revine sarcina de a aprecia dacă Ombudsmanul European a avut succes în activitatea sa. Cu toate acestea, se poate sublinia faptul că Parlamentul European, căruia Ombudsmanul trebuie să îi prezinte raportul său anual, l-a felicitat în mod constant până în prezent pe Ombudsmanul European pentru realizările sale. Faptul că numărul plângerilor este în continuă creștere - de la aproximativ 500 în primul an complet la aproximativ 1500 anul trecut - pare să demonstreze că cetățenii europeni sunt, de asemenea, încrezători că Ombudsmanul European îi poate ajuta.
Ar trebui adăugat că există încă un număr considerabil de plângeri care nu intră în sfera de competență a Ombudsmanului, de exemplu pentru că sunt adresate altor organisme decât instituțiile sau organismele UE. Ombudsmanul depune toate eforturile pentru a-i ajuta pe reclamanți chiar și în astfel de cazuri. Prin urmare, acesta furnizează în mod regulat informații cu privire la locul în care reclamantul s-ar putea adresa pentru a găsi ajutor sau transferă el însuși plângerea unei instituții (de exemplu, un ombudsman național) care o poate trata.
În concluzie, este pertinent să se indice faptul că activitățile Ombudsmanului European sunt disponibile pe site-ul său internet actualizat în mod constant (http://www.ombudsman.europa.eu).

(1) Decizia 94/262 a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, JO 1994, L 113, p. 15.

(2) Celelalte trei cazuri au condus la un raport special adresat Parlamentului European.