[Fabricat în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European (1)]

INQUIRY

Motivele anchetei

În conformitate cu articolul 195 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Ombudsmanul European este împuternicit să desfășoare anchete din proprie inițiativă cu privire la posibile cazuri de administrare defectuoasă în activitățile instituțiilor și organismelor comunitare. În temeiul acestei dispoziții, la 31 octombrie 2003, am deschis o anchetă privind procedurile interne de soluționare a litigiilor aflate la dispoziția experților naționali detașați pe lângă Comisie. Motivele anchetei sunt următoarele.

Proceduri interne de soluționare a litigiilor și plângeri adresate Ombudsmanului European

Articolele 2.4 și 2.8 din Statutul Ombudsmanului prevăd că o plângere adresată Ombudsmanului trebuie să fie precedată de demersuri administrative adecvate și că nu se poate adresa Ombudsmanului nicio plângere referitoare la relațiile de muncă dintre instituțiile și organele comunitare și funcționarii și ceilalți agenți ai acestora, cu excepția cazului în care toate posibilitățile de depunere a cererilor și plângerilor administrative interne, în special procedurile menționate la articolul 90 alineatele (1) și (2) din Statutul funcționarilor, au fost epuizate de către persoana în cauză, iar termenele de răspuns din partea autorității astfel sesizate au expirat.

Scopul acestor dispoziții este de a oferi instituției sau organismului comunitar în cauză posibilitatea de a soluționa el însuși problemele, înainte de implicarea Ombudsmanului European.

Experți naționali detașați

Experții naționali detașați sunt funcționari publici naționali sau internaționali sau persoane angajate în sectorul privat care lucrează temporar pentru instituțiile europene. În conformitate cu normele aplicabile experților naționali detașați, adoptate de Comisie (2), aceștia rămân în serviciul angajatorului lor pe toată durata detașării și continuă să fie remunerați de angajatorul respectiv. Cu toate acestea, ei primesc de la Comisie indemnizații care le acoperă cheltuielile de expatriere.

Doi experți naționali detașați au depus o plângere la Ombudsmanul European (plângerea 495/2003/ELB). Pentru a verifica dacă plângerea îndeplinea condițiile de admisibilitate prevăzute de Statutul Ombudsmanului, Ombudsmanul a examinat normele aplicabile experților naționali detașați, dar nu a descoperit nicio dispoziție referitoare la soluționarea eventualelor litigii. Prin urmare, nu s-a pus problema dacă utilizarea unei astfel de proceduri ar putea constitui o „abordare administrativă adecvată” în sensul articolului 2.4 din Statutul Ombudsmanului.

Ombudsmanul a examinat, de asemenea, posibila relevanță a articolului 90 din Statutul funcționarilor. Ombudsmanul reamintește că, în ceea ce privește funcționarii și ceilalți agenți ai Comunităților Europene, articolul 90 din Statutul funcționarilor prevede că orice persoană căreia i se aplică Statutul funcționarilor poate solicita autorității împuternicite să facă numiri să ia o decizie în privința sa. Acesta prevede, de asemenea, că orice persoană căreia i se aplică prezentul statut poate înainta autorității împuternicite să facă numiri o reclamație împotriva unui act care o lezează. Concluzia preliminară a Ombudsmanului a fost că articolul 90 nu se aplică experților naționali detașați.

Prin urmare, Ombudsmanul a deschis o anchetă și a informat Comisia cu privire la plângere și la concluzia sa preliminară referitoare la articolul 90. În avizul său privind plângerea, Comisia nu a prezentat observații cu privire la concluzia preliminară și nici nu a informat Ombudsmanul cu privire la orice altă procedură pe care reclamanții ar fi putut să o invoce în legătură cu aspectele pe care le-au reclamat Ombudsmanului.

Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul nu are cunoștință de existența unei proceduri interne pentru soluționarea eventualelor litigii dintre experții naționali detașați și Comisie.

Valoarea potențială a unei proceduri interne de soluționare a litigiilor

Experiența ombudsmanilor din statele membre și, în general, faptul că o procedură internă eficace de soluționare a litigiilor permite unui organism public să soluționeze el însuși o mare parte din probleme, fie prin luarea de măsuri de remediere, dacă este necesar, fie prin explicarea poziției sale reclamantului.

În cazul experților naționali detașați, o astfel de procedură ar putea aduce beneficii experților înșiși prin:

• furnizarea unui mijloc rapid, ușor și eficient din punctul de vedere al costurilor de soluționare a dificultăților și de obținere a unor reparații atunci când este necesar;
• promovarea unui sentiment mai puternic de incluziune;
• promovarea unui sentiment de emancipare; și
• asigurarea persoanelor că plângerile lor sunt luate în serios și că sunt tratate în mod corespunzător, echitabil și imparțial.

Comisia ar beneficia, de asemenea, de o procedură care ar putea:

• să servească drept mijloc rapid și eficient de soluționare a dificultăților;
• promovarea bunelor relații și comunicări interne;
• să încurajeze o atitudine pozitivă față de administrație; și
• evidențierea deficiențelor și a domeniilor care ar putea fi îmbunătățite.

Informațiile solicitate în cadrul anchetei din proprie inițiativă

Prin urmare, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să îl informeze cu privire la:

- dacă a primit plângeri din partea experților naționali detașați cu privire la aspecte legate de detașarea acestora și modul în care sunt tratate aceste plângeri;

- dacă ar fi dispusă să introducă, în normele aplicabile experților naționali detașați, o dispoziție adecvată pentru soluționarea eventualelor litigii.

Ancheta Ombudsmanului privind plângerea 495/2003/ELB continuă separat.

Avizul Comisiei

Avizul Comisiei poate fi rezumat după cum urmează:

Articolul 90 din Statutul funcționarilor prevede că orice persoană căreia i se aplică Statutul funcționarilor poate solicita autorității împuternicite să facă numiri să ia o decizie cu privire la aceasta. Acesta prevede, de asemenea, că orice persoană căreia i se aplică prezentul statut poate înainta autorității împuternicite să facă numiri o reclamație împotriva unui act care o lezează. După cum a concluzionat deja Ombudsmanul, articolul 90 din Statutul funcționarilor nu se aplică experților naționali detașați, deoarece Statutul funcționarilor nu le este aplicabil, iar indemnizațiile pe care le primesc nu se bazează pe Statutul funcționarilor.

Decizia Comisiei din 30 aprilie 2002 [C(2002)1559], modificată prin Decizia Comisiei din 31 ianuarie 2003 [C(2003)406], stabilește normele aplicabile experților naționali detașați pe lângă Comisie.

Articolul 1 alineatul (2) din decizia menționată anterior prevede că experții naționali detașați pe lângă Comisie rămân în serviciul angajatorului lor pe toată durata detașării și trebuie să fie remunerați în continuare de angajatorul respectiv. În consecință, nu există niciun raport de muncă statutar sau de altă natură între Comisie și experții naționali detașați. Cu toate acestea, decizia Comisiei stabilește drepturile și obligațiile experților naționali detașați, inclusiv dreptul de a primi anumite indemnizații.

În ceea ce privește prima întrebare a Ombudsmanului:

Comisia primește plângeri și anchete din partea experților naționali detașați cu privire la aspecte legate de detașarea acestora. Serviciile Comisiei au urmat modalități informale de soluționare a eventualelor litigii și de răspuns la anchete pentru a evita amplificarea și agravarea eventualelor litigii.

Comisia se asigură că experții naționali detașați au acces la:

1) ierarhia serviciului la care sunt detașați;

2) serviciul din cadrul Direcției Generale Personal și Administrație (DG ADMIN) responsabil de experții naționali detașați. Serviciul gestionează toți experții naționali detașați pe lângă serviciile Comisiei și se ocupă de problemele generale cu care se confruntă experții naționali detașați.

În plus, Comisia a stabilit o bună relație cu CLENAD, care este asociația reprezentativă a experților naționali detașați. CLENAD are reuniuni periodice cu serviciile competente ale Comisiei, în cadrul cărora se ridică întrebări și se examinează problemele.

Atunci când este necesar, serviciul responsabil al DG ADMIN contactează alte departamente ale Comisiei pentru a găsi o soluție la problemele întâmpinate.

Având în vedere aceste diferite canale de comunicare și caracterul informal al mecanismelor de soluționare a eventualelor litigii, nu există nicio evidență a numărului de plângeri.

În ceea ce privește domeniul de aplicare, etapele și căile de soluționare a litigiilor, situația juridică nu este, în prezent, pe deplin clară, cu atât mai mult cu cât decizia Comisiei din 30 aprilie 2002 menționată mai sus nu prevede o procedură de depunere a plângerilor.

În ceea ce privește a doua întrebare a Ombudsmanului:

Comisia consideră că acționează cu respectarea deplină a deciziei existente a Comisiei aplicabile experților naționali detașați pe lângă Comisie.

Cu toate acestea, având în vedere argumentele prezentate de Ombudsman, Comisia este pregătită să introducă, în contextul următoarei revizuiri substanțiale a prezentei decizii, o dispoziție adecvată pentru soluționarea eventualelor litigii. Având în vedere articolele 2.4 și 2.8 din statutul Ombudsmanului, o astfel de dispoziție ar trebui, de asemenea, să împiedice plângerile care ajung la Ombudsman înainte de epuizarea tuturor posibilităților de soluționare a problemei prin mijloace administrative interne.

DECIZIA

1 Procedura de depunere a plângerilor pentru experții naționali detașați

1.1 Experții naționali detașați sunt funcționari publici naționali sau internaționali sau persoane angajate în sectorul privat, care lucrează temporar pentru instituțiile europene. Potrivit normelor adoptate de Comisie printr‐o decizie din 30 aprilie 2002(3), experții naționali detașați rămân în serviciul angajatorului lor pe toată durata detașării și continuă să fie remunerați de acesta din urmă. Cu toate acestea, ei primesc de la Comisie indemnizații care le acoperă cheltuielile de expatriere.

În cursul unei anchete privind o plângere depusă de doi experți naționali detașați (plângerea 495/2003/ELB), Ombudsmanul a examinat normele aplicabile, dar nu a descoperit nicio dispoziție în acestea privind soluționarea eventualelor litigii. Prin urmare, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să îl informeze cu privire la:

- dacă a primit plângeri din partea experților naționali detașați cu privire la aspecte legate de detașarea acestora și modul în care au fost tratate aceste plângeri;

- dacă ar fi dispusă să introducă, în normele aplicabile experților naționali detașați, o dispoziție adecvată pentru soluționarea eventualelor litigii.

1.2 Comisia confirmă că articolul 90 din Statutul funcționarilor nu se aplică experților naționali detașați, deoarece Statutul funcționarilor nu li se aplică acestora, iar indemnizațiile pe care le primesc nu se bazează pe Statutul funcționarilor.

Potrivit Comisiei, serviciile sale au urmat modalități informale de soluționare a eventualelor litigii și de răspuns la anchete pentru a evita amplificarea și agravarea eventualelor litigii.

Comisia recunoaște că, în ceea ce privește domeniul de aplicare, etapele și căile de soluționare a litigiilor, situația juridică nu este, în prezent, pe deplin clară, cu atât mai mult cu cât Decizia Comisiei din 30 aprilie 2002 nu prevede o procedură de depunere a plângerilor.

Comisia declară că este pregătită să introducă, în contextul următoarei revizuiri substanțiale a deciziei menționate anterior, o dispoziție adecvată pentru soluționarea eventualelor litigii.

1.3 Ombudsmanul ia notă de faptul că Comisia recunoaște că situația juridică în ceea ce privește domeniul de aplicare, etapele și căile de soluționare a litigiilor nu este pe deplin clară. Ombudsmanul subliniază că o astfel de lipsă de claritate ar putea îngreuna asigurarea aplicării depline și corecte a dreptului la bună administrare, astfel cum se prevede la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale, în cazul experților naționali detașați. În acest context, Ombudsmanul subliniază, de asemenea, că disponibilitatea unei proceduri clare stabilite prin lege ar trebui să completeze, nu să înlocuiască, modalitățile informale de soluționare a posibilelor litigii și de răspuns la anchete, pentru a evita amplificarea și agravarea potențialelor litigii.

1.4 Ombudsmanul observă, de asemenea, că însăși Comisia are în vedere măsuri corective și că este pregătită să introducă, în contextul următoarei revizuiri substanțiale a deciziei sale din 30 aprilie 2002, o dispoziție adecvată pentru soluționarea eventualelor litigii.

1.5 Ombudsmanul salută atitudinea pozitivă a Comisiei în această privință, dar constată că Comisia nu a stabilit un calendar precis de acțiune. Ombudsmanul reamintește că, în conformitate cu articolul 17 din Codul bunei conduite administrative, nerespectarea unui termen rezonabil reprezintă o formă de administrare defectuoasă. În aceste condiții, Ombudsmanul consideră că există motive pentru a adresa Comisiei un proiect de recomandare prin care aceasta ar trebui să adopte o procedură de tratare a plângerilor pentru soluționarea eventualelor litigii dintre experții naționali detașați și Comisie.

2 Concluzie

2.1 Din motivele expuse mai sus, Ombudsmanul adresează Comisiei următorul proiect de recomandare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului.

Proiectul de recomandare

Comisia ar trebui să adopte o procedură de depunere a plângerilor pentru soluționarea eventualelor litigii dintre experții naționali detașați și Comisie.

Comisia va fi informată cu privire la acest proiect de recomandare. În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului, Comisia trimite un aviz detaliat până la 30 septembrie 2004. Avizul detaliat ar putea consta în acceptarea deciziei Ombudsmanului și o descriere a măsurilor luate pentru punerea în aplicare a proiectului de recomandare.

Strasbourg, 24 mai 2004

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Decizia 94/262 a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, JO L 113/15, 1994.

(2) Decizia Comisiei din 30 aprilie 2002 [C(2002)1559], modificată prin Decizia Comisiei din 31 ianuarie 2003 [C(2003)406].

(3) Decizia Comisiei din 30 aprilie 2002 [C(2002)1559], modificată prin Decizia Comisiei din 31 ianuarie 2003 [C(2003)406].