Stimate domnule V.,

La 5 octombrie 2006, ați depus o plângere la Ombudsmanul European împotriva Comisiei Europene. Plângerea dumneavoastră, care a fost completată de scrisoarea dumneavoastră din 9 decembrie 2006, se referea la răspunsul Comisiei la o plângere în temeiul articolului 226 împotriva Greciei pe care ați depus-o la Comisie. La 20 decembrie 2006, am deschis o anchetă în acest caz. La 27 martie 2006, Comisia mi-a transmis avizul său cu privire la plângerea dumneavoastră. V-am transmis-o împreună cu invitația de a prezenta observații. În corespondența dumneavoastră ulterioară, v-ați menținut plângerea.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

La 8 august 2006, reclamantul, împreună cu mulți alți cetățeni, a înaintat Comisiei o plângere în temeiul articolului 226 împotriva Greciei. Plângerea se referea la o presupusă încălcare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 (2), în ceea ce privește un proiect de autostradă („proiectul”). Reclamantul a susținut că (i) nu a fost efectuată o evaluare a impactului asupra mediului („EIM”) înainte de publicarea (în septembrie 2005) a anunțului de participare la licitație privind construcția proiectului (a fost efectuată o evaluare a impactului asupra mediului numai în ceea ce privește un drum județean care viza un proiect în mod clar diferit de cel în cauză); (ii) în urma plângerilor relevante, a fost pregătit un studiu de evaluare a impactului asupra mediului al proiectului, care a fost prezentat prefecturii Halkidiki (Grecia) în februarie 2006; (iii) populația locală, municipalitatea N. Moudania (Grecia) și Consiliul prefectoral din Halkidiki și-au exprimat opoziția față de proiect. Reclamantul a prezentat o serie de documente împreună cu plângerea sa și, de asemenea, o fotografie a unui semn care indică faptul că lucrările referitoare la proiect ar costa 25 000 000 EUR și ar fi efectuate de constructorul X. Prin scrisoarea din 15 septembrie 2006, Comisia a răspuns reclamantului, subliniind că simplul fapt că populația locală și Consiliul prefectoral din Halkidiki au exprimat un aviz negativ cu privire la proiect nu a stabilit o încălcare a Directivei 85/337. Prin urmare, Comisia a declarat că nu este posibil „să se înregistreze o plângere”.

Prin scrisoarea din 5 octombrie 2006, reclamantul a informat Comisia că nu a luat în considerare argumentul său (i) de mai sus și a solicitat, pe această bază, înregistrarea plângerii sale privind încălcarea dreptului comunitar. Această scrisoare a fost, de asemenea, trimisă (și adresată în mod explicit) Ombudsmanului European, care a înregistrat-o ca plângere împotriva Comisiei. La 1 decembrie 2006, Ombudsmanul a primit o copie a răspunsului Comisiei (din 23 noiembrie 2006) la scrisoarea reclamantului din 5 octombrie 2006. În primul rând, Comisia și-a exprimat regretul cu privire la faptul că argumentul reclamantului (i) nu a fost tratat în mod corespunzător în scrisoarea sa din 15 septembrie 2006. Comisia a afirmat, de asemenea, că:

(a) procedura de cerere de ofertă pentru proiect privea, într-adevăr, construirea unei autostrăzi cu bariere de ambele părți, iar nu simpla îmbunătățire a unui drum județean existent, ceea ce constituia o încălcare a articolului 2 alineatul (1) din Directiva 85/337;

(b) ulterior, inițiatorul proiectului a efectuat o nouă evaluare a impactului asupra mediului, care a fost prezentată ministerului competent la 29 decembrie 2005;

(c) noua evaluare a impactului asupra mediului a fost supusă unei proceduri de consultare/evaluare;

(d) această procedură a fost finalizată prin adoptarea deciziei ministeriale comune 1000838 din 16 octombrie 2006, care a aprobat condițiile de mediu ale proiectului;

(e) având în vedere cele de mai sus, a existat o încălcare a dreptului comunitar, care a produs deja și și-a „epuizat” efectele;

(f) autoritățile elene au luat măsurile necesare pentru încetarea încălcării, având în vedere că proiectul a fost supus unei noi proceduri de evaluare a impactului asupra mediului;

(g) prin urmare, o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nu ar fi avut un obiect, iar inițierea acesteia nu ar fi fost utilă;

(h) scopul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a fost de a obține o modificare a comportamentului statului membru neconform și nu de a stabili, în general, dacă a avut loc o încălcare în trecut.

La 9 decembrie 2006, reclamantul a trimis un fax Ombudsmanului, în care a subliniat că răspunsul Comisiei din 23 noiembrie 2006 a fost un caz de administrare defectuoasă. Acesta a susținut că plângerea sa întemeiată pe articolul 226 nu a fost tratată în mod corespunzător de către Comisie. Mai precis, acesta a contestat concluzia Comisiei potrivit căreia autoritățile naționale au luat măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării Directivei 85/337. Acesta a susținut că Comisia ar trebui să considere că există o încălcare în curs, deoarece autoritățile naționale nu au revocat sau anulat actele naționale care au stat la baza încălcării de mai sus, și anume procedura de licitație și atribuirea ulterioară a unui contract de achiziții publice de lucrări pentru construirea proiectului. Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la afirmația de mai sus și la argumentul justificativ prezentat de reclamant.

INQUIRY

În avizul său, Comisia a făcut referire, în primul rând, la corespondența sa menționată mai sus cu reclamantul. Comisia și-a confirmat poziția potrivit căreia a existat o încălcare a articolului 2 alineatul (1) din Directiva 85/337/CEE, care a produs și și-a epuizat efectele („infraction consomée”), întrucât proiectul contestat a făcut obiectul unei evaluări ex post a impactului asupra mediului. Comisia a adăugat că afirmațiile reclamantului împotriva acestei evaluări a impactului asupra mediului au fost înregistrate ca plângere în temeiul articolului 226 și va informa reclamantul cu privire la decizia sa în acest sens în timp util. În observațiile sale, reclamantul și-a menținut, în esență, afirmația.

DECIZIA

1.1 La 8 august 2006, reclamantul, împreună cu mulți alți cetățeni, a înaintat Comisiei Europene o plângere în temeiul articolului 226 împotriva Greciei. Plângerea se referea la o presupusă încălcare a Directivei 85/337 a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 (4), în ceea ce privește un proiect de autostradă („proiectul”). Reclamantul a susținut, în special, că o evaluare a impactului asupra mediului („EIM”) nu a fost efectuată înainte de publicarea (în septembrie 2005) a anunțului de participare la licitație privind construirea proiectului. El a susținut, de asemenea, că a fost efectuată o evaluare a impactului asupra mediului numai în ceea ce privește un drum județean care viza un proiect destul de diferit de cel în cauză. Comisia a refuzat să investigheze plângerea. Ca răspuns la argumentul de mai sus, Comisia a afirmat că:

(a) procedura de licitație pentru proiect a vizat, într-adevăr, construirea unei autostrăzi cu bariere de ambele părți și nu doar îmbunătățirea unui drum județean existent, ceea ce a reprezentat o încălcare a articolului 2 alineatul (1) din Directiva 85/337 (5);

(b) ulterior, inițiatorul proiectului a efectuat o nouă evaluare a impactului asupra mediului, care a fost prezentată ministerului competent la 29 decembrie 2005;

(c) noua evaluare a impactului asupra mediului a fost supusă unei proceduri de consultare/evaluare;

(d) această procedură a fost finalizată prin adoptarea deciziei ministeriale comune 1000838 din 16 octombrie 2006, care a aprobat condițiile de mediu ale proiectului;

(e) având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că a existat o încălcare a dreptului comunitar, care și-a produs deja și și-a „epuizat” efectele;

(f) autoritățile elene au luat măsurile necesare pentru încetarea încălcării, având în vedere că proiectul a fost supus unei noi proceduri de evaluare a impactului asupra mediului;

(g) prin urmare, o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nu ar fi avut un obiect, iar inițierea acesteia nu ar fi fost utilă;

(h) scopul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a fost de a obține o modificare a comportamentului statului membru neconform și nu de a stabili, în general, dacă a avut loc o încălcare în trecut.

În avizul său privind plângerea, Comisia și-a confirmat poziția de mai sus cu privire la o „infracțiune consomée”, menționând că proiectul contestat a făcut obiectul unei evaluări ex post a impactului asupra mediului. Aceasta a adăugat că afirmațiile reclamantului împotriva acestei evaluări a impactului asupra mediului au fost înregistrate în prezent ca plângere în temeiul articolului 226 și că Comisia va informa reclamantul cu privire la decizia sa în acest sens în timp util.

1.2 În primul rând, Ombudsmanul European reamintește că existența unei neîndepliniri a obligațiilor trebuie apreciată în funcție de situația existentă în statul membru la expirarea termenului stabilit în avizul motivat (6). În cazul în care încălcarea nu ar mai exista la momentul respectiv, acțiunea împotriva statului membru ar fi inadmisibilă (7). În ceea ce privește prezenta plângere și în sprijinul afirmației sale, reclamantul a susținut că a existat o încălcare în curs, deoarece autoritățile naționale nu au revocat sau anulat actele naționale care au stat la baza încălcării. Mai precis, reclamantul a susținut că autoritatea elenă relevantă nu a revocat procedura de licitație și atribuirea ulterioară a unui contract de achiziții publice de lucrări pentru realizarea proiectului. În această privință, rezultă că nu există nicio jurisprudență care să confirme că autoritățile naționale erau obligate să acționeze în modul indicat de reclamant pentru a pune capăt încălcării [articolului 2 alineatul (1) din Directiva 85/337] constatate de Comisie, într-o situație precum cea în discuție. În plus, este rezonabil să se considere că, într-o astfel de situație, încălcarea încetează atunci când (i) autoritățile naționale competente solicită, înainte de executarea lucrărilor planificate pentru proiect, ca proiectul să facă obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului, în conformitate cu dispozițiile relevante ale dreptului comunitar, și (ii) aceste autorități iau o (nouă) decizie de a acorda sau de a refuza aprobarea de dezvoltare, în urma procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și având în vedere rezultatele acesteia. Aceasta pare să se fi întâmplat în cazul de față. Având în vedere cele de mai sus, afirmația reclamantului nu a fost justificată. Prin urmare, Ombudsmanul nu constată niciun caz corespunzător de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

1.3 Ombudsmanul remarcă, de asemenea, că reclamantul a prezentat o serie de argumente privind, în esență, (noua) evaluare a impactului asupra mediului. Aceste argumente nu au niciun impact asupra prezentei anchete, ci sunt mai degrabă relevante pentru respingerea de către Comisie a plângerii formulate de reclamant în temeiul articolului 226 împotriva acestei evaluări a impactului asupra mediului și pentru aprobarea ulterioară a proiectului. Această respingere face obiectul unei alte plângeri depuse de reclamant la Ombudsman (plângerea 629/2008/ID) și va fi examinată în acest context.

Pe baza anchetelor sale cu privire la această plângere, Ombudsmanul nu constată nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Cu stimă,

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

(1) JO 1985, L 175, p. 40.

(2) JO 1997, L 73, p. 5.

(3) JO 1985, L 175, p. 40.

(4) JO 1997, L 73, p. 5.

(5) Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 85/337, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11, are următorul cuprins: „Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că, înainte de acordarea autorizației, proiectele care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului, în temeiul, inter alia, al naturii, al dimensiunii sau al localizării lor, fac obiectul unei cereri de autorizare și de evaluare a efectelor acestora. Astfel, Comisia a considerat, în esență, că anunțul de participare în cauză, care pare să fi condus la o decizie de atribuire a unui contract de achiziții publice de lucrări relevant, implica „aprobarea (...) acordată” în legătură cu realizarea proiectului.

(6) A se vedea, de exemplu, cauza C-209/02, Comisia/Austria, Rec., 2004, p. I-1211, punctul 16.

(7) A se vedea, de exemplu, cauza C-362/90, Comisia/Italia, Rec., 1992, p. I-2353, punctul 13.