Introducere

Bună dimineața, domnule președinte, stimați deputați, și vă urez tuturor, în primul rând, un an nou fericit.

Vă mulțumesc că m-ați invitat să mă adresez dumneavoastră cu privire la o problemă pe care o consider foarte gravă și care a apărut în cursul unei anchete privind Europol, agenția de aplicare a legii a Uniunii Europene.

Pentru prima dată în istoria sa de douăzeci de ani, Ombudsmanului European i s-a refuzat dreptul, în temeiul statutului, de a consulta un document al unei instituții a UE, chiar și sub garanția confidențialității depline, în cadrul unei anchete.

Această competență de a inspecta documente este fundamentală pentru rolul de control democratic al Ombudsmanului și acționează ca garant al anumitor drepturi fundamentale ale cetățenilor UE.

Contextul

Această anchetă a vizat accesul public la un document deținut de Europol referitor la activitățile sale în temeiul Acordului UE-SUA privind Programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP).

Acordul TFTP, încheiat cu SUA în 2010, prevede că UE poate transmite datele de mesagerie financiară ale cetățenilor UE către Departamentul de Trezorerie al SUA pentru a urmări potențialele activități teroriste. Datele sunt deținute și transferate de Societatea Belgiană pentru Telecomunicații Financiare Interbancare Mondiale, cunoscută sub numele de SWIFT.  Transferul are loc numai după ce Europol a validat cererea SUA.

Rolul Europol este de a se asigura că cererile de transfer din partea SUA respectă acordul în ceea ce privește domeniul de aplicare, proporționalitatea și necesitatea, deși nu are acces la datele care sunt transferate efectiv.

În iunie 2013, am primit o plângere din partea unui cetățean al UE, care acționează în numele unui deputat în Parlamentul European, cu privire la modul în care Europol a tratat cererea sa de acces public la raportul organismului comun de supraveghere (JSB) al Europol privind punerea în aplicare a Acordului UE-SUA.

Documentul la care s-a solicitat accesul public este cel de al doilea raport de inspecție al OCS din martie 2012.

OCS este format din reprezentanți ai autorităților de protecție a datelor din statele membre. Rolul său este de a se asigura că stocarea, prelucrarea și utilizarea datelor deținute de Europol nu încalcă drepturile fundamentale ale UE. Europol a refuzat accesul public la raportul OCS, reclamantul s-a plâns biroului meu și am deschis ulterior o anchetă.

În cadrul anchetei mele, i-am instruit pe funcționarii mei să inspecteze documentul solicitat pentru a verifica dacă Europol a aplicat corect propriile norme privind accesul la documente. Aceasta este o procedură normală, care a funcționat fără dificultate timp de douăzeci de ani.

Este foarte important să se sublinieze aici că Europol nu a contestat necesitatea ca Ombudsmanul să inspecteze documentul. Dimpotrivă, Europol a cooperat pe deplin cu serviciile Ombudsmanului, convenind în prealabil asupra măsurilor stricte de securitate necesare pentru o inspecție confidențială. Serviciile mele și cele ale Europol au avut o relație foarte constructivă cu privire la această anchetă.

Cu toate acestea, potrivit Europol, „modalitățile tehnice” convenite între Comisie și SUA în temeiul articolului 4 alineatul (9) din Acordul TFTP impuneau Europol să obțină permisiunea autorităților SUA înainte de a permite Ombudsmanului sau oricărei alte entități orice acces la dosar, inclusiv o inspecție confidențială a Ombudsmanului. Autoritățile americane au refuzat să acorde Europol o astfel de autorizație.

„Modalitățile tehnice” sunt, într-un sens, un acord secundar între Comisia Europeană și SUA cu privire la modul în care va fi pus în aplicare acordul TFTP. Articolul 4 alineatul (9) din acordul principal prevede doar că „modalitățile tehnice necesare pentru a sprijini competențele de verificare ale Europol” ar urma să fie coordonate în comun între UE și SUA.

În practică, acestea au fost în cele din urmă semnate cu doar trei zile înainte de punerea în aplicare a acordului și nu au fost văzute de Parlament.

Partea relevantă a acestui acord secundar prevede: „Nicio informație transmisă de Departamentul de Trezorerie al SUA, inclusiv informații privind tipurile sau categoriile de mesaje, nu poate fi comunicată nici statelor membre ale UE, nici altor părți, fără autorizarea scrisă expresă a Departamentului de Trezorerie al SUA.”

Directorul Europol a scris Departamentului de Trezorerie al SUA explicând rolul Ombudsmanului în temeiul articolului 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, detaliind măsurile de securitate pe care Europol a propus să le pună în aplicare pentru inspecție și solicitând permisiunea de a prezenta documentul Ombudsmanului. Autoritățile americane au refuzat această permisiune, spunând că cerința "necesității de a cunoaște" nu a fost îndeplinită.

După cum probabil știți, Parlamentul European, în 2008, cu aprobarea Consiliului, a modificat statutul Ombudsmanului pentru a conferi competențe specifice de inspecție a documentelor clasificate, sub rezerva unui acord prealabil cu instituția în cauză cu privire la condițiile de tratament confidențial al documentelor. După cum s-a menționat deja, în cazul de față, Europol și Ombudsmanul au convenit asupra măsurilor de securitate care s-ar aplica unei inspecții.

Într-adevăr, Biroul meu și Consiliul au convenit, de asemenea, în mai multe rânduri, asupra unor astfel de măsuri de securitate pentru inspectarea documentelor confidențiale.

Concluzie

Deci, care este situația actuală?

„Modalitățile tehnice”, negociate de Comisie cu SUA după ce Parlamentul a aprobat Acordul TFTP, permit autorităților SUA să decidă dacă Ombudsmanul își poate exercita sau nu competența statutară și democratică de a inspecta documentul în cauză. Autoritățile SUA au decis efectiv că Ombudsmanului nu ar trebui să i se permită să își exercite această competență în acest caz.

Nu am inspectat documentul și, prin urmare, nu putem evalua dacă acesta ar trebui sau nu să fie divulgat sau, într-adevăr, dacă anumite părți ale acestuia ar trebui să fie divulgate. S-ar putea foarte bine ca acesta să conțină date sensibile din SUA și, prin urmare, nu ar trebui să fie lansat - dar nu avem cum să știm fără a vedea raportul.

Trebuie subliniat că este vorba despre un document care provine de la o instituție a Uniunii, iar nu de la un terț, deși poate conține informații furnizate de un terț. De asemenea, aș dori să subliniez că scopul raportului, după cum îl înțeleg, este de a verifica dacă Acordul TFTP, în ceea ce privește rolul Europol, respectă pe deplin drepturile cetățenilor UE. Ancheta noastră a fost închisă. Nu am fost în măsură să ne exercităm competențele democratice și să acționăm în deplină conformitate cu obligațiile noastre statutare și cu cele prevăzute în tratat.

Comisia s-a adresat Biroului meu luna trecută cu privire la această chestiune și le mulțumesc pentru această corespondență. Obținerea consimțământului emitentului de date, în acest caz SUA, înainte ca orice informație clasificată să fie difuzată în continuare este unul dintre cele mai importante principii ale schimbului de date în cadrele de securitate ale UE. Acesta este un lucru pe care îl înțeleg pe deplin. Cu toate acestea, problema nu este legată de diseminarea în continuare sau de acordarea accesului public, ci mai degrabă de competența de inspecție a Ombudsmanului pentru a asigura controlul democratic.

Pentru a încheia, domnule președinte, fac patru observații finale:

• Parlamentul ar putea dori să analizeze dacă este acceptabil să se convină cu un alt guvern acorduri care au ca efect împiedicarea funcționării unui mecanism de supraveghere, instituit în temeiul tratatelor UE, pentru controlul acțiunii executive a UE.

• Cu toate acestea, „modalitățile tehnice” prevăd în mod clar că acestea „pot face obiectul unor modificări, după caz”, ceea ce înseamnă că Comisia are posibilitatea de a încerca să le renegocieze, fără a redeschide acordul în sine.

• De asemenea, Parlamentul ar putea dori să analizeze dacă orice negocieri viitoare privind Acordul TFTP sau orice acorduri similare ar trebui să conducă la includerea unei dispoziții specifice pentru a asigura un control adecvat din partea Ombudsmanului. De asemenea, Comisia ar putea dori să examineze „modalitățile tehnice” pentru a se asigura că, în orice astfel de acord viitor, autoritatea de a conveni asupra „modalităților tehnice” se limitează la acordurile pur tehnice și administrative și că orice acorduri care limitează exercitarea competențelor statutare existente trebuie să aibă acordul explicit al legiuitorului.

• În cele din urmă, se pare că merită subliniat faptul că un deputat în Parlamentul European a trebuit să invoce dreptul de acces public în acest caz. În unele state membre ale UE, precum și în Statele Unite, există acorduri care permit legislativului, prin intermediul unui comitet special constituit, să obțină acces la informații confidențiale pentru a putea exercita un control democratic adecvat asupra executivului.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată acestei chestiuni.