# Decizia Ombudsmanului European de închidere a anchetei privind plângerea 1922/2010/(VIK)ER împotriva Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene
- Autor: Ombudsmanul european
- Datele : 2013-12-26T10:00+01:00[Europe/Paris]
- [URL](https://www.ombudsman.europa.eu/ro/decision/ro/52929)
---
Contextul plângerii
-------------------

**1.** Prezenta cauză se referă la decizia Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene (denumit în continuare "Oficiul pentru Publicații") de a nu reînnoi un contract de servicii încheiat cu reclamantul.

**2.** Reclamantul este o societate din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor. În 2007, a câștigat o procedură de ofertare lansată de Oficiul pentru Publicații pentru dezvoltarea, întreținerea și sprijinirea sistemelor informatice bazate pe tehnologia web („contractul"). Contractul a fost semnat în septembrie 2007. Acesta prevedea că va dura o perioadă de doi ani, cu posibilitatea, cu excepția cazului în care Oficiul pentru Publicații decide altfel, a două reînnoiri automate, fiecare pentru un an. În septembrie 2009, contractul a fost reînnoit automat pentru o perioadă de un an.

**3.** La 23 aprilie 2010, un angajat al reclamantului a solicitat o întâlnire cu funcționarul Oficiului pentru Publicații responsabil cu gestionarea contractului. Scopul a fost acela de a revizui împreună cu acesta planurile Oficiului pentru Publicații și activitățile viitoare legate de contract, inclusiv posibilitatea de a adăuga noi activități. Reuniunea a avut loc la 26 aprilie 2010. La 4 mai 2010, directorul de afaceri al reclamantului a trimis funcționarului un e-mail de monitorizare, în care i-a mulțumit funcționarului pentru reuniune, a furnizat câteva informații tehnice și a declarat că le-a spus colegilor săi despre „planurile*Oficiului pentru Publicații privind continuarea normală a contractului, precum și prelungirea normală planificată a acestuia în 2011 (în conformitate cu schema normală de prelungiri prevăzută a contractului)".*

**4.** La 3 iunie 2010, Oficiul pentru Publicații a informat reclamantul că, în conformitate cu articolul I.2.5 din contract, nu dorește să reînnoiască contractul pentru o nouă perioadă de un an.

**5.** În schimbul de corespondență care a urmat, reclamantul și-a exprimat surprinderea cu privire la decizia Oficiului pentru Publicații și i-a solicitat să clarifice motivele care au justificat-o. Reclamantul a subliniat că decizia a fost în contradicție cu informațiile primite în cursul reuniunii din 26 aprilie 2010. Reclamantul s-a referit, de asemenea, la ceea ce consideră a fi practica standard a Oficiului pentru Publicații de a reînnoi toate contractele-cadru pentru întreaga durată posibilă a acestora.

**6.** La 25 iunie 2010, Oficiul pentru Publicații și-a confirmat decizia și a subliniat că nu dispune de o practică standard în ceea ce privește reînnoirea contractelor-cadru. Oficiul pentru Publicații a subliniat că decizia de a nu reînnoi contractul a fost luată pe baza circumstanțelor specifice ale cazului și a nevoilor instituției. În special, decizia a fost luată din cauza epuizării bugetului.

**7.** La 26 august 2010, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului European.

Obiectul anchetei
-----------------

**8.** Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la următoarele afirmații:

##### Acuzația

Prin faptul că nu a respectat asigurările pe care i le-a dat reclamantului cu privire la prelungirea contractului și prin faptul că nu a respectat practica sa standard în acest domeniu, Oficiul pentru Publicații a încălcat principiul încrederii legitime, astfel cum este prevăzut la articolul 10 din Codul european al bunei conduite administrative.

Ancheta
-------

**9.** La 7 octombrie 2010, Ombudsmanul a solicitat Oficiului pentru Publicații să prezinte un aviz cu privire la afirmația reclamantului până la 31 ianuarie 2011. Avizul Oficiului pentru Publicații a fost transmis reclamantului, împreună cu o invitație de a formula observații, pe care reclamantul a trimis-o la 31 mai 2011.

**10.** După o analiză atentă a avizului Oficiului pentru Publicații și a observațiilor reclamantului, Ombudsmanul a concluzionat că este oportun să consulte dosarul Oficiului pentru Publicații în această privință. Inspecția a fost efectuată de serviciile Ombudsmanului la 9 iulie 2013. O copie a raportului de inspecție a fost trimisă Oficiului pentru Publicații, iar o copie a fost trimisă reclamantului, împreună cu o invitație de a prezenta observații. Reclamantul și-a prezentat observațiile cu privire la raportul de inspecție la 7 octombrie 2013.

Analiza și concluziile Ombudsmanului
------------------------------------

### Observații preliminare

**11.** În observațiile sale cu privire la raportul de inspecție, reclamantul a susținut că Oficiul pentru Publicații a alocat în mod nejustificat un buget foarte scăzut contractului. Potrivit reclamantului, bugetul a fost inadecvat în ceea ce privește serviciile solicitate în conformitate cu caietul de sarcini.

**12.** În acest sens, Ombudsmanul reamintește că obiectul anchetei sale în cazul de față se limitează la a evalua dacă Oficiul pentru Publicații a încălcat așteptările legitime ale reclamantului. Problema ridicată la punctul 11 de către reclamant este o nouă afirmație cu privire la care Oficiului pentru Publicații nu i s-a solicitat să emită un aviz. Deși Ombudsmanul nu consideră că prezenta anchetă ar trebui prelungită prin solicitarea unui aviz suplimentar, acesta reamintește că reclamantul are în continuare libertatea de a-i trimite o nouă plângere cu privire la acest aspect specific.

**13.** Într-o scrisoare anexată la observațiile sale privind avizul Oficiului pentru Publicații, reclamantul a solicitat, de asemenea, Ombudsmanului să deschidă o nouă anchetă privind comportamentul general al Oficiului pentru Publicații. În scrisoarea sa, reclamantul a făcut referire la o serie de exemple privind modul în care Oficiul pentru Publicații încheiase sau gestionase contracte cu reclamantul și cu alți contractanți. Potrivit reclamantului, aceste exemple, pe care, în unele cazuri, Ombudsmanul fie le-a cercetat, cum este cazul în speță, fie le-a adus în fața Tribunalului, atestă comportamentul sistematic ostil al Oficiului pentru Publicații față de reclamant, care vizează în mod deliberat rezilierea contractelor executate de reclamant și excluderea acestuia din noile licitații.

**14.** Printre exemplele raportate de reclamant s-au numărat: (i) refuzul de reînnoire a contractelor valabile (cum este cazul în speță); (ii) decizia de a nu utiliza un contract-cadru și nici de a nu-i refinanța bugetul; (iii) transferul contractelor încheiate cu reclamantul către alți contractanți; (iv) utilizarea excesivă a contractelor încheiate cu alți contractanți; și (v) presupusa existență a unor conflicte de interese. Reclamantul s-a referit, de asemenea, la o scrisoare anonimă trimisă la 2 iunie 2010, prin care era informat că Oficiul pentru Publicații a luat decizia de a-l exclude pe reclamant din toate contractele și proiectele în curs de desfășurare și de a transfera contractele respective altor contractanți. Reclamantul și-a reiterat poziția în observațiile sale cu privire la raportul de inspecție.

**15.** În scrisoarea din 20 iunie 2013 prin care se anunța decizia de a efectua o inspecție a dosarului Oficiului pentru Publicații, Ombudsmanul a informat reclamantul că se va lua o decizie cu privire la includerea afirmației menționate la punctul 14. Acest lucru s-ar întâmpla în cazul în care evaluarea prezentei cauze ar conduce la concluzia că a existat o administrare defectuoasă din partea Oficiului pentru Publicații și că această administrare defectuoasă ar putea face parte dintr-un model general de administrare defectuoasă din partea acestui oficiu. Prin urmare, Ombudsmanul va examina chestiunea în urma evaluării afirmației de la punctul 8.

**16.** În observațiile sale cu privire la raportul de inspecție al Ombudsmanului, reclamantul a pus sub semnul întrebării decizia Oficiului pentru Publicații de a identifica mai multe dintre documentele inspectate de Ombudsman ca fiind confidențiale.

**17.** Ombudsmanul reamintește că, în conformitate cu articolele 13.3 și 14.2 din Normele de aplicare ale Ombudsmanului European, nici reclamantul, nici publicul nu pot avea acces la documente sau informații obținute în timpul unei inspecții și care au fost identificate de instituția în cauză ca fiind confidențiale. Prin urmare, instituțiile pot solicita ca documentele obținute în timpul unei inspecții efectuate de serviciile Ombudsmanului să fie tratate în mod confidențial. Având în vedere că reclamantul nu a prezentat niciun argument specific care să sugereze că Oficiul pentru Publicații nu ar fi avut dreptul să solicite confidențialitate în cazul de față, opinia reclamantului nu poate fi susținută.

### A. Prezumția de nerespectare a asigurărilor oferite reclamantului și practica standard

#### Argumente prezentate Ombudsmanului

**18.** Reclamantul a susținut că Oficiul pentru Publicații a încălcat principiul încrederii legitime. Potrivit reclamantului, Oficiul pentru Publicații a furnizat asigurări precise cu privire la reînnoirea contractului în cursul reuniunii din 26 aprilie 2010. În cadrul acestei reuniuni, s-a solicitat, de asemenea, reclamantului să facă „investiții*importante și ireversibile în avans".* În consecință, reclamantul a fost încrezător că contractul va fi reînnoit și a făcut investițiile necesare, care au fost considerabile, pentru a dispune de resursele relevante pentru a efectua lucrările. Reclamantul a subliniat că asigurările furnizate în cursul reuniunii din 26 aprilie 2010 au fost confirmate în e-mailul de monitorizare pe care l-a trimis Oficiului pentru Publicații la 4 mai 2010. Acest e-mail ar putea fi considerat ca reprezentând procesul-verbal al reuniunii și a raportat în mod clar intențiile Oficiului pentru Publicații de a reînnoi contractul. Reclamantul a subliniat că Oficiul pentru Publicații nu a reacționat niciodată la e-mailul din 4 mai 2010 și nici nu a contestat conținutul acestuia.

**19.** Reclamantul a susținut, de asemenea, că o așteptare legitimă ca contractul să fie reînnoit rezultă din practica contractuală standard a instituțiilor UE și, în special, a Oficiului pentru Publicații, care reînnoiește întotdeauna contractele-cadru pe întreaga durată posibilă a acestora. În acest caz specific, așteptările reclamantului au fost întărite de faptul că contractul a fost utilizat în mod activ pentru a furniza servicii de întreținere pentru o serie de aplicații informatice critice utilizate la Oficiul pentru Publicații.

**20.** În opinia sa, Oficiul pentru Publicații a negat că ar fi oferit reclamantului vreo asigurare cu privire la reînnoirea contractului în cursul reuniunii din 26 aprilie 2010 sau cu orice altă ocazie. Oficiul pentru Publicații a subliniat că, în cursul reuniunii menționate, reînnoirea contractului nu a fost deloc discutată, iar singurul comentariu făcut în legătură cu contractul a fost că acesta se află „într-o*punere în aplicare normală".* Oficiul pentru Publicații a declarat, de asemenea, că dispune de o notă la dosar din data de 22 iulie 2010 care rezumă conținutul reuniunii.

**21.** Oficiul pentru Publicații a subliniat, de asemenea, că e-mailul reclamantului din 4 mai 2010 nu poate fi considerat ca reprezentând procesul-verbal al reuniunii, deoarece acesta nu are forma tipică a proceselor-verbale și reflectă doar propria percepție a reclamantului cu privire la ceea ce s-a întâmplat și la ceea ce s-a spus. În plus, Oficiul pentru Publicații nu aprobase conținutul e-mailului, iar tăcerea acestuia nu putea fi considerată o dovadă a unei astfel de aprobări. Oficiul pentru Publicații a reamintit, de asemenea, că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene („Curtea de Justiție"), „absența*unei reacții din partea Comisiei pentru o perioadă semnificativă de timp nu poate constitui o asigurare care să determine solicitantul să nutrească așteptări legitime"* [\[1\].](#_ftn1 ""){#_ftnref1}

**22.** În ceea ce privește investițiile pretins realizate de reclamant, Oficiul pentru Publicații a negat că l-ar fi încurajat vreodată pe reclamant să le facă și a subliniat că reclamantul era obligat să dispună de resursele necesare până la expirarea contractului.

**23.** Oficiul pentru Publicații a concluzionat că reclamantul nu a dovedit că a primit asigurări precise, necondiționate și coerente. Cu toate acestea, chiar presupunând că au fost furnizate asigurări precise, Oficiul pentru Publicații a subliniat că aceste asigurări nu puteau da naștere unei încrederi legitime. Acest lucru se datorează faptului că ele ar fi contrastat în mod clar cu textul contractului, care recunoștea în mod expres dreptul Oficiului pentru Publicații de a nu-l reînnoi și impunea ca orice modificare să fie făcută în scris.

**24.** Oficiul pentru Publicații a negat, de asemenea, că își reînnoiește întotdeauna contractele-cadru ca practică standard. Faptul că Oficiul pentru Publicații include în mod sistematic o clauză de reînnoire în contractele sale nu înseamnă că reînnoirile sunt automate. Acestea depind mai degrabă de o serie de circumstanțe, inclusiv, de exemplu, de existența unui buget sau de necesitatea serviciilor furnizate. În orice caz, Oficiul pentru Publicații a subliniat că reclamantul nu a dovedit existența unei astfel de practici și că cifrele aflate la dispoziția Oficiului au arătat, de fapt, contrariul.

**25.** În plus, faptul că contractul a fost utilizat în mod activ reflectă doar un comportament contractual normal pe durata valabilității sale și nu poate fi invocat în niciun caz pentru a da naștere unei așteptări cu privire la reînnoirea sa.

**26.** În sfârșit, în ceea ce privește epuizarea bugetului relevant, Oficiul pentru Publicații a subliniat că nu este liber să majoreze la discreția sa bugetul alocat unui contract de achiziții publice, ci poate face acest lucru numai atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de normele aplicabile.

**27.** În observațiile sale, reclamantul a insistat asupra faptului că, în cursul reuniunii din 26 aprilie 2010, reînnoirea contractului a fost discutată în detaliu. Aceasta a susținut că Oficiul pentru Publicații a oferit asigurări precise, necondiționate și concordante cu privire la reînnoirea contractului pentru încă un an. Potrivit reclamantului, în cazul în care problema nu ar fi fost discutată deloc, astfel cum a sugerat Oficiul pentru Publicații, ar fi fost dificil de înțeles de ce Oficiul pentru Publicații nu a reacționat la e-mailul din 4 mai 2010. Reclamantul a subliniat că nota la dosar din 22 iulie 2010 menționată de Oficiul pentru Publicații a fost redactată la doar câteva luni după reuniune și după solicitarea de clarificări din partea reclamantului. Reclamantul a suspectat că nota a fost redactată ceva timp mai târziu în încercarea de a justifica poziția Oficiului pentru Publicații și, prin urmare, nu era fiabilă.

**28.** Reclamantul a adăugat, de asemenea, că asigurările furnizate în cursul reuniunii au fost cele mai recente dintr-un șir lung de asigurări similare primite. Având în vedere importanța chestiunii reînnoirii, reclamantul a continuat să o ridice din 2008, iar Oficiul pentru Publicații l-a asigurat în mod constant că nu va exista nicio problemă în reînnoirea contractului.

**29.** Reclamantul a subliniat, de asemenea, că jurisprudența citată de Oficiul pentru Publicații cu privire la semnificația juridică a absenței unei reacții din partea unei instituții se referă la circumstanțe diferite (de exemplu, o cerere de autorizare) și, prin urmare, nu este relevantă în cazul de față. Întrucât e-mailul reclamantului din 4 mai 2010 nu a făcut decât să înregistreze ceea ce s-a afirmat în cursul reuniunii, tăcerea Oficiului pentru Publicații a trebuit să fie considerată drept acceptare tacită a raportului.

**30.** Reclamantul a insistat asupra faptului că reînnoirea contractelor-cadru este o practică standard a instituțiilor și a subliniat că Oficiul pentru Publicații nu a furnizat dovezi în sens contrar. Potrivit reclamantului, este rezonabil să se aștepte ca autoritățile contractante să reînnoiască contractele-cadru în absența unor circumstanțe excepționale. Reclamantul a fost de acord că epuizarea bugetului sau lipsa cerințelor pentru serviciile furnizate în temeiul contractului sunt circumstanțe care ar putea justifica decizia de a nu reînnoi un contract. Cu toate acestea, Curtea a subliniat de asemenea că niciuna dintre aceste două împrejurări nu s-a produs în speță.

**31.** În special, reclamantul a subliniat că contractul a fost utilizat în principal pentru a furniza servicii de întreținere pentru două sisteme online (EU Bookshop și e-notices), care au o importanță crucială pentru activitățile Oficiului pentru Publicații. În plus, Oficiul pentru Publicații a recunoscut, în contextul altor anchete ale Ombudsmanului, că bugetul disponibil pentru gestionarea celor două sisteme era considerabil.

##### Rezultatele consultării dosarului Oficiului pentru Publicații

**32.** În cursul inspecției, reprezentanții Ombudsmanului au consultat documentele incluse în dosarul Oficiului pentru Publicații și, în special, nota la dosar din 22 iulie 2010. Nota de la dosar se referea la reuniunea cu reclamantul din 26 aprilie 2010 și la toate documentele interne referitoare la decizia de a nu reînnoi contractul.

**33.** Reprezentanții Oficiului pentru Publicații au clarificat faptul că procedurile de ofertare sunt pregătite cu mult timp înainte de data expirării unui contract, pentru a asigura coordonarea și continuitatea între cele două contracte și pentru a permite o predare fără probleme. Acestea au subliniat că, de obicei, contractele-cadru precum cel în cauză sunt încheiate pentru o durată de unu/doi ani, cu posibilitatea de reînnoire de două sau de trei ori pentru un an fiecare, până la o durată maximă posibilă de patru ani. Un anumit buget ("pachet") este alocat contractului în cauză în conformitate cu decizia de atribuire. Reînnoirea unui contract în cadrul de patru ani este luată în considerare numai dacă rămân suficienți bani în pachet pentru a permite acest lucru. În ceea ce privește cazul reclamantului, cheltuielile au fost mai mari decât se prevăzuse anterior. O alocare suplimentară de fonduri fusese deja decisă pentru reînnoirea contractului o singură dată la sfârșitul celui de-al doilea an. Reprezentanții Oficiului pentru Publicații au subliniat că fondurile rămase în pachetul financiar majorat sunt insuficiente pentru reînnoirea contractului pentru încă un an și că, în aceste condiții, nu poate fi avută în vedere o a doua alocare suplimentară. Reprezentanții Oficiului pentru Publicații au clarificat faptul că o alocare suplimentară de fonduri este o măsură excepțională. În astfel de circumstanțe, s-a luat decizia de a nu reînnoi contractul și de a lansa o nouă procedură de ofertare.

**34.** Reprezentanții Oficiului pentru Publicații au furnizat, de asemenea, clarificări cu privire la nota la dosar din 22 iulie 2010, motivele pentru care aceasta a fost redactată abia la trei luni de la reuniunea cu reclamantul din 26 aprilie 2010, precum și aspectele discutate în cadrul reuniunii respective. În special, reprezentanții Oficiului pentru Publicații au explicat că procesele-verbale ale reuniunilor precum cea în cauză sunt rareori redactate. În cazul de față, reuniunea a vizat mai multe aspecte, inclusiv feedback cu privire la executarea contractelor existente cu reclamantul. Cu toate acestea, problema unei posibile reînnoiri a contractului nici măcar nu a fost abordată. Chestiunile contractuale nu au fost discutate în cursul reuniunii. Reprezentanții Oficiului pentru Publicații au adăugat că nota la dosar a fost redactată ca răspuns la faxul reclamantului din 3 iunie 2010, în care acesta și-a exprimat dezacordul față de decizia Oficiului pentru Publicații de a nu reînnoi contractul. Scopul notei la dosar a fost de a clarifica ceea ce s-a discutat efectiv în cadrul reuniunii.

**35.** În ceea ce privește motivul pentru care Oficiul pentru Publicații nu a răspuns la e-mailul reclamantului din 4 mai 2010, reprezentanții săi au clarificat faptul că Oficiul pentru Publicații nu a considerat oportun să divulge decizia propusă de a nu reînnoi contractul, deoarece decizia respectivă trebuia încă aprobată definitiv. De asemenea, a clarificat faptul că decizia ar fi fost comunicată în curând în mod oficial.

**36.** În observațiile sale cu privire la raportul de inspecție al Ombudsmanului, reclamantul a subliniat că, potrivit propriei sale experiențe, toate contractele-cadru sunt încheiate pe o perioadă de cel puțin patru ani, dacă nu mai lungă. Aceasta a subliniat că procedura care conduce la atribuirea unui contract-cadru este deosebit de oneroasă atât pentru participanți, cât și pentru autoritatea contractantă și, prin urmare, un termen de patru ani este absolut necesar pentru a permite tuturor părților interesate să obțină un randament al investițiilor lor.

#### Evaluarea Ombudsmanului

**37.** Ombudsmanul reamintește că principiile bunei administrări sunt, de asemenea, obligatorii pentru instituții atunci când acestea acționează în cadrul acordurilor contractuale încheiate cu persoane fizice. Rezultă că, chiar și atunci când instituțiile își exercită drepturile care decurg din clauzele unui contract, acestea sunt obligate să facă acest lucru cu respectarea principiilor bunei administrări.

**38.** Cu toate acestea, Ombudsmanul reamintește, de asemenea, că domeniul de aplicare al revizuirii pe care o poate efectua în cazurile contractuale este, în mod necesar, limitat. Ombudsmanul consideră că nu ar trebui să încerce să stabilească dacă a existat o încălcare a contractului de către oricare dintre părți, în cazul în care chestiunea este contestată. Această problemă ar putea fi soluționată în mod eficient numai de o instanță competentă, care ar avea posibilitatea de a asculta argumentele părților cu privire la dreptul relevant și de a evalua probele contradictorii cu privire la orice aspecte de fapt contestate.

**39.** Prin urmare, Ombudsmanul consideră că, în cauzele privind litigiile contractuale, este justificat să își limiteze ancheta la examinarea aspectului dacă instituția sau organul Uniunii în cauză i-a furnizat o prezentare coerentă și rezonabilă a temeiului juridic al acțiunilor sale și a motivelor pentru care consideră că punctul său de vedere cu privire la poziția contractuală este justificat. În acest caz, concluzia Ombudsmanului ar fi că ancheta sa nu a evidențiat un caz de administrare defectuoasă. Această concluzie nu ar afecta dreptul părților de a solicita ca litigiul lor contractual să fie examinat și soluționat de o instanță competentă.

**40.** Ombudsmanul ia act de faptul că principiile bunei administrări includ principiul încrederii legitime, care a fost consacrat la articolul 10 din Codul bunei conduite administrative (denumit în continuare „codul"). În conformitate cu acest principiu, funcționarii respectă așteptările legitime și rezonabile ale publicului, având în vedere modul în care instituția a acționat în trecut. De asemenea, aceștia trebuie să fie consecvenți în ceea ce privește comportamentul lor administrativ, precum și în ceea ce privește acțiunea administrativă a instituției.

**41.** Ombudsmanul reamintește că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție[\[2\],](#_ftn2 ""){#_ftnref2} trebuie îndeplinite trei condiții pentru a putea invoca dreptul la protecția încrederii legitime. În primul rând, autoritățile Uniunii trebuie să fi furnizat persoanei interesate asigurări precise, necondiționate și concordante, emise de surse autorizate și de încredere. Pe de altă parte, aceste asigurări trebuie să fie de natură să dea naștere unei încrederi legitime a destinatarului lor. În al treilea rând, asigurările furnizate trebuie să respecte normele aplicabile.

**42.** În cazul de față, reclamantul susține că are o încredere legitimă în reînnoirea contractului ca urmare a: (i) asigurările date reclamantului de un reprezentant al Oficiului pentru Publicații în cursul reuniunii din 26 aprilie 2010 și cu alte ocazii începând din 2008; și (ii) practica contractuală obișnuită a instituțiilor UE și, în special, a Oficiului pentru Publicații în ceea ce privește reînnoirea contractelor-cadru.

**43.** În ceea ce privește (i) asigurările pretins oferite de Oficiul pentru Publicații, Ombudsmanul observă că reclamantul a declarat că a primit mai multe dintre acestea în mai multe rânduri începând din 2008. Cu toate acestea, reclamantul a furnizat doar detalii cu privire la reuniunea care a avut loc la 26 aprilie 2010 și nu a prezentat nicio dovadă sau informație specifică cu privire la ceea ce a denumit drept alte exemple de asigurări primite. În consecință, Ombudsmanul își va limita evaluarea la comportamentul Oficiului pentru Publicații în legătură cu reuniunea din 26 aprilie 2010.

**44.** Ombudsmanul ia act de faptul că reclamantul și Oficiul pentru Publicații și-au exprimat opiniile contrare cu privire la ceea ce s-a discutat în cadrul reuniunii.

**45.** În opinia sa și, în special, în timpul inspecției, Oficiul pentru Publicații afirmă că a discutat mai multe aspecte privind executarea contractelor existente cu reprezentanții reclamantului, dar nu s-a făcut nicio referire la posibila reînnoire a contractului. Ombudsmanul subliniază că poziția Oficiului pentru Publicații este confirmată de conținutul notei la dosar din 22 iulie 2010, pe care serviciile Ombudsmanului au consultat-o.

**46.** Cu toate acestea, reclamantul a pus sub semnul întrebării fiabilitatea notei la dosar din 22 iulie 2010, care a fost redactată de Oficiul pentru Publicații la câteva luni după ce a avut loc reuniunea. Reclamantul a subliniat, de asemenea, că Oficiul pentru Publicații nu a reacționat la e-mailul său din 4 mai 2010, care ar trebui considerat o confirmare implicită a faptului că au fost oferite asigurări în cursul reuniunii.

**47.** Ombudsmanul consideră că faptul că nota la dosar a fost redactată la mai mult de două luni după ce a avut loc reuniunea ar putea, într-adevăr, să ridice unele îndoieli cu privire la fiabilitatea acesteia. Cu toate acestea, în urma consultării dosarului Oficiului pentru Publicații, s-a constatat că o propunere de nereînnoire a contractului fusese deja prezentată cu mult înainte de data reuniunii cu reclamantul și că aceasta a fost finalizată câteva zile mai târziu. În aceste condiții, Ombudsmanul consideră că este puțin probabil ca reprezentantul Oficiului pentru Publicații, care a participat la reuniune și care trebuie să fi avut cunoștință de procedura internă în curs, să fi oferit asigurări cu privire la reînnoirea contractului.

**48.** Ombudsmanul observă, de asemenea, că, în timpul inspecției, Oficiul pentru Publicații a oferit o explicație a motivelor pentru care nu a reacționat la e-mailul reclamantului din 4 mai 2010. În special, reprezentanții Oficiului pentru Publicații au clarificat faptul că, la acea dată, decizia finală nu fusese încă luată, dar urma să fie luată în curând și, prin urmare, nu au considerat oportun să divulge intenția Oficiului. Ombudsmanul consideră că clarificarea Oficiului pentru Publicații este plauzibilă și conformă cu documentele justificative. Prin urmare, petiționara consideră că, în aceste circumstanțe, lipsa de reacție la e-mailul reclamantului din 4 mai 2010 nu a putut fi considerată un acord tacit cu privire la conținutul acestuia de către Oficiul pentru Publicații, astfel cum a sugerat reclamantul.

**49.** Acestea fiind spuse, Ombudsmanul consideră că nimic nu ar fi împiedicat Oficiul pentru Publicații să răspundă la e-mailul reclamantului din 4 mai 2010. În răspunsul respectiv, aceasta ar fi putut informa reclamantul cu privire la termenul pentru a decide dacă să reînnoiască sau nu contractul. Acest lucru ar fi putut fi realizat fără a dezvălui procesul decizional intern în curs de desfășurare la momentul respectiv. Prin urmare, Ombudsmanul va face o observație suplimentară în această privință pentru a oferi orientări în cazul în care apar cazuri similare în viitor.

**50.** Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul concluzionează că opinia reclamantului potrivit căreia Oficiul pentru Publicații a furnizat presupusele asigurări în cursul reuniunii din 26 aprilie 2010 nu este convingătoare.

**51.** În ceea ce privește (ii) trimiterea reclamantului la ceea ce consideră a fi o practică contractuală standard a instituțiilor UE de reînnoire a contractelor-cadru, Ombudsmanul ia act de faptul că Oficiul pentru Publicații a furnizat o explicație rezonabilă conform căreia nu există o astfel de practică. În această privință, trebuie arătat că Oficiul pentru Publicații a susținut că includerea clauzelor de reînnoire în contracte exclude posibilitatea de a interpreta reînnoirile ca fiind automate. Oficiul pentru Publicații a declarat, de asemenea, că cifrele pe care le are la dispoziție nu indică o practică generală de reînnoire a contractelor-cadru.

**52.** Ombudsmanul observă că reclamantul nu a prezentat niciun argument specific care să pună sub semnul întrebării poziția Oficiului pentru Publicații. Pentru început, reclamantul s-a limitat să afirme că presupusa practică există, a făcut referire la propria sa experiență și a menționat motivele economice care, în opinia sa, ar face necesară reînnoirea automată a contractelor-cadru. În plus, în observațiile sale, reclamantul a recunoscut, de asemenea, că există cazuri în care contractele-cadru nu sunt reînnoite și, în special, a fost de acord că o decizie de a nu reînnoi un contract-cadru poate fi justificată în cazurile în care nu mai este nevoie de serviciile oferite sau în care bugetul relevant este epuizat. Ombudsmanul ia act de faptul că, în cazul de față, Oficiul pentru Publicații a decis să nu reînnoiască contractul din cauza epuizării bugetului alocat. Prin urmare, Ombudsmanul concluzionează că argumentele prezentate de reclamant par să confirme, mai degrabă decât să contrazică concluzia Oficiului pentru Publicații potrivit căreia nu există o practică standard în ceea ce privește reînnoirea contractelor-cadru. Pare util să se adauge că această constatare nu este afectată de opiniile reclamantului potrivit cărora: (i) contractul a fost utilizat în mod activ pentru a furniza servicii care erau extrem de necesare; și (ii) trebuia să facă anumite investiții. Având în vedere că (i) și (ii) se referă la perioada de valabilitate a contractului, acestea nu au putut da naștere unor așteptări legitime cu privire la reînnoirea contractului.

**53.** Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul concluzionează că nu s-a putut stabili nicio încălcare a principiului încrederii legitime în cazul de față. Prin urmare, afirmația reclamantului nu poate fi susținută.

### B. Afirmația privind existența unui model general de administrare defectuoasă

**54.** În ceea ce privește afirmația suplimentară a reclamantului, prezentată în observațiile sale (a se vedea punctul 15), și anume comportamentul sistematic ostil al Oficiului pentru Publicații față de reclamant, Ombudsmanul consideră că, întrucât nu a găsit un caz de administrare defectuoasă în cazul de față, nu este în măsură să îl considere un exemplu de presupus comportament sistemic și ostil împotriva reclamantului. Prin urmare, ea consideră că, în absența unor dovezi concrete, nu există suficiente motive pentru o anchetă cu privire la această afirmație.

### C. Concluzii

Pe baza anchetei sale cu privire la această plângere, Ombudsmanul o încheie cu următoarea concluzie:

**Nu a existat niciun caz de administrare defectuoasă în activitățile Oficiului pentru Publicații.**

Reclamantul și Oficiul pentru Publicații vor fi informați cu privire la această decizie.

Observații suplimentare
-----------------------

**{#FR69_2013}Sub rezerva termenilor contractului, în cazurile viitoare în care contractanții întreabă dacă contractul lor va fi reînnoit sau nu, Oficiul pentru Publicații ar putea indica cel puțin termenul aproximativ în care intenționează să ia o decizie.**

Emily O'Reilly

Adoptată la Strasbourg, la 19 decembrie 2013.

*** ** * ** ***

[\[1\]](#_ftnref1 ""){#_ftn1} Cauzele conexate T-407/06 și T-408/06 *Zhejiang Aokang Shoes/Consiliul,*Rep., 2010, p. 747, punctul 101.

[\[2\]](#_ftnref2 ""){#_ftn2} Cauza T-203/97 *Forvass/Comisia,* RecFP, 1999, p. I-A-129 și II-705, punctul 70; Cauza T-199/01 *G/Comisia,* RecFP, 2002, p. I-A-217 și II-1085, punctul 38; Cauza T-347/03 *Branco/Comisia,* Rec., 2005, p. II-2555, punctul 102.