EXPUNEREA PLÂNGERII

1. Reclamantul este, în cazul de faţă, de naţionalitate română. Acesta a depus la 3 februarie 2009 o plângere la Direcţia Generală Concurenţă (DG COMP) din cadrul Comisiei Europene, referitoare la legislaţia română care a impus o taxă pentru prima înregistrare în ţară a automobilelor de ocazie. În opinia reclamantului, legislaţia menţionată mai sus încalcă normele europene privind ajutoarele de stat [articolele 107[1] şi 108[2] din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE)]. Reclamantul a solicitat Comisiei să îl informeze cu privire la măsurile pe care aceasta le va lua împotriva autorităţilor române.

2. La 18 februarie 2009, DG COMP i-a trimis acestuia o confirmare de primire privind plângerea sa. Aceasta menţiona că „va efectua investigaţiile necesare în legătură cu informaţiile furnizate” de către reclamant şi că „îl va informa cu privire la rezultat cât mai curând posibil”.

3. La 25 septembrie 2009, reclamantul a contactat Europe Direct cu privire la plângerea sa din 3 februarie 2009. Acesta a explicat că nu a primit un răspuns detaliat şi a solicitat consiliere. Europe Direct l-a sfătuit să contacteze direct Secretariatul General al Comisiei cu privire la această chestiune.

4. În aceeaşi zi, reclamantul a trimis un e-mail Secretariatului General al Comisiei. Acesta a susţinut că Comisia nu a oferit un răspuns detaliat la plângerea sa din 3 februarie 2009. Reclamantul a întrebat, de asemenea, dacă autorităţile române au răspuns la scrisoarea de punere în întârziere a Comisiei din 25 iunie 2009, în care Comisia le solicita acestora să modifice legislaţia referitoare la taxa menţionată mai sus. De asemenea, reclamantul a solicitat Comisiei să îi explice ce măsuri a adoptat împotriva autorităţilor române, ţinând seama de faptul că această taxă controversată a fost introdusă în 2007.

5. Reclamantul nu a primit niciun răspuns din partea Comisiei în legătură cu plângerea sa din 3 februarie 2009 şi e-mail-ul său din 25 septembrie 2009.

6. La 7 noiembrie 2009, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului European.

SUBIECTUL ANCHETEI

7. În plângerea sa, reclamantul a susţinut că Comisia nu a tratat în mod corespunzător plângerea sa.

8. Acesta a susţinut că Comisia ar trebui să ofere un răspuns detaliat la plângerea sa.

ANCHETA

9. La 12 noiembrie 2009, Ombudsmanul a deschis o anchetă şi a solicitat Comisiei să formuleze un aviz până la 28 februarie 2010.

10. La 26 februarie 2010, Comisia şi-a trimis avizul, care a fost formulat în limba engleză. La 4 martie 2010, Comisia a pus la dispoziţie traducerea în limba română a avizului său, care a fost transmisă reclamantului, împreună cu invitaţia de a formula observaţii. Reclamantul nu a formulat observaţii.

ANALIZA ŞI CONCLUZIILE OMBUDSMANULUI

A. Presupusa netratare corespunzătoare a plângerii reclamantului

Argumente prezentate Ombudsmanului

11. În sprijinul afirmaţiei sale, reclamantul a susţinut că Comisia nu a răspuns cererii sale din 3 februarie 2009 şi mesajului de rapel din 25 septembrie 2009. Mai mult decât atât, acesta a susţinut că Comisia nu l-a informat (i) dacă a înregistrat plângerea sa din 3 februarie 2009 şi (ii) în ce stadiu se află soluţionarea acestei chestiuni, deşi s-a angajat să facă acest lucru.

Argumente prezentate Ombudsmanului

12. În avizul său, Comisia a susţinut că a tratat în mod adecvat plângerea reclamantului din 3 februarie 2009 şi că l-a informat pe acesta în mod corespunzător cu privire la evaluarea cazului prin scrisorile din 29 aprilie şi 28 octombrie 2009[3].

13. În primul rând, Comisia a subliniat că plângerea din 3 februarie 2009 a fost înregistrată ca o plângere referitoare la ajutoarele de stat şi tratată în conformitate cu prevederile regulamentului nr. 659/1999[4]. La 18 februarie 2009, aceasta a trimis reclamantului o confirmare de primire referitoare la plângerea sa, care a fost înregistrată cu numărul de referinţă CP58/09.

14. Prin scrisoarea din 29 aprilie 2009, DG COMP l-a informat pe reclamant cu privire la evaluarea preliminară a plângerii sale (Comisia a anexat la avizul său o copie a acestei scrisori). DG COMP a considerat că măsurile adoptate de autorităţile române nu reprezintă ajutoare de stat în conformitate cu articolul 107 din TFUE[5]. Aceasta a explicat mai departe că, în opinia sa, din legislaţia română lipseşte „elementul selectiv” cerut de dreptul UE pentru ca o măsură să fie considerată ajutor de stat. Se pare că legislaţia română era mai degrabă în beneficiul consumatorilor români şi se aplica tuturor vehiculelor înregistrate după o anumită dată în oricare dintre statele membre ale UE. DG COMP a subliniat totuşi că analiza menţionată mai sus nu reprezintă poziţia sa definitivă, ci doar una preliminară, pe baza informaţiilor furnizate de reclamant. Prin urmare, în scrisoarea sa din 29 aprilie 2009, aceasta l-a invitat pe reclamant să formuleze alte comentarii în termen de o lună de la primirea scrisorii.

15. Ca răspuns la scrisoarea reclamantului din 25 septembrie 2009, care a fost adresată Secretariatului General al Comisiei şi în care acesta a susţinut că nu a primit niciun răspuns la plângerea sa, DG COMP i-a trimis un alt răspuns (Comisia a anexat la avizul său o copie a acestei scrisori) la 28 octombrie 2010. În acest răspuns, DG COMP a afirmat că i-a adresat deja o scrisoare la 29 aprilie 2009, prezentând analiza preliminară a plângerii. Aceasta a reiterat şi opinia sa preliminară conform căreia, pe baza informaţiilor disponibile, legislaţia română în cauză nu poate fi calificată ca „ajutor de stat”. De asemenea, DG COMP a oferit reclamantului un nou termen pentru formularea de comentarii. În fine, aceasta l-a informat pe reclamant că Direcţia Generală Impozitare şi Uniune Vamală (DG TAXUD) analizează legislaţia română în cauză pentru a determina dacă aceasta din urmă încalcă normele europene care interzic impozitarea discriminatorie. DG COMP a adăugat că DG TAXUD a adresat o scrisoare de punere în întârziere autorităţilor române cu privire la această chestiune. În acest sens, DG COMP a pus la dispoziţia reclamantului comunicatul de presă relevant şi l-a invitat să contacteze direct DG TAXUD pentru informaţii suplimentare referitoare la procedura sa de investigare.

16. Comisia a subliniat că nu a primit nicio altă comunicare din partea reclamantului în urma scrisorii sale din 28 octombrie 2009.

17. Comisia şi-a manifestat regretul că reclamantul nu a primit scrisoarea sa din 29 aprilie 2009 şi şi-a cerut scuze că nu a respectat termenul de 15 zile lucrătoare, în conformitate cu Codul de bună conduită administrativă, pentru a răspunde scrisorii reclamantului din 3 februarie 2009[6].

Analiza Ombudsmanului

18. În conformitate cu normele Comisiei[7] referitoare la tratarea plângerilor împotriva ajutorului de stat presupus ilegal, publicate pe site-ul său[8], Comisia s-a angajat (i) să înregistreze plângerile referitoare la ajutorul de stat presupus ilegal şi (ii) să trimită o confirmare de primire în termen de 15 zile lucrătoare. De asemenea, Comisia informează reclamatul dacă există suficiente motive pentru investigarea plângerii.

19. În cazul de faţă, Comisia a înregistrat plângerea reclamantului din 3 februarie 2009 ca plângere privind ajutorul de stat. La 18 februarie 2009 aceasta a trimis reclamantului o confirmare de primire. La 29 aprilie şi 28 octombrie 2009, Comisia a trimis reclamantului un răspuns detaliat la plângerea sa şi l-a invitat să adreseze alte comentarii. Reclamantul nu a făcut acest lucru.

20. În răspunsurile sale, Comisia l-a informat, de asemenea, pe reclamant cu privire la stadiul în care se află procedura privind încălcarea dreptului comunitar iniţiată împotriva autorităţilor române cu privire la taxa în cauza. Aceasta a fost o procedură paralelă, care nu a fost iniţiată în urma plângerii reclamantului.

21. Tinând seama de cele de mai sus, Ombudsmanul consideră că Comisia a respectat Regulamentul său de procedură privind tratarea plângerilor împotriva ajutorului de stat ilegal. Prin urmare, consideră că nu a existat un caz de administrare defectuoasă în legătura cu prezenta plângere şi clasează cauza în consecinţă.

22. În avizul său referitor la prezenta plângere, Comisia şi-a cerut scuze pentru nerespectarea termenului de 15 zile lucrătoare pentru a răspunde plângerii din 3 februarie 2009. Ombudsmanul consideră binevenite scuzele Comisiei.

B. Concluzii

Pe baza anchetei sale în acest caz, Ombudsmanul clasează cauza cu următoarea concluzie:

Ombudsmanul nu a identificat niciun caz de administrare defectuoasă.

Reclamantul şi Comisia vor fi informaţi de această decizie.

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

Făcut la Strasbourg, la data de 10 aot 2010

---

[1] Articolul 107 alineatul (1) prevede următoarele: „Cu excepţia derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.”

[2] Articolul 108 alineatul (2) din TFUE prevede următoarele: „În cazul în care, după ce părţilor în cauză li s-a solicitat să-şi prezinte observaţiile, Comisia constată că ajutorul acordat de un stat sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piaţa internă în conformitate cu articolul 107 sau că acest ajutor este utilizat în mod abuziv, aceasta hotărăşte desfiinţarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză în termenul stabilit de Comisie…”

[3] În avizul său, Comisia a anexat copii ale răspunsurilor din 29 aprilie şi 28 octombrie 2009.

[4] Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (noul articol 108), JO L 83/1, 27.3.1999, p. 1-9.

[5] Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede următoarele: „Cu excepţia derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.”

[6] Codul de bună conduită administrativă al Comisiei prevede următoarele: „Răspunsul la o scrisoare adresată Comisiei se trimite în termen de cincisprezece zile lucrătoare de la data primirii scrisorii de către departamentul responsabil.”

[7] Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE, JO 1999 L 83, p. 1-9.

[8] Normele procedurale pentru tratarea plângerilor referitoare la ajutorul de stat sunt disponibile la următoarea adresă: http://ec.europa.eu/competition/forms/intro_en.html.