Utilizarea unei puteri discreționare nu poate conduce la arbitrariu. O autoritate publică trebuie să aibă întotdeauna motive întemeiate pentru a alege o direcție de acțiune mai degrabă decât alta. O parte normală a exercitării unei puteri discreționare este explicarea motivelor pentru care a fost aleasă o anumită direcție de acțiune. În plus, atunci când ia o decizie discreționară, o instituție trebuie să acționeze în limitele autorității sale juridice. Pot exista puteri discreționare foarte largi, dar acestea sunt întotdeauna supuse unor limite legale. Limitele generale ale unei astfel de autorități sunt stabilite de jurisprudența Curții de Justiție. Acest lucru necesită, de exemplu, ca autoritățile administrative să acționeze în mod consecvent și cu bună credință, să evite discriminarea, să respecte principiile proporționalității, egalității și așteptărilor legitime și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale.