Doamnelor și domnilor, sunt foarte încântat să mă pot adresa dumneavoastră astăzi. Aș dori să le mulțumesc în special dlui Jundt, președintele Tinerilor Europeni, și dnei Anne-Laure Maclot, vicepreședintă, pentru că m-au invitat.

Voi începe prezentarea oferind o imagine de ansamblu asupra originii și evoluției instituției Ombudsmanului înainte de a vorbi mai precis despre funcția mea. Voi aborda apoi chestiunea cetățeniei europene și noile caracteristici introduse de Tratatul de la Lisabona.

Originea și evoluția instituției Ombudsmanului

Primul ombudsman parlamentar sau "ombudsman" a fost înființat în Suedia în 1809.

Abia în 1919 modelul suedez a fost transpus într-o altă țară, și anume Finlanda.

O a doua generație de mediatori a apărut atunci când Danemarca a înființat un mediator în 1955.

O a treia generație a apărut în timpul tranziției de la autoritarism la democrație, în special în sudul Europei.

Mai recent, ombudsmanii au fost înființați în multe dintre noile democrații din Europa Centrală și de Est.

La momentul negocierii Tratatului de la Maastricht, ombudsmanii naționali existau doar în 7 din cele 12 state membre ale UE. În prezent, există un ombudsman național în 25 din cele 27 de state membre.

Ombudsmanul European

Ombudsmanul European a fost creat prin Tratatul de la Maastricht în contextul cetățeniei europene.

Acesta este ales de Parlamentul European pe durata legislaturii și își exercită atribuțiile în deplină independență. Parlamentul m-a reales în funcția de Ombudsman European la 20 ianuarie anul acesta.

Unul dintre drepturile cetățenilor UE este de a adresa o plângere Ombudsmanului cu privire la administrarea defectuoasă în activitatea instituțiilor și organismelor UE.

Setul de instrumente al Ombudsmanului

Deciziile luate de un ombudsman nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Cu toate acestea, Ombudsmanul European are competențe extinse de anchetă.

El poate propune soluții amiabile sau poate face recomandări. În cazul în care instituțiile nu răspund favorabil recomandărilor sale, Ombudsmanul poate trimite un raport special Parlamentului European.

Eficacitatea Ombudsmanului se întemeiază, așadar, pe autoritatea sa morală, pe forța argumentelor sale și, în sfârșit, pe publicitate și pe capacitatea sa de a convinge opinia publică.

Ombudsmanul este, de asemenea, o sursă valoroasă de informații pentru administrație, ajutând-o să identifice domeniile în care sunt necesare îmbunătățiri.

Unele date statistice

Ombudsmanul European primește aproximativ 4 000 de plângeri pe an.

Rata de admisibilitate a plângerilor privește doar 20-25 % dintre acestea.

Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, suntem în măsură să îndrumăm reclamantul către un organism care îl poate asista sau să transfere plângerea direct unui organism competent.

Pentru a ne asigura că persoanele fizice știu cui ar trebui să depună plângerea, site-ul nostru web conține un ghid interactiv, care le permite cetățenilor să stabilească dacă plângerea lor intră în sfera de competență a Ombudsmanului European sau a unui alt Ombudsman la nivel național sau regional.

Multe dintre plângerile inadmisibile intră în sfera de competență a ombudsmanilor naționali.

Încă din 1996, Ombudsmanul European a organizat un seminar pentru ombudsmanii naționali, în cadrul căruia s-a convenit să se introducă o formă flexibilă de cooperare voluntară.

În prezent, Rețeaua europeană a ombudsmanilor reunește peste 90 de birouri din 32 de țări și cooperează pentru a asigura transferul plângerilor, schimbul de informații cu privire la legislația UE și încurajarea diseminării celor mai bune practici.

Tipuri de plângeri

Cele mai frecvente plângeri ar putea fi grupate în patru categorii.

• Lipsa transparenței
• Rolul Comisiei în investigarea activităților potențial ilegale
• Contracte și granturi
• Probleme de recrutare și personal

Rolul proactiv al Ombudsmanului European

Deși Ombudsmanul investighează în principal ca răspuns la plângerile care i-au fost adresate, acesta are, de asemenea, un rol proactiv. Aceasta poate lua inițiative pentru a aborda problemele sistemice și pentru a îmbunătăți calitatea administrației.

Cetățenia europeană

După cum am menționat deja, Ombudsmanul și cetățenia europeană au fost introduse prin Tratatul de la Maastricht.

Printre drepturile specifice ale cetățenilor europeni se numără dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, dreptul de a vota și de a candida la alegerile europene și municipale, dreptul la protecția autorităților diplomatice și consulare, dreptul de a adresa petiții și dreptul de a se adresa Ombudsmanului.

Tratatul de la Maastricht a subliniat, de asemenea, principiul subsidiarității, pentru a se asigura că deciziile sunt luate cât mai aproape posibil de cetățeni. Acesta a fost, de asemenea, primul tratat care a menționat în mod specific principiul transparenței.

Aceste măsuri au fost adoptate pentru a aborda așa-numitul „deficit democratic”.

Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona conține, de asemenea, un număr semnificativ de îmbunătățiri pentru cetățeni.

Una dintre cele mai importante îmbunătățiri introduse de Tratatul de la Lisabona este faptul că, în prezent, Carta drepturilor fundamentale este obligatorie din punct de vedere juridic. Carta include, printre altele, dreptul de a depune o plângere la Ombudsman, de a adresa o petiție Parlamentului, precum și dreptul la bună administrare.

În ceea ce le privește pe acestea din urmă, ele au dreptul de a beneficia, în ceea ce le privește, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor și organelor Uniunii. Acest drept include dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere; dreptul oricărei persoane de a avea acces la dosarul său; și obligația administrației de a-și motiva deciziile. În plus, orice persoană are dreptul la despăgubiri din partea Uniunii pentru prejudiciile cauzate de instituții sau de agenții acestora în exercițiul funcțiunii, precum și dreptul de a se adresa instituțiilor Uniunii într-una dintre limbile tratatelor și de a primi un răspuns în aceeași limbă.

O altă noutate a Tratatului de la Lisabona, cu implicații importante pentru cetățeni, este inițiativa cetățenească europeană (ICE). ICE ar trebui să aducă o contribuție semnificativă la consolidarea puterii cetățenilor europeni.

ICE prevede că un milion de cetățeni, resortisanți ai unui număr semnificativ de state membre, pot invita Comisia Europeană să prezinte o propunere legislativă într-un domeniu de competență al UE.

În ianuarie 2010, am contribuit la consultarea publică privind inițiativa cetățenească europeană. Am solicitat Comisiei să se asigure că această nouă formă de participare a publicului la elaborarea politicilor UE, introdusă prin Tratatul de la Lisabona, funcționează într-un mod cât mai transparent și cât mai apropiat posibil de cetățeni.

De asemenea, tratatul obligă instituțiile să ofere cetățenilor și asociațiilor reprezentative posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile și de a face schimb de opinii în mod public în toate domeniile de acțiune ale Uniunii și de a menține un dialog deschis, transparent și constant cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă.

Aceste dispoziții sunt de o importanță capitală, deoarece legislația UE are un impact semnificativ asupra tuturor cetățenilor statelor membre. Prin urmare, cetățenii trebuie să poată influența conținutul legislației UE.

Una dintre prioritățile mele pentru următorii cinci ani este să mă asigur că cetățenii pot beneficia pe deplin de Tratatul de la Lisabona și de Carta drepturilor fundamentale.

Concluzie

Doamnelor și domnilor, vă mulțumesc pentru atenție și vă stau la dispoziție pentru a vă răspunde la orice întrebare.