Paris, 7 decembrie 2005

Introducere

Stimate domnule președinte,

Stimați membri,

Este o mare onoare și un mare privilegiu pentru mine să fiu cu voi astăzi. Vă mulțumesc foarte mult pentru că m-ați invitat să mă adresez delegației dumneavoastră pentru a împărtăși câteva gânduri cu privire la cea de a 10-a aniversare a instituției Ombudsmanului European.

Sunt cu atât mai mulțumit de această oportunitate cu cât consider că rolul acestei delegații și al celor 36 de membri ai săi este de o importanță capitală pentru a aduce cetățenii mai aproape de instituțiile europene și pentru a-i familiariza cu Uniunea în general.

Dezbaterea intensă care a animat Franța în perioada premergătoare referendumului privind Constituția europeană a arătat cât de mult sunt interesați cetățenii de guvernanța Europei. Rezultatele negative ale referendumului din Franța și Țările de Jos au deschis calea pentru o perioadă de reflecție. Mi se pare esențial ca cetățenii să fie mai bine informați și să se simtă mai implicați în procesul decizional la nivel european. Este de datoria noastră să acceptăm această provocare și să le arătăm că Uniunea Europeană le aparține și are un impact pozitiv asupra vieții lor de zi cu zi. Ombudsmanul European contribuie la acest obiectiv în virtutea rolului care i-a fost conferit prin Tratatul de la Maastricht, care a creat conceptul de cetățenie europeană și a instituit dreptul de a adresa plângeri Ombudsmanului în vederea apropierii Uniunii de cetățenii săi.

Istoria instituției Ombudsmanului în Europa

Deși Ombudsmanul European a ajuns abia recent pe scena instituțională europeană, el se poate baza pe o lungă tradiție a instituțiilor de mediere din Europa, prima dintre acestea fiind înființată în Suedia în 1809. Finlanda a urmat acest exemplu în 1919, apoi a fost rândul Danemarcei în 1955.

La nivel mondial, instituția Ombudsmanului este prezentă în prezent în peste 120 de țări.

Printre cele șase țări fondatoare ale Uniunii Europene, Franța a fost cea care a înființat pentru prima dată propria instituție a Ombudsmanului Republicii în 1973. De atunci, extinderea instituției Ombudsmanului a fost deosebit de impresionantă în cadrul Uniunii Europene. La începutul anilor 1990, în timpul negocierilor privind Tratatul de la Maastricht, instituția Ombudsmanului a fost prezentă la nivel național doar într-o mică majoritate a statelor membre; 7 din 12. În prezent, există un ombudsman național în 23 dintre cele 25 de state membre, iar cele patru țări candidate (Bulgaria, Croația, România și Turcia) fie au înființat deja un ombudsman, fie și-au anunțat intenția de a face acest lucru.

Rolul Ombudsmanului European

Instituția Ombudsmanului European este activă din septembrie 1995, mai întâi sub conducerea predecesorului meu, dl Jacob Söderman, fost Ombudsman național al Finlandei, și, de la 1 aprilie 2003, pe propria răspundere.

Rolul principal al Ombudsmanului European este de a investiga plângerile privind administrarea defectuoasă de către instituțiile și organismele UE, cum ar fi Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Orice cetățean al Uniunii sau orice persoană fizică sau juridică având reședința sau sediul social pe teritoriul unui stat membru poate sesiza Ombudsmanul European.

Plângerile de administrare defectuoasă se pot baza pe întârzieri inutile, discriminare, abuz de putere, neglijență sau negarea informațiilor.

Suntem în măsură să ajutăm aproximativ 70% dintre reclamanți. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că mandatul Ombudsmanului European este limitat la instituțiile și organismele Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că doar 25 % din plângerile care mi-au fost adresate vor fi probabil investigate de serviciile din subordinea mea. Majoritatea celorlalte plângeri sunt îndreptate împotriva administrațiilor statelor membre, deoarece cetățenilor le este greu să înțeleagă că, chiar dacă legislația comunitară este în joc la nivel național sau regional, astfel de plângeri intră în sfera de competență a ombudsmanilor naționali și regionali, nu a Ombudsmanului European. Din acest motiv, colaborăm îndeaproape cu ombudsmanii de la nivel național și regional, fie prin transferarea plângerilor direct către aceștia, fie prin consilierea reclamanților în vederea soluționării acestora.

Trebuie remarcat faptul că legislația franceză a fost modificată în 2000 (Legea 2000-321 din 12 aprilie 2000) pentru a permite Ombudsmanului European să transmită o plângere direct omologului său francez.

Aș dori, de asemenea, să clarific faptul că Ombudsmanul European nu este un organism superior instituțiilor similare de la nivel național. Prin urmare, aceasta nu constituie o cale de atac pentru chestiuni care sunt de competența instanțelor sau a ombudsmanilor la nivel național. Cu toate acestea, pentru a oferi cele mai bune servicii posibile cetățenilor europeni, mențin o cooperare foarte strânsă cu toți ombudsmanii din statele membre și, în acest context, colaborez îndeaproape cu Ombudsmanul Republicii, dl Jean-Paul Delevoye.

Exemplu de plângere

Pentru a vă arăta în mod concret rezoluțiile pe care Ombudsmanul European le poate obține pentru cetățeni, permiteți-mi să vă dau un exemplu recent.

O asociație franceză a depus o plângere la Ombudsman în urma unei cereri de rambursare parțială a unei subvenții din partea Comisiei. Asociația a primit sprijin financiar din partea Comisiei pentru a organiza un forum social. În urma unui audit al proiectului, Comisia a solicitat rambursarea unei părți din grant care corespundea unor cheltuieli neeligibile.

Reclamantul a contestat această cerere de rambursare. Acesta a considerat că Comisia nu a luat în considerare și nici măcar nu a confirmat primirea informațiilor suplimentare și a documentelor justificative pe care i le trimisese.

Ca răspuns la solicitarea Ombudsmanului, Comisia a explicat că, după examinarea tuturor documentelor, nu le poate accepta, întrucât reclamantul nu a furnizat dovada costurilor suportate. Ulterior, reclamantul a trimis o serie de documente justificative solicitate anterior de auditori. Ulterior, Comisia a redeschis cazul, a luat în considerare elementele de probă și a redus în mod substanțial suma care trebuia rambursată.

Pe lângă instanțele din statele membre și de la nivelul UE, Ombudsmanul European și omologii săi joacă un rol esențial în promovarea și protejarea drepturilor cetățenilor europeni. Consider că nu este numai responsabilitatea mea să reacționez la plângerile pe care le primesc - și anume, rolul reactiv al Ombudsmanului European - ci și că am un rol "proactiv", acela de a promova drepturile cetățenilor și de a mă asigura că aceste drepturi sunt cunoscute și protejate în mod eficient.

Codul european al bunei conduite administrative

Capacitatea Ombudsmanului de a deschide anchete din proprie inițiativă contribuie la caracterul proactiv al funcției sale.

Codul european al bunei conduite administrative (aprobat de Parlamentul European în septembrie 2001) este un exemplu de anchetă din proprie inițiativă care, prin elaborarea unor norme simple, cristalizează drepturile cetățenilor. În același timp, aceasta furnizează administrației un document care conține norme precise privind îndatoririle funcționarilor publici față de public. Codul a fost republicat în 2005 și, până în prezent, au fost distribuite peste 100.000 de exemplare ale acestei noi ediții.

Rolul proactiv al Ombudsmanului include, de asemenea, participarea sa în calitate de observator la Convenția care a elaborat Carta drepturilor fundamentale și care i-a permis să exercite o influență semnificativă asupra părții din text referitoare la cetățenie.

Ombudsmanul a propus Convenției ca Carta să includă printre drepturile fundamentale, pe lângă așa-numitele drepturi „clasice”, dreptul la o administrație deschisă și responsabilă în serviciul cetățenilor. Această propunere a fost legată de conceptul conform căruia cetățenii au dreptul de a li se gestiona afacerile în mod corespunzător, echitabil și rapid.

Acest drept fundamental la bună administrare este consacrat în prezent la articolul 41 din cartă.

Asigurarea bunei administrări contribuie la concretizarea și la eficacitatea drepturilor prevăzute în cartă, inclusiv a drepturilor economice și sociale.

Codul european al bunei conduite administrative, pe care l-am menționat mai devreme, explică cetățenilor ce înseamnă în practică acest drept la bună administrare și la ce se pot aștepta, în practică, din partea administrației europene.

Ombudsmanii și instanțele

Cred că este important să spunem câteva cuvinte despre relația dintre instanțe și mediatori care au funcții diferite, dar complementare. Acestea au în comun apărarea și promovarea statului de drept și faptul că se află în afara aparatului administrativ public ale cărui mecanisme de control independente sunt.

Prima distincție constă în faptul că principalul domeniu de activitate al instanțelor este aplicarea legii, în timp ce domeniul corespunzător al Ombudsmanului este promovarea bunei administrări sau, dimpotrivă, evitarea administrării defectuoase.

De fapt, după cum demonstrează jurisprudența din aproape toate țările în care predomină statul de drept și democrația, ilegalitatea și administrarea defectuoasă se suprapun. Cu toate acestea, conceptul de administrare defectuoasă se extinde dincolo de aspectele de legalitate. Aceasta cuprinde, de asemenea, ideea că administrația publică are misiunea de a servi cetățeanul și că, în relațiile lor de zi cu zi cu publicul, organismele publice trebuie să se asigure că cetățenii sunt tratați în mod corespunzător și se bucură pe deplin de drepturile lor.

Cu alte cuvinte, principiile bunei administrări cer mai mult de la administrația publică decât doar respectarea legii. Deși ilegalitatea implică în mod necesar administrarea defectuoasă, constatarea administrării defectuoase nu implică în mod necesar existența unei ilegalități.

A doua distincție constă în faptul că numai interpretarea legii de către instanțe are autoritate și că numai instanțele sunt împuternicite să pronunțe hotărâri executorii și, prin urmare, să impună sancțiuni. Pe de altă parte, ombudsmanii, deși sunt ghidați de hotărârile și jurisprudența instanțelor, nu pot decât să ofere consiliere și recomandări instituțiilor statului aflate sub jurisdicția lor.

Ombudsmanul European și Parlamentul European

Se poate spune că Ombudsmanul European are sarcina unui sistem judiciar influent, ceea ce implică și implică o relație de lucru strânsă și privilegiată cu Parlamentul European. Relația instituțională dintre Ombudsmanul European și Parlamentul European este, într-adevăr, esențială atât pentru a sprijini independența Ombudsmanului, cât și pentru a încuraja administrația să urmeze recomandările acestuia.

În cazul în care instituțiile nu dau curs recomandărilor sale, principala armă a Ombudsmanului European este de a trimite un raport special Parlamentului European.

De la înființarea sa, Ombudsmanul a dezvoltat relații de lucru strânse cu Parlamentul European și a adresat până în prezent 12 rapoarte speciale Parlamentului European.

Aș dori să vă informez pe scurt cu privire la ultimul meu raport special către Parlamentul European, care este direct legat de rolul Ombudsmanului European în promovarea calității democrației.

Acest raport special vine în urma unei plângeri depuse de un deputat german în Parlamentul European și de grupul de tineret al unui partid politic german. Plângerea era îndreptată împotriva Consiliului Uniunii Europene și privea faptul că acesta din urmă nu se întrunește în mod public atunci când acționează în calitate de legiuitor. La sfârșitul anchetei mele, am considerat că articolul 1 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede principiul general conform căruia Consiliul și celelalte instituții și organe ale Uniunii trebuie să ia deciziile „cât mai deschis posibil”. De asemenea, am considerat că acțiunile anterioare ale Consiliului însuși au arătat că măsurile de creștere a transparenței activității sale legislative trebuie luate și pot fi luate în cadrul dispozițiilor existente ale tratatelor și ale dreptului comunitar. Investigația noastră a oferit Comisiei posibilitatea de a prezenta motivele pentru care nu ar trebui să își modifice statutul pentru a deschide publicului reuniunile în cauză, dar motivele prezentate nu au fost convingătoare.

După ce am prezentat raportul meu special Parlamentului European la 4 octombrie, sper că acesta va reuși să convingă Președinția UE să ia inițiativa de a spori transparența activității legislative a Consiliului.

Cea de-a 10-a aniversare a Ombudsmanului European

Dle președinte, doamnelor și domnilor,

Instituția Ombudsmanului European sărbătorește cea de-a zecea aniversare în această toamnă și, în ultimul deceniu, s-au obținut multe rezultate pentru cetățenii europeni. Anchetele și inițiativele Ombudsmanului au condus la o administrație europeană mai deschisă, mai responsabilă și mai favorabilă cetățenilor. Prin promovarea unei transparențe sporite, asigurarea unui tratament echitabil al părților contractante și al beneficiarilor de granturi, asigurarea egalității în procedurile de recrutare și sublinierea faptului că instituțiile și organismele trebuie să își motiveze deciziile, Ombudsmanul a depus eforturi pentru a se asigura că plângerile cetățenilor sunt tratate „imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil de către instituțiile și organismele Uniunii Europene”. Acest lucru este prevăzut în mod explicit în „dreptul la bună administrare” prevăzut la articolul 41 din cartă, despre care tocmai am vorbit.

Din 1995, Ombudsmanul a tratat peste 20 000 de plângeri și zeci de mii de cereri de informații. Sunt convins că primul Ombudsman European, Jacob Söderman, are dreptate să spună că Ombudsmanul a devenit "un actor semnificativ și respectat pe scena europeană".

Pentru a marca cea de-a zecea aniversare a Ombudsmanului European, am decis să organizez mai multe evenimente la Haga, Bruxelles și la sediul Ombudsmanului European din Strasbourg. Fiecare eveniment s-a adresat unui public-cheie pentru instituția noastră - ombudsmani naționali, instituții, organisme și agenții ale Uniunii Europene, mediul academic, partenerii noștri naționali, regionali, departamentali și locali din Franța, jurnaliști care se ocupă de afacerile europene, ONG-uri, lobbyiști, reprezentanți ai societății civile, reprezentanți ai regiunilor europene și alți potențiali utilizatori ai Ombudsmanului European.

Ultimele două evenimente - un seminar cu jurnaliști și un atelier public cu potențiali utilizatori ai Ombudsmanului - au avut loc ieri după-amiază la Bruxelles și au oferit mai multe căi de explorare și dezvoltare pentru a servi mai bine cetățenii în următorul deceniu al Ombudsmanului European.

Cea de-a zecea aniversare a fost, de asemenea, comemorată prin publicarea unei cărți care urmărește geneza Ombudsmanului și progresele înregistrate de la crearea sa. Această carte, rezultatul unui atelier pe care l-am organizat la Strasbourg în iunie 2004 împreună cu mamele și tații fondatori ai instituției, a fost publicată în limba engleză în septembrie. Versiunea franceză va fi lansată în primăvara anului 2006 și voi fi bucuros să vă trimit fiecare câte o copie. Pentru moment, profit de prezența mea aici pentru a vă oferi o copie a versiunii actuale.

Ombudsmanul European în serviciul cetățenilor francezi

Când am preluat mandatul, la 1 aprilie 2003, am făcut din informarea cetățenilor una dintre prioritățile mele. Sper că reuniunea noastră de astăzi va contribui la sensibilizarea opiniei publice cu privire la Ombudsmanul European din Franța. Aș dori, de asemenea, să subliniez faptul că Ombudsmanul European nu numai că are sediul la Strasbourg, ci este de fapt acolo și lucrează permanent cu marea majoritate a personalului său.

Cu toate acestea, chiar dacă Ombudsmanul European este stabilit în Franța, activitatea sa rămâne puțin cunoscută în această țară. Potrivit Eurobarometrului, doar 31 % dintre francezi au auzit de Ombudsmanul European, în timp ce media europeană este de 37 %. Francezii se numără printre cei care - proporțional cu populația - se plâng cel mai puțin Ombudsmanului European.

Pentru a sensibiliza publicul cu privire la rolul Ombudsmanului European, am vizitat Parisul în decembrie anul trecut, la invitația Ombudsmanului Republicii, ale cărui servicii au organizat un program de reuniuni, inclusiv reuniuni cu membri ai ramurilor executivă, legislativă și judiciară, precum și dezbateri publice și reuniuni cu presa. Această inițiativă a contribuit cu siguranță la o mai bună informare a cetățenilor francezi cu privire la activitatea Ombudsmanului European.

Această vizită a fost cea mai recentă manifestare a cooperării strânse cu mass-media franceză sub auspiciile ombudsmanilor Republicii care dețin acest post din 1995 – dl Jacques Pelletier, dl Bernard Stasi și din 2004, dl Delevoye.

De asemenea, am deosebita plăcere de a vă informa că următorul seminar al ombudsmanilor naționali ai Uniunii, care are loc o dată la doi ani, va avea loc la Strasbourg în 2007 și că va fi organizat în comun de Ombudsmanul European și Ombudsmanul Republicii.

Viitorul

Mai sunt multe de făcut pentru a asigura o administrație europeană de primă clasă și pentru a face față provocării de a comunica cu 450 de milioane de cetățeni din 25 de țări și 21 de limbi. Instituția Ombudsmanului European își va continua eforturile de a aduce fiecare anchetă pe care o desfășurăm puțin mai aproape de obiectivul nostru de a transforma în realitate dreptul fundamental la bună administrare. De asemenea, vom continua să dezvoltăm și să dezvoltăm Rețeaua europeană a ombudsmanilor, astfel încât toți reclamanții să se poată adresa unui organism care să le poată rezolva rapid și eficient problemele.

Sper că prezentarea mea v-a ajutat să clarificați informațiile pe care le-ați avut deja cu privire la activitatea Ombudsmanului European, care, după cum vedeți, nu se limitează doar la tratarea plângerilor.

Dle președinte, doamnelor și domnilor,

Vă mulțumesc pentru atenție.