# Decizia Ombudsmanului European de închidere a anchetei privind plângerea 1551/2007/(BM)JMA împotriva Comisiei Europene
- Autor: Ombudsmanul european
- Datele : null
- [URL](https://www.ombudsman.europa.eu/ro/decision/ro/3696)
---
ÎN CONTEXTUL PLÂNGERII
----------------------

1. Reclamantul este un reprezentant al X, o asociație profesională care a acționat în numele unuia dintre membrii săi, societatea Y. Ambii sunt stabiliți în țara A. Conform informațiilor prezentate de reclamant, Y produce, vinde și exportă ouă atât pentru consumul uman, cât și pentru fabricarea de alimente. În septembrie 2005, o familie din țara B s-a îmbolnăvit de salmonella. Aceștia au susținut că acest lucru s-a datorat consumului lor de maioneză, care a fost fabricată de un producător local care a utilizat ouă de la Y. Atât autoritățile pentru siguranța alimentară din A, cât și cele din B au deschis anchete în consecință. Ca urmare a acestor anchete, producția și exportul de produse de la Y au fost suspendate. Cu toate acestea, la 26 septembrie 2005, Agenția pentru Siguranța Alimentară din A a concluzionat că originea focarului nu era produsă de Y. Această societate însăși a efectuat, de asemenea, o serie de controale, ceea ce a condus la aceeași concluzie. În octombrie 2005, un incident similar a avut loc în B și, în consecință, a fost instituită o nouă alertă de sănătate atât de către autoritățile lui A, cât și de către cele ale lui B. La sfârșitul lunii octombrie, autoritățile din A au certificat că condițiile de sănătate ale lui Y erau adecvate și că nu păreau să existe probleme de sănătate legate de produsele sale. Ulterior, autoritățile din A și-au contactat omologii din B, transmițându-le o serie de analize științifice care păreau să demonstreze că produsele Y nu reprezentau o amenințare pentru sănătatea umană. În pofida acestor informații, avertismentul de sănătate referitor la produsele sale nu a fost eliminat în B.

2. La 25 ianuarie 2006, X a prezentat Comisiei Europene două plângeri, întemeiate pe caracterul eronat al modului în care autoritățile din A și din B au tratat plângerile de sănătate invocate împotriva lui Y. La 4 decembrie 2006, serviciile Comisiei au informat reclamantul că nu intenționează să inițieze proceduri de încălcare a dreptului comunitar în legătură cu aceste cazuri și au propus închiderea acestora.

OBIECTUL ÎNTREBĂRII
-------------------

3. Având în vedere poziția Comisiei, reclamantul a depus o plângere la Ombudsman la 25 mai 2007, susținând că Comisia nu a tratat cele două plângeri ale sale în mod corespunzător și nici nu a investigat situația în mod satisfăcător. În mod similar, reclamantul a afirmat că Comisia a exercitat o presiune nejustificată asupra autorităților responsabile din A, pentru a le împiedica să intervină în această chestiune.

4. În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a prezentat următoarele afirmații și cereri:

Acuzație:

Comisia nu a tratat plângerile sale în mod corespunzător.

În sprijinul acestei afirmații, reclamantul a susținut că Comisia:

(a) a ignorat documentele prezentate de X, în special cele referitoare la respectarea de către Y a standardelor sanitare relevante din secțiunea A;

(b) nu a contactat autoritățile din B;

(d) nu a solicitat intervenția serviciilor responsabile cu aplicarea Regulamentului (CE) nr. 178/2002 privind siguranța produselor alimentare; și

(e) a împiedicat Agenția pentru Siguranța Alimentară din A să intervină în această chestiune.

Creanțe:

Comisia ar trebui să își reconsidere poziția cu privire la plângerile sale.

INQUIRY
-------

5. Prin scrisoarea din 30 iulie 2007, Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la afirmația și cererea reclamantului, solicitând Comisiei să prezinte un aviz până la 30 noiembrie 2007. Comisia a prezentat un aviz, în limba engleză, la 11 decembrie 2007. La 21 decembrie 2007, o traducere în limba lui A a fost trimisă reclamantului, care a transmis observațiile sale cu privire la avizul Comisiei la 19 februarie 2008.

ANALIZA ȘI CONCLUZIILE OMBUDSMANULUI
------------------------------------

### A. Cu privire la pretinsa tratare eronată de către Comisie a plângerilor 2006/4171 și 2006/4172

*Argumente prezentate Ombudsmanului*

6. În răspunsul său din 11 decembrie 2007, Comisia a considerat că dosarele plângerilor în cauză au fost tratate în mod corespunzător și că reclamantul a fost informat în mod regulat cu privire la ancheta sa.

7. Comisia a făcut referire la tratarea oficială a plângerilor formulate de X și la contactele sale cu reclamantul. La 16 ianuarie 2006, plângerile inițiale au fost transmise Direcției Generale Întreprinderi (DG ENTR), care le-a transferat ulterior Direcției Generale Agricultură (DG AGRI) la 31 ianuarie 2006 și, în cele din urmă, Direcției Generale Sănătate și Protecția Consumatorilor (DG SANCO) în martie 2006. Plângerile au fost înregistrate la 10 februarie 2006. La 17 februarie 2006, DG AGRI a informat reclamantul cu privire la transferul plângerilor sale către DG ENTR. Ca urmare a solicitării reclamantului către DG SANCO, a avut loc o reuniune la 14 martie 2006. Comisia a anexat, împreună cu avizul său, copii ale tuturor schimburilor sale cu reclamantul.

8. La 4 decembrie 2006, DG SANCO a informat reclamantul că, întrucât nu a fost posibil să se dovedească o încălcare a legislației UE, serviciile sale vor propune Comisiei să închidă cele două plângeri. I-a fost acordat un termen standard de patru săptămâni pentru a furniza orice informație nouă care să demonstreze că a avut loc efectiv o încălcare a dreptului Uniunii. Prin scrisoarea din 19 decembrie 2006, care a fost confirmată la 8 ianuarie 2007, reclamantul a prezentat noi elemente de probă în termenul indicat. În consecință, dosarul de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nu a fost închis, lăsând timp pentru examinarea noilor elemente. Cu toate acestea, în iulie 2007, în urma unei evaluări a noilor elemente, reclamantul a fost informat că serviciile Comisiei vor propune închiderea dosarului.

9. În ceea ce privește fondul cauzei, Comisia a descris mai întâi situația de fapt și poziția juridică adoptată de serviciile sale. Aceasta a explicat că importul de ouă din A a fost refuzat de B la sfârșitul anului 2005, din cauza mai multor cazuri de otrăvire cu salmonela cauzate, potrivit autorităților din B, de un lot specific de ouă originare din Y. În consecință, autoritățile din B au lansat un sistem de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF). Ulterior, Y l-a contactat pe X, care a trimis Comisiei o plângere atât împotriva autorităților din A, cât și împotriva celor din B. X a susținut că, întrucât acest sector specific nu este încă armonizat la nivel comunitar, B era obligată să accepte ouă care respectau legislația relevantă din A. X a obiectat că autoritățile din A nu au susținut afirmațiile membrilor săi împotriva autorităților din B.

10. Comisia a observat că, în conformitate cu documentele anexate la scrisoarea reclamantului din 17 mai 2006, B a solicitat ca producătorii de ouă din A să aplice aceleași proceduri împotriva salmonelei care erau în vigoare în B pentru producția națională. B a susținut că nu există nicio dovadă științifică că măsurile aplicate în prezent de producătorul din A au fost eficace pentru protejarea sănătății publice. Singurul studiu științific cuprinzător al UE pe această temă a arătat că un procent foarte mic de ferme din B au fost afectate de boală, în timp ce în A procentul a fost de peste zece ori mai mare. Comisia a subliniat că, întrucât acest domeniu nu este încă armonizat la nivel comunitar, B a decis să utilizeze principiul precauției prevăzut la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002[\[1\]](#_ftn1){#_ftnref1} și la articolul 30 din Tratatul CE, care prevede excepții de la principiul liberei circulații a mărfurilor. Poziția autorităților în cauza B nu a fost contestată de Comisie, întrucât aceasta s-a bazat pe ceea ce Comisia a considerat a fi o evaluare adecvată a riscurilor. Comisia a transmis această poziție reclamantului în scrisoarea sa din 18 iulie 2007.

11. Comisia a explicat, de asemenea, că legislația comunitară aplicabilă în acest caz este Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 privind controlul salmonelei și al agenților similari[\[2\].](#_ftn2){#_ftnref2} Regulamentul introduce treptat programe de control al salmonelei, care stabilesc o serie de măsuri de monitorizare a ouălor. Aceste măsuri vor intra însă în vigoare abia în decembrie 2009. Până la această dată, statelor membre li se permite să aplice măsuri naționale. Comisia a considerat că, având în vedere situația juridică și faptele cazului, nu ar trebui să conteste poziția adoptată de guvernul lui B. De asemenea, Comisia a observat că Agenția pentru Siguranța Alimentară din A nu a pus la îndoială nici decizia, nici acțiunea autorităților din B.

12. În ceea ce privește fiecare dintre argumentele invocate de reclamant, Comisia a răspuns după cum urmează.

(a) Toate documentele prezentate de X au fost recunoscute și evaluate cu atenție de serviciile sale.

(b) Aceasta a fost în permanență în contact cu autoritățile statelor membre în cauză. În acest caz particular, poziția autorităților din B a fost cunoscută de serviciile Comisiei, ca urmare a scrisorii pe care autoritățile menționate au trimis-o reclamantului la 12 aprilie 2006. În plus, DG SANCO a menținut contacte frecvente cu autoritățile naționale ale celor două state membre în cauză în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătate și al altor grupuri de lucru.

(c) Aceasta a acționat în conformitate cu normele aplicabile, în special cu Codul bunei conduite administrative[\[3\]](#_ftn3){#_ftnref3} și cu Comunicarea Comisiei privind relațiile cu reclamantul în ceea ce privește încălcările dreptului comunitar[\[4\].](#_ftn4){#_ftnref4} Aceasta nu avea obligația de a informa reclamantul în detaliu cu privire la fiecare acțiune întreprinsă în cadrul anchetei în curs. În conformitate cu normele menționate mai sus, aceasta are doar obligația de a informa reclamantul cu privire la deciziile luate.

(d) Autoritățile din A nu au susținut afirmațiile reclamantului împotriva lui B; acestea au cooperat atât cu autoritățile din B, cât și cu serviciile Comisiei în cadrul alertei RASSF în curs, astfel cum se prevede în legislația relevantă. Comisia a negat de asemenea că ar fi împiedicat autoritățile din A să intervină. Într-adevăr, reclamantul a informat Comisia cu privire la natura reuniunilor bilaterale dintre autoritățile naționale ale celor două state membre în cauză. Comisia nu a intervenit în niciun moment în cursul acestor discuții.

13. Comisia a explicat, de asemenea, că Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) nu ar fi putut interveni în acest caz, deoarece, astfel cum se descrie în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, rolul EFSA este de a oferi consiliere științifică și sprijin instituțiilor comunitare și statelor membre în domenii care au un impact asupra siguranței produselor alimentare și a hranei pentru animale și de a contribui la un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane în contextul funcționării pieței interne. În opinia Comisiei, luând în considerare informațiile disponibile din partea celor două state membre implicate, nu a existat niciun motiv pentru a solicita date științifice suplimentare din partea EFSA. Astfel, s-a considerat că studiul de referință privind prevalența salmonelei, efectuat de EFSA între 2004 și 2006, care era pus la dispoziția DG SANCO la momentul examinării plângerilor, furniza suficiente informații.

14. Comisia a subliniat că, atunci când au tratat cele două plângeri depuse de X, serviciile sale au respectat Codul bunei conduite administrative. În opinia Comisiei, reclamantul a contestat fondul deciziei sale de a nu iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva celor două state membre. Astfel cum au recunoscut instanțele comunitare, o astfel de decizie ține de puterea sa discreționară. Comisia a susținut că a explicat în mod clar motivele care au determinat-o să decidă că nu va iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cadrul celor două plângeri.

15. În observațiile sale cu privire la avizul Comisiei, reclamantul și-a reiterat afirmațiile. Acesta a considerat că, prin faptul că nu au solicitat autorităților din B să confirme modul în care au ajuns la concluziile lor referitoare la Y, serviciile Comisiei nu au acționat cu diligența necesară.

*Evaluarea Ombudsmanului*

16. Ombudsmanul ia notă de faptul că, în conformitate cu articolul 211 din Tratatul CE, Comisia, în calitatea sa de "gardian al tratatului", trebuie să asigure aplicarea dreptului comunitar.

17. În îndeplinirea îndatoririlor sale, Comisia investighează posibilele încălcări ale dreptului comunitar, care îi sunt aduse la cunoștință în mare parte ca urmare a plângerilor cetățenilor. În cazul în care, în urma anchetei sale, Comisia consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul tratatului, articolul 226 din Tratatul CE îi conferă competența de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statului membru responsabil și, în cele din urmă, de a sesiza Curtea Europeană de Justiție.

18. Procedurile care trebuie urmate de Comisie în tratarea plângerilor, precum și informațiile care trebuie furnizate reclamanților sunt stabilite în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Ombudsmanul European privind relațiile cu reclamanții în ceea ce privește încălcările dreptului comunitar[\[5\]](#_ftn5){#_ftnref5} (denumită în continuare "comunicarea"). Anexa la comunicare stabilește principalele obligații pe care, din punct de vedere formal și procedural, Comisia ar trebui să le respecte atunci când tratează plângeri, în special în ceea ce privește înregistrarea plângerilor \[alineatul (3)\][\[6\],](#_ftn6){#_ftnref6} confirmarea de primire \[alineatul (4)\][\[7\],](#_ftn7){#_ftnref7} comunicarea cu reclamanții \[alineatul (7)\][\[8\],](#_ftn8){#_ftnref8} termenul pentru investigarea plângerilor \[alineatul (8)\][\[9\]](#_ftn9){#_ftnref9} și închiderea cazului \[alineatul (10)\][\[10\].](#_ftn10){#_ftnref10}

19. Pentru a evalua dacă Comisia a tratat sau nu în mod corespunzător plângerile depuse de reclamant, Ombudsmanul va analiza mai întâi dacă procedura urmată de instituție în anchetele sale s-a desfășurat în conformitate cu dispozițiile de mai sus și, în al doilea rând, dacă motivarea oferită în sprijinul deciziei sale de a închide cazurile a fost adecvată.

20. Din informațiile disponibile, Ombudsmanul observă că, la 10 februarie 2006, Comisia a confirmat primirea scrisorii trimise de reclamant la 16 ianuarie 2006, în care acesta făcea referire la anumite practici ale autorităților atât ale lui A, cât și ale lui B, și susținea că acestea erau contrare dreptului Uniunii. Serviciile Comisiei au înregistrat scrisoarea ca două plângeri separate, cu numerele de referință 2006/4171 și 2006/4172. Prin urmare, Ombudsmanul constată că Comisia a înregistrat corespondența reclamantului ca două plângeri și, la scurt timp după aceea, a confirmat primirea, în conformitate cu criteriile prevăzute la punctele 3 și 4 din anexa la comunicare.

21. În ceea ce privește informațiile furnizate reclamantului, Ombudsmanul observă că Comisia s-a întâlnit cu reclamantul și a fost în contact frecvent cu acesta, prin telefon, e-mail și scrisoare. Din aceste schimburi reiese, de asemenea, că serviciile Comisiei au răspuns la corespondența sa în timp util.

22. În plus, serviciile Comisiei au informat reclamantul cu privire la fiecare dintre măsurile luate ca răspuns la plângerile sale după fiecare decizie a Comisiei. În această privință, Comisia a acționat în conformitate cu criteriile stabilite la punctul 7 din anexa la comunicare.

23. În ceea ce privește timpul necesar Comisiei pentru a ajunge la o concluzie cu privire la fondul cazului, Ombudsmanul observă că, după efectuarea unei anchete în această privință, care a implicat o serie de schimburi cu autoritățile din A și B, serviciile Comisiei au concluzionat că nu a existat nicio încălcare a legislației UE. La 4 decembrie 2006, Comisia a informat reclamantul cu privire la intenția sa de a închide cazul. Această poziție a fost confirmată la 18 iulie 2007, după examinarea de către Comisie a noilor observații transmise de reclamant. Ambele scrisori conțineau o explicație a motivelor pentru care Comisia considera că acest caz ar trebui închis. În concluzie, Comisia a considerat că nici A, nici B nu au încălcat dreptul Uniunii.

24. Ombudsmanul constată că, după finalizarea examinării plângerii, Comisia l-a informat pe reclamant cu privire la motivele poziției sale și i-a oferit posibilitatea de a-și prezenta observațiile în termen de un an de la data înregistrării reclamanților. În acest sens, Comisia a acționat în conformitate cu criteriile stabilite la punctele 8 și 10 din anexa la comunicare.

25. În ceea ce privește poziția adoptată de Comisie cu privire la fondul plângerilor, Ombudsmanul observă că instituția și-a descris raționamentul pentru închiderea acestor plângeri în scrisorile sale adresate reclamantului din 4 decembrie 2006 și 18 iulie 2007. În aceste scrisori, Comisia a explicat că, în absența unei legislații armonizate a UE referitoare la această chestiune, B a utilizat în mod adecvat excepția de la libera circulație a mărfurilor, bazată pe protecția sănătății umane consacrată la articolul 30 din Tratatul CE.

26. Ombudsmanul a analizat cu atenție interpretarea de către Comisie a dispozițiilor legale relevante în acest caz, și anume Regulamentul (CE) nr. 2160/2003[\[11\],](#_ftn11){#_ftnref11} precum și articolele 28 și 30 din Tratatul CE, astfel cum au fost interpretate de instanțele comunitare.

27. Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 urmărește armonizarea, la nivelul UE, a tipurilor de controale pe care statele membre le pot utiliza pentru a limita riscurile pentru sănătate pe care le prezintă salmonela. În conformitate cu articolul 4, scopul regulamentului este de a stabili o serie de obiective comunitare menite să asigure luarea unor măsuri adecvate și eficiente pentru detectarea și controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv, articolul 5 impune statelor membre să elaboreze programe naționale de control pentru fiecare zoonoză și agent zoonotic. Cu toate acestea, în conformitate cu secțiunea D din anexa II ,, aplicarea obiectivelor comunitare pentru controlul efectivelor de găini ouătoare va avea loc abia în decembrie 2009, și anume la 72 de luni de la intrarea în vigoare a regulamentului (decembrie 2003)[\[12\].](#_ftn12){#_ftnref12}

28. Prin urmare, se pare că Comisia a concluzionat în mod întemeiat că dispozițiile relevante ale regulamentului nu erau aplicabile situației în care era implicat Y.

29. În absența unei legislații comunitare specifice care ar fi putut armoniza acest domeniu, criteriile generale care reglementează libera circulație a mărfurilor prevăzute la articolele 28 și 30 din Tratatul CE, astfel cum au fost interpretate de instanțele comunitare, ar trebui să se aplice în acest caz. În consecință, deși principiul liberei circulații a mărfurilor interzice autorităților naționale să impună restricții cantitative la import sau măsuri cu efect echivalent (articolul 28), statele membre pot face acest lucru în mod excepțional din motive care includ, printre altele, protecția sănătății și a vieții persoanelor. Cu toate acestea, astfel de măsuri nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție disimulată în calea comerțului (articolul 30). În conformitate cu jurisprudența instanțelor comunitare, aplicarea acestei excepții trebuie să respecte principiul proporționalității, conform căruia măsura în cauză nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar, să fie proporțională cu obiectivul urmărit și să fie cea mai puțin restrictivă pentru comerț[\[13\].](#_ftn13){#_ftnref13}

30. Astfel cum se menționează în scrisorile Comisiei către reclamant din 4 decembrie 2006 și 18 iulie 2007, autoritățile din B au informat Comisia că acțiunile lor împotriva lui Y s-au bazat pe excepția prevăzută la articolul 30 din Tratatul CE, referitoare la protecția sănătății și a vieții persoanelor. După cum au recunoscut instanțele comunitare, în absența unei armonizări la nivelul UE, este de competența statelor membre să decidă cu privire la nivelul de protecție a sănătății publice pe care îl consideră adecvat, ținând seama de potențialele efecte adverse și de datele științifice disponibile[\[14\].](#_ftn14){#_ftnref14} Comisia a decis să nu conteste poziția autorităților din B, pe motiv că aceasta părea să se bazeze pe o evaluare adecvată a riscurilor și, prin urmare, era conformă cu principiul precauției[\[15\].](#_ftn15){#_ftnref15} În acest context, atunci când a decis să nu continue cazul, Comisia a ținut seama de faptul că autoritățile din B și-au susținut poziția pe baza constatărilor unui studiu științific relevant privind răspândirea salmonelei în UE, care a arătat că un procent minim de ferme din B au fost afectate de boală, în timp ce în A procentul a fost considerabil mai mare.

31. Reclamantul a susținut că a trimis informații Comisiei, arătând că Y a respectat cerințele sanitare în vigoare în A. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu a primit nicio informație care să demonstreze că standardele impuse de B au fost într-adevăr îndeplinite, ceea ce implică faptul că restricțiile la export impuse de autoritățile din B ar fi trebuit să fie eliminate. Având în vedere situația, Ombudsmanul concluzionează că opinia juridică a Comisiei în acest caz este rezonabilă.

32. Reclamantul a prezentat o serie de argumente suplimentare, cu scopul de a pune sub semnul întrebării modul în care Comisia a tratat plângerile sale. În special, acesta a susținut că Comisia nu a solicitat intervenția EFSA și a împiedicat autoritățile A responsabile cu siguranța alimentară să intervină în acest caz.

33. După examinarea acestor argumente, Ombudsmanul constată că reclamantul nu a furnizat nicio dovadă în sprijinul argumentelor sale. Rolul EFSA nu este în gestionarea riscurilor, ci mai degrabă în evaluarea riscurilor. De fapt, EFSA, în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, trebuie să furnizeze consultanță științifică și sprijin științific și tehnic pentru legislația și politicile comunitare în toate domeniile care au un impact direct sau indirect asupra siguranței produselor alimentare și a hranei pentru animale. În consecință, EFSA nu pare să aibă competența de a interveni în gestionarea problemelor *individuale* legate de alimente, cum ar fi în cazul Y.

34. Articolul 30 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 permite EFSA să își exprime opiniile în cazul în care există o divergență de opinii științifice cu privire la o anumită chestiune științifică *in abstracto.* Ombudsmanul subliniază că nu a primit nicio informație care să demonstreze că au apărut astfel de puncte de vedere divergente în ceea ce privește această chestiune. De fapt, astfel cum se prevede la articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, EFSA ar fi putut fi invitată să emită un aviz științific în cazul în care autoritățile din A ar fi depus o plângere la Comisie cu privire la măsurile luate de B .. Nu a fost depusă o astfel de plângere.

35. În cursul anchetei sale, Ombudsmanul nu a primit nicio informație care ar fi dovedit că Comisia a exercitat presiuni asupra autorităților competente ale lui A pentru a le împiedica să intervină în cazul care îl implică pe Y sau să depună o plângere la serviciile sale.

36. Având în vedere constatările de mai sus, raționamentul furnizat de Comisie în sprijinul deciziei sale de a nu iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva lui A sau a lui B pare a fi rezonabil. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că Comisia a acționat în cadrul autorității sale juridice atunci când a decis să închidă cazul.

37. Prin urmare, Ombudsmanul concluzionează că nu a existat nicio administrare defectuoasă în ceea ce privește acest aspect al cazului.

### B. Cu privire la cererea de reexaminare de către Comisie a deciziei sale în cauzele 2006/4171 și 2006/4172

*Argumente prezentate Ombudsmanului*

38. Reclamantul a susținut că Comisia ar trebui să își reconsidere poziția cu privire la plângerile sale.

*Evaluarea Ombudsmanului*

39. Având în vedere constatările de mai sus, în special concluziile la care s-a ajuns la punctul 36, conform cărora Comisia a acționat în cadrul autorității sale juridice atunci când a decis să închidă plângerile, Ombudsmanul nu consideră că afirmația reclamantului poate fi susținută.

### C. Concluzii

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

Adoptată la Strasbourg, la 11 decembrie 2008.

*** ** * ** ***

[\[1\]](#_ftnref1){#_ftn1} Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare; JO L 31, 1.2.2002, p. 1-24.

[\[2\]](#_ftnref2){#_ftn2} Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici, prezenți în rețeaua alimentară; JO L 325, 12.12.2003, p. 1-15.

[\[3\]](#_ftnref3){#_ftn3} <http://ec.europa.eu/civil_society/code/_docs/code_en.pdf>

[\[4\]](#_ftnref4){#_ftn4} Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Ombudsmanul European privind relațiile cu reclamantul în ceea ce privește încălcările dreptului comunitar; COM/2002/0141 final; JO *244 ,, 10.10.2002, p. 5.*

[\[5\]](#_ftnref5){#_ftn5} JO 2002, C 244, p. 5.

[\[6\]](#_ftnref6){#_ftn6} "Orice*corespondență care ar putea fi investigată ca plângere se înregistrează în registrul central al plângerilor ținut de Secretariatul ‑General al Comisiei."*

[\[7\]](#_ftnref7){#_ftn7} "Corespondența*înregistrată ca plângere va fi confirmată din nou de Secretariatul ‑General în termen de o lună de la data expedierii confirmării inițiale."*

[\[8\]](#_ftnref8){#_ftn8} "Departamentele*Comisiei vor contacta în scris reclamanții, după fiecare decizie a Comisiei (notificare oficială, aviz motivat, sesizarea Curții sau închiderea cazului), cu privire la măsurile luate ca răspuns la plângerea lor."*

[\[9\]](#_ftnref9){#_ftn9} "Ca*regulă generală, departamentele Comisiei vor investiga plângerile în vederea luării unei decizii de emitere a unei somații oficiale sau de închidere a cazului în termen de cel mult un an de la data înregistrării plângerii de către Secretariatul General ‑."*

[\[10\]](#_ftnref10){#_ftn10} "Cu*excepția cazului în care există circumstanțe excepționale care impun măsuri urgente, în cazul în care un departament al Comisiei intenționează să propună să nu se ia măsuri suplimentare cu privire la o plângere, acesta va notifica în prealabil reclamantul într-o scrisoare în care prezintă motivele pentru care propune închiderea cazului și invită reclamantul să își prezinte eventualele observații în termen de patru săptămâni."*

[\[11\]](#_ftnref11){#_ftn11} A se vedea nota de subsol 2.

[\[12\]](#_ftnref12){#_ftn12} Articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 2160/2003.

[\[13\]](#_ftnref13){#_ftn13} Cauza 174/82 *Officier van Justitie/Sandoz BV,* Rec., 1983, p. 2445, p. 18-19.

[\[14\]](#_ftnref14){#_ftn14} A se vedea cauza 174/82 de mai sus; Cauza 42/90 *Bellon,* Rec., p. I-04863 și cauza C-192/01 *Comisia/Danemarca,* Rec., 2003, p. I-9693.

[\[15\]](#_ftnref15){#_ftn15} A se vedea articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 \[a se vedea nota de subsol 1\]:

*Principiul precauției*

*1. În circumstanțe specifice în care, în urma unei evaluări a informațiilor disponibile, se identifică posibilitatea unor efecte nocive asupra sănătății, dar persistă incertitudinea științifică, se pot adopta măsuri provizorii de gestionare a riscurilor necesare pentru a asigura nivelul ridicat de protecție a sănătății ales în Comunitate, în așteptarea unor informații științifice suplimentare pentru o evaluare mai cuprinzătoare a riscurilor.*

*2. Măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) sunt proporționale și nu restrâng schimburile comerciale mai mult decât este necesar pentru a atinge nivelul ridicat de protecție a sănătății ales în Comunitate, ținând seama de fezabilitatea tehnică și economică și de alți factori considerați legitimi în chestiunea în cauză. Măsurile sunt revizuite într-un termen rezonabil, în funcție de natura riscului identificat pentru viață sau sănătate și de tipul de informații științifice necesare pentru a clarifica incertitudinea științifică și pentru a efectua o evaluare mai cuprinzătoare a riscurilor.*