Strasbourg, 8 octombrie 2007

Stimate domnule X,

La 19 februarie 2007, ați depus o plângere la Ombudsmanul European împotriva Comisiei Europene privind presupusa lipsă de răspuns la scrisorile dumneavoastră din 8 decembrie 2006, 23 ianuarie și 3 februarie 2007. Ați susținut că această lipsă de răspuns constituie un caz de discriminare.

La 21 februarie 2007, mi-ați trimis alte documente referitoare la plângerea dumneavoastră.

La 21 martie 2007, am transmis plângerea președintelui Comisiei.

La 13 iunie 2007, mi-ați trimis alte documente referitoare la plângerea dumneavoastră.

Comisia a transmis versiunea în limba engleză a avizului său la 2 iulie 2007, iar versiunea în limba spaniolă la 9 iulie 2007.

La 11 iulie 2007, v-am transmis-o împreună cu invitația de a prezenta observații. La 15 iulie 2007, mi-ați trimis observațiile dumneavoastră.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Potrivit reclamantului, faptele relevante au fost, pe scurt, următoarele:

Prin scrisoarea recomandată din 8 decembrie 2006, reclamantul s-a adresat în scris comisarului pentru afaceri economice și monetare, dl Joaquin Almunia. În această scrisoare, reclamantul a susținut că o bancă spaniolă a încălcat normele spaniole și europene în materie de concurență.

La 23 ianuarie 2007, reclamantul a trimis o scrisoare șefului de unitate al Direcției B din cadrul Direcției Generale Sănătate și Protecția Consumatorilor. Reclamantul a făcut aceleași afirmații ca în scrisoarea adresată comisarului Almunia.

La 3 februarie 2007, reclamantul a trimis o nouă scrisoare comisarului Almunia, în care și-a reiterat acuzațiile. În această scrisoare, el a precizat, de asemenea, că nu a primit nicio confirmare de primire a scrisorii sale din 8 decembrie 2006.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului European, reclamantul a susținut că nu a primit niciun răspuns din partea Comisiei Europene la cele trei scrisori ale sale din 8 decembrie 2006, 23 ianuarie și 3 februarie 2007. El a susținut, de asemenea, că această lipsă de răspuns constituie un caz de discriminare, deoarece, în opinia sa, "nimeni nu este mai presus de lege".

Convorbire telefonică între serviciile Ombudsmanului și reclamant

La 21 februarie 2007, serviciile Ombudsmanului au telefonat reclamantului pentru a-i solicita să îi trimită copii ale scrisorilor pe care acesta le trimisese Comisiei.

În aceeași zi, reclamantul a transmis Ombudsmanului documentele solicitate.

Alte contacte între serviciile Ombudsmanului și reclamant

Prin e-mailul din 7 martie 2007, serviciile Ombudsmanului au contactat reclamantul pentru a stabili dacă Comisia a răspuns la scrisorile reclamantului după convorbirea telefonică din 21 februarie 2007 cu serviciile Ombudsmanului.

Prin e-mailul din 9 martie 2007, reclamantul a declarat că nu a primit niciun răspuns.

INQUIRY

Avizul Comisiei

În memoriul său în replică, Comisia a făcut, pe scurt, următoarele declarații:

Comisia a afirmat că reclamantul i-a adresat mai multe scrisori, în special Direcției Generale Societatea Informațională („DG INFSO”); Direcția Generală Sănătate și Protecția Consumatorilor („DG SANCO”); și cabinetele comisarilor Almunia și McCreevy.

DG INFSO, DG SANCO și cabinetele comisarilor Almunia și McCreevy au răspuns la o serie de scrisori trimise Comisiei de către reclamant.

În ceea ce privește presupusa lipsă de răspuns la scrisoarea reclamantului din 23 ianuarie 2007

Comisia a afirmat că, la 4 ianuarie 2007, DG SANCO a trimis un răspuns substanțial la e-mailul reclamantului din 29 noiembrie 2006. Comisia a afirmat, de asemenea, că reclamantul a primit un răspuns provizoriu din partea DG INFSO la 11 decembrie 2006, informându-l că cererea sa nu poate fi tratată de Comisie, deoarece nu poate interveni în litigiile dintre cetățeni și instituțiile financiare. În răspunsul său provizoriu, DG INFSO a furnizat, de asemenea, reclamantului datele de contact ale secției de servicii de tratare a plângerilor a Băncii Spaniei.

Prin scrisoarea din 23 ianuarie 2007, reclamantul a transmis informații suplimentare. Întrucât scrisoarea nu conținea nicio cerere specifică, DG SANCO a considerat că aceasta a fost trimisă doar în scop informativ și nu a răspuns.

Cu toate acestea, la 17 aprilie 2007, Comisia a răspuns la problema ridicată de reclamant atunci când a răspuns la scrisoarea sa ulterioară din 3 aprilie 2007.

În ceea ce privește presupusa lipsă de răspuns la scrisorile reclamantului din 8 decembrie 2006 și 3 februarie 2007

La 8 decembrie 2006 și la 3 februarie 2007, reclamantul s-a adresat în scris comisarului Almunia. Prin scrisoarea din 28 februarie 2007, cabinetul comisarului Almunia l-a informat pe reclamant că acest caz a fost adus în atenția cabinetului dlui McCreevy. Cu toate acestea, din cauza unei supravegheri administrative, documentele au fost trimise cabinetului comisarului McCreevy abia la 15 mai 2007.

Prin scrisoarea din 11 iunie 2007, un membru al cabinetului comisarului McCreevy, comisarul responsabil pentru Direcția Generală Piață Internă și Servicii („DG MARKT”), l-a informat pe reclamant că analiza dosarului său efectuată de DG MARKT a condus la aceleași concluzii ca și cele la care a ajuns DG SANCO.

Comisia a concluzionat că a răspuns la scrisorile reclamantului și, prin urmare, a respins argumentul acestuia potrivit căruia a fost victima discriminării. Comisia și-a cerut scuze în mod sincer pentru întârzierile înregistrate în răspunsurile sale.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale, reclamantul și-a menținut afirmația că a fost victima discriminării și că scrisorile sale au fost trimise cabinetului responsabil al comisarului McCreevy abia la 15 mai 2007.

DECIZIA

1 Cu privire la pretinsa lipsă de răspuns din partea Comisiei la scrisorile reclamantului care constituiau un pretins caz de discriminare

1.1 Prin scrisoarea recomandată din 8 decembrie 2006, reclamantul s-a adresat în scris comisarului european pentru afaceri economice și monetare, dl Joaquin Almunia. În această scrisoare, reclamantul a susținut că o bancă spaniolă a încălcat normele spaniole și europene în materie de concurență. La 23 ianuarie 2007, reclamantul a trimis o scrisoare șefului de unitate al Direcției B din cadrul Direcției Generale Sănătate și Protecția Consumatorilor („DG SANCO”), în care a făcut aceleași afirmații pe care le-a făcut în scrisoarea adresată comisarului Almunia. La 3 februarie 2007, reclamantul a trimis o nouă scrisoare comisarului Almunia, în care și-a reiterat acuzațiile. În această scrisoare, el a precizat, de asemenea, că nu a primit nicio confirmare de primire a scrisorii sale din 8 decembrie 2006. În plângerea adresată Ombudsmanului, reclamantul a susținut că nu a primit niciun răspuns din partea Comisiei la scrisorile sale din 8 decembrie 2006, 23 ianuarie și 3 februarie 2007 și a adăugat că o astfel de lipsă de răspuns constituie un caz de discriminare.

1.2 În avizul său, Comisia a arătat că, în ceea ce privește presupusa lipsă de răspuns la scrisoarea reclamantului din 23 ianuarie 2007, DG SANCO a trimis, la 4 ianuarie 2007, un răspuns substanțial la e-mailul acestuia din 29 noiembrie 2006. De asemenea, Comisia a afirmat că, la 11 decembrie 2006, Direcția Generală Societatea Informațională („DG INFSO”) a trimis reclamantului un răspuns provizoriu. În comunicarea respectivă, DG INFSO l-a informat pe reclamant că cererea sa nu putea fi tratată de Comisie, întrucât aceasta din urmă nu putea interveni în litigiile dintre cetățeni și instituțiile financiare. DG INFSO a furnizat, de asemenea, reclamantului datele de contact ale secției de servicii de tratare a plângerilor a Băncii Spaniei. Prin scrisoarea din 23 ianuarie 2007, reclamantul a transmis DG SANCO informații suplimentare. Întrucât scrisoarea nu conținea nicio cerere specifică, DG SANCO a considerat că aceasta a fost trimisă doar în scop informativ și nu a răspuns. Cu toate acestea, la 17 aprilie 2007, Comisia a răspuns la problema ridicată de reclamant în scrisoarea sa din 23 ianuarie 2007, când a răspuns la scrisoarea sa ulterioară din 3 aprilie 2007. În ceea ce privește presupusa lipsă de răspuns la scrisorile reclamantului din 8 decembrie 2006 și 3 februarie 2007, cabinetul comisarului Almunia l-a informat pe reclamant, prin scrisoarea din 28 februarie 2007, că acest caz a fost adus la cunoștința cabinetului dlui McCreevy. Cu toate acestea, din cauza unei supravegheri administrative, documentele au fost trimise cabinetului comisarului McCreevy abia la 15 mai 2007. Prin scrisoarea din 11 iunie 2007, un membru al cabinetului comisarului McCreevy, responsabil de Direcția Generală Piață Internă și Servicii („DG MARKT”), a informat reclamantul că analiza DG MARKT a condus la aceleași concluzii ca cele la care a ajuns DG SANCO. Comisia a concluzionat că a răspuns la scrisorile reclamantului și, prin urmare, a respins afirmația acestuia potrivit căreia ar fi fost victima discriminării. Comisia și-a cerut scuze în mod sincer pentru întârzierile înregistrate în răspunsurile sale.

1.3 Este o bună practică administrativă ca administrația să răspundă la scrisorile sau e-mailurile pe care le primește într-un termen rezonabil și într-un mod adecvat. Ombudsmanul consideră, de asemenea, util să reamintească faptul că, în conformitate cu articolul 17 din Codul european al bunei conduite administrative (1), „funcționarul se asigură că se ia o decizie cu privire la fiecare cerere sau plângere adresată instituției într-un termen rezonabil, fără întârziere și, în orice caz, în termen de cel mult două luni de la data primirii. (...)”.

1.4 În plângerea sa, reclamantul a susținut că Comisia nu a răspuns la cele trei scrisori ale sale din 8 decembrie 2006, 23 ianuarie și 3 februarie 2007. Având în vedere că răspunsurile par să fi fost trimise la aceste scrisori în cursul prezentei anchete, Ombudsmanul consideră că ceea ce trebuie examinat în acest caz este dacă Comisia și-a trimis răspunsurile într-un termen rezonabil.

În acest context, Ombudsmanul observă că, în scrisoarea sa din 8 decembrie 2006 adresată Comisiei, reclamantul a susținut că o bancă spaniolă a încălcat normele spaniole și europene în materie de concurență. La 23 ianuarie 2007, reclamantul a trimis o nouă scrisoare Comisiei. Comisia a considerat că această scrisoare nu conținea nicio cerere specifică și a depus-o doar ca informație. La 3 februarie 2007, reclamantul a trimis încă o scrisoare comisarului Almunia, în care a declarat că nu a primit nicio confirmare de primire a scrisorii sale din 8 decembrie 2006. Ombudsmanul constată că din documentele anexate la avizul Comisiei reiese că, la 28 februarie 2007, Comisia a confirmat primirea scrisorii reclamantului din 8 decembrie 2006 și l-a informat că observațiile sale au fost aduse la cunoștința membrului cabinetului comisarului responsabil de această chestiune, și anume comisarul McCreevy. Ombudsmanul observă, de asemenea, că Comisia a răspuns la scrisorile reclamantului la 11 iunie 2007, adică la mai mult de șase luni de la prima scrisoare a reclamantului. Ombudsmanul consideră că timpul necesar pentru trimiterea acestui răspuns a depășit în mod evident ceea ce ar putea fi considerat un termen rezonabil pentru a răspunde unor astfel de solicitări.

Cu toate acestea, Ombudsmanul ia act de faptul că, în opinia sa, Comisia și-a cerut scuze pentru întârzierea care a avut loc atunci când a răspuns la scrisorile reclamantului și a explicat că acest lucru s-a datorat unei supravegheri administrative în trimiterea scrisorilor respective cabinetului comisarului responsabil. În aceste circumstanțe, deși recunoaște că a existat un eșec regretabil în tratarea eficientă a corespondenței din partea unui cetățean, Ombudsmanul consideră că nu pare să existe motive pentru anchete suplimentare cu privire la această afirmație.

1.5 În plângerea sa, reclamantul a susținut că lipsa unui răspuns din partea Comisiei la scrisorile sale constituie un caz de discriminare. În această privință, Ombudsmanul consideră că motivul invocat de acesta pentru a-și justifica întârzierea, și anume o supraveghere administrativă în trimiterea scrisorilor reclamantului către cabinetul comisarului responsabil, deși reflectă o lipsă regretabilă de a trata eficient corespondența, nu conduce la concluzia că reclamantul a fost discriminat. În plus, Ombudsmanul este de părere că reclamantul nu a prezentat niciun element de probă care să sugereze că a fost discriminat. În aceste condiții, Ombudsmanul consideră că argumentul reclamantului potrivit căruia lipsa unui răspuns din partea Comisiei la scrisorile sale a constituit un caz de discriminare nu poate fi susținut.

2 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu există motive pentru anchete suplimentare cu privire la plângere. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Codul european al bunei conduite administrative este disponibil pe site-ul Ombudsmanului (http://www.ombudsman.europa.eu/code/en/default.htm).