FOR PREVIEWING & TESTING PURPOSES ONLY.
This notification will disappear once the page will be published.
This link is available for less than 30 minutes.
  • Ușor de citit
  • Dimensiune text

Aveți o plângere împotriva unei instituții sau unui organism al UE?

Limba actuală: 
  • Română
Limba sursă: 
limbi disponibile: 
Traducerea acestei pagini a fost generată prin traducere automată.
Traducerile automate pot conține erori care pot reduce claritatea și exactitatea; Ombudsmanul nu își asumă răspunderea pentru eventuale discrepanțe. Pentru cele mai fiabile informații și securitate juridică, vă rugăm să consultați versiunea sursă din engleză, linkul de mai sus.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați politica noastră lingvistică și de traducere.

Proiect de recomandare a Ombudsmanului European în ancheta sa privind plângerea 2591/2010/GG împotriva Comisiei Europene

Realizat în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European [1]

Contextul plângerii

Plângerea 1140/2008/WP

1. La 21 aprilie 2008, Ombudsmanul a primit o plângere împotriva Comisiei Europene (plângerea 1140/2008/WP). Această plângere se referea la modul în care Comisia trata o plângere întemeiată pe o încălcare a dreptului Uniunii de către Austria (plângerea de constatare a neîndeplinirii obligațiilor 2006/4959). Plângerea adresată Ombudsmanului a fost depusă de un avocat austriac care a subliniat că acționează în numele a 27 de inițiative cetățenești care luptă împotriva consecințelor negative ale extinderii aeroportului din Viena (denumiți în continuare „reclamanții”).

2. Începând din 1999, infrastructura aeroportului din Viena a fost îmbunătățită și extinsă printr-o serie de proiecte imobiliare, care au fost autorizate de autoritățile austriece. Atunci când i s-a atras atenția asupra acestor lucrări, Comisia a ajuns la concluzia că o evaluare a impactului asupra mediului ("EIM") ar fi trebuit să fie efectuată în temeiul Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului [2]. Comisia a considerat că obiectivul Directivei 85/337 nu putea fi atins în cazul în care autorizația de dezvoltare fusese acordată fără efectuarea unei EIM și în cazul în care, precum în cazul de față, proiectele fuseseră deja realizate sau construcția era aproape finalizată. În aceste circumstanțe, Comisia a convenit, în cadrul negocierilor cu Austria, să se abțină de la continuarea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în timp ce, la rândul său, Austria va elabora o „EIM ex post”, simulând în cel mai bun mod posibil o EIM ex ante și permițând o evaluare completă a impactului proiectelor relevante asupra mediului.

3. Reclamanții au susținut că Comisia a încălcat standardele minime ale statului de drept prin abaterea de la procedurile standard de constatare a neîndeplinirii obligațiilor într-un mod care a avantajat puternic o parte și a dezavantajat cealaltă parte. Aceștia au criticat faptul că Comisia a inclus Flughafen Wien AG (societatea care administrează aeroportul din Viena) ca parte de facto în negocierile sale, în timp ce aceasta le-a negat un statut similar. Reclamanții au remarcat că nu s-au opus în mod categoric abordării adoptate de Comisie, dar au susținut că punerea sa în aplicare a arătat că aceasta urmărea să servească interesele Flughafen Wien AG și ale guvernului austriac și să îi ajute să își soluționeze încălcarea în cel mai simplu mod posibil. Potrivit reclamanților, comportamentul Comisiei nu a fost în conformitate cu Directiva 85/337 și cu hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene ("Curtea de Justiție") în cauza C-2/07 [3].

4. Reclamanții au susținut că Comisia ar trebui fie să se asigure că a fost efectuată o EIM ex post adecvată, care, în orice caz, trebuia să prevadă o monitorizare adecvată în care reclamanții trebuiau să fie implicați, fie să sesizeze Curtea de Justiție.

5. În plângerea adresată Ombudsmanului, reclamanții au declarat că, la 9 aprilie 2008, s-au adresat în scris comisarului pentru mediu în legătură cu cazul lor.

6. Având în vedere că au trecut mai puțin de două săptămâni între data trimiterii acestei scrisori și data la care autorii plângerii s-au adresat Ombudsmanului, acesta din urmă a considerat că autorii plângerii nu au respectat articolul 2 alineatul (4) din statutul său. În conformitate cu această dispoziție, o plângere adresată Ombudsmanului trebuie să fie precedată de demersuri prealabile adecvate pe lângă instituția sau organul UE în cauză. Acest lucru nu înseamnă doar că trebuie adoptate astfel de abordări, ci și că instituției sau organismului UE în cauză trebuie să i se acorde o perioadă rezonabilă de timp pentru a reacționa.

7. Prin urmare, Ombudsmanul a informat reclamanții că, la momentul respectiv, nu era în măsură să trateze plângerea lor, dar că aceștia ar putea să își reînnoiască plângerea în cazul în care Comisia nu ar furniza un răspuns satisfăcător la scrisoarea din 9 aprilie 2008 într-un termen rezonabil.

Plângerea 1532/2008/(WP)GG

8. La 25 mai 2008, reclamanții au informat Ombudsmanul că au contactat deja Comisia în mai multe rânduri, dar că aceasta din urmă nu era pregătită să răspundă nemulțumirilor lor. Prin urmare, scrisoarea reclamanților din 25 mai 2008 a fost înregistrată ca o nouă plângere [plângerea 1532/2008/(WP)GG].

9. Reclamanții au anexat copii ale corespondenței lor cu Comisia.

10. Din această corespondență reiese că reclamanții au criticat în special faptul că (i) Comisia a permis Austriei să utilizeze anul 1999 ca an pe care să își bazeze evaluarea, chiar dacă în acest an s-a înregistrat o creștere a zborurilor cu 100 % în comparație cu 1998 în ceea ce privește una dintre piste, (ii) nu a fost publicat niciun document oficial care să conțină rezultatele negocierilor privind conceptul de evaluare ex post a impactului asupra mediului și (iii) evaluarea nu a fost monitorizată în mod corespunzător.

11. Ca răspuns, Comisia a afirmat, în esență, că a fost întotdeauna clar că anul 1999 urma să fie anul de referință, că noțiunea de evaluare a impactului asupra mediului fusese elaborată de un consultant extern și publicată online și că Comisia urma să urmeze procedura de evaluare a impactului asupra mediului, în timp ce Austria raporta în mod regulat cu privire la progresele înregistrate. Evaluarea impactului asupra mediului ar urma, de asemenea, să facă obiectul unei consultări publice. Comisia a afirmat că va propune închiderea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor numai după efectuarea EIM ex post și după punerea în aplicare a eventualelor măsuri compensatorii care ar putea rezulta din EIM.

12. OE a efectuat o anchetă cu privire la următoarele afirmații și la următoarea afirmație:

(1) Comisia nu a desfășurat în mod corespunzător procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei în ceea ce privește aeroportul din Viena. În sprijinul acestei afirmații, reclamantul a susținut că, după ce a constatat o încălcare a dreptului comunitar, Comisia (1) s-a abătut de la procedurile obișnuite prin negocierea unei „EIM ex post” cu Austria, (2) a inclus Flughafen Wien AG ca parte de facto în aceste negocieri, dar nu a făcut același lucru pentru reclamant, ceea ce l-a dezavantajat pe acesta din urmă pe nedrept, și (3) nu a reușit să se asigure că EIM a fost efectuată în mod corespunzător. În ceea ce privește ultimul punct, reclamantul a criticat în special (i) faptul că Comisia a permis în mod eronat Austriei să își bazeze evaluarea pe anul 1999 ca an de referință, (ii) faptul că nu a fost publicat niciun document oficial care să conțină rezultatele negocierilor privind conceptul de EIM ex post și (iii) faptul că evaluarea nu a fost monitorizată în mod corespunzător.

(2) Comisia (i) acorda un tratament preferențial Austriei prin faptul că se abținea să introducă o acțiune în fața Curții de Justiție, chiar dacă constatase o încălcare vădită a dreptului comunitar și (ii) încerca să protejeze Austria și să acopere încălcarea.

Reclamantul a susținut că Comisia ar trebui fie să se asigure că a fost efectuată o evaluare ex post adecvată a impactului asupra mediului, care, în orice caz, trebuie să cuprindă un mecanism de monitorizare în care reclamantul trebuie să fie implicat, fie, în cazul în care acest lucru nu este posibil, să sesizeze Curtea de Justiție.

13. La 2 decembrie 2009, OE și-a încheiat ancheta.

14. În ceea ce privește cea de a doua afirmație a reclamantului, Comisia a explicat că, în acele cazuri în care un stat membru nu a efectuat o evaluare a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 85/337 înainte de a acorda o aprobare de dezvoltare, practica sa de ani de zile era de a căuta o soluție prin intermediul unei "evaluări ex post a impactului asupra mediului". Ombudsmanul a considerat că aceste explicații sunt rezonabile.

15. În ceea ce privește aspectul (1) al primei afirmații a reclamanților, Ombudsmanul a considerat că abordarea Comisiei de a solicita Austriei să efectueze o evaluare ex post a impactului asupra mediului, care ar evalua în mod obiectiv impactul proiectului asupra mediului în conformitate cu criteriile stabilite în Directiva 85/337 și ar permite să se stabilească pe bază științifică dacă trebuie luate măsuri compensatorii, a fost atât adecvată, cât și rezonabilă în principiu.

16. În ceea ce privește aspectul (2) al acestei afirmații, Ombudsmanul a concluzionat că nu se poate considera ca fiind stabilit faptul că Comisia a inclus Flughafen Wien AG ca parte de facto în negocierile sale cu autoritățile austriece, întrucât reclamanții nu au prezentat niciun element de probă pentru a respinge argumentele Comisiei.

17. În ceea ce privește aspectul (3) al acestei afirmații, Ombudsmanul a observat că reclamanții nu au contestat declarația Comisiei potrivit căreia nu există niciun document oficial care să conțină rezultatele negocierilor sale cu autoritățile austriece.

18. În ceea ce privește restul acestei afirmații, Ombudsmanul a ajuns la următoarele concluzii:

Autoritățile austriece s-au referit în mod constant la un „Umweltverträglichkeitsbericht” (raport de impact asupra mediului), mai degrabă decât la un „Umweltverträglichkeitsprüfung” (evaluarea impactului asupra mediului). Era dificil de înțeles ce ar fi împiedicat autoritățile austriece să utilizeze termenul "EIM ex post". (Punctele 80-81 din decizia Ombudsmanului)

Autoritatea căreia i-a fost încredințată evaluarea ex post a impactului asupra mediului a fost Ministerul Federal al Traficului, Inovării și Tehnologiei din Austria (denumit în continuare "BMVIT"). Comisia nu a contestat faptul că acest minister a emis unele dintre autorizațiile pentru proiectele în cauză. Având în vedere că (a) Directiva 85/337 prevede că astfel de autorizații ar trebui acordate numai dacă a fost efectuată o evaluare a impactului asupra mediului, în cazul în care o astfel de evaluare a impactului asupra mediului este necesară, și (b) Comisia a fost de acord că o evaluare a impactului asupra mediului ar fi trebuit să fie efectuată în prezenta cauză, rezultă că evaluarea ex post a fost încredințată unei autorități care inițial părea să nu fi verificat respectarea Directivei 85/337. În aceste condiții, argumentul reclamanților potrivit căruia implicarea BMVIT a dat naștere unui conflict de interese evident la prima vedere părea să fie întemeiat. (Punctele 83-85 din decizia Ombudsmanului)

Ar fi fost mai logic să se aleagă anul 1998 ca an de referință în prezenta cauză, și anume anul imediat anterior începerii proiectului. Prin urmare, Ombudsmanul a considerat că Comisia nu a explicat suficient motivul pentru care era oportun să se utilizeze anul 1999 în locul anului 1998 ca an de referință. (Punctul 86 din decizia Ombudsmanului)

Comisia precizase că EEM ex post urma să fie efectuată în temeiul articolelor 5-10 din Directiva 85/337. Cu toate acestea, în opinia reclamanților, articolul 10a (privind accesul la o cale de atac pentru membrii publicului care au un interes în EIM) trebuia să se aplice, de asemenea. Comisia a explicat că nu a solicitat asigurări explicite din partea Austriei cu privire la aplicabilitatea articolului 10a din Directiva 85/337 atunci când a acceptat efectuarea unei EIM ex post, întrucât această dispoziție constituie drept material și nu poate face obiectul unui acord cu statele membre. Ombudsmanul nu a fost în măsură să înțeleagă acest argument. Indiferent dacă articolul 10a constituie drept material sau procedural, era dificil de înțeles ce ar fi putut împiedica Comisia să solicite o asigurare explicită din partea autorităților austriece că această dispoziție va fi respectată, cu condiția să fie aplicabilă în acest caz. (Punctele 87-92 din decizia Ombudsmanului)

19. Având în vedere aceste împrejurări, Ombudsmanul a considerat că, la momentul respectiv, nu era în măsură să concluzioneze că Comisia s-a asigurat că EIM ex post a fost efectuată în mod corespunzător și că, prin urmare, a desfășurat în mod corespunzător procedura sa de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei în ceea ce privește aeroportul din Viena.

20. Cu toate acestea, Ombudsmanul a remarcat, de asemenea, că nici evaluarea ex post a impactului asupra mediului, nici ancheta Comisiei nu fuseseră finalizate la momentul respectiv.

21. În ceea ce privește ancheta efectuată de Comisie, Ombudsmanul a observat că, înainte de deschiderea anchetei, Comisia a informat reclamanții că va propune închiderea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor numai după efectuarea EIM ex post și după punerea în aplicare a eventualelor măsuri compensatorii care ar putea rezulta din EIM. Comisia a subliniat, de asemenea, că, în conformitate cu principiile stabilite de Curtea de Justiție în hotărârea sa în cauza C-201/02, va monitoriza rezultatul EIM ex post și eventuala punere în aplicare a acesteia. Aceasta a confirmat că va închide procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor numai atunci când va fi convinsă că posibilele impacturi relevante ale diferitelor extinderi ale aeroportului au fost evaluate în mod adecvat și, în special, că Austria a luat măsurile necesare pentru a conferi un efect practic constatărilor evaluării impactului.

22. În aceste circumstanțe, Ombudsmanul a considerat că, la momentul respectiv, nu existau motive pentru investigații suplimentare cu privire la afirmația potrivit căreia Comisia nu a gestionat în mod corespunzător procedura sa de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei în legătură cu aeroportul din Viena. Prin urmare, Ombudsmanul și-a închis ancheta.

23. Cu toate acestea, în decizia sa de închidere a anchetei, Ombudsmanul a subliniat că are încredere că Comisia va ține seama în mod corespunzător de această decizie atunci când va adopta decizia finală cu privire la plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar.

Cu privire la prezenta critică

24. La 30 noiembrie 2010, reclamanții s-au adresat din nou Ombudsmanului. Acestea au informat Ombudsmanul că, din câte știu, Comisia nu a luat nicio măsură suplimentară în continuarea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei de la adoptarea deciziei Ombudsmanului.

25. Prin urmare, reclamanții și-au reînnoit plângerea și au solicitat Ombudsmanului să deschidă o nouă anchetă în acest caz.

Obiectul anchetei

26. În plângerea lor, reclamanții au subliniat că doresc să prezinte aceleași afirmații și afirmații ca în plângerea 1532/2008/(WP)GG.

27. Ombudsmanul a considerat că, având în vedere decizia sa privind plângerea 1532/2008/(WP)GG din 2 decembrie 2009, nu există suficiente motive pentru o anchetă privind afirmațiile reclamanților potrivit cărora Comisia (1) s-a abătut de la procedurile normale prin negocierea unei „evaluări ex post a impactului asupra mediului (EIM)” cu Austria, (2) a inclus aeroportul din Viena ca parte de facto în aceste negocieri, dar nu a făcut același lucru pentru reclamanții din acest caz, care i-a dezavantajat în mod inechitabil pe aceștia din urmă, (3) a acordat un tratament preferențial Austriei prin abținerea de la introducerea unei acțiuni în fața Curții de Justiție, chiar dacă a constatat o încălcare vădită a dreptului comunitar, și (4) a încercat să protejeze Austria și să acopere încălcarea.

28. Prin urmare, Ombudsmanul a decis să includă în noua sa anchetă numai următoarea afirmație și următoarea afirmație:[4]

Afirmație:

Comisia nu a desfășurat în mod corespunzător procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei în ceea ce privește aeroportul din Viena, în special prin faptul că nu s-a asigurat că evaluarea impactului asupra mediului a fost efectuată în mod corespunzător.

Revendicarea:

Comisia ar trebui fie să se asigure că se efectuează o evaluare ex post adecvată a impactului asupra mediului, inclusiv un mecanism de monitorizare în care reclamanții au dreptul de a fi implicați, fie, în cazul în care acest lucru nu este posibil, să sesizeze Curtea de Justiție.

Ancheta

29. La 20 decembrie 2010, Ombudsmanul a solicitat Comisiei un aviz cu privire la afirmația și cererea de mai sus.

30. Comisia și-a prezentat avizul la 7 aprilie 2011.

31. Acest aviz a fost transmis reclamanților, care și-au prezentat observațiile la 11, 19 și 20 aprilie 2011.

32. La 7 iunie 2011, serviciile Ombudsmanului au examinat dosarul Comisiei.

33. La 20 iunie 2011, o copie a raportului privind această inspecție a fost transmisă Comisiei. O altă copie a fost trimisă reclamanților, care și-au prezentat observațiile la 28 iunie 2011.

34. La 25 iulie 2011, reclamanții au prezentat informații suplimentare cu privire la acest caz.

Analiza și concluziile Ombudsmanului

A. Presupusa neîndeplinire a obligației de a desfășura în mod corespunzător procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și acțiunile conexe

Argumente prezentate Ombudsmanului

35. Reclamanții și-au reiterat opinia potrivit căreia Comisia nu a tratat în mod corespunzător plângerea lor privind încălcarea dreptului comunitar. Aceștia au afirmat că BMVIT i-a informat la 26 ianuarie 2010 că raportul ex post privind impactul asupra mediului face obiectul unei evaluări finale și că experții relevanți vor prezenta ulterior Comisiei un raport privind măsurile compensatorii care ar putea deveni necesare. Reclamanții au adăugat că au prezentat BMVIT un aviz cu privire la raportul ex post privind impactul asupra mediului, dar nu au primit nicio reacție. Reclamanții au criticat încălcarea dreptului lor la o cale de atac în temeiul articolului 10a din Directiva 85/337.

36. În avizul său, Comisia și-a reiterat opinia potrivit căreia este proporțional și rezonabil să se abțină de la continuarea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în timp ce Austria a efectuat o evaluare ex post a impactului asupra mediului, simulând în cel mai bun mod posibil o evaluare ex ante a impactului asupra mediului.

37. Comisia a furnizat următoarele informații cu privire la modul în care a fost efectuată evaluarea ex post a impactului asupra mediului:

Austria a prezentat conceptul de evaluare ex post a impactului asupra mediului Comisiei, care l-a evaluat în prima jumătate a anului 2008.

La 27 martie 2008, conceptul de EIM ex post a fost publicat pe site-ul web al Flughafen Wien. De asemenea, a fost publicat în mai multe ziare.

La 26 august 2008, a fost numit un expert extern pentru coordonarea EIM ex post.

EIM ex post a fost prezentată BMVIT la 3 aprilie 2009.

După efectuarea anumitor îmbunătățiri, evaluarea ex post a impactului asupra mediului a fost publicată pe internet la 15 octombrie 2009.

- Până la termenul prevăzut (3 decembrie 2009), au fost primite 13 observații scrise.

- Finalizarea etapelor finale a fost întârziată, în principal din cauza faptului că observațiile primite au necesitat evaluări ale experților și rapoarte tehnice suplimentare.

Un nou raport de expertiză privind zgomotul a devenit, de asemenea, necesar după ce „Österreichische Ring für Lärmbekämpfung” (Societatea austriacă de reducere a zgomotului) a concluzionat, în februarie 2010, că metodele și orientările pe care le-a utilizat pentru calcularea nivelurilor de zgomot nu mai reflectă „stadiul actual al tehnologiei”.

În urma evaluărilor suplimentare rezultate, au fost aduse noi îmbunătățiri evaluării ex post a impactului asupra mediului, care au fost prezentate ministerului competent la 30 iunie 2010.

La 15 februarie 2011, Austria a transmis Comisiei raportul final privind evaluarea ex post a impactului asupra mediului.

38. Comisia a declarat că va monitoriza rezultatul evaluării ex post a impactului asupra mediului și eventuala punere în aplicare a acesteia. Mai precis, Comisia ar verifica dacă potențialul impact semnificativ asupra mediului a fost luat în considerare în mod adecvat în vederea luării de măsuri compensatorii retroactive, dacă este necesar.

39. Comisia a reiterat faptul că procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor va fi închisă numai după ce s-a asigurat că posibilele efecte relevante ale diferitelor extinderi ale aeroporturilor au fost evaluate în mod adecvat și, în special, că Austria a luat măsurile necesare pentru a pune în practică constatările evaluării impactului, și anume după punerea în aplicare a eventualelor măsuri compensatorii care rezultă din EIM.

40. În observațiile lor, reclamanții au subliniat că Comisia a susținut în continuare că un raport ex post privind impactul asupra mediului este acceptabil, chiar dacă nu corespunde nici măcar de la distanță unei evaluări ex post a impactului asupra mediului. Comisia a ignorat toate argumentele care i-au fost prezentate. De asemenea, a ignorat referirile Ombudsmanului la deficiențele procedurii relevante.

41. Reclamanții au susținut că Comisia nu a luat în considerare faptul că procurorul din Viena a deschis o anchetă privind suprimarea unei EIM în cazul de față. Această anchetă a vizat chiar persoana cu care Comisia a trebuit să se ocupe în ceea ce privește evaluarea ex post a impactului asupra mediului. Comisia nu a luat în considerare nici faptul că, într-un raport privind aeroportul din Viena, Curtea de Conturi austriacă a ajuns la următoarea concluzie în ceea ce privește evaluarea ex post a impactului asupra mediului efectuată în speță: „În ceea ce privește posibilitățile cetățenilor de a participa și posibilitățile de protecție juridică, această procedură nu îndeplinește standardul unei proceduri EIM”.

42. Reclamanții au susținut că Comisia a acționat în calitate de agent al sectorului aviației. Timp de patru ani, a permis Austriei să extindă ilegal aeroportul din Viena. Costurile investiției s-au ridicat în prezent la aproximativ 1,5 miliarde EUR. Toate lucrările relevante au fost efectuate fără o evaluare a impactului asupra mediului.

43. În opinia reclamanților, a existat o administrare defectuoasă evidentă.

44. După examinarea observațiilor de mai sus, Ombudsmanul a considerat că este necesar să consulte dosarul Comisiei.

45. Inspecția a arătat că conceptul de evaluare ex post a impactului asupra mediului a fost prezentat Comisiei la 17 martie 2008. Acesta a confirmat că autoritățile austriece au raportat Comisiei cu privire la evoluția EIM ex post la 22 septembrie 2008, 23 iunie 2009, 13 noiembrie 2009 și 13 iulie 2010.

46. Inspecția a arătat, de asemenea, că dosarul nu conținea nicio altă corespondență semnificativă între Comisie și autoritățile austriece în perioada în care a fost efectuată evaluarea ex post a impactului asupra mediului. În special, nimic nu sugerează că declarațiile pe care reclamantul le-a făcut în această perioadă au fost discutate în scris cu autoritățile austriece. Nici decizia Ombudsmanului din 2 decembrie 2009 privind plângerea 1532/2008 nu pare să fi dat naștere unei astfel de corespondențe.

47. Ca răspuns la o întrebare în acest sens, reprezentanții Comisiei prezenți la inspecție au explicat că Direcția Generală Mediu se va strădui să finalizeze examinarea raportului final prezentat de autoritățile austriece înainte de vacanța de vară. Cu toate acestea, ele nu au fost în măsură să indice momentul în care Comisia însăși va decide cu privire la caz.

48. În observațiile lor cu privire la raportul de inspecție, reclamanții au afirmat că inspecția a confirmat că argumentele lor fie nu au fost tratate deloc, fie nu au fost tratate în mod corespunzător.

49. Reclamanții au remarcat că numai prin raportul de inspecție au aflat că acest caz a fost tratat în prezent de dl D. Ei au subliniat că actorul principal în acest caz a fost dl M., care a fost responsabil de caz din noiembrie 2007 până în noiembrie 2010. Potrivit reclamanților, domnul M. nu a făcut niciun secret din faptul că nu era interesat de argumentele lor. Dacă s-a ocupat de aceste argumente, a făcut-o doar într-un mod cinic sau neprietenos. Reclamanții au adăugat că, la nivel personal, domnul M. era pur și simplu arogant și că era imposibil să se discute în mod rezonabil cazul cu acesta.

50. Reclamanții au concluzionat afirmând că au încredere că Ombudsmanul va găsi modalități și mijloace adecvate pentru a convinge Comisia că trebuie să acționeze în conformitate cu legislația UE.

51. La 25 iulie 2011, reclamanții au transmis Ombudsmanului răspunsul pe care doamna B., ministrul federal al transporturilor, inovării și tehnologiei, l-a furnizat, la 8 iulie 2011, la o serie de întrebări care i-au fost adresate de membri ai parlamentului austriac. Conform acestui răspuns, raportul final ajunsese la concluzia că „raportul ex post privind impactul asupra mediului prezentat BMVIT de către FWAG [Flughafen Wien AG] putea fi acceptat cu condiția ca FWAG să pună în aplicare toate măsurile compensatorii pe care le propusese ea însăși în raportul său” și să adauge încă 10,45 ha la suprafața prevăzută pentru măsurile compensatorii. Dna B. a confirmat, de asemenea, că, în conformitate cu natura juridică a raportului de evaluare de mediu ex post, nu sunt disponibile căi de atac în temeiul legislației austriece în ceea ce privește acest raport.

Evaluarea Ombudsmanului

52. Ombudsmanul ia act de faptul că Comisia a reiterat faptul că va închide procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor numai după ce se va asigura că posibilele impacturi relevante ale diferitelor extinderi ale aeroporturilor au fost evaluate în mod adecvat și, în special, că Austria a luat măsurile necesare pentru a pune în practică constatările evaluării impactului.

53. Această reasigurare a fost cea care a determinat Ombudsmanul să închidă prima sa anchetă cu privire la această chestiune în decembrie 2009.

54. Cu toate acestea, trebuie arătat că, la momentul adoptării acestei decizii, evaluarea ex post a efectelor asupra mediului efectuată de autoritățile austriece era în curs de desfășurare.

55. Prin urmare, în această etapă, ar fi fost ușor pentru Comisie să intervină pe lângă autoritățile austriece pentru a aborda problemele ridicate de Ombudsman în decizia sa din 2 decembrie 2009. Trebuie amintit că, în această decizie, Ombudsmanul a evidențiat patru aspecte specifice, care sunt rezumate la punctul 18 din prezenta decizie.

56. Cu toate acestea, inspecția dosarului Comisiei efectuată în iunie 2011 a arătat că Comisia nu a luat nicio măsură suplimentară, ci a așteptat pur și simplu ca raportul final să îi fie prezentat de autoritățile austriece.

57. Cu toate acestea, unele dintre problemele ridicate de Ombudsman au vizat însăși fundamentarea evaluării ex post a impactului asupra mediului. În special, Ombudsmanul a subliniat că, având în vedere circumstanțele cazului, argumentul reclamanților potrivit căruia implicarea BMVIT a dat naștere unui conflict vădit de interese pare să fie bine fondat la prima vedere.

58. În plus, în decizia sa din 2 decembrie 2009, Ombudsmanul a subliniat importanța articolului 10a din Directiva 85/337, care prevede că „membrii publicului” „au acces, în anumite condiții, la o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești sau a unui alt organism independent și imparțial instituit prin lege pentru a contesta legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acțiunilor sau a omisiunilor care fac obiectul dispozițiilor privind participarea publicului din prezenta directivă”. În plus, Ombudsmanul a subliniat că este departe de a fi sigur că cetățenii vor putea utiliza o procedură de revizuire în temeiul legislației austriece în ceea ce privește evaluarea ex post a impactului asupra mediului.

59. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că ar fi fost oportun ca Comisia să evalueze problemele pe care le-a ridicat în decizia sa privind plângerea 1532/2008. El nu înțelege de ce Comisia nu pare să fi luat nicio măsură în această privință. Este adevărat că, în decizia sa menționată, Ombudsmanul a declarat că are încredere că Comisia va ține seama în mod corespunzător de această decizie atunci când va adopta decizia sa finală cu privire la plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar. Cu toate acestea, având în vedere natura problemelor ridicate de Ombudsman, Comisia nu a putut interpreta acest lucru în sensul că ar trebui să amâne tratarea acestor probleme până la sfârșit.

60. Lipsa de acțiune a Comisiei este deosebit de regretabilă în ceea ce privește lipsa, în ceea ce privește raportul ex post privind impactul asupra mediului, a căilor de atac prevăzute la articolul 10a din Directiva 85/337. Având în vedere că raportul relevant a fost prezentat Comisiei la 15 februarie 2011, acesta trebuie să fi fost adoptat de autoritățile austriece la această dată sau înainte de această dată. Pentru a fi utilă, disponibilitatea căilor de atac prevăzute la articolul 10a din Directiva 85/337 în ceea ce privește acest raport ar fi trebuit, prin urmare, să fie clarificată de Comisie cel târziu până la data adoptării sale.

61. Cu titlu suplimentar, trebuie adăugat că îndoielile exprimate între timp de Ombudsman în decizia sa din 2 decembrie 2009 cu privire la disponibilitatea căilor de atac în prezenta cauză au fost întărite de declarațiile Curții de Conturi austriece. Astfel cum au subliniat reclamanții, Curtea de Conturi a Austriei a ajuns, într-un raport privind aeroportul din Viena, la următoarea concluzie în ceea ce privește evaluarea ex post a impactului asupra mediului efectuată în acest caz: „În ceea ce privește posibilitățile cetățenilor de a participa și de a beneficia de protecție juridică, această procedură nu îndeplinește standardul unei proceduri EIM”. Reclamanții au atras atenția Comisiei asupra acestui raport într-un e-mail din 19 ianuarie 2011, o copie a acestuia fiind trimisă Ombudsmanului. În răspunsul său din 8 iulie 2011 la o serie de întrebări care i-au fost adresate de membri ai parlamentului austriac, ministrul federal al transporturilor, inovării și tehnologiei a afirmat în mod explicit că nu sunt disponibile căi de atac în temeiul dreptului austriac în ceea ce privește evaluarea ex post a impactului asupra mediului sau, astfel cum a numit-o ministrul, raportul ex post privind impactul asupra mediului.

61. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul consideră că afirmația reclamantului potrivit căreia Comisia nu și-a desfășurat în mod corespunzător procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Austriei în ceea ce privește aeroportul din Viena este, într-adevăr, întemeiată.

B. Proiectul de recomandare

Pe baza anchetelor sale cu privire la această plângere, Ombudsmanul adresează Comisiei următorul proiect de recomandare:

Comisia ar trebui să își corecteze abordarea în ceea ce privește tratarea plângerii reclamanților privind încălcarea dreptului comunitar referitoare la aeroportul din Viena, să remedieze deficiențele evidențiate de Ombudsman în decizia sa din 2 decembrie 2009 privind plângerea 1532/2008 și să își finalizeze evaluarea cât mai curând posibil.

Comisia și reclamanții vor fi informați cu privire la acest proiect de recomandare. În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European, Comisia trimite un aviz detaliat până la 31 octombrie 2011. Avizul detaliat ar putea consta în acceptarea proiectului de recomandare și o descriere a modului în care acesta a fost pus în aplicare.

 

P. Nikiforos Diamandouros

Adoptată la Strasbourg, la 29 iulie 2011.


[1] Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (94/262/CECO, CE, Euratom), JO 1994 L 113, p. 15.

[2] JO L 175, p. 40. Această directivă a fost modificată prin Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 (JO L 156, p. 17) și prin Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 (JO L 140, p. 114).

[3] Cauza C-2/07 Paul Abraham și alții, Rep., 2008, p. I-1197.

[4] În scrisoarea sa de deschidere a noii anchete, Ombudsmanul s-a referit la reclamant ca fiind o asociație de inițiative cetățenești. De fapt, la fel ca în plângerea 1532/2008, reclamanții sunt inițiativele cetățenești.

Ce părere aveți despre această traducere automată? Trimiteți-ne părerea dumneavoastră!