Contextul plângerii

1. Reclamantul este o organizație neguvernamentală germană, care acționează în numele mai multor ONG-uri.

2. Prezenta plângere se referă la rolul Comisiei Europene în cofinanțarea realizării unui studiu inițiat de autoritățile germane pentru a examina diferite opțiuni de dezvoltare a fluviului Dunărea într-un tronson situat între Straubing și Vilshofen. Studiul a fost realizat în cadrul unui proiect TEN-T, cu o finanțare din partea Comisiei în valoare de 16,5 milioane EUR.

3. Studiul a avut ca scop depășirea unui impas în dezbaterile asupra a două opțiuni posibile de dezvoltare, care a fost în curs de desfășurare timp de aproximativ două decenii.

4. Prima dintre aceste opțiuni, numită Varianta A, prevede anumite măsuri de protecție împotriva inundațiilor și alte măsuri, dar nu și construcția de ecluze. Varianta A este favorizată de grupurile de protecție a mediului, deoarece se consideră că păstrează ultima secțiune cu curgere liberă a râului în partea sa mijlocie.

5. Cealaltă opțiune, numită Varianta C280, prevede un pescaj nivelat de 2,8 m și prevede construirea unei ecluze pentru a ocoli o curbă a râului. Varianta C280 este preferată de operatorii de transport pe căi navigabile interioare.

6. Decizia de finanțare a Comisiei conține o dispoziție privind conflictele de interese.

7. Potrivit reclamantului, numirea de către autoritățile germane a RMD Wasserstraßen GmbH (denumită în continuare "RMD"), o societate cu răspundere limitată, pentru a coordona examinarea diferitelor opțiuni de dezvoltare a tronsonului Dunării menționat anterior, generează un conflict de interese, contrar deciziei de finanțare a Comisiei. Conflictul de interese perceput de reclamant rezultă din următoarele două considerații:

(i) În calitate de societate de inginerie, RMD va fi conducătorul proiectului de dezvoltare efectivă a tronsonului fluvial în cauză, remunerația sa depinzând în mod direct de costurile totale de construcție. Ar fi mult mai costisitor să se bareze râul în loc să se ia alte măsuri pentru a-l reglementa;

(ii) RMD este o filială a unei societăți cu răspundere limitată, care este ea însăși deținută de o mare societate de utilități publice. RMD are dreptul contractual de a utiliza toate construcțiile adecvate din Dunăre pentru producerea de energie electrică. În cazul în care secțiunea menționată anterior ar include o încuietoare, ar fi ușor pentru RMD să obțină un avantaj economic din construirea unei centrale hidroelectrice. De fapt, RMD promovase în trecut, fără echivoc, îndiguirea râului.

8. La 19 mai 2010, reclamantul s-a adresat Comisiei, solicitându-i să examineze cazul și să ia măsurile corespunzătoare pentru a soluționa conflictul de interese perceput. În scrisoarea sa, reclamantul a anexat, printre altele, o scrisoare din 8 aprilie 2010 din partea președintelui grupului de monitorizare (denumit în continuare „președintele”), care a fost instituit pentru a urmări punerea în aplicare a proiectului. În scrisoarea respectivă, președintele a afirmat că, de la privatizarea sa în 1994, RMD a funcționat sub supravegherea deplină a guvernului german și la instrucțiunile acestuia. Potrivit acestuia, garanțiile instituționale ar împiedica orice politică de favorizare a construirii unui baraj.

9. În răspunsul său din 5 august 2010, Comisia a subliniat că grupul de monitorizare a fost înființat pentru a se asigura că studiul va fi realizat în mod corespunzător și a declarat că are încredere că deliberările grupului vor fi în conformitate cu legislația UE. În plus, Comisia a observat că reclamantul a adus în discuție conflictul de interese perceput cu grupul de monitorizare, care, în opinia sa, a fost forumul adecvat pentru examinarea acestei chestiuni. Aceasta a asigurat reclamantul că va monitoriza proiectul pentru a se asigura că studiul va fi realizat în mod corespunzător.

10. În alte scrisori, reclamantul și-a reiterat preocupările în ceea ce privește conflictul de interese perceput.

11. Într-un răspuns din 18 iulie 2011, Comisia a observat că reclamantul și-a exprimat neîncrederea în ceea ce privește RMD și s-a plâns de faptul că nu i-au fost puse la dispoziție suficiente informații. Comisia a declarat că a fost informată cu privire la un număr mare de reuniuni ale grupului de monitorizare și că reprezentanți ai sectorului mediului au fost prezenți la aceste reuniuni. Comisia a adăugat că grupul de monitorizare a publicat recent un raport de activitate. În cele din urmă, Comisia a invitat reclamantul să sprijine activitatea președintelui în pregătirea unei conferințe care urmează să aibă loc la începutul anului 2012.

12. La 4 noiembrie 2011, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului.

Obiectul anchetei

13. Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la următoarele afirmații și cereri:

Acuzația

Comisia nu a luat măsurile adecvate în fața conflictului de interese perceput de reclamant.

Revendicarea

Comisia ar trebui să ia măsurile adecvate și, în special, ar trebui să procedeze la plata finanțării sale numai dacă au fost îndeplinite fără echivoc condițiile prevăzute în decizia de finanțare.

Ancheta

14. La 5 decembrie 2011, Ombudsmanul a informat reclamantul cu privire la decizia de a deschide o anchetă cu privire la plângerea sa și, în același timp, i-a solicitat anumite clarificări cu privire la plângerea sa.

15. La 20 decembrie 2011, reclamantul a transmis clarificările sale.

16. La 11 ianuarie 2012, Ombudsmanul a solicitat Comisiei un aviz cu privire la acuzație și plângere. Avizul Comisiei a fost transmis reclamantului pentru observații, pe care acesta din urmă le-a transmis la 20 iulie 2012. La 22 iulie 2012 și la 23 ianuarie 2013, un ONG reprezentat de reclamant (denumit în continuare „ONG”) a prezentat observații suplimentare.

17. După ce a analizat avizul Comisiei în contextul observațiilor primite, Ombudsmanul a considerat oportun să examineze dosarul Comisiei. Inspecția a avut loc la 13 martie 2013. O copie a raportului de inspecție a fost trimisă Comisiei, iar o altă copie a fost transmisă reclamantului împreună cu o invitație de a formula observații. Reclamantul a transmis observații la 29 mai 2013.

Analiza și concluziile Ombudsmanului

Observații preliminare

18. La 2 decembrie 2011, reclamantul a prezentat Ombudsmanului o expertiză din partea unui cabinet de avocatură german. Avizul experților, din data de 12 noiembrie 2011, este intitulat "Cooperarea Federației cu RMD fără o procedură de licitație"[1] și susține, în esență, în contextul legislației germane și a UE privind achizițiile publice, că implicarea RMD dă naștere unei serii de încălcări ale legii. În scrisoarea prin care se solicită clarificări din partea reclamantului (a se vedea punctul 14 de mai sus), Ombudsmanul a întrebat reclamantul, printre altele, dacă intenționează, de asemenea, să depună o plângere cu privire la o presupusă încălcare a legislației UE în materie de achiziții publice prin numirea RMD. În clarificările sale, reclamantul a declarat că este încă în contact cu Comisia în ceea ce privește acest aspect și că își va extinde plângerea în cazul în care Comisia nu va aborda argumentele sale în această privință. Prin urmare, Ombudsmanul nu a inclus acest aspect în scrisoarea sa prin care solicita avizul Comisiei. În observațiile sale suplimentare, ONG-ul a considerat că este de neînțeles faptul că Comisia nu a abordat problema presupusei încălcări a normelor UE privind achizițiile publice, care a fost documentată în avizul de expertiză prezentat Comisiei. În observațiile sale cu privire la raportul privind inspecția dosarului Comisiei, reclamantul a revenit asupra chestiunii achizițiilor publice și a solicitat Ombudsmanului să ia în considerare această expertiză.

19. Ombudsmanul ia act de faptul că prezenta sa anchetă nu include chestiunea conformității cu legislația UE privind achizițiile publice a încredințării RMD a efectuării studiului și nici poziția Comisiei cu privire la această chestiune. Ombudsmanul ar putea, în principiu, să își extindă ancheta pentru a include și această chestiune, cu condiția ca reclamantul să fi făcut demersuri administrative adecvate pe lângă Comisie în această privință [articolul 2 alineatul (4) din Statutul Ombudsmanului]. În același timp, ea își dă seama că extinderea domeniului de aplicare al anchetei sale i-ar impune să solicite Comisiei să prezinte observații cu privire la acest aspect specific înainte, la rândul său, de a oferi reclamantului posibilitatea de a prezenta observații. Cu toate acestea, având în vedere stadiul avansat al anchetei sale, acest lucru nu ar fi în interesul economiei procedurale. Prin urmare, Ombudsmanul nu va lua în considerare în analiza sa problema conformității încredințării către RMD a efectuării studiului cu legislația UE privind achizițiile publice. Cu toate acestea, reclamantul are în continuare libertatea de a depune o nouă plângere în această privință, după ce a adresat Comisiei abordările administrative adecvate, în cazul în care dorește să urmărească această chestiune. Aceleași considerații se aplică și opiniei reclamantului, exprimată în observațiile sale cu privire la raportul de inspecție, potrivit căreia RMD este responsabilă de planificarea și construcția actuală a măsurilor de dezvoltare și de protecție împotriva inundațiilor, fără să fi fost organizată în prealabil o licitație publică.

20. Având în vedere legătura lor logică intrinsecă, este oportun să se ia în considerare împreună afirmația reclamantului și cererea acestuia.

A. Prezumția de neluare a măsurilor adecvate și cererea conexă

Argumente prezentate Ombudsmanului

21. Reclamantul a susținut că Comisia nu a luat măsurile adecvate în fața conflictului de interese perceput de reclamant.

22. În sprijinul afirmației sale, reclamantul a susținut că RMD este implicată activ și își asumă un rol-cheie în pregătirea bazei pentru o decizie care îi afectează propriul viitor economic. Mai precis, reclamantul a făcut trimitere la argumentele prezentate la punctul 7 de mai sus. Potrivit reclamantului, conflictul de interese menționat anterior nu este exclus de garanțiile instituționale menționate într-o scrisoare a președintelui comitetului de monitorizare din 8 aprilie 2010.

23. Reclamantul a susținut că Comisia ar trebui să ia măsurile adecvate și, în special, ar trebui să procedeze la plata finanțării sale numai dacă au fost îndeplinite fără echivoc condițiile prevăzute în decizia de finanțare.

24. În clarificările sale cu privire la plângere, reclamantul a respins opinia președintelui potrivit căreia înființarea legală a RMD ar exclude un conflict de interese. Este adevărat că RMD fusese privatizată și era supravegheată de guvernul german. Cu toate acestea, decizia cu privire la preluarea sau neluarea în considerare a contribuției grupului de monitorizare a revenit grupului de coordonare, acesta din urmă oferind instrucțiuni concrete „nivelului operațional” al proiectului. Din cauza complexității proiectului, nu a fost posibil ca conducerea superioară a grupului de coordonare și a „nivelului operațional” să influențeze în detaliu planificarea tehnică.

25. În avizul său, Comisia a afirmat că RMD a fost înființată în 1921 pentru întreținerea și gestionarea râurilor și canalelor navigabile din sud-estul Germaniei și a fost privatizată în 1994. Aceasta încheiase contracte cu subcontractanți pentru punerea în aplicare a unor părți importante ale studiului.

26. Comisia a explicat că grupurile de mediu s-au opus cu fermitate studiului. La inițiativa coordonatorului european pentru căile navigabile interioare, numit de Comisie, reprezentanții grupurilor de mediu au convenit să se alăture unui grup de monitorizare, format din experți, care raportează direct autorităților germane competente. Comisia a adăugat că a primit numeroase scrisori din partea reclamantului și a unui alt ONG, ambii membri ai grupului de monitorizare, în care aceștia s-au plâns că nu au fost informați în mod corespunzător cu privire la evoluția studiului. În același timp, aceștia și-au confirmat încrederea în președintele grupului de monitorizare, care a negat cu fermitate orice astfel de lipsă de informații. Comisia a afirmat, de asemenea, că finalizarea studiului era prevăzută pentru sfârșitul anului 2012 și că o conferință va avea loc în toamna anului 2012 pentru a stimula o dezbatere deschisă cu privire la rezultatele studiului.

27. În acest context, Comisia a susținut că „nu există nicio dovadă că se poate preconiza un conflict de interese” pe baza documentelor de care dispune. Comisia a afirmat că beneficiarii finanțării din partea Comisiei trebuie să respecte principiile de bază ale directivelor privind achizițiile publice. În plus, decizia de finanțare conține o dispoziție specifică privind conflictele de interese la care reclamantul s-a referit în plângerea sa. Ținând seama de preocupările mai multor grupuri de mediu, Comisia a luat următoarele măsuri suplimentare:

Prin decizia de finanțare, Comisia a solicitat autorităților germane să înființeze un grup de monitorizare. O scrisoare a președintelui adresată Comisiei la 7 octombrie 2011 a confirmat transparența acestui proces.

-La insistența coordonatorului european pentru căile navigabile interioare, autoritățile regionale au convenit să organizeze o conferință regională în toamna anului 2012.

28. În plus, Comisia a explicat că autoritățile germane au încredințat RMD studiul, ținând seama de competențele sale profesionale și de istoricul său profesional, dar autoritățile germane și-au păstrat responsabilitatea pentru orice decizie finală. Astfel, orice decizie care ar rezulta din studiu ar fi luată de autoritățile competente, și nu de RMD. În acest context, Comisia s-a referit de asemenea la un contract încheiat între guvernul federal, landul Bavaria și RMD, potrivit căruia RMD este supusă conducerii și supravegherii guvernului federal și, prin urmare, este controlată de acesta. În sfârșit, Comisia a arătat că RMD a făcut o declarație publică potrivit căreia a renunțat la dreptul său de a construi o hidrocentrală în zona în cauză și nu va face acest lucru decât la cererea explicită a guvernului federal și a landului Bavaria.

29. În observațiile sale, reclamantul a considerat că măsurile menționate de Comisie nu erau adecvate pentru soluționarea unui aparent conflict de interese.

30. În ceea ce privește grupul de monitorizare, reclamantul a declarat că primește informații voluminoase, dar uneori incomplete. Cu toate acestea, capacitatea sa de a controla desfășurarea studiului este limitată, având în vedere că a fost lăsat la latitudinea grupului de coordonare să decidă dacă va da curs sugestiilor sale. Reclamantul a afirmat, de asemenea, că a avut doar un acces limitat la rezultatele studiilor intermediare și la datele studiilor. În plus, monitorizarea desfășurării studiului a necesitat mult timp și a fost complexă. Din cauza faptului că nu au fost puse la dispoziție resurse financiare pentru monitorizarea studiului, a fost imposibil să se evalueze plauzibilitatea și corectitudinea fiecărei etape intermediare. Din acest motiv, grupul de monitorizare a trebuit să recunoască pur și simplu multe rezultate fără o verificare prealabilă. În aceste condiții, este cu atât mai necesar să se evite orice aparență de părtinire sau de conflict de interese. Reclamantul și-a reiterat opinia potrivit căreia un astfel de conflict există în cazul de față.

31. În ceea ce privește controlul RMD de către autoritățile naționale și regionale, reclamantul a subliniat că acestea din urmă se confruntă cu constrângeri similare cu ale sale în ceea ce privește expertiza și forța de muncă și, prin urmare, trebuie să se bazeze pe datele furnizate de RMD. Reclamantul a subliniat din nou importanța evitării apariției unui conflict de interese.

32. În ceea ce privește renunțarea RMD la dreptul său, reclamantul a recunoscut că a fost certificată de un notar. Cu toate acestea, era probabil ca autoritățile germane să solicite RMD să facă uz de dreptul său. În plus, declarația nu era obligatorie din punct de vedere juridic, iar utilizarea dreptului de concesiune al RMD putea fi restricționată numai în temeiul unui contract. Atât timp cât nu a existat o derogare obligatorie din punct de vedere juridic, favorizarea variantei în sprijinul barajului râului ar oferi un avantaj economic semnificativ pentru RMD.

33. Reclamantul a concluzionat afirmând că obiectivitatea și credibilitatea studiului ar putea fi garantate numai prin excluderea RMD de la participarea la studiu și prin reevaluarea tuturor constatărilor sale de către experți independenți.

34. În observațiile sale ulterioare, ONG-ul, referindu-se la o serie de exemple, a considerat că informațiile factuale cuprinse în avizul Comisiei erau incorecte din mai multe motive.

35. În ceea ce privește grupul de monitorizare, ONG-ul a declarat că nu poate asigura independența studiului și a rezultatelor acestuia. În acest context, ONG-ul a arătat că grupul de monitorizare nu era suficient de împuternicit pentru a invita experți la alegerea sa. În plus, abordarea inițială a grupului de coordonare de a rambursa doar cheltuielile de deplasare ale experților, dar nu și orice alte cheltuieli, deși revizuită ulterior, a fost o mărturie a atitudinii grupului de coordonare față de activitatea grupului de monitorizare. ONG-ul a subliniat, de asemenea, că există probleme în ceea ce privește includerea opiniilor sale în documentele provizorii și accesul la date și la constatările provizorii.

36. În ceea ce privește controlul RMD de către autoritățile naționale și regionale, ONG-ul a afirmat că atât guvernul federal, cât și landul Bavaria promovează o centrală hidroelectrică, astfel cum reiese din declarațiile publice. În plus, potrivit ONG-ului, o broșură de informare publicată de autoritățile care promovează construirea unui baraj a fost părtinitoare și conținea informații în mod clar incorecte. Acest lucru contravine însă unei decizii a Bundestagului german din 2002, care optează în mod clar pentru dezvoltarea râului fără a prevedea ecluze sau baraje.

37. Potrivit ONG-ului, derogarea declarată de RMD a fost lipsită de valoare, având în vedere că o cerere de construire a unei hidrocentrale era doar o chestiune de formă.

38. ONG-ul a concluzionat spunând că conferința regională planificată ar fi o oportunitate decisivă de a asigura obiectivitatea studiului.

39. În observațiile sale suplimentare, ONG-ul a prezentat o „evaluare politică a procedurii și a rezultatelor din 22 ianuarie 2013”. În afară de reiterarea punctelor de vedere exprimate în scrisoarea sa anterioară, aceasta a afirmat, în esență, că acum a devenit sigur că studiul se desfășoară într-o manieră unilaterală. ONG-ul a afirmat, de asemenea, că autoritățile naționale și regionale care se ocupă de probleme de mediu nu au fost implicate în studiu.

Rezultatele inspecției dosarului Comisiei

40. În cursul inspecției, reprezentanților Ombudsmanului li s-a prezentat dosarul tehnic referitor la proiectul finanțat de Comisie și, mai precis, documente referitoare la pregătirea și adoptarea deciziei de finanțare a Comisiei, la modificările ulterioare ale deciziei respective, precum și la punerea în aplicare a proiectului finanțat. Serviciile Ombudsmanului au inspectat, de asemenea, proiectul de raport pe care președintele grupului de monitorizare l-a trimis Comisiei în decembrie 2012.

41. Reprezentanților Ombudsmanului li s-a arătat, de asemenea, corespondența trimisă Comisiei de către reclamant și de către un ONG, precum și, printre altele, un articol de ziar dintr-un important cotidian german care relatează decizia Bavariei de a nu opta pentru varianta de dezvoltare care prevede o blocare în secțiunea relevantă a Dunării.

42. În cele din urmă, acestea au inspectat corespondența dintre Germania și Comisie cu privire la punerea în aplicare a proiectului și, mai precis, la chestiunea unui potențial conflict de interese. Inspecția corespondenței a arătat că Comisia a urmărit îndeaproape activitatea grupului de monitorizare.

43. În observațiile sale cu privire la raportul de inspecție, reclamantul a susținut că proiectul de raport al președintelui grupului de monitorizare din decembrie 2012 nu conține o analiză completă a planurilor și a evaluărilor conduse de RMD, având în vedere că acesta din urmă a fost pus la dispoziția grupului de monitorizare numai în decembrie 2012. În plus, reclamantul a subliniat că, la 30 martie 2013, președintele a prezentat raportul final al grupului de monitorizare, o copie a acestuia fiind transmisă Ombudsmanului. Reclamantul a afirmat că raportul final acoperă în detaliu pozițiile adoptate de asociațiile de mediu pe tot parcursul procesului. Reclamantul a susținut că din raportul final reiese în mod clar că studiul și rezultatele sale au fost influențate de interese care susțin un anumit rezultat. Reclamantul a solicitat Ombudsmanului să ia în considerare această evaluare.

44. Reclamantul a adăugat că decizia guvernului landului Bavaria de a nu opta pentru o ecluză are un caracter provizoriu și este rezultatul presiunii exercitate de public, care nu poate fi convins de plauzibilitatea în ceea ce privește considerentele de navigație, economice sau ecologice ale construirii unei ecluze. Cu toate acestea, nu se poate spune că planurile de a construi o încuietoare au fost abandonate pentru totdeauna.

Evaluarea Ombudsmanului

45. În acest sens, Ombudsmanul este invitat să decidă dacă Comisia a luat măsuri adecvate în fața conflictului de interese perceput de reclamant.

46. Pentru a evita orice neînțelegere, este important să se reamintească faptul că articolul 228 din Tratatul privind funcționarea UE împuternicește Ombudsmanul să investigheze posibile cazuri de administrare defectuoasă în activitățile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. Statutul Ombudsmanului European prevede în mod expres că nicio acțiune a unei alte autorități sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului. Prin urmare, Ombudsmanul nu are competența de a examina plângerile împotriva altor instituții sau organisme, inclusiv împotriva autorităților naționale. Prin urmare, prezenta decizie se referă exclusiv la comportamentul Comisiei. Cu toate acestea, este important să se țină seama și de faptul că, în calitate de cofinanțator al proiectului împreună cu autoritățile germane, Comisia nu are întreaga responsabilitate de a se asigura că nu apare niciun conflict de interese în desfășurarea proiectului.

47. Ombudsmanul reamintește că dispoziția privind conflictele de interese cuprinsă în decizia de finanțare prevedea următoarele:

„III.2.6 Conflictul de interese

1. Beneficiarul se angajează să ia toate măsurile necesare pentru a preveni orice risc de conflicte de interese care ar putea afecta punerea în aplicare imparțială și obiectivă a acțiunii. Un astfel de conflict de interese ar putea apărea în special ca urmare a unui interes economic, a unei afinități politice sau naționale, a unor motive familiale sau emoționale sau a oricărui alt interes comun.

2. Orice situație care constituie sau poate conduce la un conflict de interese în cursul punerii în aplicare a acțiunii trebuie adusă la cunoștința Comisiei, în scris, fără întârziere. Beneficiarul se angajează să ia toate măsurile necesare pentru a remedia imediat această situație.

3. Comisia își rezervă dreptul de a verifica dacă măsurile luate sunt adecvate și poate solicita beneficiarului să ia măsuri suplimentare, dacă este necesar, într-un anumit termen.”

48. Prin urmare, articolul III.2.6 vizează prevenirea anumitor conflicte de interese. În acest scop, acesta impune beneficiarului (i) să prevină orice risc de conflicte de interese și (ii), în cazul unui conflict de interese real sau potențial, să informeze Comisia și să ia măsurile necesare pentru a corecta situația. În ceea ce privește Comisia, articolul III.2.6 o împuternicește (i) să verifice caracterul adecvat al măsurilor luate și (ii) să solicite beneficiarului să ia măsuri suplimentare.

49. În acest context juridic, Ombudsmanul trebuie să evalueze caracterul adecvat al acțiunii Comisiei în cazul de față.

50. Pentru început, articolul III.2.6 nu prevede o definiție a „conflictului de interese”. Cu toate acestea, din dispoziția respectivă reiese în mod clar că, pe lângă conflictele reale, aceasta acoperă conflictele potențiale („orice risc de conflicte de interese care ar putea afecta punerea în aplicare imparțială și obiectivă a acțiunii”; sublinierea noastră). În cele din urmă și în conformitate cu Orientările OCDE pentru gestionarea conflictelor de interese în serviciul public [2], care au fost recunoscute pe scară largă, Ombudsmanul consideră că articolul III.2.6 ar trebui interpretat pentru a include, de asemenea, conflictele de interese aparente.

51. Nu se contestă că RMD, având în vedere drepturile sale istorice și cadrul juridic care îi reglementează activitatea, se bucură de o poziție economică specifică în ceea ce privește dezvoltarea tronsonului Dunării care face obiectul prezentei cauze. În acest sens, reclamantul a făcut referire la rolul special al RMD în punerea în aplicare a variantei alese în cele din urmă, precum și la dreptul contractual al RMD de a utiliza toate construcțiile adecvate din Dunăre pentru producerea de energie electrică. În acest context, ar trebui remarcat faptul că articolul III.2.6 face referire în mod specific la existența unui interes economic ca o circumstanță care ar putea da naștere unui conflict de interese.

52. Este adevărat că Comisia a subliniat anumite garanții instituționale, astfel cum sunt detaliate în scrisoarea președintelui, precum și renunțarea RMD la dreptul său contractual. Deși Ombudsmanul împărtășește opinia reclamantului potrivit căreia derogarea actuală nu ar putea exclude efectiv faptul că RMD ar face uz de dreptul său contractual care, la rândul său, ar putea avea o influență asupra modului în care desfășoară studiul, acesta consideră, de asemenea, că garanțiile instituționale sunt de natură să reducă probabilitatea unui conflict de interese real. În această privință, gradul de control exercitat de autoritățile germane asupra RMD este în mod clar relevant. Această constatare nu este repusă în discuție de faptul că, cel puțin la un moment dat, autoritățile germane au favorizat aparent varianta C280, dat fiind că nu se contestă că decizia finală cu privire la opțiunea de dezvoltare care trebuie aleasă nu aparține, în orice caz, RMD.

53. În pofida acestor considerații, nu este mai puțin adevărat că a încredința RMD responsabilitatea studiului, având în vedere poziția sa economică specifică (a se vedea punctul 51 de mai sus), ar putea da naștere unui conflict de interese aparent sau potențial. De fapt, în ochii publicului larg, s-ar putea crea impresia că, indiferent de faptul că nu decide în cele din urmă cu privire la alegerea opțiunii de dezvoltare, RMD ar putea încerca să influențeze factorul de decizie final într-un mod care să îi permită să își exploateze pe deplin poziția economică specifică. Această impresie ar putea fi creată în pofida competențelor profesionale și a rolului istoric al RMD la care s-a referit Comisia în avizul său. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că numirea RMD ar putea da naștere unui risc de conflict de interese, astfel cum se menționează la articolul III.2.6.

54. Întrucât Comisia a fost informată în mod corespunzător cu privire la numirea RMD, întrebarea centrală este, prin urmare, dacă Comisia, în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul articolului III.2.6, a luat măsurile adecvate.

55. În avizul său, Comisia a făcut referire la insistența sa de a înființa un grup de monitorizare și de a organiza o conferință regională în acest sens. Prin urmare, în cele ce urmează, Ombudsmanul va examina succesiv ambele măsuri.

56. În ceea ce privește grupul de monitorizare, Ombudsmanul reamintește că reclamantul, în observațiile sale privind raportul de inspecție, a acordat o importanță deosebită raportului final al grupului de monitorizare, pe care l-a considerat obiectiv. Prin urmare, în abordarea oportunității înființării grupului de monitorizare pentru a limita riscul unui conflict de interese, Ombudsmanul se va concentra asupra raportului respectiv.

57. Raportul final este împărțit în cinci părți. Partea A. conține raportul președintelui. părțile B.-D. conțin opiniile reprezentanților (i) asociațiilor de protecție a mediului; (ii) asociații profesionale; și (iii) grupurile de acțiune ale cetățenilor, în timp ce partea E constă în documente anexate la raport. Având în vedere divergențele de opinii exprimate în avizele reprezentanților menționați anterior, Ombudsmanul consideră că este oportun ca analiza sa să se concentreze asupra raportului președintelui. De altfel, ea observă că reclamantul și-a subliniat încrederea în activitatea președintelui.

58. Raportul președintelui consemnează cu meticulozitate diferitele reuniuni organizate, precum și subiectele discutate. La nivel general, președintele afirmă că numeroasele reuniuni din cursul proiectului au permis membrilor grupului de monitorizare să primească informații ample și voluminoase. El adaugă că documentele scrise și electronice au condus la un "nivel bun de informare". Conform raportului președintelui, membrii grupului de monitorizare au putut, de exemplu, să aducă contribuții semnificative la o prezentare echilibrată a diferitelor interese aflate în joc într-o broșură informativă privind diferitele variante de dezvoltare.

59. Raportul președintelui se încheie cu o secțiune intitulată „Evaluarea procesului de monitorizare”. Înregistrând anumite critici formulate cu privire la procesul de monitorizare (de exemplu, furnizarea cu întârziere a informațiilor și complexitatea procesului), președintele observă, de asemenea, că înființarea grupului de monitorizare s-a tradus prin îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește participarea asociațiilor în acest sens. Președintele subliniază în special implicarea asociațiilor într-un proces deschis încă dintr-un stadiu incipient și (ii) nivelul ridicat de participare, care a inclus, de exemplu, dialoguri intense și, în cele din urmă, punerea la dispoziție a datelor care au permis grupului de monitorizare să urmărească în mod autonom diferitele etape. În ceea ce privește acest din urmă aspect, președintele admite că acest proces a fost "parțial greoi". În plus, președintele atrage atenția și asupra anumitor limitări în activitatea grupului de monitorizare. În acest sens, el se referă în special la (i) investițiile mari în ceea ce privește timpul necesar participanților; (ii) faptul că, în unele cazuri, negocierile complexe s-au dovedit necesare înainte de furnizarea informațiilor solicitate; și (iii) necesitatea de a optimiza posibilitatea de a include experți externi pentru a înlocui capacitatea limitată a grupului de monitorizare de a evalua procese extrem de complexe. Președintele a susținut, de asemenea, (iv) că transparența și înțelegerea completă a proceselor științifice extrem de solicitante sunt aproape imposibil de realizat și a subliniat necesitatea unui anumit grad de încredere în exercițiu. El a adăugat că activitatea Grupului de monitorizare a fost afectată de această problemă, având în vedere că reprezentanții asociațiilor de mediu, din motive de principiu, au dezaprobat rolul RMD pe tot parcursul proiectului.

60. Ombudsmanul înțelege din raportul președintelui că, în ciuda anumitor dificultăți, detaliate mai sus, a existat un grad ridicat de participare a grupului de monitorizare la proiect. Este adevărat că, în observațiile sale, reclamantul însuși a atras atenția asupra problemelor specifice întâmpinate în activitatea grupului de monitorizare, precum și asupra complexității procesului și a imposibilității de a controla fiecare aspect al acestuia. Cu toate acestea, Ombudsmanul ia în considerare, de asemenea, faptul că președintele, în afară de reiterarea opiniilor diferite privind implicarea RMD adoptate de diverși actori, nu a raportat cu privire la nicio problemă specifică care decurge dintr-un risc de conflict de interese. În schimb, președintele atrage atenția asupra anumitor probleme sistemice legate de activitatea grupului de monitorizare, care, ca atare, nu rezultă din participarea RMD. În plus, nu există nimic care să sugereze în raportul președintelui că rolul RMD ar fi influențat rezultatul de fond al studiului, astfel cum a sugerat reclamantul.

61. În ceea ce privește conferința regională menționată de Comisie, Ombudsmanul consideră că aceasta a contribuit la deschiderea participării la proces către un cerc mai larg de părți interesate și la reducerea probabilității ca proiectul să fie dominat de un singur interes.

62. Având în vedere aceste constatări, Ombudsmanul consideră că insistența Comisiei de a înființa un grup de monitorizare și de a organiza o conferință regională a constituit acțiuni adecvate pentru a aborda riscul unui conflict de interese. În sfârșit, este relevant să se arate că, astfel cum confirmă constatările inspecției, Comisia a urmărit îndeaproape întregul proces.

63. Prin urmare, Ombudsmanul constată că Comisia a luat măsurile adecvate și a monitorizat punerea lor în aplicare în cazul de față. Prin urmare, afirmația reclamantului nu poate fi susținută. În consecință, nici cererea nu poate fi admisă.

B. Concluzii

Pe baza anchetei sale cu privire la această plângere, Ombudsmanul o încheie cu următoarea concluzie:

Nu a existat niciun caz de administrare defectuoasă în activitățile Comisiei.

Reclamantul și Comisia vor fi informați cu privire la această decizie.

 

Emily O´Reilly

Adoptată la Strasbourg, la 19 decembrie 2013.

---

[1] "Ausschreibungsfreie Kooperation des Bundes mit der RMD" în originalul german.

[2] Orientările OCDE pentru gestionarea conflictelor de interese în serviciul public (disponibile la adresa: http://www.oecd.org/gov/ethics/48994419.pdf) oferă următoarea definiție a „conflictului de interese”:

(i) Un conflict de interese real există atunci când există un conflict între datoria publică a unui funcționar public și interesele sale private, de exemplu atunci când funcționarul public are interese private care ar putea influența în mod necorespunzător îndeplinirea îndatoririlor și responsabilităților sale oficiale.

(ii) Se poate spune că există un conflict de interese aparent atunci când, în pofida faptului că nu există un conflict de interese real, există impresia că interesele private ale unui funcționar public ar putea influența în mod necorespunzător îndeplinirea atribuțiilor sale.

(iii) Un potențial conflict apare atunci când un funcționar public are interese private care sunt de așa natură încât ar apărea un conflict de interese în cazul în care funcționarul s-ar implica în responsabilități oficiale relevante în viitor.