Cazul se referea la refuzul Comisiei Europene de a acorda acces parțial sau mai larg la două documente legate de un proiect finanțat în parteneriat cu UNICEF. Pentru a refuza accesul, Comisia s-a întemeiat pe cinci excepții prevăzute de legislația Uniunii privind accesul la documente, și anume necesitatea de a proteja interesul public în ceea ce privește relațiile internaționale și politica financiară, monetară sau economică a Uniunii sau a unui stat membru, precum și protecția procesului său decizional, interesul comercial al unui terț și viața privată și integritatea persoanelor fizice, inclusiv a datelor lor cu caracter personal.

Pe baza examinării documentelor în litigiu, Ombudsmanul nu a fost convins de argumentele Comisiei potrivit cărora divulgarea parțială sau mai largă ar aduce (grav) atingere protecției intereselor invocate. Ombudsmanul a prezentat o propunere de soluție, solicitând Comisiei să își reconsidere poziția cu privire la cerere, în vederea acordării unui acces cât mai larg posibil la documentele în litigiu. De asemenea, aceasta a reamintit Comisiei obligația sa de a lua decizii într-un termen rezonabil și de a-și motiva deciziile.

Comisia a acceptat propunerea de soluție a Ombudsmanului și a oferit reclamantului un acces parțial și mai larg la documente. Ombudsmanul a salutat răspunsul pozitiv al Comisiei la propunerea sa de soluție, care a soluționat plângerea.  

Cazul a vizat gestionarea de către Comisia Europeană a unei plângeri privind încălcarea dreptului comunitar referitoare la decizia Cehiei de a fuziona Autoritatea pentru Căi Ferate cu Autoritatea pentru Concurență. Principala preocupare a fost că este posibil ca fuziunea să fi încălcat legislația UE și că este posibil ca Cehia să nu fi asigurat o supraveghere independentă și eficace a sectorului feroviar.

Ombudsmanul a constatat că Comisia nu a furnizat reclamantului o motivare adecvată pentru constatarea sa potrivit căreia Cehia nu a încălcat legislația UE. După examinarea explicațiilor furnizate de Comisie în cursul anchetei, Ombudsmanul a concluzionat că Comisia a investigat cu atenție chestiunea și că decizia sa de a închide cazul s-a bazat pe motive întemeiate.

Ombudsmanul a închis ancheta, constatând că nu există un caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește evaluarea de către Comisie a plângerii privind încălcarea dreptului comunitar. Având în vedere că, în cursul anchetei, Comisia a furnizat o motivare detaliată, acest aspect al cauzei a fost soluționat. Ombudsmanul a sugerat Comisiei să furnizeze întotdeauna reclamanților o motivare adecvată atunci când intenționează să închidă o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.

Cazul a vizat o procedură de ofertare organizată de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) privind furnizarea de echipamente vestimentare pentru agenții Frontex. Reclamantul, o societate care a participat, de asemenea, la procedura de licitație, și-a exprimat îngrijorarea față de Frontex cu privire la atribuirea contractului societății câștigătoare. Mai precis, reclamantul a susținut că Frontex ar fi trebuit să respingă oferta câștigătoare din cauza presupuselor dificultăți financiare ale ofertantului și a deficiențelor sale în punerea în aplicare a unui alt contract, precum și din cauza faptului că oferta pe care a prezentat-o a fost, în opinia reclamantului, anormal de scăzută.

Ombudsmanul a constatat că Frontex a efectuat în mod corect verificarea eligibilității ofertantului câștigător, în conformitate cu normele aplicabile. În plus, ea a constatat că evaluarea Frontex potrivit căreia oferta câștigătoare nu a fost anormal de scăzută a fost rezonabilă și în conformitate cu normele aplicabile.

Ombudsmanul a închis ancheta, constatând că nu a existat un caz de administrare defectuoasă.

Cazul a vizat gestionarea de către Banca Centrală Europeană (BCE) a aspectelor procedurale legate de un raport privind avertizorii de integritate pe care reclamantul [1] l-a prezentat în 2022. Raportul avertizorului se referea la o presupusă relație de familie între un agent de recrutare și persoana care a fost angajată.

Reclamantul s-a confruntat cu un comportament al presupușilor autori ai infracțiunii care, în opinia sa, constituia un comportament necorespunzător (inclusiv hărțuire). Reclamantul a solicitat o anchetă administrativă conexă.

BCE a decis să evalueze raportul avertizorilor împreună cu problema presupusului comportament necorespunzător. De asemenea, Comisia a informat reclamantul că elementele de probă prezentate nu justifică deschiderea unei anchete administrative. Reclamantul a contestat ambele aspecte printr-o plângere administrativă, pe care BCE a declarat-o inadmisibilă din cauza lipsei de interes individual (tratarea în comun a celor două aspecte) sau din cauza lipsei oricărei decizii atacabile (nedeschiderea unei anchete administrative).

Reclamantul s-a adresat Ombudsmanului, contestând decizia de inadmisibilitate a BCE. În cursul anchetei Ombudsmanului, reclamantul a solicitat, de asemenea, Ombudsmanului să analizeze mai îndeaproape modul în care sunt tratate rapoartele avertizorilor de integritate și plângerile la BCE.

Ombudsmanul a constatat că motivele prezentate de BCE pentru declararea plângerii administrative a reclamantului ca fiind inadmisibilă nu au fost convingătoare.

Ombudsmanul a remarcat, de asemenea, că, în cursul anchetei sale, au avut loc evoluții semnificative în această privință și că anchetele interne la nivel înalt conexe sunt încă în curs de desfășurare. În plus, BCE a finalizat o revizuire din proprie inițiativă a cadrului său de raportare, investigare și disciplină. În aceste circumstanțe, Ombudsmanul a concluzionat că, la momentul respectiv, nu erau justificate alte anchete și a închis ancheta.

 

[1] Din motive de anonimat, inclusiv în ceea ce privește genul reclamantului, textul se referă la reclamant ca fiind „ei”/„lor”/„ei”.

 

Cazul a vizat modul în care Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) a tratat cererile de reexaminare formulate de un candidat care a fost respins în cadrul a două proceduri de selecție. Printre altele, reclamantul a susținut că EPSO nu a răspuns în mod adecvat preocupărilor sale și a pus sub semnul întrebării dacă a examinat în mod adecvat performanța sa.

După ce Ombudsmanul a deschis ancheta, EPSO a furnizat reclamantului răspunsuri suplimentare. Ombudsmanul a constatat că există neconcordanțe între acestea și răspunsurile pe care le-a primit inițial și că nu este clar dacă EPSO și-a revizuit efectiv deciziile inițiale. În cursul anchetei, EPSO a furnizat clarificări suplimentare pentru a explica acest lucru.

Ombudsmanul a închis cazul, constatând că nu sunt justificate anchete suplimentare, întrucât EPSO a furnizat, în cele din urmă, explicații rezonabile cu privire la modul în care a tratat cererile de reexaminare ale reclamantului. Cu toate acestea, ancheta a evidențiat probleme legate de răspunsurile standard ale EPSO la cererile de reexaminare. Pentru a aborda aceste aspecte, Ombudsmanul a adresat EPSO o sugestie de îmbunătățire, solicitându-i să se asigure că, în viitor, candidații care au depus o cerere de reexaminare primesc un răspuns clar, exact și complet care să îi informeze dacă a avut loc o reexaminare și cu privire la motivele deciziei EPSO.