Înființată în 1996, Rețeaua europeană a ombudsmanilor (ENO) este o rețea informală destinată mediatorilor și organismelor similare pentru a face schimb de informații privind legislația și politicile UE și schimb de bune practici. Ombudsmanul European este responsabil de coordonarea ENO.

Printre membrii ENO se numără mediatorii naționali și regionali din statele membre ale UE, din țările candidate la UE și din țările SEE, precum și Ombudsmanul European și Comisia pentru petiții a Parlamentului European.

Pentru a proteja drepturile cetățenilor în temeiul legislației UE, rețeaua facilitează cooperarea dintre mediatori în chestiuni de interes comun. Prin anchete paralele, Ombudsmanul European și membrii ENO colaborează pentru a investiga chestiuni care implică administrația UE și administrațiile naționale sau regionale.

De exemplu, Ombudsmanul European a solicitat contribuția membrilor ENO în cursul anchetei efectuate cu privire la modul în care Frontex tratează presupusele încălcări ale drepturilor fundamentale prin intermediul propriului său „mecanism de tratare a plângerilor”. În mod similar, în timp ce Ombudsmanul European a investigat modul în care Comisia Europeană monitorizează utilizarea fondurilor structurale și de investiții ale UE pentru a promova dreptul persoanelor cu handicap la o viață independentă, unii membri ai ENO au investigat simultan utilizarea acestor fonduri în țările sau regiunile lor.

Membrii ENO pot, de asemenea, să transmită solicitări de informații pentru a afla răspunsul la întrebările legate de legislația UE care apar în timpul anchetelor lor. Pentru a răspunde solicitărilor de informații, Ombudsmanul European colaborează cu experți din cadrul instituțiilor UE, în special cu Comisia Europeană.

Ombudsmanul European organizează periodic conferințe importante pentru membrii ENO, precum și seminare pentru anchetatori și personal specializat.

Declaraţie adoptată la cel de-al şaselea seminar al ombudsmanilor naţionali din statele membre ale UE si din ţările candidate, Strasbourg 14-16 octombrie 2007

Reţeaua Europeană a Ombudsmanilor a elaborat această declaraţie pentru a face mai bine cunoscută dimensiunea legată de Uniunea Europeană (UE) a muncii ombudsmanilor şi pentru a clarifica natura serviciilor furnizate persoanelor care fac reclamaţii privind chestiuni din sfera legislaţiei UE.

Rolul esenţial al ombudsmanilor naţionali şi regionali este să se asigure că cetăţenii şi rezidenţii UE îşi cunosc drepturile şi se bucură de ele. Împreună cu Ombudsmanul European, aceştia formează Reţeaua Europeană a Ombudsmanilor.

Reţeaua Europeană a Ombudsmanilor reuneşte pe bază de voluntariat ombudsmanii naţionali şi regionali şi organismele similare din statele membre ale Uniunii Europene, ombudsmanii naţionali din statele candidate şi din Islanda şi Norvegia, precum şi Ombudsmanul European şi Comisia pentru petiţii a Parlamentului European. În Germania, Comisiile pentru petiţii la nivel naţional şi regional au un rol similar cu cel al ombudsmanilor. Acestea fac parte din reţea.

Legislaţia şi politicile UE au un impact crescând asupra vieţii cotidiene a cetăţenilor şi a rezidenţilor din statele membre. În cea mai mare parte, acestea sunt puse în aplicare de autorităţile publice ale statelor membre. Ombudsmanii naţionali şi regionali examinează petiţiile împotriva autorităţilor publice ale statelor membre, inclusiv pe cele privind activităţi din sfera legislaţiei UE. Ombudsmanul European supraveghează activităţile instituţiilor UE, precum Comisia Europeană.

Ombudsmanul naţional sau regional corespunzător este responsabil de examinarea petiţiilor împotriva autorităţilor publice dintr-un stat membru, inclusiv a celora care privesc probleme din sfera legislaţiei UE. Ombudsmanul European investighează plângerile împotriva instituţiilor şi organismelor Uniunii Europene.

Deşi competenţele şi responsabilităţile diferiţilor ombudsmani din Reţea variază considerabil, aceştia au cu toţii obligaţia să furnizeze publicului servicii imparţiale, eficiente şi corecte. În limitele competenţelor lor, aceştia sprijină principiile pe care a fost clădită Uniunea Europeană.

„Uniunea se întemeiază pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale statului de drept, principii care sunt comune statelor membre" (articolul 6 alineatul (1) al Tratatului privind Uniunea Europeană).

Una din cele mai importante activităţi ale reţelei este răspândirea informaţiei despre legislaţia şi cele mai bune practici UE, pentru a oferi publicului cele mai bune servicii posibile. Ombudsmanii naţionali şi regionali ai reţelei pot solicita Ombudsmanului European răspunsuri în scris la întrebări despre legislaţia UE şi interpretările acesteia, inclusiv la întrebări care decurg din soluţionarea unor cazuri specifice.

Rolul şi scopul ombudsmanilor

Ombudsmanii din reţea sunt persoane independente şi imparţiale, învestite prin constituţie sau lege, care examinează petiţii împotriva autorităţilor publice.

Aceştia încearcă să soluţioneze într-un mod satisfăcător fiecare petiţie. După investigarea unei petiţii pe care o consideră justificată, un ombudsman poate sa critice felul în care a fost tratat cazul şi îşi poate expune punctul de vedere legat de cum ar fi fost mai potrivit să fie tratat. În multe ţări, ombudsmanii pot propune căi de remediere a cazului, ce pot include, de exemplu, reexaminarea unei decizii, prezentarea de scuze sau oferirea unei compensări financiare. Unii ombudsmani pot încerca să găsească o cale amiabilă de soluţionare a petiţiei.

În unele cazuri, petiţionarul poate să se adreseze unui ombudsman sau unei instanţe judecătoreşti. Totuşi, în mod normal, un ombudsman nu poate examina o petiţie dacă faptele respective fac sau au făcut obiectul unei proceduri judiciare. Ombudsmanul, spre deosebire de instanţa judecătorească, nu poate lua decizii cu caracter obligatoriu, dar, de obicei, autorităţile publice urmează recomandările acestuia. În caz contrar, ombudsmanul poate aduce cazul în atenţia politicienilor şi a publicului, prin informarea Parlamentului, de exemplu.

Pe lângă faptul că răspund la petiţii, ombudsmanii acţionează proactiv pentru a îmbunătăţi calitatea administraţiei publice şi a serviciilor publice. Ei încurajează buna administrare şi respectarea drepturilor, sugerează soluţii adecvate problemelor sistemice, răspândesc bunele practici şi promovează o cultură a serviciilor publice.

Ombudsmanii încurajează autorităţile publice să privească petiţiile drept o oportunitate de a comunica eficient cu petiţionarul şi de a corecta orice lipsuri din serviciile lor. Astfel, cei mai mulţi ombudsmani nu investighează o petiţie decât după ce i s-a acordat autorităţii împotriva căreia s-a depus petiţia o ocazie rezonabilă de a se ocupa de problemă.

Temeiurile în care un ombudsman poate acţiona variază în cadrul reţelei, dar de obicei includ: încălcarea drepturilor, inclusiv a drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale, alte tipuri de comportament ilegal, inclusiv nerespectarea principiilor generale de drept şi a acţionării în conformitate cu principiile bunei administrări. Printre exemplele de administrare defectuoasă la corectarea cărora poate contribui ombudsmanul se numără întârzierea nejustificată, nerespectarea politicii sau a procedurilor stabilite, lipsa de imparţialitate, incorectitudinea, oferirea de informaţii sau sfaturi inexacte, inconsecvenţa şi lipsa de amabilitate.

Servicii publice

Ombudsmanii din reţea se obligă să trateze orice membru al publicului cu amabilitate şi respect. Obiectivul lor este să fie accesibili şi serviabili, corecţi, imparţiali, consecvenţi şi eficienţi.

În limitele legii, din nevoia de a respecta viaţa privată şi din motive întemeiate de confidenţialitate, ombudsmanii din reţea îşi propun să fie transparenţi în acţiunile şi deciziile lor. Aceştia fac publice criteriile pe care le aplică în examinarea petiţiilor, oferă motive pentru deciziile luate şi prezintă rapoarte publice despre activităţile lor.

Ombudsmanii din reţea încearcă să menţină echilibrul adecvat între caracterul aprofundat şi rapiditatea cu care îşi conduc anchetele, ţinând seama de interesele petiţionarului şi de necesitatea utilizării eficiente a resurselor.

Accesibilitate

Ombudsmanii din reţea încearcă sa faciliteze accesul liber şi echitabil al tuturor celor îndreptăţiţi să apeleze la serviciile lor.

În mod normal, petiţiile pot fi adresate direct ombudsmanului.

În general, serviciile ombudsmanului sunt gratuite pentru petiţionar.

Când legea impune excepţii de la principiile de mai sus, ombudsmanul încearcă, pe cât posibil, să le minimizeze impactul negativ asupra petiţionarilor.

Tratarea petiţiilor

Ombudsmanii din reţea îşi propun să trateze petiţiilor cu promptitudine şi eficienţă. Ei au în vedere dispoziţiile corespunzătoare ale legislaţiei UE, inclusiv principii generale de drept, precum respectarea drepturilor fundamentale. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene poate reprezenta un punct de referinţă în acest sens.

Fiecare petiţie primită este analizată cu atenţie căutându-se obţinerea unui rezultat favorabil pentru petiţionar.

Dacă petiţia este considerată inadmisibilă, ombudsmanul îl informează rapid pe petiţionar, explicându-i clar motivul sau motivele. Dacă e cazul, ombudsmanul îi poate recomanda o altă autoritate care ar putea să-l ajute.

Unii ombudsmani folosesc o procedură simplificată, dacă analiza preliminară indică posibilitatea unei rezolvări rapide a problemei, ca de exemplu printr-un apel telefonic.

În cazul unei investigaţii complete, ombudsmanul furnizează reclamantului informaţii despre investigaţie sau se asigură ca acesta le poate obţine cu uşurinţă. Informaţiile corespunzătoare pot privi, de exemplu:

• procedura folosită;
• domeniul de aplicare al investigaţiei, inclusiv problema sau problemele investigate şi
• progresele făcute în cadrul investigaţiei.

La încheierea investigaţiei, ombudsmanul întocmeşte un raport scris sau emite o decizie care, de obicei, prezintă următoarele:

• rezultatele cercetărilor ombudsmanului;
• dacă ombudsmanul consideră petiţia justificată în totalitate sau parţial şi motivele ce stau la baza opiniei sale şi
• recomandările ombudsmanului către autoritatea publică în cauză, dacă există.

Publicarea informaţiilor

Ombudsmanii din reţea publică informaţii accesibile din punctul de vedere al conţinutului şi al formei. Astfel de informaţii pot include, de exemplu:

• cine este îndreptăţit să adreseze o petiţie;
• împotriva căror autorităţi publice poate fi depusă o petiţie;
• tipurile de activităţi ce pot face obiectul unei petiţii, inclusiv activităţile din sfera legislaţiei UE;
• criteriile de admisibilitate a unei petiţii;
• cum se face o petiţie;
• ce limbă sau limbi pot fi folosite în petiţii;
• (dacă este cazul) condiţiile în care ombudsmanul foloseşte o procedură simplificată;
• cum se obţin sfaturi personalizate legate de posibilitatea de a face o petiţie (de ex. prin asistenţă telefonică gratuită) şi
• posibilele urmări şi remedieri în cazul în care petiţia este considerată justificată.

Ombudsmanul European se angajează să faciliteze accesul larg la informaţiile publicate de membrii naţionali şi regionali ai reţelei.

Site-ul Ombudsmanului European http://www.ombudsman.europa.eu conţine informaţii referitoare la reţea şi linkuri către paginile de întâmpinare ale membrilor săi. Site-ul web conține și un ghid interactiv care poate fi folosit pentru a afla care Ombudsman sau organism e mai bine plasat să trateze o plângere sau să răspundă unei cereri de informații. De asemenea, informaţiile sunt disponibile, la cerere, la biroul Ombudsmanului European (tel. +33 3 88 17 23 13).

Servicii publice de o calitate mereu mai bună

Ombudsmanii din rețea se angajează să îmbunătățească continuu serviciile oferite publicului. În acest scop, prezenta declarație va fi reexaminată, dacă si când va fi necesar, pentru a garanta că reflectă evoluția bunelor practici.