Document tematic [i]

A. Introducere

Prezentul document descrie rolul anchetelor din proprie inițiativă (OII) în activitatea Ombudsmanului European (OE). Temeiul juridic pentru III este prevăzut la articolul 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Acest lucru împuternicește Ombudsmanul să efectueze anchete pentru care consideră că există motive nu numai pe baza plângerilor, ci și din proprie inițiativă.

Modul în care Ombudsmanul își exercită competența de a conduce III este o întrebare-cheie în ceea ce privește modul în care își utilizează mandatul pentru a contribui la descoperirea cazurilor de administrare defectuoasă în instituțiile UE. Cadrul juridic care reglementează activitățile OE lasă o marjă largă de apreciere cu privire la modul de exercitare a acestei competențe. TFUE include dispoziția deschisă conform căreia Ombudsmanul efectuează III „pe care [aceasta] le consideră justificate”. Statutul Ombudsmanului European prevede că Ombudsmanul, „din proprie inițiativă sau în urma unei plângeri, efectuează toate anchetele pe care le consideră justificate pentru a clarifica orice suspiciune de administrare defectuoasă în activitățile instituțiilor și organelor comunitare.”

Din punct de vedere procedural, dispozițiile de punere în aplicare ale OE prevăd că „procedurile aplicabile anchetelor deschise în urma unei plângeri se aplică, în măsura în care sunt relevante, [OII]”.

B. Contextul istoric

În mod tradițional, OE a făcut uz de competența de a efectua IOA în două cazuri principale. În primul rând, să investigheze acuzațiile de administrare defectuoasă formulate în plângerile care nu îndeplinesc toate condițiile de admisibilitate, cum ar fi plângerile depuse de așa-numiții reclamanți neautorizați (cetățeni sau nerezidenți). Aceste IOA sunt tratate, în esență, ca și cum ar fi plângeri. În al doilea rând, deschiderea OII după primirea mai multor plângeri pe aceeași temă. Aceste III urmăresc să contribuie la descoperirea existenței unor probleme sistemice care dau naștere problemei și, în cazul în care există, la găsirea unei soluții generale.

OE a utilizat, de asemenea, deși mai sporadic, un OII pentru a deschide o anchetă pe baza unor materiale transmise anonim. OII au fost, de asemenea, utilizate ca structură în cadrul căreia să se efectueze vizite la agențiile UE, astfel încât să se promoveze buna administrare și să se facă schimb de bune practici.

C. Mai recent: „anchete strategice”

Accentul pus pe OII în activitatea OE s-a intensificat de la adoptarea strategiei – Către 2019, sub conducerea lui Emily O'Reilly. Identificarea proactivă a domeniilor de importanță strategică prin intermediul III reprezintă un pilon central al strategiei OE de a obține un impact mai mare, acționând ca motor al schimbării în domenii-cheie legate de calitatea activității instituțiilor UE.

„Anchetele strategice” se desfășoară, în general, cu privire la aspecte de interes public semnificativ, în care OE are o contribuție unică de adus și în care este probabil să aducem schimbări. Acestea permit OE să investigheze ceea ce par a fi probleme sistemice în instituțiile UE și să promoveze evoluții pozitive în domenii-cheie, cum ar fi guvernanța UE, capacitarea cetățenilor și drepturile fundamentale.

Pentru a completa anchetele strategice, OE poate lansa, de asemenea, „inițiative strategice”[1], prin care urmărește subiecte importante fără a lansa o anchetă. Scopul este de a încuraja administrația UE să fie cât mai deschisă, responsabilă, etică și receptivă față de cetățeni. Inițiativele strategice iau în mod normal forma unei scrisori adresate șefului instituției în cauză. Acestea permit OE să ridice probleme importante fără a fi nevoie să deschidă o anchetă oficială și/sau să invoce un caz de administrare defectuoasă. OE poate nota, de asemenea, atunci când lansează o inițiativă strategică, că poate lua în considerare deschiderea unei OII în această chestiune într-o etapă ulterioară, în cazul în care răspunsul instituției la sugestiile sale nu este satisfăcător.

D. De ce OII?

Competența de a efectua III reprezintă una dintre distincțiile esențiale dintre rolul OE și cel al altor organisme implicate în supravegherea activităților instituțiilor UE, în special al Curții de Justiție a UE.

Utilizarea pe scară mai largă de către OE a III prezintă, fără îndoială, avantaje semnificative pentru promovarea bunei administrări. Mai presus de toate, OII permit OE să se concentreze asupra unor aspecte de importanță strategică în activitatea sa. Încercând să identifice și să rezolve potențialele probleme sistemice din administrația UE, III ar trebui, în general, să genereze beneficii pentru publicul larg și să sporească impactul activității OE. OII permit, de asemenea, operatorului economic să aducă în atenția publicului chestiuni de interes public semnificativ și, astfel, să expună politicile și practicile administrative dezbaterii publice. De asemenea, acestea permit operatorului economic să reacționeze rapid la evenimente externe, dacă este necesar. Întrucât multe dintre anchetele strategice ale OE au primit multă atenție din partea publicului, utilizarea pe scară mai largă a III a contribuit, de asemenea, la sensibilizarea cu privire la principiile bunei administrări și a făcut ca OE, ca mecanism de recurs, să fie mai vizibil. Toate acestea ar trebui să ajute OE să își îndeplinească mandatul de a descoperi administrarea defectuoasă în instituțiile UE într-un mod cât mai eficace posibil.

Un avantaj semnificativ al puterii OII este faptul că permite Ombudsmanului să investigheze probleme importante care ar putea să nu fie niciodată ridicate prin intermediul plângerilor. Acest lucru s-ar putea datora faptului că persoanele în cauză întâmpină dificultăți în a depune plângeri (de exemplu, grupurile vulnerabile) sau faptului că nu există interese concentrate care să controleze activitățile specifice ale instituțiilor UE. OII ar trebui, pe de o parte, să contribuie la prevenirea plângerilor viitoare prin soluționarea problemelor potențiale într-un mod sistemic. Cu toate acestea, ele pot duce, de asemenea, la un control public sporit și la plângeri în viitor, prin creșterea gradului de sensibilizare cu privire la OE în domeniile în care nu s-au primit în mod tradițional multe plângeri.

Plângeri și OII: Găsirea echilibrului corect

Ombudsmanii tind să fie prezentați, la rândul lor, ca (i) un remediu pentru persoanele care se confruntă cu probleme în administrația publică și (ii) un „câine de pază” care promovează îmbunătățirea sistemică a standardelor de administrare.

La nivelul UE, dreptul fundamental de a adresa plângeri Ombudsmanului, prevăzut la articolul 43 din Carta drepturilor fundamentale, împreună cu faptul că OE a fost instituit ca parte a secțiunii privind cetățenia în temeiul TFUE, face să se pună un accent deosebit pe rolul individual al căilor de atac.

Cu toate acestea, Parlamentul European a salutat și a sprijinit pe deplin abordarea OE de a utiliza într-o mai mare măsură OII pentru a aborda problemele sistemice din administrația UE [2].

În același timp, în absența unei plângeri (care, prin însăși natura sa, contribuie la legitimarea unei decizii de investigare a unei chestiuni), este necesar un efort deosebit pentru a explica de ce OE alege să urmărească un OII.

Cu toate acestea, OE trebuie să continue să protejeze drepturile cetățenilor și să ofere un mijloc extrajudiciar de soluționare a problemelor cu administrația UE. Funcția centrală a OE va rămâne, prin urmare, sutele de anchete efectuate în fiecare an prin care OE soluționează litigiile în materie de plăți în cadrul proiectelor UE, obține documente, drepturi necuvenite și remediază nedreptățile suferite de reclamanții individuali. Faptul că OE nu deschide în mod obișnuit mai mult de câteva OII pe scară largă pe an poate fi văzut ca o modalitate de a încerca să se găsească echilibrul corect între cele două funcții.

Oricare ar fi forța motrice pentru o anchetă, rămâne faptul că, odată deschisă, este o anchetă EO. Anchetele bazate pe plângeri și OII nu ar trebui să fie considerate opțiuni binare. Ambele servesc la descoperirea administrării defectuoase și la îmbunătățirea administrației UE. O anchetă poate începe, de asemenea, pe baza unei plângeri, care urmează să fie continuată din proprie inițiativă a Ombudsmanului numai în cazul în care reclamantul decide să retragă plângerea inițială. Domeniul de aplicare al unei anchete bazate pe plângeri ar putea fi, de asemenea, extins pentru a include alte elemente care ar putea duce la descoperirea administrării defectuoase din proprie inițiativă a Ombudsmanului. Acest lucru pare să fie confirmat de formularea articolului 228 din TFUE, care se referă la desfășurarea de către Ombudsman a unor anchete pentru care consideră că există motive nu numai pe baza plângerilor, ci și din proprie inițiativă.  

E. Anexă

Cadrul juridic care reglementează III:

Articolul 228 din TFUE: „În conformitate cu atribuțiile sale, Ombudsmanul efectuează anchetele pe care le consideră justificate, fie din proprie inițiativă, fie pe baza plângerilor care i-au fost prezentate […].”

Articolul 3 alineatul (1) din Statutul Ombudsmanului European: „Ombudsmanul efectuează, din proprie inițiativă sau în urma unei plângeri, toate anchetele pe care le consideră justificate pentru a clarifica orice presupusă administrare defectuoasă în activitățile instituțiilor și organismelor comunitare.”

Articolul 8 din Normele de aplicare ale Ombudsmanului European: „Ombudsmanul desfășoară anchete din proprie inițiativă pe care le consideră justificate. Procedurile aplicabile anchetelor deschise în urma unei plângeri se aplică, în măsura în care sunt relevante, anchetelor din proprie inițiativă.”

[1] O listă a inițiativelor strategice este disponibilă la adresa: http://www.ombudsman.europa.eu/en/activities/strategicinitiatives.faces.

[2] A se vedea, de exemplu, http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P8-TA-2016-0062&language=EN&ring=A8-2016-0020

[i] Acest document a fost elaborat de Unitatea de anchete strategice și finalizat la 20 septembrie 2017.