Strasbourg, 16 iulie 2008

Stimată doamnă V.,

La 16 august 2006 (1), ați depus o plângere la Ombudsmanul European împotriva Parlamentului European privind procedura de licitație pentru atribuirea gestionării externe a creșei Wayenberg a Parlamentului.

La 8 noiembrie 2006, am transmis plângerea Președintelui Parlamentului. Parlamentul a trimis originalul în limba engleză al avizului său la 20 februarie 2007 și o traducere în limba neerlandeză la 28 februarie 2007. V-am transmis-o împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 7 mai 2007.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Aș dori să îmi cer scuze pentru perioada de timp necesară pentru soluționarea plângerii dumneavoastră.

Plângerea

Reclamantul din acest caz, și anume bvba Kidcare, este o societate belgiană. Începând din 1993 și în urma unor proceduri de licitație succesive, reclamantul a gestionat Eastman Crèche (2) a Parlamentului European. Potrivit reclamantului, faptele relevante ale cazului sunt următoarele:

La 4 februarie 2005, Parlamentul a publicat o invitație de participare la procedura de ofertare pentru un contract de gestionare externă a creșei Wayenberg (3) din Bruxelles (2005/S 25-023466). Reclamantul a participat la procedura de licitație și a făcut o ofertă. Criteriile de evaluare prevedeau atribuirea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, evaluată pe baza următoarelor criterii, în ordine descrescătoare:

(a) valoarea proiectului pedagogic (40 de puncte);

(b) metodele de gestionare, organizare și punere în aplicare a proiectului, politica de ocupare a forței de muncă, recrutarea și gestionarea resurselor umane, precum și măsurile luate pentru a asigura stabilitatea și nivelul ridicat de calificare a personalului (30 de puncte);

(c) prețul total pentru 180 de copii pe lună (30 de puncte).

La 27 octombrie 2005, personalul Direcției Generale („DG”) a Parlamentului l-a informat pe reclamant că oferta sa nu a fost reținută. Parlamentul a indicat că motivele respingerii au fost următoarele:

- proiectul pedagogic a fost interesant, dar prea teoretic, lăsând incertitudini cu privire la aplicarea sa;

metodologia de gestionare și organizare părea corectă, dar incompletă pentru o creșă cu 180 de copii.

La 9 noiembrie 2005, reclamantul s-a adresat în scris Parlamentului pentru a obține informații suplimentare privind respingerea ofertei sale. La 17 noiembrie 2005, Parlamentul a răspuns că oferta societății R. a fost menținută. În ceea ce privește oferta reclamantului, Parlamentul a explicat că următoarele aspecte au condus la o notă mai mică:

- oferta prezentată a părut prea teoretică și insuficient de convingătoare;

Parlamentul a observat că proiectul creșei Wayenberg nu a fost luat în considerare suficient în comparație cu creșa Eastman;

- oferta a arătat o lipsă de comunicare internă formală între diferitele părți interveniente, precum și o lipsă de resurse suficiente pentru eventuala înlocuire a personalului.

La 29 noiembrie 2005, reclamantul a solicitat din nou o explicație, subliniind că cele trei argumente prezentate mai sus de Parlament erau vagi și că se bazau pe o evaluare personală, și nu pe evaluarea criteriilor de atribuire.

La 9 decembrie 2005, Parlamentul a răspuns, fără a oferi însă explicații suplimentare. După această scrisoare, reclamantul a decis să înceteze corespondența.

La 16 august 2006, reclamantul a înaintat prezenta plângere Ombudsmanului European. Reclamantul și-a împărțit plângerea în trei secțiuni, și anume „plângerea”, „argumentarea” și „cererea”. În secțiunea privind argumentația, reclamantul a susținut că informațiile care i-au fost comunicate au fost (1) vagi, (2) neechivoce, (3) bazate pe o apreciere pur subiectivă, (4) incomplete și (5) incorecte.

Reclamantul a dezvoltat fiecare dintre aceste puncte după cum urmează:

- Informațiile comunicate au fost vagi, deoarece, de exemplu, în cazul celui mai important criteriu de evaluare (și anume valoarea proiectului pedagogic), Parlamentul a respins oferta reclamantului doar cu două fraze vagi, declarând „le projet pédagogique est intéressant mais trop théorique laissant apparaître des incertitudes quant à son application concrète”(scrisoarea din 27 octombrie 2005) și „[l]e projet pédagogique a été jugé intéressant”(scrisoarea din 17 noiembrie 2005).

Informațiile comunicate nu au fost neechivoce, deoarece, în scrisoarea din 27 octombrie 2005, proiectul pedagogic a fost considerat prea teoretic, în timp ce, în scrisoarea din 17 noiembrie 2005, întreaga ofertă a fost considerată prea teoretică („[l]'offre telle que présentée est apparue trop théorique et pas suffisamment convaincante”). Reclamantul a susținut că o modificare similară a raționamentului a fost adoptată și în ceea ce privește criteriul referitor la înlocuirea personalului: În scrisoarea din 17 noiembrie 2005, Parlamentul a declarat că „le projet présenté a fait ressortir (...) l'absence d'un éventail de sources suffisantes pour les remplacements éventuels du personnel”. Acest lucru nu a fost în concordanță cu clarificarea ulterioară din scrisoarea din 9 decembrie 2005 potrivit căreia „la nature des solutions proposées dans l'offre de Kidcare [adică reclamantul] ne prenait pas suffisamment en compte la taille du projet”.

- Informațiile comunicate s-au bazat pe o apreciere pur subiectivă, deoarece cuvinte precum „convaincante” sunt expresia unei evaluări personale, mai degrabă decât a unei evaluări obiective.

- Informațiile comunicate au fost incomplete, deoarece, în ceea ce privește al doilea criteriu de evaluare, Parlamentul nu a formulat observații cu privire la politica de ocupare a forței de muncă a reclamantului, gestionarea resurselor umane, stabilitatea și calificările personalului.

- Informațiile comunicate au fost incorecte, deoarece referirea, în scrisoarea Parlamentului din 9 decembrie 2005, la faptul că reclamantul a propus doar un director cu fracțiune de normă pentru 180 de copii era în contradicție cu oferta reclamantului, care prevedea o echipă de conducere formată din trei persoane (manager de birou/funcționar administrativ cu normă întreagă, coordonator pedagogic cu normă întreagă și director general cu fracțiune de normă). De asemenea, în scrisoarea Parlamentului din 17 noiembrie 2005 se menționa lipsa unei comunicări interne formale, care era în contradicție cu diverse puncte menționate în oferta reclamantului cu privire la mai multe tipuri de reuniuni interne.

În secțiunea intitulată „cererea”, reclamantul a afirmat că elementele descrise mai sus în secțiunea „argumentare” ar putea indica faptul că Parlamentul a atribuit contractul în mod ilegal întreprinderii R. și că, pe baza unor informații suplimentare, va decide dacă va depune o nouă plângere cu privire la tratamentul inechitabil și la încălcarea intereselor sale.

Pe baza celor de mai sus, reclamantul a făcut două afirmații și o afirmație în plângerea sa adresată Ombudsmanului:

1. Parlamentul a refuzat să comunice în mod clar și concret reclamantului avantajele relative ale ofertei reținute pentru gestionarea creșei Wayenberg.
2. Parlamentul ar trebui să furnizeze aceste informații reclamantului.
3. Contrar cerinței de la articolul 19 din Codul european al bunei conduite administrative, Parlamentul nu a indicat reclamantului posibilitățile de exercitare a unei căi de atac.

INQUIRY

Avizul Parlamentului

În avizul său, Parlamentul a formulat, pe scurt, următoarele observații:

(1) Fapte și context

În urma unei cereri de ofertă, contractul de gestionare a creșei Wayenberg a fost atribuit societății R. Acest lucru a fost realizat prin decizia ordonatorului de credite din 27 octombrie 2005. În aceeași zi, ordonatorul de credite a informat reclamantul că oferta sa nu a fost acceptată, prezentând pe scurt motivele respingerii ofertei.

Prin scrisoarea din 9 noiembrie 2005, reclamantul a solicitat „informații suplimentare privind motivele respingerii ofertei”. Ordonatorul de credite a răspuns acestei solicitări prin scrisoarea din 17 noiembrie 2005, furnizând informații suplimentare privind motivele respingerii ofertei și numele ofertantului câștigător. Prin scrisoarea din 29 noiembrie 2005, reclamantul a contestat răspunsul ordonatorului de credite, menționând în special că „argumentele prezentate sunt vagi; în special, acestea au fost o evaluare (personală) și nu au constituit o evaluare a criteriilor de atribuire”. Această scrisoare a ridicat, de asemenea, întrebări cu privire la argumentele prezentate de Parlament în scrisoarea sa din 9 noiembrie 2005.

Prin scrisoarea din 9 decembrie 2005, ordonatorul de credite a negat afirmația potrivit căreia rezultatul procedurii de cerere de ofertă s-ar fi bazat pe o evaluare personală și a oferit explicații suplimentare, răspunzând în mod specific întrebărilor adresate de reclamant în scrisoarea sa din 29 noiembrie 2005. Reclamantul nu a răspuns.

(2) Creșele Parlamentului

Până în 2005, Parlamentul a avut două creșe la Bruxelles pentru copiii preșcolari: Eastman Crèche (cu o capacitate de 90 de copii) și Trèfle Crèche (cu o capacitate de 35 de copii). În urma unor proceduri de licitație succesive, Eastman Crèche a fost gestionat timp de 13 ani de către reclamant.

Având în vedere că aceste două instalații nu au fost în măsură să facă față creșterii preconizate a cererii din partea potențialilor utilizatori, legată, în parte, de personalul nou angajat în urma extinderii iminente, Parlamentul a decis în 2001 să lanseze un proiect de creare a unei creșe de mare capacitate care să poată găzdui toți copiii care se află în prezent în instalațiile existente, să poată absorbi lista de așteptare și să facă față creșterii probabile a numărului de cereri.

În urma unei noi proceduri de licitație, conducerea creșei Wayenberg a fost atribuită firmei R. Noua creșă funcționează din 2 mai 2006. Până la 31 decembrie 2006, când contractul anterior al reclamantului a expirat, Eastman Crèche a funcționat în paralel. La expirarea contractului cu reclamantul la 31 decembrie 2006, s-a decis să nu se inițieze o nouă procedură de licitație pentru Eastman Crèche, pe motiv că creșa Wayenberg ar trebui să acopere toate nevoile actuale.

(3) Atribuirea contractului

Contractul de gestionare a creșei Wayenberg a fost atribuit la 27 octombrie 2005 de ordonatorul de credite pe baza concluziilor comisiei de evaluare constituite în mod corespunzător. În urma cererii de oferte din cadrul procedurii de licitație deschisă în temeiul articolelor 90 și 91 din Regulamentul financiar (4) și al articolului 158 din normele de aplicare (5), 11 societăți au solicitat documentele de licitație, iar șase dintre acestea au depus o ofertă. Toate ofertele au fost examinate, în primul rând pentru a se asigura că respectă criteriile de excludere și de selecție și, ulterior, în lumina celor trei criterii de evaluare stabilite în ofertă (a se vedea mai sus, în secțiunea privind plângerile).

Pentru a asigura imparțialitatea evaluării calitative și pentru a reduce elementul inevitabil de subiectivitate, comisia a decis, înainte de evaluare, să examineze aspecte specifice pentru fiecare criteriu de evaluare și să aloce fiecărui subcriteriu un anumit număr de puncte în funcție de soluția căutată sau propusă în ofertă. Parlamentul a anexat acest tabel de evaluare la avizul său. Aceeași procedură a fost utilizată pentru evaluarea ofertei fiecărei întreprinderi. Evaluarea calitativă a fost apoi încorporată în coeficientul predefinit calitate/preț.

Pe baza concluziilor comitetului de evaluare, ordonatorul de credite a atribuit contractul societății R. și i-a informat pe ceilalți ofertanți că ofertele lor au fost respinse, precizând motivele în conformitate cu articolul 100 din Regulamentul financiar.

De fapt, în cursul evaluării criteriilor de excludere, comisia de evaluare a constatat că erau în curs proceduri judiciare împotriva reclamantului pentru încălcarea obligațiilor legate de plata contribuțiilor la asigurările sociale. Cu toate acestea, având în vedere că aceste proceduri nu au fost finalizate și că au legătură cu interpretarea normelor relevante, comisia a decis să nu considere această situație drept un motiv de excludere și să admită oferta reclamantului pentru evaluarea calitativă.

Parlamentul a luat act de faptul că, la 15 martie 2006, reclamantul a introdus o cale de atac - în prezent în curs de desfășurare - în fața instanțelor belgiene împotriva societății R., solicitând aplicarea contractului colectiv de muncă 32bis („Collectieve Arbeidsovereenkomst”, CAO) privind transferul de întreprinderi. În recursul formulat, reclamantul a susținut că întreprinderea căreia i-a fost atribuit contractul ar trebui să suporte costurile de concediere a întregului personal al reclamantului. Acest apel a urmat unei serii de amenințări făcute public de reclamant împotriva Parlamentului și împotriva firmei R. Ca dovadă, Parlamentul a anexat la avizul său o anexă. În plus, reclamantului i s-a solicitat în mod oficial în mai multe rânduri să respecte obligațiile în materie de securitate socială în ceea ce privește personalul său. Cu toate acestea, reclamantul nu a notificat personalul său, încălcând normele și obligațiile sale contractuale față de Parlament. În orice caz, Parlamentul a decis să nu rezilieze contractul, având în vedere necesitatea de a garanta o anumită stabilitate pentru copiii care frecventează creșa Eastman, precum și pentru personal.

(4) Afirmațiile și revendicările
Prima afirmație și revendicările:

Parlamentul a arătat că, prin scrisoarea din 27 octombrie 2005, și anume la data deciziei de atribuire a contractului, a informat reclamantul că oferta sa a fost respinsă. În conformitate cu articolul 100 din Regulamentul financiar și cu articolul 149 alineatul (3) din normele de aplicare, aceasta a motivat respingerea.

În conformitate cu articolul 149 alineatul (3) punctul 6 din normele de aplicare, scrisoarea de atribuire a contractului prevedea suspendarea semnării contractului pentru o perioadă de 15 zile, pentru a permite celorlalți ofertanți să identifice neregulile și să solicite ca procedura să fie declarată nereușită și închisă. Reclamantul nu a formulat nicio cerere în acest sens și nu a depus nicio altă plângere.

Ulterior, prin scrisoarea din 9 noiembrie 2005, reclamantul a solicitat „informații suplimentare privind motivele respingerii”. Prin urmare, Parlamentul a răspuns, în conformitate cu articolul 149 alineatul (3) din normele de aplicare, prezentând în mod concis, dar structurat, motivele respingerii, care priveau anumite aspecte ale ofertei reclamantului.

Într-o a doua scrisoare din 29 noiembrie 2005, reclamantul a contestat aceste motive. În această privință, (i) a susținut că argumentele erau „vagi” și (ii) a făcut afirmații cu privire la subiectivitatea evaluării ofertei sale. De fapt, reclamantul a contestat răspunsul Parlamentului din 17 noiembrie 2005, punct cu punct, sub forma unor întrebări privind aspecte specifice. Aceasta nu a solicitat niciun fel de documente sau informații de altă natură.

În consecință, în răspunsul său din 9 decembrie 2005, Parlamentul s-a limitat să răspundă la problemele ridicate de reclamant și la afirmațiile privind subiectivitatea procedurii.

În urma răspunsului Parlamentului din 9 decembrie 2005, reclamantul nu s-a adresat din nou în scris Parlamentului și nu a solicitat niciodată informații cu privire la avantajele relative ale ofertei câștigătoare.

Cu toate acestea, în același timp, alți ofertanți care au depus oferte admisibile au formulat cereri scrise de informații suplimentare. Toate acestea au primit, în termenul stabilit, un răspuns care conținea, sub formă de rezumat, conținutul rapoartelor de evaluare. Toți s-au declarat satisfăcuți.

Prin urmare, este greu de contestat faptul că Parlamentul a acționat cu bună-credință și a încercat să ofere răspunsuri logice la criticile și acuzațiile formulate de reclamant. În cazul în care reclamantul ar fi considerat că nu a fost informat cu privire la avantajele relative ale ofertei câștigătoare, acest lucru s-ar fi datorat unei neînțelegeri și faptului că nu a formulat o astfel de cerere. Parlamentul a subliniat în continuare că celelalte întrebări adresate de reclamant au abordat chestiunea dintr-o perspectivă diferită.

Prin urmare, reclamantul a preferat să primească aceste informații prin intermediul Ombudsmanului. Întrucât articolul 100 din Regulamentul financiar și normele de aplicare nu stabilesc un termen pentru solicitarea de informații privind „avantajele relative ale ofertei câștigătoare”, reclamantul nu a avut niciun motiv să se adreseze Ombudsmanului pentru a obține aceste informații. O simplă scrisoare adresată ordonatorului de credite, cu o cerere specifică în acest sens, ar fi fost suficientă pentru a obține informațiile dorite în orice moment.

În consecință, după primirea plângerii din partea Ombudsmanului și în același timp cu trimiterea avizului său, Parlamentul se va adresa în scris reclamantului din proprie inițiativă, prin scrisoare recomandată, și îl va informa cu privire la caracteristicile și avantajele relative ale ofertei câștigătoare (7).

În cele din urmă, reclamantul a făcut afirmații cu privire la subiectivitatea gestionării procedurii de atribuire și a contestat motivele invocate pentru respingerea ofertei sale. În ceea ce privește acest aspect, Parlamentul a subliniat că, deși ordonatorul de credite este obligat să furnizeze, în termenele stabilite în Regulamentul financiar, informațiile solicitate cu privire la motivele deciziei sale, acesta nu este obligat să discute în mod exhaustiv cu ofertanții respinși legitimitatea evaluării ofertelor sau regularitatea procedurii.

În ceea ce privește legitimitatea atribuirii contractului, această chestiune nu ar putea face decât obiectul unui recurs în fața Curții de Justiție. Respectarea criteriilor de selecție și de atribuire stabilite în prealabil în documentele de licitație și în normele privind achizițiile publice este înregistrată în rapoartele de evaluare și în alte documente legate de evaluare, care fac parte din dosarul de achiziții publice și sunt puse la dispoziția tuturor autorităților de supraveghere. Regulamentul financiar nu permite ofertantului să aibă acces direct la aceste documente. Autoritatea contractantă trebuie să se asigure că divulgarea avantajelor relative ale ofertei câștigătoare nu aduce atingere intereselor sale comerciale.

Cu privire la a doua critică

În scrisoarea sa din 27 octombrie 2005, ordonatorul de credite nu a precizat posibilitățile de contestare a deciziei.

În temeiul Regulamentului financiar și al normelor de aplicare, autoritatea contractantă nu este obligată să furnizeze astfel de informații. În consecință, notificarea a respectat normele relevante. Cu toate acestea, Parlamentul nu a respectat angajamentele cuprinse în Codul bunei conduite administrative, care prevede că o decizie a unei instituții care ar putea afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane private trebuie să conțină o indicație a posibilităților de exercitare a unei căi de atac disponibile pentru a contesta decizia.

Cu toate acestea, din documentele din prezenta cauză reiese în mod clar că omisiunea de a menționa posibilitățile de exercitare a unei căi de atac, care a fost în mod clar neintenționată, nu a prejudiciat în niciun fel interesele reclamantului, deoarece există toate motivele să se considere că, chiar dacă decizia de respingere a ofertei reclamantului ar fi menționat posibilitățile de exercitare a unei căi de atac, reclamantul probabil nu s-ar fi prevalat de acestea.

Nu există niciun element în documentele finale care să sugereze că reclamantul a intenționat vreodată să introducă o cale de atac în anularea procedurii de cerere de ofertă. Pe de o parte, reclamantul nu a solicitat niciodată informații cu privire la condițiile unei astfel de căi de atac. Pe de altă parte, reclamantul a decis să introducă o cale de atac în fața autorităților belgiene pentru încălcarea normelor privind transferul de întreprinderi. Prin urmare, reclamantul a fost conștient de diferitele posibilități de recurs și a preferat să nu conteste legitimitatea procedurii de licitație, ci mai degrabă să solicite aplicarea normelor de protecție a lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi.

În plus, reclamantul a avut o relație contractuală cu Parlamentul timp de 13 ani. În calitate de furnizor de servicii de peste 10 ani, reclamantul ar fi trebuit să știe că sunt posibile căi de atac împotriva deciziilor privind atribuirea contractelor de achiziții publice.

Observațiile reclamantului

Reclamantul a formulat, pe scurt, următoarele observații:

Reclamantul a considerat că declarația Parlamentului potrivit căreia există proceduri judiciare în curs împotriva reclamantului pentru încălcarea obligațiilor de securitate socială nu este adevărată. Singura procedură în care reclamantul a fost implicat în cursul procedurii de licitație a fost un litigiu cu administrația TVA-ului, care nu a avut nimic de-a face cu contribuțiile sociale. Procedura la care face referire Parlamentul a fost închisă în 2004 printr-o hotărâre în favoarea reclamantului. Oferta reclamantului nu s-a referit la o procedură judiciară.

Invocând CAO 32 bis, reclamantul a susținut, prin intermediul unor proceduri judiciare, că firma R. ar trebui să preia personalul reclamantului, dar nu că ar trebui să fie responsabilă de concedierea personalului respectiv.

Parlamentul l-a acuzat pe reclamant că a făcut public amenințări împotriva sa și a firmei respective și a făcut trimitere la o anexă (și anume, un raport al unei reuniuni a personalului reclamantului). Reclamantul nu a putut găsi în textul acestui raport niciun indiciu privind existența unor amenințări. Pasajele subliniate de Parlament se refereau numai la declarațiile făcute de membrii personalului și îi vizau doar pe cei care le făceau.

Reclamantul a subliniat, de asemenea, că Parlamentul nu este parte în litigiul menționat mai sus și că, având în vedere că administrația pare să dețină brusc documente referitoare la litigiul respectiv, care provin din dosarul avocatului reclamantului, acest lucru sugerează existența unei coluziuni cu un contractant.

Contrar celor afirmate de Parlament, reclamantul a respectat toate procedurile legale privind închiderea firmei și concedierea colectivă. Membrii personalului au fost concediați cu efect de la 1 august sau de la 1 septembrie 2006.

Reclamantul a subliniat că toate cele de mai sus nu au nimic de-a face cu plângerea adresată Ombudsmanului, dar că Parlamentul a încercat să pună reclamantul într-o lumină nefavorabilă.

Prima afirmație și revendicare

Reclamantul a subliniat că Parlamentul nu l-a informat pe reclamant cu privire la suspendarea de 15 zile a semnării contractului, ceea ce a însemnat că timpul necesar pentru identificarea neregulilor sau pentru solicitarea ca procedura să fie declarată nereușită. Prin urmare, reclamantul nu și-a putut exercita dreptul de a se prevala de aceste posibilități. În plus, acest lucru ar fi fost imposibil pe baza motivelor foarte sumare de respingere. În schimb, reclamantul a solicitat informații suplimentare în termen de 15 zile de la respingerea ofertei sale. Parlamentul s-a ascuns în spatele formalismului excesiv. Într-adevăr, reclamantul nu a solicitat în mod explicit alte documente sau informații cu privire la avantajele relative ale ofertei reținute. De asemenea, reclamantul nu a formulat acuzații cu privire la subiectivitatea evaluării, ci cu privire la subiectivitatea argumentelor utilizate de Parlament și la lipsa de motivare a acestora. Astfel, Parlamentul a evitat în mod intenționat să răspundă cererii reclamantului de informații clare.

În urma plângerii adresate Ombudsmanului, Parlamentul a furnizat „spontan” informațiile solicitate, în scrisoarea sa din 25 ianuarie 2007.

Cu privire la a doua critică

Reclamantul nu a înțeles modul în care Parlamentul ar putea concluziona că, chiar dacă decizia de respingere a ofertei sale ar fi menționat posibilitățile de recurs, probabil că nu le-ar fi utilizat. În cazul în care reclamantul ar fi cunoscut posibilitățile de exercitare a unei căi de atac și ar fi eliminat informațiile care i-au fost comunicate în cele din urmă de către Parlament în ianuarie 2007, acesta ar fi introdus cu siguranță o cerere pentru ca procedura să fie considerată nereușită și ar fi introdus o cale de atac. Reclamantul a contestat, de asemenea, legătura de cauzalitate sugerată de Parlament între recursul său în fața autorităților belgiene și cunoașterea de către acesta a posibilităților de recurs în ceea ce privește procedura de licitație, afirmând că acestea nu au nicio legătură între ele.

După examinarea informațiilor suplimentare transmise de Parlament la 25 ianuarie 2007, reclamantul a fost de părere că interesele sale au fost lezate și a dorit să își extindă plângerea inițială. Argumentele reclamantului în această privință au fost următoarele:

(1) Comisia de evaluare nu s-a bazat doar pe documentele ofertei:

În răspunsul său la plângerea inițială, Parlamentul a afirmat că, atunci când a evaluat criteriile de excludere, comisia de evaluare a observat deja că era în curs o procedură judiciară împotriva reclamantului cu privire la neplata contribuțiilor la asigurările sociale. În oferta reclamantului, nu există nicio mențiune cu privire la această procedură. Astfel, Parlamentul a încălcat normele privind procedura de licitație prin luarea în considerare a altor elemente decât cele care figurau în oferta reclamantului. Este posibil ca informațiile eronate de mai sus să nu fi condus la respingerea ofertei reclamantului, dar, fără îndoială, au contribuit la imaginea negativă a reclamantului și a ofertei sale. În plus, reclamantul nu era sigur că aceasta era singura informație negativă suplimentară pe care se bazase comisia de evaluare.

(2) Criteriile de evaluare descrise în tabelul de evaluare au fost obiective, dar absolut nefiabile pentru o evaluare
(2.1) Valoarea proiectului pedagogic:

Reclamantul a citat definiția „proiectului pedagogic” dată de Uniunea Limbilor Olandeze (Nederlandse Taalunie), care a arătat că este vorba despre viziune, valori și alegeri. Cu toate acestea, în graficul de evaluare nu a existat nimic sau foarte puțin cu privire la aceste aspecte. Dintr-un total de 40 de note, 6 au vizat prezentarea și 4 relațiile profesionale cu terții, ceea ce a însemnat că un sfert din note au fost acordate pentru aspecte care nu au nicio legătură cu proiectul pedagogic. De asemenea, alte criterii, cum ar fi „coerența proiectului” (5 puncte), „fezabilitatea proiectului” (4 puncte) și „suplimentitatea proiectului” (5 puncte) nu au evaluat alegerile făcute. Criteriile de fond, deși nu cele mai importante, au fost „aspectele multiculturale” (5 puncte) și „sortimentul de activități propuse” (5 puncte). Dar și aici, conținutul nu a fost evaluat. Doar cifrele au fost. Alegerile fundamentale ale valorilor și metodelor pedagogice nu au fost luate în considerare. Nici atitudinile și comportamentul personalului didactic nu au fost luate în considerare. Prin urmare, a fost posibil ca un proiect foarte slab structurat din punct de vedere științific să obțină un punctaj foarte mare, în timp ce un proiect apreciat care a urmat celor mai recente evoluții a obținut un punctaj mult mai mic.

(2.2) Metodele de gestionare, organizare și punere în aplicare a proiectului, politica de ocupare a forței de muncă, politica de recrutare, gestionarea resurselor umane, măsurile de garantare a stabilității și a nivelului de calificare a personalului:

Și în acest caz, ne-am confruntat cu criterii aparent obiective, care nu reflectau suficient criteriile de atribuire. Reclamantul s-a întrebat dacă termenul „proiect” înseamnă proiect pedagogic sau modul în care creșa este gestionată în toate aspectele sale. Reclamantul a formulat observații cu privire la criteriile „metode de gestionare” și „metode de asigurare a stabilității personalului”. În ceea ce privește ultimul criteriu, se pare că a fost suficient să se enumere măsurile, dar dacă aceste măsuri erau încă actualizate sau considerate bune practici nu părea să fie important. Reclamantul a subliniat că politica de ocupare a forței de muncă și de recrutare și nivelul de calificare a personalului nu au fost luate în considerare în cadrul evaluării.

Evaluarea politicii de personal s-a redus la modul de înlocuire a personalului absent și la formarea permanentă a personalului. Alte aspecte nu au fost luate în considerare.

(3) Evaluarea efectuată de comisia de evaluare nu a fost corectă

În ceea ce privește notele acordate ofertei reclamantului, acesta a furnizat două pagini de observații detaliate cu privire la diferitele secțiuni ale diagramei de evaluare, care, pe lângă notele acordate în cadrul fiecărei secțiuni, conțineau, de asemenea, trimiteri la paginile relevante ale ofertei reclamantului.

Pe baza elementelor de mai sus, reclamantul a concluzionat că Parlamentul a acționat în mod ilegal atunci când a atribuit contractul pentru creșa Wayenberg întreprinderii R. Reclamantul a subliniat că nu are o cerere de despăgubiri materiale, ci că dorește să obțină despăgubiri pentru prejudicii morale.

DECIZIA

1 Observație preliminară

1.1 Până în 2005, Parlamentul European a avut la Bruxelles două creșe pentru preșcolari. Una dintre creșe, Eastman Crèche (8), a fost administrată timp de 13 ani de către reclamant, o societate belgiană, în urma unor proceduri de licitație succesive. Cea de-a doua creșă se numea Trèfle Crèche. Având în vedere că aceste două instalații nu au fost în măsură să satisfacă cerințele anticipate ale unui număr mai mare de potențiali utilizatori, Parlamentul a decis în 2001 să lanseze un proiect pentru crearea unei creșe de mare capacitate. Această nouă creșă - creșa Wayenberg (9) - a fost destinată să găzduiască toți copiii care utilizează în prezent facilitățile existente, să absoarbă copiii incluși pe lista de așteptare și să facă față creșterii numărului de cereri care s-ar putea materializa ca urmare a viitoarelor extinderi ale UE. A fost organizată o procedură de licitație la care a participat reclamantul. Cu toate acestea, în cele din urmă, conducerea creșei Wayenberg a fost atribuită firmei R.

1.2 Ulterior, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului. Această plângere, care a fost înaintată Ombudsmanului la 16 august 2006, se referea la o presupusă lipsă de informații din partea Parlamentului. Mai precis, reclamantul a susținut că Parlamentul a refuzat să îi comunice în mod clar și concret avantajele relative ale ofertei selectate pentru gestionarea creșei Wayenberg și a susținut că Parlamentul ar trebui să îi furnizeze aceste informații. Reclamantul a susținut, de asemenea, că, contrar cerinței prevăzute la articolul 19 din Codul european al bunei conduite administrative (10), Parlamentul nu i-a indicat posibilitățile de exercitare a unei căi de atac. În scrisoarea sa din 8 noiembrie 2006 de deschidere a unei anchete privind plângerea, Ombudsmanul a solicitat avizul Parlamentului cu privire la cele două acuzații și revendicări de mai sus. Ancheta Ombudsmanului cu privire la aceste două afirmații și la cerere, precum și concluziile sale sunt prezentate mai jos la punctele 2 (prima afirmație, precum și cererea) și 3 (a doua afirmație).

1.3 În plângerea sa inițială, reclamantul a susținut, de asemenea, că informațiile care i-au fost comunicate cu privire la evaluarea propriei propuneri au fost (1) vagi, (2) neechivoce, (3) bazate pe o evaluare pur subiectivă, (4) incomplete și (5) incorecte. Potrivit reclamantului, aceste aspecte ar putea indica faptul că Parlamentul a atribuit contractul în mod ilegal întreprinderii R. Cu toate acestea, reclamantul a subliniat că nu va fi în măsură să aprecieze dacă o nouă plângere privind tratamentul inegal și încălcarea drepturilor sale ar fi justificată, până când nu va primi informațiile privind avantajele relative ale ofertei câștigătoare. În continuare, a subliniat că aceste informații au făcut obiectul primei afirmații menționate mai sus.

1.4 Se pare că, prin scrisoarea din 25 ianuarie 2007, Parlamentul a transmis în cele din urmă reclamantului informațiile pe care acesta le solicitase și care au făcut obiectul primei afirmații din plângerea sa adresată Ombudsmanului. În această scrisoare, care se referă în mod explicit la plângerea adresată Ombudsmanului, Parlamentul l-a informat pe reclamant cu privire la avantajele relative ale ofertei câștigătoare. Mai precis, Parlamentul a citat două pagini din raportul de evaluare relevante pentru evaluarea ofertelor depuse de reclamant și de ofertantul câștigător. Scrisoarea reia, de asemenea, graficul final de evaluare întocmit de comisia de evaluare, care arăta celor șase firme concurente notele acordate pentru fiecare dintre cele trei criterii de evaluare, precum și punctajele totale pentru fiecare dintre acestea. În plus, Parlamentul a anexat, de asemenea, la scrisoarea sa, o diagramă de evaluare mai detaliată, de cinci pagini, privind evaluarea ofertei reclamantului (cu note detaliate pentru toate cele trei criterii și subcriterii).

1.5 În observațiile sale cu privire la avizul Parlamentului, reclamantul a susținut că, pe baza informațiilor suplimentare transmise de Parlament la 25 ianuarie 2007, era clar că interesele sale au fost lezate și că contractul a fost atribuit în mod ilegal întreprinderii R. Prin urmare, reclamantul a declarat că dorește să își extindă plângerea inițială. Reclamantul a prezentat trei „argumente” în acest sens, și anume:

1. comisia de evaluare nu s-a bazat doar pe documentele ofertei. De exemplu, a făcut referire la o procedură judiciară în curs împotriva reclamantului pentru încălcarea normelor de securitate socială, deși nu a existat nicio mențiune cu privire la această procedură în oferta reclamantului;
2. criteriile de evaluare descrise în tabelul de evaluare au fost obiective, dar absolut nefiabile pentru o evaluare; și
3. evaluarea efectuată de comisia de evaluare nu a fost corectă.

1.6 Ombudsmanul a evaluat cu atenție informațiile suplimentare care i-au fost puse la dispoziție. În ceea ce privește cele cinci aspecte prezentate de reclamant în plângerea sa inițială, și anume că informațiile care i-au fost comunicate au fost (1) vagi, (2) neechivoce, (3) bazate pe o apreciere pur subiectivă, (4) incomplete și (5) incorecte, Ombudsmanul nu a găsit nimic care să susțină, la prima vedere, aceste aspecte. Prin urmare, nu există suficiente motive pentru o anchetă cu privire la aceste aspecte.

1.7 În ceea ce privește cele trei noi "argumente" menționate mai sus, prezentate de reclamant în observațiile sale în sprijinul afirmației sale potrivit căreia contractul a fost atribuit în mod ilegal societății R., Ombudsmanul observă că articolul 195 din Tratatul CE prevede că "Ombudsmanul efectuează anchete pe care le consideră întemeiate". Ombudsmanul, în primul rând, observă că nu există nimic în argumentele reclamantului care să sugereze că contractul a fost atribuit în mod ilegal societății R. În niciun moment reclamantul nu a furnizat dovezi care să susțină această afirmație sau să indice motivele, cum ar fi, de exemplu, neregulile din decizie, motivul pentru care contractul ar fi fost atribuit în mod ilegal societății de succes. Argumentele reclamantului par să se refere mai degrabă la evaluarea propriei oferte decât la presupusa ilegalitate a atribuirii contractului celeilalte întreprinderi.

În ceea ce privește primul argument al reclamantului potrivit căruia comisia de evaluare nu s-a bazat doar pe documentele ofertei, Ombudsmanul observă că, fiind singurele dovezi care susțin acest argument, reclamantul s-a referit la faptul că comisia de evaluare a observat, în cursul evaluării criteriilor de excludere, că erau în curs proceduri judiciare împotriva reclamantului, dar că aceste informații nu erau cuprinse în oferta sa. Cu toate acestea, din avizul Parlamentului reiese că comisia de evaluare nu a luat în considerare această chestiune și a decis să admită reclamantul pentru evaluarea calitativă. De fapt, se pare că reclamantul s-a descurcat destul de bine în cadrul procedurii de licitație, deoarece, în cele din urmă, a fost clasat pe locul al doilea în clasamentul celor mai buni ofertanți. Argumentul menționat mai sus al reclamantului nu conține, prin urmare, niciun element care să indice că contractul a fost atribuit în mod ilegal întreprinderii câștigătoare.

În ceea ce privește al doilea argument al reclamantului potrivit căruia criteriile de evaluare au fost obiective, dar absolut nefiabile pentru o evaluare, se pare că această critică - care reflectă opinia personală a reclamantului cu privire la mai multe aspecte ale pedagogiei - se referă la criteriile de evaluare (precum și la diferitele subcriterii) utilizate în procedura de licitație și la punctajele acordate fiecăruia dintre acestea, mai degrabă decât la evaluarea diferitelor oferte ca atare. Prin urmare, acest argument nu poate susține afirmația reclamantului potrivit căreia contractul a fost atribuit în mod ilegal întreprinderii câștigătoare.

Reclamantul a susținut, în al treilea rând, că evaluarea efectuată de comitetul de evaluare nu a fost corectă. Acest argument se bazează pe o interpretare de către reclamant a punctelor acordate de comisia de evaluare ofertei sale pentru anumite subcriterii. În această privință, trebuie subliniat că evaluarea și marcarea celor șase oferte au fost efectuate pe o bază comparativă și că analiza caracterului incorect al evaluării ar necesita o analiză aprofundată a tuturor ofertelor și a notelor atribuite fiecăreia dintre acestea. Parlamentul și, în special, comisia de evaluare în speță dispun totuși de o largă putere de apreciere în ceea ce privește elementele care trebuie luate în considerare pentru a decide atribuirea unui contract în urma unei cereri de ofertă. În plus, controlul Tribunalului trebuie să se limiteze la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, a exactității faptelor și a absenței unei erori vădite de apreciere sau a unui abuz de putere(11). Ombudsmanul consideră că ar trebui să aplice standarde similare și că, prin urmare, controlul său ar trebui să se limiteze, în ceea ce privește contextul actual, la examinarea existenței unei erori vădite de apreciere. Ombudsmanul a examinat graficul de evaluare privind oferta reclamantului și observațiile acestuia cu privire la aceasta. Aceste observații reflectă interpretarea personală a reclamantului cu privire la evaluarea efectuată de comitetul de evaluare. Cu toate acestea, din examinarea Ombudsmanului, se pare că nu există elemente care să sugereze că s-a produs o eroare vădită în evaluarea ofertei reclamantului.

În cele din urmă, Ombudsmanul ar dori să sublinieze că simplul fapt că reclamantul a gestionat Eastman Crèche a Parlamentului timp de 13 ani nu a fost nici (i) o garanție că i se va atribui în mod automat conducerea Wayenberg Crèche, nici (ii) un indiciu că atribuirea conducerii unei alte firme ar fi ilegală. Pe baza acestor considerații, se pare că nu există motive pentru o anchetă privind afirmația reclamantului potrivit căreia contractul a fost atribuit în mod ilegal întreprinderii câștigătoare.

1.8 În cele din urmă, în observațiile sale, reclamantul a susținut că Parlamentul l-a acuzat că a făcut publice amenințările la adresa Parlamentului și a firmei R. Ombudsmanul observă că documentul la care Parlamentul a făcut referire ca dovadă a fost un raport al reuniunii personalului din 22 mai 2006. Având în vedere că această reuniune a avut loc la șapte luni de la atribuirea contractului întreprinderii câștigătoare, informațiile cuprinse în raport nu ar fi putut juca un rol în evaluarea ofertei reclamantului. Având în vedere, de asemenea, că, astfel cum a subliniat reclamantul însuși, această chestiune nu are nimic de-a face cu plângerea sa și că solicitarea unui nou aviz Parlamentului cu privire la aceste acuzații ar întârzia și mai mult decizia privind plângerea inițială, Ombudsmanul nu consideră că este oportun să efectueze anchete suplimentare în această privință. De asemenea, nu pare necesar să se investigheze celelalte probleme ridicate de reclamant cu privire la modul în care Parlamentul a obținut acest raport. Cu toate acestea, reclamantul are în mod evident posibilitatea de a depune o nouă plângere cu privire la această chestiune, după ce a făcut demersurile administrative prealabile corespunzătoare în fața Parlamentului.

2 Cu privire la pretinsa necomunicare către reclamant a avantajelor relative ale ofertei reținute

2.1 Reclamantul a participat la procedura de licitație pentru atribuirea contractului de gestionare externă a creșei Wayenberg a Parlamentului. La 27 octombrie 2005, Parlamentul a informat reclamantul că oferta sa nu a fost reținută. Ulterior, reclamantul s-a adresat de mai multe ori Parlamentului pentru a obține mai multe informații cu privire la respingerea ofertei sale. Nemulțumit de răspunsurile Parlamentului, la 16 august 2006, reclamantul a depus prezenta plângere la Ombudsman. În plângerea respectivă, reclamantul a formulat două acuzații și o plângere. Prima afirmație a fost că Parlamentul a refuzat să îi comunice în mod clar și concret avantajele relative ale ofertei reținute. Reclamantul a susținut că Parlamentul ar trebui să îi furnizeze aceste informații.

2.2 În avizul său, Parlamentul a făcut o prezentare generală a schimbului de corespondență pe care l-a avut cu reclamantul ca urmare a respingerii ofertei acestuia din urmă. Parlamentul a explicat, de asemenea, diferitele etape ale procedurii de licitație care au condus la atribuirea contractului societății R. Parlamentul a făcut referire la declarația reclamantului potrivit căreia nu a fost informat cu privire la avantajele relative ale ofertei câștigătoare. În această privință, Parlamentul a explicat că acest lucru s-a datorat unei neînțelegeri și faptului că reclamantul nu a formulat o astfel de cerere. Între timp, Parlamentul s-a adresat în scris reclamantului, informându-l cu privire la caracteristicile și avantajele relative ale ofertei câștigătoare.

2.3 În observațiile sale, reclamantul a afirmat că Parlamentul s-a ascuns în spatele formalismului excesiv. Într-adevăr, reclamantul nu a solicitat în mod explicit alte documente sau informații și nici nu a solicitat să fie informat cu privire la avantajele relative ale ofertei reținute. De asemenea, reclamantul nu a formulat acuzații cu privire la subiectivitatea evaluării, ci mai degrabă cu privire la subiectivitatea argumentelor utilizate de Parlament și la lipsa de motivare a acestuia. Astfel, Parlamentul a evitat în mod intenționat să răspundă cererii reclamantului de informații clare. Cu toate acestea, între timp, Parlamentul a furnizat „spontan” informațiile solicitate.

2.4 Ombudsmanul a analizat cu atenție cele două scrisori pe care reclamantul le-a trimis Parlamentului la 9 și 29 noiembrie 2005. În scrisoarea din 9 noiembrie 2005, reclamantul s-a limitat să solicite informații suplimentare cu privire la motivele respingerii ofertei sale. În scrisoarea sa din 29 noiembrie 2005, reclamantul a subliniat că argumentele prezentate în răspunsul Parlamentului din 17 noiembrie 2005 au fost vagi și au arătat o evaluare personală, mai degrabă decât o evaluare obiectivă a ofertei sale. Reclamantul a ridicat, de asemenea, unele întrebări cu privire la evaluarea ofertei sale. Este adevărat că, în niciuna dintre scrisori, reclamantul nu a solicitat în mod explicit să fie informat cu privire la avantajele relative ale ofertei câștigătoare.

2.5 Articolul 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar prevede că "[a]utoritatea contractantă notifică tuturor candidaților sau ofertanților ale căror candidaturi sau oferte au fost respinse motivele pe baza cărora a fost luată decizia, precum și tuturor ofertanților ale căror oferte sunt admisibile și care prezintă o cerere scrisă caracteristicile și avantajele relative ale ofertei reținute și numele ofertantului căruia i se atribuie contractul. Cu toate acestea, anumite detalii nu trebuie divulgate în cazul în care divulgarea ar împiedica aplicarea legii, ar fi contrară interesului public sau ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale întreprinderilor publice sau private sau ar putea denatura concurența loială între aceste întreprinderi”(sublinierea noastră).

Articolul 149 alineatele (1) și (2) din normele de aplicare prevede că „[a]utoritățile contractante informează cât mai curând posibil candidații și ofertanții cu privire la deciziile luate în ceea ce privește atribuirea contractului, inclusiv cu privire la motivele oricărei decizii de a nu atribui un contract pentru care a existat o procedură concurențială de ofertare sau de a reîncepe procedura” și că „[a]utoritatea contractantă comunică, în termen de cel mult cincisprezece zile calendaristice de la data primirii unei cereri scrise, informațiile prevăzute la articolul 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar”.

2.6 Din articolul 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar și din articolul 149 din Normele de aplicare rezultă că, pentru a primi informații cu privire la caracteristicile și avantajele relative ale ofertei câștigătoare, ofertantul respins trebuie să depună o cerere scrisă. Cu toate acestea, nu este pe deplin clar din aceste dispoziții dacă cererea scrisă trebuie să fie marcată în mod explicit ca o cerere de informații cu privire la avantajele relative ale ofertei câștigătoare sau dacă o simplă cerere scrisă de informații suplimentare în general este, de asemenea, suficientă. Având în vedere că scopul acestor dispoziții este de a informa ofertanții respinși, Ombudsmanul consideră că este rezonabil să se considere că aceste dispoziții nu ar trebui interpretate prea strict.

2.7 Cu toate acestea, se pare că această chestiune nu trebuie examinată în continuare, având în vedere că Parlamentul a trimis în cele din urmă reclamantului informațiile solicitate, și anume în scrisoarea sa din 25 ianuarie 2007. În această scrisoare, care se referă în mod explicit la plângerea adresată Ombudsmanului, Parlamentul l-a informat pe reclamant cu privire la avantajele relative ale ofertei câștigătoare. Mai precis, Parlamentul a citat două pagini din raportul de evaluare relevante pentru evaluarea, pe de o parte, a ofertei reclamantului și, pe de altă parte, a ofertei câștigătoare. Scrisoarea reia, de asemenea, graficul final de evaluare elaborat de comisia de evaluare, care indică punctajele acordate pentru fiecare dintre cele trei criterii de evaluare celor șase firme concurente, precum și punctajele totale pentru fiecare dintre acestea. În plus, Parlamentul a anexat, de asemenea, la scrisoarea sa, o diagramă de evaluare mai detaliată, de cinci pagini, privind evaluarea ofertei reclamantului (cu note detaliate pentru toate cele trei criterii și pentru subcriterii).

2.8 Având în vedere că, în cele din urmă, Parlamentul a furnizat reclamantului informațiile solicitate, nu sunt necesare investigații suplimentare cu privire la prima afirmație și cerere.

3 Cu privire la pretinsa lipsă a indicării posibilităților de a introduce o cale de atac în fața reclamantului

3.1 Reclamantul a susținut că, contrar cerinței prevăzute la articolul 19 din Codul european al bunei conduite administrative, Parlamentul nu i-a indicat posibilitățile de exercitare a unei căi de atac.

3.2 În avizul său, Parlamentul a afirmat că, în scrisoarea sa din 27 octombrie 2005, ordonatorul de credite nu a precizat posibilitățile de contestare a deciziei. În temeiul Regulamentului financiar și al normelor de aplicare, autoritatea contractantă nu este obligată să furnizeze astfel de informații și, în consecință, notificarea a respectat normele relevante. Cu toate acestea, Parlamentul a acceptat că nu a respectat angajamentele definite în Codul european al bunei conduite administrative, care prevede că o decizie a unei instituții care ar putea afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane private trebuie să conțină o indicație a posibilităților de contestare a deciziei.

Parlamentul a afirmat că, totuși, din documentele cauzei reiese în mod clar că nemenționarea căilor de atac, care a fost în mod clar neintenționată, nu a prejudiciat în niciun fel interesele reclamantului, deoarece existau toate motivele să se considere că, dacă decizia de respingere a ofertei reclamantului ar fi menționat posibilitățile de recurs, reclamantul probabil nu s-ar fi prevalat de acestea.

De asemenea, potrivit Parlamentului, nimic nu sugerează că reclamantul ar fi intenționat vreodată să introducă o cale de atac în anularea procedurii de cerere de ofertă. Pe de o parte, reclamantul nu a solicitat niciodată informații cu privire la condițiile unei astfel de căi de atac. Pe de altă parte, reclamantul a decis să introducă o cale de atac în fața autorităților belgiene pentru încălcarea normelor privind transferul de întreprinderi. Prin urmare, reclamantul a fost conștient de diferitele posibilități de recurs și a preferat să nu conteste legitimitatea procedurii de licitație, ci mai degrabă să solicite aplicarea normelor de protecție a lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi.

3.3 În observațiile sale, reclamantul a subliniat că nu înțelege modul în care Parlamentul ar putea concluziona că, chiar dacă decizia de respingere a ofertei sale ar fi menționat posibilitățile de recurs, probabil că nu le-ar fi utilizat. În cazul în care reclamantul ar fi cunoscut posibilitățile de exercitare a unei căi de atac și ar fi eliminat informațiile care au fost comunicate în cele din urmă de Parlament abia în ianuarie 2007, acesta ar fi introdus cu siguranță o cerere pentru ca procedura să fie considerată nevalidă și ar fi introdus o cale de atac. Reclamantul a contestat, de asemenea, legătura sugerată de Parlament între recursul său în fața autorităților belgiene și presupusa sa cunoaștere a posibilităților de recurs în ceea ce privește procedura de licitație, afirmând că acestea nu au nicio legătură între ele.

3.4 În ceea ce privește în special procedurile de licitație, Ombudsmanul constată că Regulamentul financiar și normele de punere în aplicare nu prevăd obligația de a informa ofertanții respinși cu privire la căile de atac (12). Cu toate acestea, principiile generale ale bunei administrări se aplică și procedurilor de licitație și, prin urmare, cazului de față.

3.5 Ombudsmanul observă că principiile bunei administrări impun ca instituțiile care iau o decizie care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane private să indice căile de atac disponibile pentru contestarea deciziei (13).

3.6 În cazul de față, se pare că nici în scrisoarea sa din 27 octombrie 2005, nici în corespondența ulterioară adresată reclamantului, Parlamentul nu l-a informat pe reclamant cu privire la posibilitățile de a introduce o cale de atac împotriva deciziei de atribuire. Ombudsmanul observă că, afirmând că reclamantul nu a solicitat ca procedura să fie declarată nereușită, Parlamentul a părut să sugereze în opinia sa că reclamantul a fost informat cu privire la suspendarea semnării contractului timp de 15 zile pentru a-i permite să evidențieze neregulile sau să solicite ca procedura să fie declarată nulă. Cu toate acestea, astfel cum a subliniat reclamantul, acest lucru nu s-a întâmplat.

3.7 În ceea ce privește argumentul Parlamentului potrivit căruia faptul că nu a menționat posibilitățile de recurs nu a prejudiciat interesele reclamantului, deoarece reclamantul nu ar fi recurs, în orice caz, la posibilitățile de recurs, Ombudsmanul consideră că această afirmație echivalează cu o simplă speculație din partea Parlamentului cu privire la intențiile reclamantului și că Parlamentul nu și-a susținut poziția cu dovezi concrete.

3.8 Ombudsmanul consideră, de asemenea, că nu este adecvat ca Parlamentul să afirme că nu a existat nimic care să sugereze că reclamantul a intenționat vreodată să introducă o cale de atac pentru anularea procedurii de licitație, deoarece reclamantul nu a solicitat niciodată informații cu privire la condițiile de exercitare a căii de atac. Astfel cum s-a subliniat mai sus la punctul 3.5, în conformitate cu principiile bunei administrări, Parlamentului îi revenea sarcina de a informa reclamantul cu privire la posibilitățile de introducere a unei căi de atac, și nu reclamantului sarcina de a solicita aceste informații. Prin urmare, faptul că reclamantul nu a solicitat informații cu privire la posibilitățile de exercitare a unei căi de atac nu poate fi invocat de Parlament ca argument în sprijinul poziției sale. De asemenea, având în vedere că cauza aflată pe rolul instanțelor belgiene privea transferul de întreprinderi și, prin urmare, nu avea nicio legătură cu procedura de cerere de ofertă ca atare, Ombudsmanul consideră că faptul că reclamantul a inițiat această procedură în Belgia nu dovedește că avea cunoștință de posibilitățile de exercitare a unei căi de atac cu privire la decizia de atribuire a ofertei.

3.9 Pe baza considerațiilor de mai sus, Ombudsmanul concluzionează că neinformarea reclamantului de către Parlament cu privire la posibilitățile de recurs constituie un caz de administrare defectuoasă. Prin urmare, el face o observație critică mai jos.

4 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, este necesar să se facă următoarea observație critică:

Principiile bunei administrări impun ca instituțiile care iau o decizie care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane private să indice căile de atac disponibile pentru contestarea deciziei (14). În speță, se pare că nici în scrisoarea sa din 27 octombrie 2005, nici în corespondența ulterioară adresată reclamantului, Parlamentul nu l-a informat pe acesta din urmă cu privire la posibilitățile de exercitare a unei căi de atac împotriva deciziei de atribuire. Argumentul Parlamentului potrivit căruia nefurnizarea informațiilor relevante nu a prejudiciat interesele reclamantului nu a fost dovedit. Prin urmare, Ombudsmanul concluzionează că neinformarea reclamantului de către Parlament cu privire la posibilitățile de recurs constituie un caz de administrare defectuoasă.

Având în vedere că acest aspect al cauzei se referă la proceduri legate de evenimente specifice din trecut, nu este oportun să se urmărească o soluționare amiabilă a problemei. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Parlamentului va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Plângerea a fost înregistrată la 20 septembrie 2006.

(2) „Eastman Crèche” a fost creșa Parlamentului care își avea sediul în clădirea Eastman din parcul Leopold din Bruxelles.

(3) Creșa se află pe strada Wayenberg din Bruxelles.

(4) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 148, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 197).

(5) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002/CE al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, JO 2002, L 357, p. 1.

(6) Parlamentul a intenționat probabil să facă trimitere la articolul 149 alineatul (2), întrucât articolul 149 alineatul (3) nu există.

(7) Ombudsmanul ia notă de faptul că Parlamentul a făcut acest lucru la 25 ianuarie 2007. Cu toate acestea, scrisoarea Parlamentului are două date: una dactilografiată (24 ianuarie 2007) și una ștampilată (25 ianuarie 2007). Prezenta decizie va face referire la scrisoare ca fiind scrisoarea „din 25 ianuarie 2007”).

(8) A se vedea nota de subsol 2.

(9) A se vedea nota de subsol 3.

(10) Codul european al bunei conduite administrative este disponibil pe site-ul Ombudsmanului (http://www.ombudsman.europa.eu).

(11) Cauza T-169 Esedra/Comisia, Rec., 2002, p. II-609, punctul 95.

(12) Ombudsmanul observă, de asemenea, că, în cazul de față, autoritatea contractantă era Parlamentul și că Parlamentul nu a adoptat o comunicare similară cu Comunicarea COM(2003)395 a Comisiei, care prevede că ofertanții respinși sunt informați rapid cu privire la respingerea ofertelor lor și prevede, de asemenea, două săptămâni calendaristice înainte de semnarea contractului pentru a permite ofertanților respinși să solicite informații suplimentare cu privire la motivele respingerii ofertelor lor. Această comunicare a fost adoptată de Comisie ca răspuns la ancheta din proprie inițiativă a Ombudsmanului OI/2/2002/IJH [Comunicarea Comisiei COM(2003)395 final din 3 iulie 2003 – Procedura de informare a candidaților și a ofertanților, după atribuirea unui contact și înainte de semnarea contractului efectiv, cu privire la contractele de achiziții publice atribuite de Comisie în temeiul articolului 105 din Regulamentul financiar].

(13) A se vedea articolul 19 din Codul european al bunei conduite administrative.

(14) A se vedea nota de subsol 13.