Domnule președinte al acestor întâlniri,
domnule Valedor,
stimați oaspeți,
doamnelor și domnilor

Este o mare plăcere pentru mine să iau parte la aceste Întâlniri de Educație pentru Pace organizate de Institutul Rosalía de Castro, într-un loc la fel de primitor ca Santiago. După mai mult de 50 de ani de la Declarația Universală a Drepturilor Omului, problema este din nou de actualitate în Uniunea Europeană, acum în contextul elaborării unei Carte fundamentale a drepturilor omului.
Pentru a-mi clarifica punctul de vedere cu privire la acest proces, aș dori mai întâi să fac o scurtă prezentare a competențelor instituției Ombudsmanului European. După care voi prelua unele dintre propunerile făcute și voi încheia cu posibile soluții pentru viitor.

1 INSTITUȚIA OMBUDSMANULUI EUROPEAN

Cifra Ombudsmanului în Uniunea Europeană a fost elaborată în legătură directă cu evoluția conceptului de cetățenie europeană. În urma unei inițiative a guvernului spaniol, Tratatul de la Maastricht a încorporat o nouă parte dedicată cetățeniei Uniunii. Noile articole au stabilit o serie de drepturi pentru fiecare resortisant al statelor membre, indiferent, iar acest lucru este fundamental, de statutul său de operator economic. Aceste drepturi includ, dar nu se limitează la:
dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul Uniunii;
posibilitatea de a vota și de a candida în locul obișnuit de reședință, atât pentru alegerile europene, cât și pentru cele municipale;
dreptul de a adresa petiții Parlamentului European;
- și ceea ce mă privește cel mai direct, dreptul de a face apel la Ombudsmanul European în cazul în care administrația comunitară nu a acționat corect.
În conformitate cu articolul 259 din tratat, orice cetățean sau rezident al Uniunii are dreptul de a sesiza Ombudsmanul cu privire la administrarea defectuoasă în conduita instituțiilor sau organelor Comunității, cu excluderea instanțelor comunitare în exercitarea funcției lor jurisdicționale.
În caz de administrare defectuoasă la nivel comunitar, Ombudsmanul trebuie, în măsura posibilului, să caute o soluție amiabilă cu instituția responsabilă pentru a-l convinge pe reclamant. În cazul în care acest lucru nu poate fi realizat, Ombudsmanul poate atrage atenția instituției responsabile prin intermediul unor recomandări și poate raporta situația Parlamentului European.
Dat fiind că sarcina mea este de a evita „administrarea defectuoasă” la nivel comunitar, a fost necesară clarificarea definiției acestui termen. După cum am subliniat în raportul meu anual din 1997, care a fost susținut de Parlamentul European, administrarea defectuoasă apare atunci când un organism public nu respectă o normă sau un principiu juridic aplicabil acestuia. Desigur, printre aceste norme și principii pe care fiecare organism sau instituție comunitară trebuie să le respecte se numără drepturile fundamentale ale omului, astfel cum sunt prevăzute la articolul 6 din Tratatul de la Amsterdam.
Pentru a stabili un cadru clar în care să se aplice noțiunea de administrare defectuoasă, am susținut ca instituțiile și organismele comunitare să aplice coduri de bună conduită administrativă. Instrumentele de această natură ar putea defini mai clar obligațiile administrației comunitare față de cetățeni. Acestea ar putea include, cu titlu de exemplu, criterii privind dreptul de a fi ascultat sau privind motivele care justifică anumite acte. Pe lângă informarea cetățenilor, aceste coduri ar oferi orientări funcționarilor înșiși cu privire la conduita lor profesională.

2 CÂTEVA CERERI PRIVIND DREPTURILE OMULUI

Deși multe dintre plângerile adresate Ombudsmanului European se referă la apărarea drepturilor cetățenilor importanți, puține dintre acestea au ajuns să abordeze problema în mod direct.
Printre investigațiile efectuate, aș putea menționa inițiativa mea de a asigura o mai mare transparență în ceea ce privește accesul public la documentele instituțiilor; privind limitele de vârstă în competiții și posibilul efect discriminatoriu al acestora; sau cele privind respectarea de către administrație a libertății de exprimare a funcționarilor săi.
Unul dintre aspectele pe care ar trebui să vi le menționez este marea muncă pe care am depus-o în direcția unei mai mari transparențe în cadrul instituțiilor comunitare, în special în domeniul accesului la documente. În opinia mea, controlul efectiv exercitat de administrație necesită recunoașterea dreptului fiecărui cetățean de a avea acces la informațiile deținute de administrație, astfel cum este recunoscut la articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului. Pe această temă, Ombudsmanul European a primit un număr mare de plângeri și au fost promovate, de asemenea, o serie de inițiative ex officio.

3 DREPTURI ȘI LIBERTATE FUNDAMENTALE ÎN SISTEMUL COMUNITAR

Este clar că, în exercitarea activității noastre și pentru a asigura respectarea drepturilor și libertăților fundamentale la nivel comunitar, este necesar, în primul rând, să definim care sunt aceste drepturi și libertăți în lumina dreptului comunitar.
După un drum lung în care Curtea de Justiție a avut un rol predominant, articolul 6 din Tratatul de la Amsterdam a reiterat o formulă deja existentă prin care Uniunea s-a angajat:

„Respectarea drepturilor fundamentale garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului [...] și astfel cum rezultă acestea din tradițiile constituționale comune statelor membre ca principii generale ale dreptului comunitar”.

Prin urmare, voința Uniunii de a apăra drepturile cetățenilor este clară, iar rolul de protecție al Curții de Justiție a Comunităților în acest domeniu este, de asemenea, reafirmat.
Aceste drepturi fundamentale sunt recunoscute ca bază a Uniunii, iar statutul de stat membru poate fi suspendat în cazul încălcării acestor drepturi. Instituțiile comunitare trebuie să monitorizeze punerea în aplicare a acestor angajamente de către toate statele membre. Este previzibil că acest rol va trebui exercitat cu și mai multă zel în cazul statelor din Europa Centrală și de Est a căror aderare la Uniune este așteptată în următorii ani.
O altă contribuție foarte importantă a noului tratat cu privire la aspectele care afectează drepturile cetățenilor se referă la politicile de cooperare în domeniul justiției și afacerilor interne. O parte din aceste aspecte, cum ar fi azilul, imigrația și vizele, devin competențe comunitare. Ar trebui instituit un cadru comunitar de dezvoltare sub supravegherea Ombudsmanului European și sub controlul Curții de Justiție. În ceea ce privește aspectele care nu au trecut la pilonul comunitar, în special cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, instituțiile europene și statele membre trebuie să coopereze pentru a institui „un spațiu de libertate, securitate și justiție”. Inițiativele în acest domeniu, inclusiv acțiunile forțelor de poliție europene, EUROPOL, vor intra în sfera de competență a Ombudsmanului European, astfel încât această instituție să poată monitoriza respectarea de către acestea a principiilor bunei administrări.
Având în vedere caracterul sensibil al unor chestiuni precum dreptul de azil sau acordarea vizelor din punctul de vedere al drepturilor individuale, va fi necesar ca organismele comunitare să se asigure că aceste drepturi sunt respectate în soluționarea cazurilor individuale de către autoritățile naționale. Este posibil ca un număr mare de astfel de cazuri să se transforme în plângeri adresate ombudsmanilor naționali, precum și Ombudsmanului European.
Gestionarea eficientă a acestor probleme necesită ca Ombudsmanul European să nu acționeze singur, ci să colaboreze mai direct cu colegii de la nivel național și regional. Deși s-au înregistrat multe progrese pe această cale și există deja o rețea de cooperare între noi, această colaborare trebuie aprofundată. Numai în acest mod va fi posibil să se asigure că provocări precum cele ale unei politici externe comune sau cele ale libertății de circulație în cadrul Uniunii sunt puse în aplicare fără a aduce atingere drepturilor cetățenilor noștri.
Pe de altă parte, sper că, în dezvoltarea acestor noi domenii legate de drepturile omului, instituțiile comunitare vor ține cont de experiența Consiliului Europei. Având în vedere activitatea îndelungată a acestui organism, la care statele membre au contribuit ani de zile, ar fi oportun să se îmbunătățească cooperarea cu acest organism.

4 INIȚIATIVE PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA Situației actuale

În pofida reformelor constituționale întreprinse în ultimii ani, protecția drepturilor omului în Uniune prezintă, în opinia mea, două probleme majore.
În primul rând, tratatele vorbesc despre drepturi, fără a le identifica sau a le stabili conținutul. Încorporarea sa în cadrul Uniunii se realizează printr-o figură difuză, cum ar fi principiile generale. Un cetățean care îndrăznește să adreseze o astfel de întrebare trebuie nu numai să cunoască dreptul comunitar, ci și să devină expert în dreptul comparat.
A doua problemă este că, prin acest model, nu este clar modul în care aceste drepturi ar putea fi protejate în cadrul Uniunii. Statele membre au ratificat o serie de convenții relevante, dintre care cea mai importantă este Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului. Prin urmare, autoritățile lor sunt obligate să le respecte și orice cetățean își poate invoca apărarea. În schimb, în cazul în care acțiunea provine de la o instituție comunitară, în cadrul competențelor sale, cetățenii nu dispun de un astfel de punct de referință clar pentru exercitarea acestui drept de apărare a drepturilor lor.
Pentru a corecta această posibilă deficiență, au fost propuse alternative, cum ar fi aderarea Comunității la Convenția europeană a drepturilor omului. În urma avizului negativ al Curții de Justiție din martie 1996, această din urmă posibilitate a fost lăsată neîntemeiată.
Confruntată cu acest impas, președinția germană a Consiliului a promovat, în cursul mandatului său, ideea elaborării unei noi Carte a drepturilor fundamentale a Uniunii. Obiectivul a fost adoptat în mod oficial de șefii de stat și de guvern ai Uniunii în cadrul reuniunii lor de la Köln din iunie 1999.
Această cartă ar trebui să includă
(i) drepturile la libertate și egalitate și principiile procedurale fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului;
(ii) drepturile fundamentale ale cetățenilor Uniunii;
(iii) alte drepturi economice și sociale.
Elaborarea sa a fost încredințată unui organism special care implică delegați din statele membre și parlamentele lor naționale, din partea Comisiei Europene, precum și membri ai Parlamentului European. Instituția Ombudsmanului European participă la acest forum în calitate de observator.
Scopul este ca acest organism să elaboreze un proiect înainte de sfârșitul anului. Odată adoptat, acest document va fi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care ar putea fi, în viitor, o parte constitutivă a tratatelor europene.

5 Propuneri ale Ombudsmanului European

Această inițiativă este foarte pozitivă, deoarece ar trebui să contribuie la o mai bună sensibilizare a tuturor cetățenilor europeni cu privire la drepturile lor. Și din această perspectivă a cetățeanului, ar trebui abordată redactarea acestei Carte, așa cum am afirmat în discursul meu în fața organului însărcinat cu redactarea acesteia la 2 februarie.
Înainte de această dată, Comisia făcuse deja o serie de propuneri, cu scopul de a corecta situația existentă și de a face protecția drepturilor omului în Uniune mai eficientă de acum înainte, fără a aștepta un proces îndelungat de elaborare a unui document complicat.
Prin urmare, el a sugerat includerea în tratat a unei dispoziții simple. Potrivit petiționarei, Uniunea și instituțiile sale ar fi obligate să respecte acordurile privind drepturile omului ratificate de toate sau de majoritatea statelor membre. Aceasta ar include nu numai Convenția europeană a drepturilor omului, ci și alte convenții ale Consiliului Europei, cum ar fi Carta socială europeană, Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante și Convenția pentru protecția minorităților etnice. Aceasta ar include, de asemenea, instrumente ale Organizației Națiunilor Unite, cum ar fi Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și mai multe convenții ale OIM.
Cu toate acestea, recunosc că rezultatul nu ar fi perfect, întrucât cetățeanul ar fi în continuare obligat să cunoască mai multe texte diferite pentru a-și cunoaște drepturile fundamentale. De asemenea, nu ar exista mecanisme clare pentru respectarea acestor drepturi.
În cazul în care Uniunea decide să treacă la o Cartă a drepturilor fundamentale, dispozițiile acesteia ar trebui să fie clare pentru cetățeni și obligatorii pentru orice instituție sau organism al UE.
În acest scop, am propus ca această cartă să includă ca principiu dreptul cetățenilor la o bună administrare. Pentru a pune în practică acest principiu, ar fi necesar să se adopte anumite norme de punere în aplicare, cum ar fi cele referitoare la buna conduită administrativă, precum și cele care reglementează accesul la informații și documente.
Includerea acestui drept în cartă ar putea avea un impact amplu asupra tuturor statelor membre actuale și viitoare, contribuind la transformarea secolului XXI în „secolul bunei guvernanțe”.
În cele din urmă, prezenta cartă ar trebui să dispună de mijloace adecvate pentru a asigura respectarea acesteia, deoarece drepturile rămân fără valoare, cu excepția existenței unor căi de atac eficiente. Și mă refer în mod special la acest punct, deoarece mi se pare regretabil ce s-a întâmplat cu promisiunile făcute cetățenilor Uniunii în Tratatul de la Amsterdam. În opinia sa, Uniunea Europeană se întemeiază pe principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și pe principiul statului de drept. Și în acest cadru, deciziile ar trebui luate "cât mai deschis posibil".
În ciuda acestor bune intenții, Consiliul de Miniștri decide în continuare cu ușile închise cu privire la legislația comunitară. În opinia mea, într-o democrație, cetățenii ar trebui să aibă dreptul de a cunoaște dezbaterile care duc la adoptarea legilor.
Tratatul conferă, de asemenea, cetățenilor dreptul constituțional de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei. Acest drept, în conformitate cu tratatul însuși, ar trebui dezvoltat prin mijloace de reglementare. Cu toate acestea, având în vedere propunerea publicată recent de Comisie, ne confruntăm mai degrabă cu o evoluție legislativă a excepțiilor pe care administrația comunitară le-ar putea aplica pentru a exclude dreptul menționat anterior.
În cele din urmă, controlul efectiv al acestor drepturi necesită adesea o monitorizare externă a respectării lor. După cum a demonstrat experiența statelor membre, protecția drepturilor poate fi consolidată dacă există posibilitatea unei supravegheri internaționale. Cel mai dezvoltat și mai eficient sistem de monitorizare este cel prevăzut în Convenția europeană a drepturilor omului. Toate statele membre ale UE au acceptat controlul internațional prin intermediul sistemului convenției. Prin urmare, în opinia noastră, ar fi recomandabil ca instituțiile și organele Uniunii să facă obiectul unei supravegheri similare, care ar putea apărea ca urmare a aderării Uniunii la această convenție.

6 CONCLUZIE

Orice s-ar întâmpla la aceste niveluri înalte, pentru mine apărarea drepturilor cetățenilor europeni trebuie să continue zi de zi. Prin urmare, Ombudsmanul European, indiferent de aceste modificări constituționale din Uniune, ar trebui să caute în continuare modalități de a se asigura că drepturile acordate cetățenilor europeni sunt respectate. O mai bună protecție a cetățenilor și a drepturilor acestora poate fi realizată numai dacă instituțiile dedicate acestei misiuni, inclusiv ombudsmanii naționali și regionali, stabilesc legături mai strânse de cooperare între aceștia. Sunt convins că obstacolele în calea multora dintre drepturile cetățenilor care decurg din dreptul comunitar - cum este cazul, de exemplu, cu libera circulație a persoanelor pe teritoriul Uniunii - ar putea fi îmbunătățite prin cooperare.
Această călătorie în Galicia este menită să asigure o cooperare mai strânsă cu instituții precum Valedor do Pobo, care sunt criterii de referință pentru apărarea eficace a drepturilor cetățenilor europeni.
Rezultatele acestei cooperări sunt promițătoare și arată că instituția Ombudsmanului este în măsură să facă față noilor provocări pentru a permite exercitarea drepturilor cetățenilor la toate nivelurile Uniunii Europene.
Vă mulțumesc pentru atenție.