Realizat în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European [1]

Rezumatul

1. Prezentul caz se referă la modul în care Comisia Europeană a tratat o plângere care i-a fost prezentată în 2006 prin intermediul a 27 de inițiative cetățenești care luptau împotriva a ceea ce considerau a fi consecințele negative ale extinderii aeroportului din Viena (denumiți în continuare „reclamanții”). Comisia a ajuns la concluzia că lucrările relevante au fost efectuate fără evaluarea obligatorie a impactului asupra mediului („EIM”). Pentru a remedia această omisiune, Comisia a convenit cu autoritățile austriece ca acestea din urmă să efectueze o evaluare ex post a impactului asupra mediului. Raportul final privind această procedură a fost prezentat Comisiei în februarie 2011.

2. Reclamanții au fost nemulțumiți de modul în care a fost efectuată evaluarea ex post a impactului asupra mediului. Printre altele, aceștia au criticat faptul că (i) autoritatea responsabilă de procedura relevantă este aceeași autoritate care a acordat autorizații pentru lucrările relevante și, prin urmare, s-a aflat într-un conflict de interese evident și (ii) nu au avut acces la o procedură de revizuire, astfel cum se prevede în directiva UE relevantă.

3. În 2008, reclamanții s-au adresat Ombudsmanului European. După examinarea problemei, Ombudsmanul a considerat că argumentele reclamanților cu privire la cele două aspecte de mai sus par a fi întemeiate la prima vedere și că, la momentul respectiv, acesta nu a fost, prin urmare, în măsură să concluzioneze că Comisia s-a asigurat că evaluarea ex post a impactului asupra mediului a fost efectuată în mod corespunzător. Cu toate acestea, având în vedere că procedura era în curs de desfășurare și că Comisia a declarat că va închide procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor numai atunci când s-a asigurat că autoritățile austriece au luat măsurile necesare, Ombudsmanul a considerat că nu era necesară nicio acțiune suplimentară din partea sa în această etapă. Prin urmare, acesta și-a încheiat ancheta în decembrie 2009, precizând în mod clar că avea încredere că Comisia va ține seama de constatările sale.

4. În noiembrie 2010, reclamanții s-au adresat din nou Ombudsmanului. Ombudsmanul a deschis o a doua anchetă, în cursul căreia a examinat dosarul Comisiei. Inspecția a arătat că dosarul nu conținea nicio altă corespondență semnificativă între Comisie și autoritățile austriece în perioada în care a fost efectuată evaluarea ex post a impactului asupra mediului. În special, nimic nu sugerează că declarațiile pe care reclamanții le-au făcut în această perioadă au fost discutate în scris cu autoritățile austriece. Nici decizia Ombudsmanului privind plângerea 1532/2008 nu pare să fi dat naștere unei astfel de corespondențe. Această situație a condus Ombudsmanul la concluzia că Comisia nu a luat în considerare constatările sale din prima anchetă. Prin urmare, acesta a formulat un proiect de recomandare prin care îndeamnă Comisia să își reconsidere poziția. Acest proiect de recomandare nu a avut succes.

5. Ombudsmanul consideră că prezentul caz constituie un exemplu deplorabil de situație în care Comisia (i) nu a luat măsurile de remediere adecvate în legătură cu o încălcare clară a legislației UE într-un caz important și (ii) a ales să ignore avizul Ombudsmanului. Prin urmare, petiționarul consideră că este oportun să se aducă această chestiune în atenția Parlamentului European.

Contextul plângerii

6. Începând din 1999, infrastructura aeroportului din Viena a fost îmbunătățită și extinsă printr-o serie de proiecte imobiliare, care au fost autorizate de autoritățile austriece. Atunci când reclamanții au atras atenția Comisiei asupra acestor lucrări în 2006, aceasta din urmă a ajuns la concluzia că o evaluare a impactului asupra mediului ar fi trebuit efectuată în temeiul Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului [2]. Cu toate acestea, Comisia a considerat că obiectivul Directivei 85/337 nu putea fi atins în cazul în care autorizația de construcție fusese acordată fără efectuarea unei evaluări a impactului asupra mediului și în cazul în care, precum în speță, proiectele fuseseră deja realizate sau construcția era aproape finalizată. În aceste circumstanțe, Comisia a convenit, în cadrul negocierilor cu Austria, să se abțină de la continuarea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în timp ce, la rândul său, Austria va elabora o „EIM ex post”, simulând în cel mai bun mod posibil o EIM ex ante și permițând o evaluare completă a impactului proiectelor relevante asupra mediului.

7. Reclamanții au criticat modul în care Comisia a procedat în acest caz. Prin urmare, acestea s-au adresat Ombudsmanului [plângerea 1532/2008/(WP)GG].

8. În decizia sa din 2 decembrie 2009 de închidere a anchetei sale în acest caz, Ombudsmanul a ajuns, printre altele, la următoarele concluzii:

Autoritatea căreia i-a fost încredințată evaluarea ex post a impactului asupra mediului a fost Ministerul Federal al Transporturilor, Inovării și Tehnologiei din Austria (denumit în continuare "BMVIT"). Comisia nu a contestat faptul că acest minister a emis unele dintre autorizațiile pentru proiectele în cauză. Aceasta însemna că evaluarea ex post a impactului asupra mediului fusese încredințată unei autorități care, inițial, părea să nu fi verificat respectarea Directivei 85/337. În aceste condiții, argumentul reclamanților potrivit căruia implicarea BMVIT a dat naștere unui conflict de interese evident la prima vedere părea să fie întemeiat.

Comisia precizase că EEM ex post urma să fie efectuată în temeiul articolelor 5-10 din Directiva 85/337. Cu toate acestea, în opinia reclamanților, a trebuit să se aplice și articolul 10a. În conformitate cu această dispoziție, „membrii publicului” au, în anumite condiții, „acces la o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești sau a unui alt organism independent și imparțial instituit prin lege pentru a contesta legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acțiunilor sau a omisiunilor care fac obiectul dispozițiilor privind participarea publicului din prezenta directivă”. Comisia a explicat că, atunci când a acceptat efectuarea unei EEM ex post, nu a solicitat asigurări explicite din partea Austriei cu privire la aplicabilitatea articolului 10a din Directiva 85/337, întrucât această dispoziție constituia drept material și nu putea face obiectul unui acord cu statele membre. Ombudsmanul nu a fost în măsură să înțeleagă acest argument. Indiferent dacă articolul 10a constituia drept material sau procedural, era dificil de înțeles ce ar fi putut împiedica Comisia să solicite o asigurare explicită din partea autorităților austriece că această dispoziție va fi respectată, cu condiția să fie aplicabilă în acest caz.

9. Având în vedere aceste împrejurări, Ombudsmanul a considerat că, la momentul respectiv, nu era în măsură să concluzioneze că Comisia s-a asigurat că EIM ex post a fost efectuată în mod corespunzător și că, prin urmare, a desfășurat în mod corespunzător procedura sa de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei în ceea ce privește aeroportul din Viena.

10. Cu toate acestea, Ombudsmanul a remarcat, de asemenea, că nici evaluarea ex post a impactului asupra mediului, nici ancheta Comisiei nu fuseseră finalizate la momentul respectiv. El a remarcat, de asemenea, că Comisia a informat reclamanții că va propune închiderea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor numai după ce s-a asigurat că posibilele impacturi relevante ale diferitelor extinderi ale aeroporturilor au fost evaluate în mod adecvat și, în special, că Austria a luat măsurile necesare pentru ca rezultatele evaluării impactului să aibă un efect practic.

11. În aceste circumstanțe, Ombudsmanul a considerat că, la momentul respectiv, nu existau motive pentru investigații suplimentare în această privință. Cu toate acestea, în decizia sa de închidere a anchetei, care a fost adoptată în decembrie 2009, Ombudsmanul a subliniat că are încredere că Comisia va ține seama în mod corespunzător de constatările sale.

12. La 30 noiembrie 2010, reclamanții s-au adresat din nou Ombudsmanului (plângerea 2591/2010/GG). În noua lor plângere, aceștia au subliniat că, din câte știu, Comisia nu a luat nicio măsură suplimentară în continuarea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei de la adoptarea deciziei Ombudsmanului.

Obiectul anchetei

13. Prin urmare, Ombudsmanul a decis să deschidă o a doua anchetă cu privire la următoarele afirmații și cereri:

Afirmație:

Comisia nu a desfășurat în mod corespunzător procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei în ceea ce privește aeroportul din Viena, în special prin faptul că nu s-a asigurat că evaluarea impactului asupra mediului a fost efectuată în mod corespunzător.

Revendicarea:

Comisia ar trebui fie să se asigure că se efectuează o evaluare ex post adecvată a impactului asupra mediului, inclusiv un mecanism de monitorizare în care reclamanții au dreptul de a fi implicați, fie, în cazul în care acest lucru nu este posibil, să sesizeze Curtea de Justiție.

Ancheta

14. După ce a obținut avizul Comisiei și observațiile reclamanților, Ombudsmanul a decis să procedeze la o inspecție a dosarului Comisiei.

15. La 29 iulie 2011, Ombudsmanul a adresat Comisiei un proiect de recomandare.

16. La 17 noiembrie 2011, Comisia și-a prezentat avizul detaliat cu privire la proiectul de recomandare al Ombudsmanului.

17. Ulterior, reclamanții au informat Ombudsmanul că nu mai doresc să prezinte observații cu privire la atitudinea Comisiei. Aceștia au subliniat că și-au prezentat argumentele în fața Comisiei în mod repetat și au întrebat dacă Ombudsmanul ar fi în măsură să facă ceva pentru ei sau dacă lobby-ul din domeniul aviației urma să obțină o victorie finală asupra legii și a drepturilor cetățenilor.

Analiza și concluziile Ombudsmanului

A. Presupusa neîndeplinire a obligației de a desfășura în mod corespunzător procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și acțiunile conexe

Argumente prezentate Ombudsmanului

18. Reclamanții și-au reiterat opinia potrivit căreia Comisia nu a tratat în mod corespunzător plângerea lor privind încălcarea dreptului comunitar. Aceștia au criticat în special încălcarea dreptului lor la o cale de atac în temeiul articolului 10a din Directiva 85/337.

19. În avizul său, Comisia și-a reiterat opinia potrivit căreia este proporțional și rezonabil să se abțină de la continuarea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în timp ce Austria efectuează o evaluare ex post a impactului asupra mediului care simulează în cel mai bun mod posibil o evaluare ex ante a impactului asupra mediului. Comisia a descris, de asemenea, măsurile pe care autoritățile austriece le-au luat în acest context.

20. Comisia a subliniat că autoritățile austriece au transmis raportul final privind evaluarea ex post a impactului asupra mediului la 15 februarie 2011. Aceasta a reiterat faptul că procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor va fi închisă numai după ce s-a asigurat că posibilele efecte relevante ale diferitelor extinderi ale aeroportului au fost evaluate în mod adecvat și, în special, că Austria a luat măsurile necesare pentru a pune în practică constatările evaluării impactului, și anume după punerea în aplicare a eventualelor măsuri compensatorii care rezultă din EIM.

21. În observațiile lor, reclamanții au considerat că Comisia a susținut în continuare că raportul ex post privind impactul asupra mediului , care fusese prezentat, era acceptabil, chiar dacă nu corespundea nici măcar de la distanță unei evaluări ex post a impactului asupra mediului . Reclamanții au susținut că Comisia nu a luat în considerare toate argumentele care i-au fost prezentate și că a ignorat, de asemenea, referirile Ombudsmanului la deficiențele procedurii relevante.

22. Reclamanții au susținut că Comisia nu a luat în considerare faptul că, într-un raport privind aeroportul din Viena, Curtea de Conturi a Austriei a ajuns la următoarea concluzie în ceea ce privește evaluarea ex post a impactului asupra mediului efectuată în acest caz: „În ceea ce privește posibilitățile cetățenilor de a participa și posibilitățile de protecție juridică, această procedură nu îndeplinește standardul unei proceduri EIM”.

23. Reclamanții au susținut că Comisia a acționat în calitate de agent al sectorului aviației. Timp de patru ani, a permis Austriei să extindă ilegal aeroportul din Viena. Costurile investiției s-au ridicat în prezent la aproximativ 1,5 miliarde EUR. Toate lucrările relevante au fost efectuate fără o evaluare a impactului asupra mediului.

24. În opinia reclamanților, a existat o administrare defectuoasă evidentă.

25. După examinarea observațiilor de mai sus, Ombudsmanul a considerat că este necesar să consulte dosarul Comisiei.

26. Inspecția, care a fost efectuată în iunie 2011, a arătat că conceptul de evaluare ex post a impactului asupra mediului a fost prezentat Comisiei în martie 2008 și că autoritățile austriece au raportat Comisiei cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește evaluarea ex post a impactului asupra mediului în septembrie 2008, iunie 2009, noiembrie 2009 și iulie 2010.

27. Inspecția a arătat, de asemenea, că dosarul nu conținea nicio altă corespondență semnificativă între Comisie și autoritățile austriece în perioada în care a fost efectuată evaluarea ex post a impactului asupra mediului. În special, nimic nu sugerează că declarațiile pe care reclamanții le-au făcut în această perioadă au fost discutate în scris cu autoritățile austriece. Nici decizia Ombudsmanului din 2 decembrie 2009 privind plângerea 1532/2008/(WP)GG nu pare să fi dat naștere unei astfel de corespondențe.

28. În observațiile lor cu privire la raportul de inspecție, reclamanții au afirmat că inspecția a confirmat că argumentele lor fie nu au fost tratate deloc, fie nu au fost tratate în mod corespunzător.

29. La 25 iulie 2011, reclamanții au transmis Ombudsmanului răspunsul pe care doamna B., ministrul federal austriac al transporturilor, inovării și tehnologiei, l-a furnizat, la 8 iulie 2011, la o serie de întrebări care i-au fost adresate de membri ai parlamentului austriac. În acest răspuns, dna B. a confirmat că, având în vedere natura juridică a raportului de evaluare de mediu ex post, nu sunt disponibile căi de atac în temeiul legislației austriece în ceea ce privește acest raport.

Evaluarea Ombudsmanului care a condus la un proiect de recomandare

30. Ombudsmanul a observat că Comisia a reiterat faptul că va închide procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor numai după ce va fi convinsă că posibilele impacturi relevante ale diferitelor extinderi ale aeroporturilor au fost evaluate în mod adecvat și, în special, că Austria a luat măsurile necesare pentru a pune în practică constatările evaluării impactului. Această reasigurare a fost cea care a determinat Ombudsmanul să închidă prima sa anchetă cu privire la această chestiune în decembrie 2009.

31. Cu toate acestea, la momentul luării acestei decizii, evaluarea ex post a impactului asupra mediului efectuată de autoritățile austriece era în curs de desfășurare. Prin urmare, în această etapă, ar fi fost ușor pentru Comisie să intervină pe lângă autoritățile austriece pentru a aborda problemele pe care Ombudsmanul le-a ridicat în decizia sa din 2 decembrie 2009.

32. Cu toate acestea, inspecția dosarului Comisiei efectuată în iunie 2011 a arătat că Comisia nu a luat nicio măsură suplimentară, ci a așteptat pur și simplu ca raportul final să îi fie prezentat de autoritățile austriece.

33. Ombudsmanul a subliniat că unele dintre problemele pe care le-a ridicat se refereau la însăși fundamentarea evaluării ex post a impactului asupra mediului. În special, Ombudsmanul a subliniat că, având în vedere circumstanțele cazului, argumentul reclamanților potrivit căruia implicarea BMVIT a dat naștere unui conflict vădit de interese pare să fie bine fondat la prima vedere. În plus, Ombudsmanul a subliniat importanța articolului 10a din Directiva 85/337 și a subliniat că este departe de a fi sigur că cetățenii vor putea recurge la o cale de atac în temeiul dreptului austriac în ceea ce privește evaluarea ex post a impactului asupra mediului.

34. Prin urmare, Ombudsmanul a considerat că ar fi fost oportun ca Comisia să evalueze problemele pe care le-a ridicat în decizia sa privind plângerea 1532/2008. Acesta nu a înțeles de ce Comisia nu pare să fi luat nicio măsură în această privință. Este adevărat că, în decizia sa menționată, Ombudsmanul a declarat că are încredere că Comisia va ține seama în mod corespunzător de această decizie atunci când va adopta decizia finală cu privire la plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar. Cu toate acestea, având în vedere natura problemelor ridicate de Ombudsman, Comisia nu a putut interpreta acest lucru în sensul că ar trebui să amâne tratarea acestor probleme până la sfârșit.

35. Ombudsmanul a adăugat că, în ceea ce privește articolul 10a din Directiva 85/337, îndoielile cu privire la disponibilitatea căilor de atac în prezenta cauză, pe care Ombudsmanul le-a exprimat în decizia sa din 2 decembrie 2009, au fost între timp întărite de declarațiile menționate mai sus ale Curții de Conturi austriece și ale ministrului federal austriac al transporturilor, inovării și tehnologiei.

36. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul a considerat că afirmația reclamanților potrivit căreia Comisia nu și-a desfășurat în mod corespunzător procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei în ceea ce privește aeroportul din Viena a fost într-adevăr întemeiată.

37. Prin urmare, Ombudsmanul a adresat Comisiei următorul proiect de recomandare:

Comisia ar trebui să își corecteze abordarea în ceea ce privește tratarea plângerii reclamanților privind încălcarea dreptului comunitar referitoare la aeroportul din Viena, să remedieze deficiențele evidențiate de Ombudsman în decizia sa din 2 decembrie 2009 privind plângerea 1532/2008 și să își finalizeze evaluarea cât mai curând posibil.

Argumentele prezentate Ombudsmanului după proiectul său de recomandare

38. În avizul său detaliat privind proiectul de recomandare, Comisia a reamintit că, atunci când i s-a adus la cunoștință încălcarea, majoritatea proiectelor relevante de pe aeroportul din Viena fie fuseseră finalizate, fie se aflau în etapa finală de finalizare. Comisia și-a utilizat puterea discreționară pentru a se abține de la alte măsuri procedurale împotriva Austriei, cu condiția ca autoritățile austriece să efectueze o evaluare ex post a impactului asupra mediului al acestor proiecte. Considerentul principal a fost că impacturile care au avut eventual loc în timpul proiectelor relevante nu mai puteau face obiectul unor măsuri de remediere, dar că impacturile cauzate de utilizarea infrastructurii aeroportuare construite puteau fi identificate și abordate în continuare prin măsuri corective. Prin urmare, o evaluare ex post a impactului asupra mediului ar putea contribui la identificarea posibilelor acțiuni adecvate pentru a evita, a reduce la minimum sau a compensa astfel de impacturi semnificative probabile.

39. Comisia a susținut că proiectul de recomandare al Ombudsmanului ar putea fi interpretat ca o cerere de reluare a întregii proceduri de evaluare ex post a impactului asupra mediului. În opinia Comisiei, acest lucru nu ar fi fezabil și disproporționat. Comisia a susținut, de asemenea, că impactul cumulativ asupra mediului al proiectelor relevante a fost integrat în procedura obișnuită de evaluare a impactului asupra mediului pentru noua a treia pistă, care se desfășoară în prezent în deplină conformitate cu Directiva EIM, inclusiv cu articolul 10a.

40. Comisia a explicat că, între timp, a finalizat evaluarea raportului prezentat de autoritățile austriece și a solicitat acestora din urmă informații și clarificări suplimentare. În special, Comisia a solicitat autorităților austriece să confirme că publicul a fost informat în mod corespunzător și că rezultatele procedurii vor fi puse în mod oficial la dispoziția publicului. În acest context, Comisia a menționat că nu a considerat raportul final al BMVIT drept o decizie oficială privind rezultatele EIM ex post și măsurile compensatorii. Din motive de clarificare și ținând seama de observațiile Ombudsmanului, Comisia a solicitat, de asemenea, Austriei să explice dacă decizia autorităților cu privire la rezultatele EIM ex post, în special cu privire la măsurile compensatorii, ar putea face obiectul unei revizuiri juridice. În cele din urmă, Comisia a solicitat Austriei confirmarea faptului că autoritățile de mediu competente au fost implicate în procesul de evaluare ex post a impactului asupra mediului, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (1) din Directiva EIM pentru o evaluare ex ante a impactului asupra mediului, și a subliniat că raportul final nu a fost clar în această privință.

41. În răspunsul lor, autoritățile austriece au explicat că, în ceea ce privește posibilitățile de căi de atac în contextul EIM ex post, operatorul aeroportului din Viena s-a angajat să pună în aplicare toate măsurile identificate în cadrul procesului și că punerea în aplicare va fi monitorizată de BMVIT. În cazul în care măsurile de atenuare nu au fost puse în aplicare în mod corespunzător, autoritățile le-ar putea pune în aplicare în temeiul articolului 141 din Legea austriacă privind traficul aerian („Luftfahrtgesetz”). În plus, autoritățile austriece au făcut referire la acordul încheiat ca urmare a procesului de mediere desfășurat în contextul extinderii aeroportului. Măsurile de atenuare convenite în cadrul acestui proces ar putea fi puse în aplicare pe baza dreptului civil de către cetățenii care au aderat la acord. În cele din urmă, autoritățile austriece au indicat EIM pentru cea de a treia pistă proiectată a aeroportului din Viena, care ar ține seama, de asemenea, de efectele proiectelor care fac obiectul EIM ex post. Această procedură s-ar încheia cu o decizie care ar putea fi revizuită din punct de vedere juridic în conformitate cu cerințele articolului 10a din Directiva 85/337.

42. Comisia a declarat că a reevaluat cu atenție decizia Ombudsmanului din 2 decembrie 2009 în lumina raportului final privind evaluarea ex post a impactului asupra mediului prezentat de autoritățile austriece și a informațiilor suplimentare furnizate de acestea.

43. Comisia a recunoscut că formularea utilizată de autoritățile austriece pentru procedura convenită cu Comisia – „raport EIM ex post” în loc de „evaluare EIM ex post” – ar fi putut, într-adevăr, să inducă în eroare inițial. Cu toate acestea, Comisia a subliniat că înțelegerea comună a fost că exercițiul efectuat a acoperit un proces de evaluare ex post („Umweltprüfung ex post”) și nu s-a limitat la simpla elaborare a unui raport de evaluare.

44. În ceea ce privește implicarea BMVIT în procedura EIM ex post, în calitate de autoritate care a autorizat unele dintre proiectele în cauză, Comisia a considerat că ministerul, în calitate de organism administrativ, acționează pe baza principiului legalității și a statului de drept. Simplul fapt că BMVIT a eliberat unele dintre autorizațiile referitoare la aeroportul din Viena nu ar putea, în opinia sa, să justifice invocarea unui conflict de interese vădit.

45. În ceea ce privește aplicabilitatea articolului 10a din Directiva 85/337, Comisia a indicat că a analizat din nou problema și a rămas convinsă că nu există niciun temei juridic în dreptul Uniunii care ar fi putut obliga autoritățile austriece să aplice această dispoziție atunci când negociază conceptul de EEM ex post, care urmărea să simuleze, pe cât posibil, o EEM ex ante. Prin urmare, aplicarea articolului 10a ar fi putut fi luată în considerare și, în cele din urmă, necesară numai dacă dispoziția respectivă ar fi fost aplicabilă în cazul unei EIM ex ante pentru lucrările de extindere în cauză. Cu toate acestea, articolul 10a a fost introdus prin Directiva 2003/35/CE, care urmează să fie pusă în aplicare până la 25 iunie 2005. Potrivit informațiilor furnizate în conceptul de evaluare ex post a impactului asupra mediului, cererile pentru proiectele relevante au fost depuse la autoritățile austriece înainte de această dată, majoritatea fiind chiar finalizate până în iunie 2005. Cu toate acestea, Comisia a considerat că această deficiență ar putea fi remediată prin EIM în curs pentru noua a treia pistă de pe aeroportul din Viena. Această nouă evaluare a trebuit să țină seama de efectele cumulative ale clădirilor și instalațiilor deja existente, inclusiv ale celor care fac obiectul evaluării ex post a impactului asupra mediului. Pentru această evaluare periodică a impactului asupra mediului, articolul 10a s-a aplicat pe deplin.

46. Comisia a adăugat că nu a abordat din nou autoritățile austriece cu privire la aceste aspecte înainte de a primi raportul final privind evaluarea ex post a impactului asupra mediului, deoarece și-a comunicat deja opiniile cu privire la aceste chestiuni, în principal juridice, în contextul anchetei Ombudsmanului privind plângerea 1532/2008/(WP)GG. Prin urmare, Comisia a considerat că este rezonabil să efectueze o evaluare finală a aspectelor relevante numai după analizarea raportului final, ținând seama de observațiile din decizia Ombudsmanului.

47. Comisia a concluzionat afirmând că este de părere că, astfel cum reiese din clarificările furnizate mai sus, abordarea sa în ceea ce privește acest caz a fost corectă.

48. După cum s-a menționat mai sus, reclamanții nu au prezentat observații de fond cu privire la avizul detaliat al Comisiei.

Evaluarea Ombudsmanului în urma proiectului său de recomandare

49. Ombudsmanul consideră că este util să reamintească faptul că, în decizia sa privind plângerea 1532/2008/(WP)GG, a recunoscut că, în circumstanțele cazului, decizia Comisiei de a solicita Austriei să efectueze o EIM ex post care să evalueze în mod obiectiv impactul proiectului asupra mediului în conformitate cu criteriile stabilite în Directiva 85/337 și să permită să se stabilească pe bază științifică dacă trebuie luate măsuri compensatorii a fost atât adecvată, cât și rezonabilă în principiu. Prin urmare, ceea ce trebuie examinat în acest caz este dacă Comisia s-a asigurat că această evaluare ex post a impactului asupra mediului a fost într-adevăr efectuată în mod corespunzător.

50. În acest context, Ombudsmanul reamintește, de asemenea, că îndoielile pe care le-a exprimat în această privință atât în decizia sa privind plângerea 1532/2008/(WP)GG, cât și în proiectul său de recomandare în cazul de față s-au axat în special pe două aspecte, și anume (i) aplicabilitatea articolului 10a din Directiva 85/337 și (ii) conflictul de interese în care s-a aflat autoritatea care a efectuat evaluarea ex post a impactului asupra mediului.

51. Ombudsmanul regretă că trebuie să concluzioneze că avizul detaliat al Comisiei nu a înlăturat aceste îndoieli.

52. În ceea ce privește primul dintre aspectele de mai sus, Comisia a susținut că articolul 10a din Directiva 85/337 nu ar fi fost aplicabil ratione temporis dacă lucrările relevante ar fi fost supuse unei EEM înainte de a fi fost realizate. Ombudsmanul consideră că acest argument este plauzibil.

53. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu este convins de argumentul suplimentar al Comisiei potrivit căruia articolul 10a din Directiva 85/337 nu ar putea fi, așadar, aplicabil nici evaluării ex post a impactului asupra mediului, întrucât aceasta din urmă trebuia să semene cât mai mult posibil cu o evaluare ex ante a impactului asupra mediului. Dispoziția relevantă nu se referă la evaluarea care trebuie efectuată, ci la căile de atac care trebuie puse la dispoziția cetățenilor în acest sens. În opinia Ombudsmanului, nu există niciun motiv imperios pentru care această dispoziție să nu fie aplicabilă unei evaluări ex post a impactului asupra mediului precum cea efectuată în cazul de față. Autoritățile statului membru în cauză au fost cele care au omis să efectueze o evaluare a impactului asupra mediului atunci când aceasta ar fi trebuit să fie efectuată. Având în vedere că legislația a evoluat de atunci, ar fi corect să se considere că aceste modificări trebuie luate în considerare, în interesul cetățenilor în cauză, atunci când se efectuează o evaluare ex post a impactului asupra mediului.

54. În plus, Ombudsmanul nu poate decât să constate că această poziție pare să fi fost împărtășită inițial de Comisie. Formularea utilizată în avizul detaliat, potrivit căreia Comisia „a rămas convinsă” că articolul 10a nu era aplicabil în cazul de față, sugerează o continuitate a abordării care pur și simplu nu exista. În cursul anchetei sale privind plângerea 1532/2008/(WP)GG, Ombudsmanul a solicitat în mod expres Comisiei să își exprime opiniile cu privire la această chestiune. În răspunsul său, Comisia a afirmat că „consideră că aspectele care fac obiectul «EIM ex post» pot face obiectul controlului juridic, astfel cum se menționează la articolul 10a din directivă”. Atunci când Ombudsmanul a solicitat Comisiei explicații suplimentare cu privire la această chestiune, acesta a adăugat că articolul 10a din Directiva EIM "ar putea fi interpretat, chiar și în cadrul unei evaluări ex post a impactului asupra mediului, ca oferind acces la justiție în legătură cu decizia administrativă privind posibile acțiuni ulterioare ca urmare a constatărilor evaluării ex post a impactului asupra mediului."[3] [90]

55. În opinia sa cu privire la prezentul motiv, în care reclamanții au pus un accent deosebit pe problema aplicabilității articolului 10a din Directiva 85/337, Comisia nu a abordat deloc această problemă. Ombudsmanul observă că numai în avizul său detaliat privind proiectul de recomandare Comisia a susținut, pentru prima dată, că dispoziția menționată nu era aplicabilă în cazul de față. Prin urmare, Comisia pare să fi invocat un argument complet nou, la aproape trei ani și jumătate după ce s-a confruntat pentru prima dată cu această chestiune de către Ombudsman.

56. În opinia Ombudsmanului, o comparație a observațiilor Comisiei sugerează că aceasta fie nu a considerat necesar să examineze în detaliu dacă articolul 10a din Directiva 85/337 era sau nu aplicabil EIM ex post, fie a făcut declarații care erau obligate să îi determine pe reclamanți și pe Ombudsman să creadă că dispoziția menționată era aplicabilă, chiar dacă Comisia a considerat că nu era aplicabilă. Ombudsmanul consideră că oricare dintre aceste interpretări posibile ar evidenția o încălcare gravă a principiilor bunei administrări. Prin urmare, petiționarul consideră că Parlamentul ar trebui să aibă posibilitatea de a examina chestiunea.

57. În avizul său detaliat, Comisia a sugerat că faptul că măsurile corective prevăzute la articolul 10a nu erau disponibile în ceea ce privește evaluarea ex post a impactului asupra mediului ar putea fi remediat prin evaluarea în curs a impactului asupra mediului pentru noua a treia pistă de pe aeroportul din Viena [4]. Ombudsmanul nu înțelege modul în care o evaluare a impactului asupra mediului pentru un anumit proiect nou ar putea remedia deficiențele unei evaluări a impactului asupra mediului referitoare la un alt proiect. De fapt, evaluarea impactului asupra mediului pentru noua pistă de pe aeroportul din Viena este menită să evalueze impactul acestui nou proiect, și nu cel al proiectelor anterioare.

58. În ceea ce privește cel de al doilea aspect menționat la punctul 50 de mai sus, Ombudsmanul nu poate decât să își reitereze opinia potrivit căreia o autoritate care, în lipsa unei EEM necesare, a acordat autorizații pentru efectuarea lucrărilor, se va afla în mod necesar într-un conflict de interese dacă i se va solicita ulterior să efectueze o EEM ex post.

59. În avizul său detaliat, Comisia a susținut, în esență, în ceea ce privește acest aspect, că ministerul în cauză acționa în temeiul principiului legalității și al statului de drept. Ombudsmanul consideră că este util să reamintească faptul că ministerul menționat a acordat unele dintre autorizațiile pentru lucrările care urmau să fie efectuate, chiar dacă EIM necesară nu fusese efectuată. Prin urmare, argumentul Comisiei nu este, în mod evident, convingător.

60. Prin urmare, Ombudsmanul este condus la concluzia că, în mod evident, Comisia nu a reușit să abordeze în mod corespunzător argumentul reclamanților potrivit căruia ministerul în cauză s-a aflat într-un conflict vădit de interese în cazul de față. Având în vedere importanța acestei chestiuni, Ombudsmanul consideră că și Parlamentul ar trebui să fie sesizat cu privire la această chestiune.

B. Recomandarea Ombudsmanului

Prin urmare, Ombudsmanul adresează Comisiei următoarea recomandare:

Comisia ar trebui să își reconsidere abordarea în ceea ce privește tratarea plângerii reclamanților privind încălcarea dreptului comunitar referitoare la aeroportul din Viena și să abordeze deficiențele evidențiate de Ombudsman. Aceasta înseamnă că acțiunile ulterioare ale Comisiei în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor ar trebui să țină seama de obligația autorităților naționale de a se asigura că (i) reclamanții au acces la o cale de atac și (ii) se iau măsuri pentru a soluționa un conflict vădit de interese în aplicarea Directivei 85/337.

Parlamentul European ar putea lua în considerare adoptarea unei rezoluții în consecință.

 

P. Nikiforos Diamandouros

Adoptată la Strasbourg, la 14 mai 2012.

---

[1] Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (94/262/CECO, CE, Euratom), JO 1994 L 113, p. 15; modificată ultima dată prin Decizia Parlamentului European din 18 iunie 2008 (JO 2008, L 189, p. 25).

[2] JO L 175, p. 40. Această directivă a fost modificată prin Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 (JO L 156, p. 17) și prin Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 (JO L 140, p. 114).

[3] A se vedea punctul 90 din decizia Ombudsmanului privind plângerea 1532/2008/(WP)GG.

[4] Este interesant de observat că, în acest context, Comisia se referă la o „deficiență”. Formularea utilizată de Comisie ar putea indica faptul că însăși Comisia are îndoieli cu privire la înțelepciunea poziției sale potrivit căreia articolul 10a din Directiva 85/337 nu era aplicabil EEM ex post.