Strasbourg, 17 decembrie 2007

Stimată doamnă R.,

La 7 iunie 2006, acționând în numele ONG-ului polonez Polska Zielona Siec (reclamantul), ați depus o plângere la Ombudsmanul European împotriva Băncii Europene de Investiții (BEI) privind finanțarea de către Bancă a proiectelor de transport în Polonia.

La 6 iulie 2006, am transmis plângerea președintelui BEI.

La 17 octombrie 2006, BEI a trimis un aviz, pe care vi l-am transmis cu invitația de a formula observații.

La 23 noiembrie 2006, am primit observațiile dumneavoastră.

La 27 martie 2007, am solicitat BEI explicații suplimentare.

La 15 mai 2007, BEI a trimis răspunsul său la cererea mea de mai sus, pe care v-am transmis-o împreună cu invitația de a prezenta observații. Nu s-au primit observații din partea dumneavoastră.

Între timp, la 14 mai 2007, serviciile noastre au efectuat o inspecție a dosarului în birourile BEI din Luxemburg și, la 5 iulie 2007, v-au fost transmise, spre informare, dumneavoastră și BEI copii ale raportului acestei inspecții.

La 10 iulie 2007, mi-ați trimis documente suplimentare referitoare la plângerea dumneavoastră, pe care le-am transmis BEI spre informare.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Reclamantul este un ONG polonez care se ocupă de probleme de mediu.

Plângerea poate fi rezumată după cum urmează:

La 1 octombrie 2001, în Polonia a intrat în vigoare o nouă lege poloneză privind protecția mediului din 27 aprilie 2001 (denumită în continuare „legea poloneză privind mediul din 2001”). În temeiul articolului 40, toate proiectele de planuri și programe privind transporturile care fac obiectul pregătirii și/sau adoptării de către o autoritate la nivel național sau regional și care sunt impuse prin acte cu putere de lege sau acte administrative necesită efectuarea unei evaluări de mediu („SEA”).

La 5 mai 2004, Consiliul de administrație al BEI a adoptat „Declarația de mediu”. Conform declarației respective, BEI ar trebui (i) să sprijine investițiile care protejează și îmbunătățesc în mod direct mediul, (ii) prin urmare, să evalueze cu atenție impactul acestora asupra mediului și (iii) în special, să se asigure că proiectele finanțate de bancă respectă principiile și standardele stabilite atât de legislația UE, cât și de legislația națională în domeniul mediului, inclusiv cerințele privind sănătatea și securitatea în muncă. Atunci când legi diferite impun niveluri diferite de cerințe, declarația impune aplicarea legii mai stricte.

În iulie 2004, a intrat în vigoare Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (1) ("Directiva SEA").

La 4 ianuarie 2005, în Polonia a fost adoptat Programul Fondului Național Rutier 2005/2006 („PNDR”), compus din diferite scheme de investiții (scheme individuale de construcție a drumurilor și a autostrăzilor).

La 20 septembrie 2005, BEI a convenit să finanțeze o parte din schemele de investiții ale NRFP (denumit în continuare „proiectul”). Autoritatea administrativă guvernamentală poloneză „Direcția Generală pentru Drumuri Naționale și Autostrăzi” a fost desemnată ca promotor al proiectului („promotorul”).

Reclamantul a fost de părere că NRFP de mai sus îndeplinește toate cerințele pentru a fi supusă unei evaluări strategice de mediu în temeiul legislației poloneze, chiar dacă o astfel de evaluare strategică de mediu nu pare să fie impusă de Directiva SEA. În opinia reclamantului, legislația poloneză impune cerințe de mediu mai stricte în ceea ce privește investițiile în transporturi decât Directiva SEA.

Cu toate acestea, contrar legislației poloneze de mediu din 2001, nu a fost efectuată o evaluare strategică de mediu cu privire la NRFP de mai sus și, la 1 decembrie 2005, reclamantul a contactat promotorul proiectului cu privire la această chestiune. Promotorul a răspuns că NRFP (și, prin urmare, proiectul) nu necesită o SEA în temeiul legislației poloneze, deoarece programul a fost adoptat ca ordonanță.

Reclamantul nu a fost de acord cu avizul de mai sus și a considerat că forma actului prin care a fost adoptat programul nu are nicio relevanță în ceea ce privește cerința prevăzută de legislația poloneză de a efectua o evaluare strategică de mediu în ceea ce privește toate proiectele de planuri, strategii și programe privind transporturile.

La 6 decembrie 2005, când proiectul era încă în curs de evaluare, reclamantul a contactat BEI pentru prima dată. Aceasta a solicitat BEI în scris să se asigure că proiectul pe care urma să îl cofinanțeze era conform cu legislația poloneză și cu Directiva EES. Reclamantul a informat, de asemenea, BEI că, în opinia sa, proiectul a încălcat dispozițiile legale menționate mai sus. În cele din urmă, Comisia a solicitat BEI să aibă acces la analiza BEI privind conformitatea NRFP cu Directiva SEA.

La 31 ianuarie 2006, BEI a răspuns reclamantului. Aceasta a afirmat că toate proiectele cuprinse în NRFP au fost stabilite înainte de începutul anului 2002. Toate pregătirile oficiale pentru realizarea acestui NRFP au început cel puțin în 2002 și, în toate cazurile, înainte de intrarea în vigoare a Directivei SEA. Prin urmare, potrivit BEI, Directiva SEA nu era aplicabilă NRFP în Polonia, inclusiv proiectului care urma să fie cofinanțat de BEI, și, prin urmare, BEI nu a efectuat nicio analiză, astfel cum a solicitat reclamantul. BEI nu s-a referit la problema conformității proiectului cu legislația poloneză.

Prin urmare, la 13 februarie 2006, reclamantul a trimis o plângere către BEI. În primul rând, aceasta a subliniat că NRFP a fost aprobat la 5 ianuarie 2005. În al doilea rând, aceasta a considerat că, potrivit dreptului polonez, NRFP îndeplinea toate condițiile pentru a fi supusă unei SEA în temeiul dreptului polonez. Cu toate acestea, o astfel de evaluare strategică de mediu nu a fost efectuată până în prezent. Prin urmare, reclamantul a subliniat că o SEA, chiar dacă nu poate fi solicitată în temeiul Directivei SEA, este într-adevăr necesară în ceea ce privește legislația poloneză și că, în conformitate cu declarația de mediu a BEI, toate proiectele finanțate de aceasta ar trebui să respecte nu numai legislația europeană, ci și legislația națională.

La 12 aprilie 2006, BEI a răspuns că toate proiectele selectate de BEI pentru finanțare ar trebui să fie acceptabile din punctul de vedere al mediului, însă un promotor al unui proiect are întreaga responsabilitate de a asigura conformitatea cu politicile și legislația UE, precum și cu legislația națională relevantă. BEI a declarat că va informa promotorul proiectului cu privire la plângerea reclamantului și, în plus, va întreba autoritățile poloneze dacă legislația poloneză impune o SEA a NRFP și, în caz afirmativ, când va fi efectuată o astfel de SEA și, în caz contrar, care a fost temeiul juridic al unei astfel de decizii. BEI a declarat, de asemenea, că va informa reclamantul cu privire la răspunsul autorităților poloneze.

Cu toate acestea, până la data plângerii reclamantului adresate Ombudsmanului, BEI nu îi comunicase răspunsurile pe care le primise de la autoritățile poloneze. În acest sens, reclamantul a remarcat, de asemenea, că, la 26 ianuarie 2006, a contactat Ministerul Mediului din Polonia în ceea ce privește conformitatea NRFP cu legislația poloneză și că, până la data plângerii, nu a primit niciun răspuns.

În mai 2006, BEI a încheiat un contract de împrumut cu promotorul.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a susținut că, deși a fost informat cu privire la nerespectarea de către proiect a legislației poloneze, BEI a acceptat să îl cofinanțeze, contrar propriilor sale orientări, și anume declarația sa de mediu.

Reclamantul a susținut, de asemenea, că BEI nu a informat-o cu privire la răspunsul autorităților poloneze.

Acesta a susținut că BEI ar trebui să își suspende finanțarea până la clarificarea statutului juridic al proiectului.

INQUIRY

Avizul BEI

Avizul BEI poate fi rezumat după cum urmează:

La 13 februarie 2006, reclamantul a depus o plângere la Secretarul General al BEI, în care a declarat că NRFP impune o SEA în temeiul legislației poloneze. La 12 aprilie 2006, BEI a răspuns că a informat promotorul proiectului cu privire la plângere și a solicitat autorităților poloneze să își prezinte observațiile cu privire la aceasta. Ulterior, Ministerul Transporturilor și Construcțiilor din Polonia a informat BEI „prin scrisoare și prin contacte directe” că, contrar opiniei reclamantului, legislația poloneză relevantă nu impune ca NRFP să facă obiectul unei evaluări strategice de mediu. În primul rând, potrivit ministerului menționat, NRFP nu constituia decât un plan financiar care prezenta sursele de finanțare a investițiilor rutiere și urmărea să sprijine realizarea politicilor, a programelor și a strategiilor adoptate pentru sectorul rutier, precum strategia de dezvoltare a infrastructurii rutiere pentru perioada 2004-2006 și anii următori, precum și calendarul de construcție a autostrăzilor și a drumurilor expres pentru perioada 2005-2013. În al doilea rând, potrivit aceluiași minister, la momentul emiterii planului de strategie generală și a calendarului pentru NRFP menționate mai sus, legislația poloneză nu impunea o SEA.

În urma contactelor cu Ministerul Transporturilor și Construcțiilor din Polonia și a unei examinări aprofundate a cazului care face obiectul plângerii, BEI, prin scrisoarea din 28 iunie 2006, a informat reclamantul cu privire la motivele pentru care consideră că au fost luate toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea declarației sale de mediu. BEI a anexat la avizul său o copie a acestei scrisori. În scrisoarea sa din 28 iunie 2006, BEI l-a informat, de asemenea, pe reclamant că, „după cunoștințele sale”, diferite programe din lista investițiilor incluse în NRFP au fost definite inițial înainte ca legea poloneză din 2001 privind mediul să impună ca programele să fie supuse unei evaluări strategice de mediu (și anume, înainte de 1 octombrie 2001). Aceasta a afirmat că, din informațiile primite în cursul evaluării, era clar că, deși cele cincisprezece scheme care fac parte din proiect pot fi considerate ca făcând parte din programul (programele) mai mare (mari), procesul inițial de planificare a acestor scheme a început înainte de intrarea în vigoare a legii poloneze care impune ca schemele de investiții finanțate dintr-un împrumut acordat de BEI să facă obiectul unei evaluări strategice de mediu. În plus, în scrisoarea respectivă, BEI l-a invitat pe reclamant să se întâlnească cu reprezentanții BEI la Varșovia și să discute în continuare problema în cazul în care „crede[a] că banca [] nu răspunde în mod satisfăcător cererii [sale].” BEI a reiterat aceleași argumente în scrisoarea sa ulterioară din 13 octombrie 2007, trimisă reclamantului ca răspuns la scrisoarea ulterioară a acestuia din urmă din 25 iulie 2006.

BEI a precizat că reclamantul nu a răspuns la această invitație.

BEI a arătat de asemenea că, în opinia sa, anumite cerințe ale Directivei EES, care a intrat în vigoare la 21 iulie 2001, au fost transpuse în dreptul polonez prin Legea poloneză din 2001 privind mediul. În continuare, BEI a arătat că, în 2005, au fost adoptate noi modificări ale acestei legi poloneze. În temeiul articolului 13 din Directiva EES, obligația de a efectua o evaluare strategică de mediu se aplică planurilor și programelor al căror prim act formal de pregătire a fost elaborat după 21 iulie 2004. Planurile și programele pentru care primul act pregătitor formal este datat înainte de 21 iulie 2004 necesită, de asemenea, o evaluare strategică de mediu, cu excepția cazului în care statul membru în cauză decide că acest lucru nu este fezabil și informează publicul în consecință.

BEI a concluzionat că „întrucât nu a constatat nicio încălcare a legislației comunitare sau naționale privind EIM și se consideră că a respectat orientările sale de mediu”, contractul de împrumut a fost semnat la 11 mai 2006.

În plus, la 13 iunie 2006, Consiliul de administrație al BEI a aprobat un al doilea împrumut „Autostrăzi poloneze”, finanțând, de asemenea, scheme individuale de autostrăzi în cadrul NRFP.

Observațiile reclamantului

Observațiile reclamantului pot fi rezumate după cum urmează:

Reclamantul a început prin a „sublinia [că] plângerea sa se bazează în mod direct pe legislația poloneză - în special nerespectarea articolului 40 alineatul (1) din Legea poloneză privind protecția mediului (...) și nu a Directivei 2001/42/CE”.

Reclamantul și-a reiterat opinia potrivit căreia legislația poloneză de mediu din 2001 a aplicat cerințe mai stricte decât directiva SEA ulterioară și a subliniat că „BEI a utilizat Directiva SEA pentru a slăbi cerințele [legislației poloneze de mediu din 2001] pentru a evita o evaluare strategică a impactului asupra mediului”. Reclamantul a remarcat că fiecare stat membru poate adopta cerințe de mediu mai stricte decât cele cuprinse în politicile europene.

Pe scurt, reclamantul și-a menținut opinia potrivit căreia legea poloneză din 2001 privind mediul impunea ca NRFP să facă obiectul unei evaluări strategice de mediu.

Reclamantul nu a fost de acord cu declarația BEI potrivit căreia NRFP nu a necesitat o evaluare strategică de mediu, deoarece acest program a fost „doar un plan financiar care prezintă sursele de finanțare pentru investițiile rutiere și a fost destinat să sprijine realizarea politicilor, programelor și strategiilor adoptate pentru sectorul rutier”. Reclamantul a subliniat că NRFP în sine este o sursă de finanțare și că obiectivele sale sunt de a stabili prioritățile de finanțare, de a identifica activitățile și proiectele, de a furniza cadrele pentru investițiile rutiere, de a contura sursele externe de finanțare și de a indica activitățile juridice sau administrative necesare pentru punerea sa în aplicare.

Reclamantul a reamintit că articolul 40 alineatul (1) din legea poloneză din 2001 privind mediul prevede în mod specific că politica, strategiile, planurile și programele din sectorul transporturilor care fac obiectul pregătirii și/sau adoptării de către o autoritate la nivel național impun efectuarea unei evaluări strategice de mediu. Prin urmare, natura NRFP a însemnat că era necesară o evaluare strategică de mediu.

Reclamantul a declarat, de asemenea, că nu are cunoștință de nicio politică, program, strategie sau plan în sectorul transporturilor adoptat după intrarea în vigoare a legii poloneze din 2001 privind mediul pentru care a fost efectuată o evaluare strategică de mediu.

Reclamantul a remarcat, de asemenea, că BEI s-a referit la strategia de dezvoltare a infrastructurii rutiere pentru perioada 2004-2006 și anii următori, precum și la calendarul de construcție a autostrăzilor și a drumurilor expres pentru perioada 2005-2013. Potrivit reclamantului, această strategie a fost elaborată în 2003 și emisă în august 2003, adică la doi ani de la intrarea în vigoare a legii poloneze din 2001 privind mediul.

În ceea ce privește declarația BEI potrivit căreia schemele de investiții ale proiectului au fost definite înainte de data intrării în vigoare a legislației poloneze de mediu din 2001, reclamantul a remarcat că BEI nu a furnizat niciun exemplu în sprijinul punctului său de vedere.

Reclamantul a salutat invitația BEI de a se întâlni cu acesta. Cu toate acestea, reclamantul a decis că ar fi mai convenabil ca acesta să își exprime toate preocupările în scris și să le trimită BEI. Aceasta este ceea ce a făcut reclamantul.

În ceea ce privește declarația BEI potrivit căreia aceasta nu a identificat încălcări ale legislației comunitare sau naționale în cazul respectiv, reclamantul a afirmat că, deși BEI a aprobat al doilea împrumut rutier în iunie 2006 (2), Comisia Europeană a inițiat o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Poloniei cu privire la netranspunerea directivelor de mediu relevante. Reclamantul a anexat o copie a scrisorii de punere în întârziere a Comisiei, adresată autorităților poloneze, din data de 28 iunie 2006 (3). Potrivit reclamantului, acest lucru a însemnat că proiectele BEI din Polonia nu au respectat directivele-cheie în materie de mediu și, prin urmare, declarația de mediu a BEI.

Reclamantul a afirmat că „ordonanța guvernului polonez menționată de BEI în avizul său, care [este] data[e] 15 mai 2004 (Rozporządzenie Rady Ministrów z dnia 5 maja 2004 w sprawie sieci autostard i dróg ekspresowych, - DZU. 128, poz. 1334) este complet diferită de ordonanța din 4 ianuarie 2005 prin care a fost aprobat Programul Fondului Național Rutier pentru anii 2005-2006. Ordonanța din 15 mai 2004 nu este deloc un plan financiar, astfel cum afirmă BEI, ci precizează doar autostrăzile și drumurile expres care constituie obiectivul NRFP (Wykaz autostrad i dróg expresowych w RP. Układ docelowy).”

În opinia reclamantului, ordonanța din 15 mai 2004 ar trebui considerată ca fiind complementară ordonanței din 4 ianuarie 2005 și, ca atare, ca făcând obiectul unei SEA în temeiul legislației poloneze.

Reclamantul afirmă că o evaluare a impactului asupra mediului („EIM”) pentru proiecte individuale este în curs de desfășurare sau a fost finalizată foarte recent.

În cele din urmă, reclamantul a informat Ombudsmanul că, „[î]n acest caz, respectarea de către [NRFP] a articolului 40 alineatul (1) din [Legea poloneză a mediului din 2001] este, de asemenea, în curs de investigare de către Ombudsmanul polonez.”

Anchete suplimentare

După o analiză atentă a avizului Comisiei, a observațiilor reclamantului și a scrisorilor suplimentare, s-a constatat că sunt necesare anchete suplimentare.

Scrisoarea Ombudsmanului către Comisie din 27 martie 2007

În primul rând, Ombudsmanul a solicitat BEI să răspundă la observația reclamantului cu privire la declarația BEI potrivit căreia diferite scheme de investiții ale proiectului au fost definite înainte de data intrării în vigoare a legislației poloneze relevante și că BEI nu a furnizat niciun exemplu în sprijinul punctului său de vedere.

În al doilea rând, Ombudsmanul a întrebat BEI ce mijloace și metode de evaluare sunt utilizate de BEI în situațiile în care informațiile furnizate de autoritățile naționale, de promotorii și de agențiile de punere în aplicare a proiectelor finanțate de BEI și de alte surse sugerează că proiectul relevant nu este, la prima vedere, în conformitate cu legislația națională sau europeană. În acest context, Ombudsmanul a solicitat BEI să comenteze observația reclamantului potrivit căreia banca a aprobat al doilea împrumut rutier în iunie 2006 și, în același timp, Comisia a solicitat guvernului polonez o explicație cu privire la netranspunerea unei directive de mediu relevante.

În al treilea rând, Ombudsmanul a declarat că, în opinia sa, ar fi utilă o inspecție a documentelor relevante din dosarul BEI.

Răspunsul BEI din 15 mai 2007

În primul rând, BEI s-a referit la dezvoltarea cronologică a sistemului rutier polonez, începând cu anii 1930.

BEI a arătat, pe scurt, că schemele de investiții în transporturi care trebuie finanțate sunt stabilite prin ordonanța Consiliului de Miniștri polonez, care ar putea acoperi o perioadă cuprinsă între unu și șase ani. Cea mai recentă ordonanță a Consiliului de Miniștri de instituire a unei rețele de autostrăzi, drumuri expres și drumuri de importanță strategică datează din 29 septembrie 2001 și, prin urmare, precede legea poloneză din 2001 privind mediul. În februarie 2001, guvernul polonez a aprobat programul care prevede adaptarea, până în 2015, a rețelei rutiere principale poloneze la standardele UE.

La 4 ianuarie 2005, guvernul polonez a adoptat și, la 6 ianuarie 2006, a modificat o rezoluție privind programul de investiții în sectorul rutier care urmează să fie finanțat de NRFP. Investițiile reprezintă o selecție de scheme stabilite anterior în ordonanțele menționate mai sus. Programul, care se califică drept plan financiar, detaliază proiectele de autostrăzi, drumuri expres și șosele ocolitoare, precum și sursele lor de finanțare care urmează să fie puse în aplicare în această perioadă.

Proiectul finanțat de BEI a cuprins 15 scheme individuale de investiții rutiere, care au fost dispersate pe întreg teritoriul Poloniei. O evaluare strategică de mediu nu a fost necesară în temeiul legislației poloneze de mediu din 2001 sau în temeiul Directivei SEA, deoarece (i) schemele constituie investiții complementare proiectelor în curs care beneficiază deja de finanțare din partea UE și a BEI; (ii) schemele sunt coerente cu obiectivele prioritare ale UE, astfel cum sunt definite la articolul 267 literele (a) și (c) din Tratatul CE și (iii) aprobarea proiectului a început înainte de intrarea în vigoare a legislației poloneze de mediu din 2001. Cu toate acestea, având în vedere importanța acordată mediului, necesitatea EIM a fost o condiție de plată pentru fiecare dintre cele 15 scheme individuale.

BEI își respectă obligația de diligență în evaluarea cererilor de împrumut, bazându-se pe dovezile disponibile, inclusiv pe autorizațiile și permisele necesare eliberate în conformitate cu legislația națională și europeană corespunzătoare. Pentru proiectele situate în UE, BEI aplică o prezumție de legalitate și, după caz, o prezumție de conformitate a legislației naționale cu legislația UE. „În măsura în care este necesar”, BEI verifică conformitatea pentru a se asigura că fondurile sale sunt utilizate în mod rațional. Pentru proiectele din afara UE, BEI aplică, de asemenea, prezumția de legalitate. Aceasta se bazează pe autorizațiile necesare pentru construirea și exploatarea proiectului și este susținută de alte dovezi disponibile, de propria evaluare și de acordurile de împrumut. Sub rezerva condițiilor și a legislației locale, fiecare proiect trebuie să respecte cel puțin principiile și standardele stabilite de politicile UE. Pentru toate proiectele, promotorul este responsabil de conformitate, în timp ce sarcinile de reglementare și de asigurare a respectării legislației sunt responsabilitatea autorităților competente. Este în mod clar adecvat și adecvat ca BEI să se bazeze pe statele membre ale UE sau pe autoritățile relevante din statele membre pentru a stabili conformitatea cu standardele de mediu relevante și ca BEI să accepte documentația unui stat membru ca dovadă a conformității acestora. În situațiile în care procesul de aprobare de mediu în statul membru nu este încă finalizat, condițiile de plată corespunzătoare vor fi anexate la contractul de finanțare.

În ceea ce privește împrumutul pentru acoperirea proiectului "autostrăzi poloneze" (la care plângerea inițială nu se referea), BEI a declarat că știa, la momentul evaluării sale, că Comisia avea rezerve cu privire la transpunerea Directivei EIM (4) în legislația poloneză. Ca urmare a preocupărilor exprimate de Comisie, împrumutatului i-au fost impuse o serie de condiții de plată [Bank Gospodarstwa Krajowego (5)] pentru a se asigura că procesul urmat în ceea ce privește schemele proiectului finanțat din împrumutul respectiv respectă cerințele Directivei EIM. Prin urmare, proiectul a primit lipsa oficială de obiecții din partea Comisiei la 27 iunie 2006.

BEI a concluzionat declarând că regretă faptul că reclamantul nu a acceptat invitația BEI la o reuniune la Varșovia. Acesta a subliniat, de asemenea, că „rămâne, ca întotdeauna, deschisă unei cooperări constructive cu ONG-urile”.

Observațiile reclamantului cu privire la răspunsul BEI´ din 15 mai 2007

Reclamantul nu a transmis observații.

Cu privire la controlul documentelor din 14 mai 2007

La 14 mai 2007, serviciile Ombudsmanului au efectuat o inspecție a dosarului BEI referitor la acest caz, la sediul BEI. Raportul detaliat privind inspecția a fost trimis reclamantului și BEI.

Scrisoarea suplimentară a reclamantului din 10 iulie 2007

În scrisoarea sa din 10 iulie 2007, reclamantul a declarat că a adus în atenția Ombudsmanului polonez problema lipsei unei SEA în temeiul legislației poloneze pentru NRFP adresată Ombudsmanului polonez și că acesta din urmă și-a încheiat ancheta cu privire la această chestiune. Potrivit reclamantului, „Ombudsmanul polonez a închis cazul cu opinia că [NRFP] ar fi trebuit să facă obiectul unei [] evaluări a impactului asupra mediului” și că opinia sa a fost „în conformitate cu avizul Ministerului Transporturilor din Polonia”. Reclamantul a anexat o copie a răspunsului Ombudsmanului polonez și a răspunsului Ministerului Transporturilor și Construcțiilor din Polonia. În scrisoarea sa din 28 iunie 2007 și adresată Ombudsmanului polonez, Ministerul Transporturilor și Construcțiilor a declarat că „Ministerul Mediului a considerat că lista de proiecte financiare pentru investițiile rutiere care urmează să fie finanțate din Fondul național pentru drumuri ar trebui să facă obiectul [sic] procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, în etapa consultărilor interministeriale.” În scrisoarea sa adresată reclamantului, Ombudsmanul polonez a declarat că „Ministerul Transporturilor și Mediului împărtășește opinia Ombudsmanului potrivit căreia evaluarea impactului asupra mediului ar trebui efectuată pentru întreprinderile care fac obiectul Fondului național pentru drumuri.”

Ombudsmanul a transmis BEI, spre informare, scrisoarea reclamantului, împreună cu anexele sale.

DECIZIA

1 Observație preliminară

1.1 Ombudsmanul European ia notă de faptul că, în observațiile sale, reclamantul s-a referit la faptul că Comisia Europeană a inițiat o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Poloniei în ceea ce privește netranspunerea directivelor de mediu relevante și a afirmat că "acest lucru înseamnă că proiectele BEI din Polonia nu respectă Directiva EIM relevantă a UE și, prin urmare, Declarația de mediu a BEI din 2004".

Cu toate acestea, Ombudsmanul observă, de asemenea, că, în aceleași observații, reclamantul a subliniat că „plângerea sa se bazează în mod direct pe legislația poloneză - în special nerespectarea articolului 40 alineatul (1) din Legea poloneză privind protecția mediului (...) și nu a Directivei 2001/42/CE”.

Având în vedere sublinierea de mai sus făcută de reclamant, Ombudsmanul înțelege că declarația reclamantului nu ar trebui considerată o nouă afirmație care trebuie abordată în prezenta decizie.

2 Evaluarea de către BEI a conformității juridice a proiectului

2.1 Plângerea se referă la un împrumut acordat de BEI care acoperă 15 scheme de investiții legate de construcția în Polonia de autostrăzi, drumuri expres și șosele de centură incluse în Programul Fondului național pentru drumuri 2005/2006 ("PNDR") instituit de guvernul polonez. Cele 15 scheme de investiții menționate mai sus au constituit proiectul BEI intitulat „Modernizarea drumurilor din Polonia”, care a cuprins „modernizarea investițiilor pe autostrăzi, drumuri expres și șosele ocolitoare în cadrul [NRFP]”, denumit în continuare „proiectul”. Proiectul a fost propus pentru finanțare de către BEI de către autoritățile poloneze la 1 iunie 2005 (6). La 6 decembrie 2005, reclamantul s-a adresat BEI în ceea ce privește proiectul, care, la momentul respectiv, era încă în discuție. Reclamantul s-a plâns că, contrar dispozițiilor relevante ale legislației poloneze de mediu din 2001, evaluarea strategică a impactului asupra mediului („SEA”) nu a fost efectuată în ceea ce privește întregul NRFP. Ca răspuns, BEI a informat reclamantul că s-a adresat autorităților poloneze în ceea ce privește preocupările reclamantului și că îl va informa cu privire la răspunsul lor. Cu toate acestea, BEI nu a informat reclamantul cu privire la acest răspuns, ci a decis să finanțeze proiectul și, la 11 mai 2006, a semnat împrumutul și a efectuat prima plată. Ulterior, la 6 iunie 2006, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului.

Reclamantul a susținut că, în pofida faptului că a fost informat cu privire la neconformitatea proiectului cu legislația poloneză, BEI, contrar „Declarației sale de mediu”, a acceptat să cofinanțeze proiectul respectiv. Conform declarației respective, BEI se asigură că proiectele finanțate de bancă respectă principiile și standardele stabilite atât de legislația UE, cât și de legislația națională în domeniul mediului, inclusiv cerințele privind sănătatea și securitatea în muncă. Declarația prevede, de asemenea, că, atunci când legi diferite impun niveluri diferite de cerințe, ar trebui să se aplice cele mai stricte („prima afirmație”).

Reclamantul a susținut, de asemenea, că BEI nu a informat-o cu privire la răspunsul pe care i l-au trimis autoritățile poloneze („a doua afirmație”).

Reclamantul a susținut că BEI ar trebui să își suspende finanțarea până la clarificarea statutului juridic al proiectului („cererea”).

2.2 Pe scurt, BEI a afirmat că promotorul unui proiect, și anume, în cazul de față, Direcția Generală a Drumurilor Naționale și a Autostrăzilor din Polonia, denumită în continuare "Direcția poloneză", are responsabilitatea deplină de a asigura respectarea politicilor UE și a legislației UE, precum și a legislației naționale relevante. În urma plângerii reclamantului, BEI a contactat autoritățile poloneze, care au informat-o că legislația poloneză relevantă nu impune ca NRFP să facă obiectul unei evaluări strategice de mediu, deoarece (i) NRFP ia forma unei ordonanțe a guvernului; (ii) NRFP este doar un plan financiar și (iii) nu definește strategia de dezvoltare și nici nu stabilește un cadru pentru punerea în aplicare viitoare. În plus, procesul inițial de planificare pentru 15 scheme de investiții ale proiectului, care erau acoperite de împrumutul BEI și făceau parte din NRFP, a fost definit înainte de 1 octombrie 2001, și anume data intrării în vigoare a Legii poloneze a mediului din 2001. BEI a confirmat, de asemenea, că, în conformitate cu declarația sa de mediu, verificarea conformității juridice a investițiilor face parte integrantă din procedurile sale de evaluare. De asemenea, BEI a afirmat că, în opinia sa, în acest caz particular, a luat toate măsurile necesare pentru a asigura o astfel de respectare. BEI a concluzionat afirmând că, având în vedere că nu a considerat că a existat o încălcare a legislației comunitare sau naționale privind evaluarea impactului asupra mediului („EIM”) și că, în opinia sa, a respectat declarația sa de mediu, contractul de împrumut a fost semnat la 11 mai 2006.

În avizul său, BEI a explicat, de asemenea, că, între timp, la 28 iunie 2006, a informat reclamantul, într-o scrisoare separată, cu privire la concluziile autorităților poloneze. Aceste informații au fost explicate mai detaliat în scrisorile ulterioare ale BEI adresate reclamantului.

2.3 De la bun început, Ombudsmanul subliniază că prezenta plângere se referă la proiectul "Modernizarea drumurilor poloneze" (proiectul BEI nr. 20050226), care a fost finanțat printr-un împrumut semnat de BEI la 11 mai 2005, și nu la proiectul "Autostrăzi poloneze" (proiectul BEI nr. 20050428), care a fost finanțat ulterior de BEI.

2.4 În plus, Ombudsmanul subliniază, din nou, că plângerea se referă la presupusa nerespectare de către autoritățile poloneze a legislației poloneze de mediu din 2001, care, potrivit reclamantului, a necesitat o evaluare strategică de mediu pentru întregul NRFP. Astfel cum a afirmat în mod expres reclamantul, respectarea directivelor europene privind mediul, inclusiv a Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (7) ("Directiva SEA") nu face obiectul prezentei plângeri.

În acest sens, Ombudsmanul reamintește că, în conformitate cu articolul 195 din Tratatul CE, Ombudsmanul European are competența de a primi și de a examina plângerile privind administrarea defectuoasă în activitățile instituțiilor și organismelor comunitare. Prin urmare, nicio acțiune a unei alte autorități sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului. Prin urmare, Ombudsmanului nu îi revine sarcina de a examina temeinicia legislației comunitare sau naționale și dacă autoritățile naționale au aplicat în mod corect legislația națională sau europeană.

Din motivele de mai sus, Ombudsmanul, în ancheta sa cu privire la prezenta plângere, se ocupă exclusiv de posibila administrare defectuoasă din partea BEI.

2.5 În plus, Ombudsmanul ia notă de faptul că, în mai 2004, BEI a publicat un document intitulat "Declarația sa de mediu", care prezintă abordarea sa cu privire la problemele de mediu atunci când finanțează proiecte. Paragraful intitulat „Protecția și îmbunătățirea mediului” conține următoarea mențiune:

„În cele 25 de state membre ale UE și în țările candidate, proiectele finanțate de BEI respectă principiile și standardele stabilite atât de legislația UE (…), cât și de legislația națională în domeniul mediului, inclusiv cerințele privind sănătatea și securitatea în muncă. Atunci când [o] lege diferită impune cerințe diferite, se aplică cele mai stricte.”

În plus, paragraful intitulat „Organizare și abordare” conține următoarea declarație:

„Rezultatul evaluării de mediu a BEI determină „acceptabilitatea” unui proiect pentru finanțare. Aceasta se va baza pe echilibrul dintre natura și amploarea impactului asupra mediului și măsurile necesare pentru a evita, a reduce și, după caz, a compensa orice impact negativ, precum și pe alte criterii, cum ar fi conformitatea juridică și managementul de mediu. Banca nu acceptă un proiect pentru finanțare care este probabil să aibă un impact negativ semnificativ asupra mediului și/sau să prezinte un risc ridicat pentru mediu.”

2.6 Ombudsmanul subliniază că, deși documentul BEI menționat mai sus nu reprezintă o sursă de obligații legale, acesta reprezintă o declarație importantă a politicii BEI, pe care Banca declară că ar trebui să o respecte.

Pe baza documentului de mai sus, Ombudsmanul înțelege că BEI se limitează la finanțarea numai a acelor proiecte care erau conforme atât cu legislația națională de mediu, cât și cu principalele directive CE privind mediul și, în cazul în care legislația națională este mai strictă în ceea ce privește cerințele de asigurare a protecției mediului, aceasta din urmă ar trebui aplicată. Se pare că BEI asigură această conformitate inițial prin examinarea proiectelor înainte de a le accepta pentru finanțare și, ulterior, prin monitorizarea acestora în timpul executării lor.

2.7 Cu toate acestea, Ombudsmanul subliniază că, pentru a acționa în conformitate cu declarația sa de mediu de mai sus, BEI pare să depindă în mare măsură de informațiile furnizate de autoritățile naționale pe care le utilizează pentru a verifica dacă dispozițiile legale în materie de mediu au fost aplicate oricărui proiect finanțat de bancă și care își desfășoară activitatea pe teritoriul țării în cauză.

2.8 În acest sens, Ombudsmanul consideră util să reamintească principiul cooperării loiale impus instituțiilor comunitare și statelor sale membre prin articolul 10 alineatul (2) din Tratatul CE și articolul 192 alineatul (2) din Tratatul Euratom, astfel cum este menționat de instanțele comunitare în contextul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 226 din Tratatul CE (8). Ambele articole prevăd că statele membre se abțin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Tratatului CE.

2.9 Aplicând prin analogie principiul de mai sus la circumstanțele prezentei cauze, Ombudsmanul consideră că BEI ar putea (i) să considere în mod legitim că autoritățile poloneze au respectat dispozițiile legale aplicabile privind protecția mediului și (ii) să se aștepte în mod legitim ca autoritățile poloneze să îi furnizeze informații fiabile cu privire la aplicarea, de către acestea, a legislației poloneze relevante în domeniul mediului. După cum a afirmat BEI în declarația sa de mediu din 2004, „(f)sau proiectele situate în UE, banca aplică o prezumție de legalitate și faptul că legislația națională este conformă cu legislația UE, după caz. Promotorul este responsabil de conformitate, în timp ce sarcinile de reglementare și de asigurare a respectării legislației sunt responsabilitatea autorităților competente.”

2.10 Având în vedere considerațiile de mai sus și pe baza documentelor justificative colectate în timpul anchetei și, în special, în timpul consultării dosarului de către serviciile sale, Ombudsmanul consideră că: Se pare că, în etapa inițială de evaluare a proiectului, efectuarea unei evaluări strategice de mediu în ceea ce privește NRFP, în temeiul articolului 40 din Legea poloneză din 2001 privind mediul, nu a părut să facă obiectul unor comunicări între BEI și autoritățile poloneze, în timp ce respectarea Directivei SEA a fost.

2.11 Prin urmare, se poate concluziona că, până la 6 decembrie 2005, și anume înainte ca reclamantul să informeze BEI că NRFP nu a respectat articolul 40 din Legea poloneză din 2001 privind mediul, care, potrivit reclamantului, impunea o SEA, BEI nu avea cunoștință de o astfel de eventuală nerespectare.

2.12 Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că, în urma primirii informațiilor de mai sus prezentate de reclamant, se poate aștepta în mod rezonabil ca BEI, având în vedere declarația sa de mediu menționată la punctul 2.5 de mai sus, să fie deosebit de atentă la verificarea acestor informații.

2.13 Prin urmare, Ombudsmanul ia notă de faptul că, la 27 martie 2006, BEI a trimis o scrisoare împrumutatului [Bank Gospodarstwa Krajowego (9)] în care afirma că "[a] primit o plângere (…) conform căreia Programul național de drumuri (fonduri) pentru 2005-2006 îndeplinea toate condițiile necesare pentru a face obiectul unei evaluări de mediu în temeiul articolului 40 din Legea privind protecția mediului (...)". În aceeași scrisoare, BEI a solicitat împrumutatului să o informeze cu privire la poziția autorităților poloneze în ceea ce privește „(1) dacă evaluarea de mediu a NRFP este impusă de legislația poloneză și (2) în caz afirmativ, când va fi efectuată o astfel de evaluare sau (3) în caz contrar, care este temeiul juridic al unei astfel de decizii”. BEI a copiat scrisoarea respectivă către Ministerul Finanțelor din Polonia și către Ministerul Transporturilor și Construcțiilor.

2.14 Ombudsmanul observă, de asemenea, că împrumutatul a răspuns la scrisoarea BEI menționată mai sus la 7 aprilie 2006. În comunicarea respectivă, împrumutatul a informat BEI că nu are competența de a adopta o poziție cu privire la cererea băncii, dar că a transmis-o autorităților guvernamentale în vederea formulării de observații.

Ulterior, la 6 aprilie 2006, Ministerul Transporturilor și Construcțiilor din Polonia a trimis BEI primul său răspuns, în care a explicat că NRFP este un plan financiar și indică sursele de finanțare pentru investițiile în transporturi. Ministerul a adăugat că NRFP este doar un instrument menit să realizeze partea financiară a investițiilor în transport care sunt cuprinse în alte documente guvernamentale de importanță strategică pentru domeniul transporturilor. Ministerul a explicat că aceste documente includ "strategia pentru dezvoltarea infrastructurii de transport în anii 2004-2006 și anii următori", care a fost publicată în 2003 ca parte a Planului Național de Dezvoltare. Ministerul s-a referit, de asemenea, la documentul "[t] he Timetable for the construction of autoways and expressways for the years 2005-2013", care a fost publicat în iunie 2005 și în care a fost prezentată direcția de dezvoltare în continuare a rețelei rutiere din Polonia și au fost decise sarcinile aferente și calendarul acestora. În ceea ce privește aceste „strategii”, nu s-a efectuat o evaluare strategică de mediu deoarece, la momentul elaborării acestora, o evaluare strategică de mediu nu era impusă prin lege.

Ministerul Transporturilor și Construcțiilor a subliniat, de asemenea, că (i) NRFP a fost discutată de o serie de ministere, inclusiv de Ministerul Mediului, care „nu a făcut observații cu privire la aceasta”. Prin urmare, Ministerul Transporturilor și Construcțiilor a înțeles că nu există nicio obligație de a efectua o SEA pentru NRFP în temeiul articolului 40 din Legea poloneză privind mediul. Aceasta a subliniat că (ii) pentru fiecare proiect din cadrul NRFP, inclusiv pentru proiectele care urmează să fie finanțate din împrumutul BEI, evaluările impactului asupra mediului au fost deja realizate sau sunt în curs de realizare.

Ministerul a concluzionat că procedura SEA privind efectele punerii în aplicare a întregului NRFP, în sensul articolului 40 menționat anterior din Legea poloneză din 2001 privind mediul, nu era necesară.

2.15 Ombudsmanul înțelege că, pe baza explicațiilor de mai sus furnizate de autoritățile poloneze, BEI a concluzionat că a fost asigurată conformitatea proiectului cu legislația națională, chiar dacă este posibil să fi necesitat clarificări suplimentare, a căror solicitare a fost cuprinsă în scrisoarea sa din 10 mai 2006 (10) adresată ministerului polonez.

Având în vedere considerațiile sale de la punctele 2.7, 2.8 și 2.9 de mai sus, Ombudsmanul consideră că această concluzie este rezonabilă.

În plus, se pare că, în răspunsurile sale la solicitarea BEI de clarificări suplimentare din 1 iunie 2006 și din 28 iulie 2006, Ministerul Transporturilor și Construcțiilor și-a confirmat punctul de vedere inițial și a adăugat că articolul 40 din legea poloneză din 2001 privind mediul a fost modificat, în conformitate cu Directiva SEA, și că, în temeiul acestei modificări, autoritățile publice relevante sunt obligate să efectueze o SEA pentru politici, strategii, planuri și programe, inclusiv cele din domeniul transporturilor. Ministerul a reiterat faptul că, în temeiul articolului 40 din versiunea sa anterioară modificării, nu era necesară o evaluare a impactului asupra mediului nici pentru „strategia de dezvoltare a infrastructurii de transport în anii 2004-2006 și în anii următori”, nici pentru „planul de realizare a autostrăzilor și a autostrăzilor pentru anii 2005-2013”.

2.16 De asemenea, Ombudsmanul ia notă, în special, de declarația specifică a autorităților poloneze, cuprinsă în scrisoarea lor din 6 aprilie 2006, potrivit căreia "pentru fiecare proiect din cadrul NRFP, inclusiv proiectele care urmează să fie finanțate din împrumutul BEI, evaluările impactului asupra mediului au fost deja realizate sau sunt în curs de realizare."(11)

Ombudsmanul înțelege că, deși reclamantul nu este de acord cu opinia autorităților poloneze potrivit căreia NRFP în ansamblu nu impunea SEA în temeiul legislației poloneze de mediu din 2001, acesta pare să fie de acord cu declarația specifică de mai sus.

În plus, pare incontestabil că cele 15 scheme individuale de investiții acoperite de împrumutul BEI nu se aflau în etapa de planificare atunci când împrumutul a început să fie discutat. Ombudsmanul nu adoptă o poziție cu privire la celălalt aspect, care este, în schimb, discutabil, și se referă la data exactă la care au fost definite schemele individuale de investiții acoperite de împrumutul BEI (și anume, planurile lor au început). În această privință, Ombudsmanul nu înțelege modul în care o evaluare strategică de mediu a schemelor de investiții, dacă ar fi considerată ca făcând parte dintr-un program sau plan, ar putea fi solicitată în mod rezonabil atunci când investițiile au început deja și cel puțin nu mai erau în etapa de planificare. El observă, de asemenea, că același lucru a fost menționat de BEI în scrisoarea sa ulterioară trimisă reclamantului în cursul anchetei (la 23 octombrie 2006).

În cele din urmă, potrivit BEI, schemele de investiții acoperite de împrumutul BEI constituie investiții complementare proiectelor aflate deja în curs de desfășurare cu finanțare din partea UE și a BEI și sunt coerente cu obiectivele prioritare ale UE, astfel cum sunt definite la articolul 267 literele (a) și (c) din Tratatul CE.

Având în vedere punctele 2.15 și 2.16 de mai sus, Ombudsmanul acceptă motivele prezentate de BEI în cursul anchetei cu privire la motivul pentru care banca, bazându-se pe informațiile puse la dispoziția sa de autoritățile poloneze la momentul respectiv, ar fi putut semna împrumutul la 11 mai 2006. Prin urmare, Ombudsmanul nu constată niciun caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește prima afirmație a reclamantului.

În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia BEI ar trebui să își suspende finanțarea până la clarificarea statutului juridic al proiectului ,, Ombudsmanul subliniază că se pare că plata relevantă a fost deja efectuată de BEI și, prin urmare, consideră că nu sunt justificate anchete suplimentare.

Cu toate acestea, Ombudsmanul face trimitere la scrisoarea reclamantului din 10 iulie 2007, pe care Ombudsmanul a transmis-o ulterior BEI. Potrivit scrisorii respective, se pare că, la un an după ce informațiile menționate la punctul 2.14 de mai sus au fost furnizate BEI de către autoritățile poloneze, aceleași autorități poloneze au declarat, în cursul anchetei Ombudsmanului polonez, că „Ministerul Mediului a considerat că lista proiectelor din planul financiar pentru investițiile rutiere care urmează să fie finanțate din Fondul național pentru drumuri ar trebui să facă obiectul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, în etapa consultărilor interministeriale.” În cazul în care BEI consideră că, având în vedere scrisoarea de mai sus, există unele măsuri care ar putea fi luate de BEI ,, Ombudsmanul invită banca să intre în contact direct cu reclamantul în acest sens.

În plus, Ombudsmanul dorește să sublinieze rolul potențial al instanțelor naționale și regionale de control, cum ar fi ombudsmanii, ca surse suplimentare de informații privind conformitatea cu legislația națională și europeană a proiectelor finanțate de BEI. În acest sens, Ombudsmanul va face o observație suplimentară mai jos.

2.19 În cele din urmă, în ceea ce privește afirmația reclamantului referitoare la faptul că BEI nu a informat-o cu privire la răspunsul autorităților poloneze, Ombudsmanul ia act de faptul că, în scrisoarea sa adresată reclamantului la 31 ianuarie 2006, BEI a declarat că "[ea] va [răspunde][reclamantului] cu privire la această chestiune de îndată ce vom primi un răspuns satisfăcător din partea autorităților poloneze".

BEI a transmis reclamantului informațiile pe care le promisese la 28 iunie 2006, după ce a primit aceste informații de la autoritățile poloneze în aprilie și iunie 2006. BEI a completat aceste informații în scrisorile ulterioare trimise reclamantului în cursul anchetei Ombudsmanului, la 25 iulie și 13 octombrie 2006. În plus, Ombudsmanul ia act de faptul că BEI a propus să ofere mai multe explicații reclamantului în cursul unei reuniuni care urmează să fie organizată în acest scop.

Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul nu consideră că sunt justificate anchete suplimentare în ceea ce privește a doua afirmație a reclamantului.

3 Concluzie

În ceea ce privește prima afirmație a reclamantului, din motivele explicate la punctele 2.14, 2.15, 2.16 de mai sus, Ombudsmanul nu constată un caz de administrare defectuoasă.

În ceea ce privește a doua afirmație a reclamantului, din motivele explicate la punctul 2.19 de mai sus, Ombudsmanul consideră că nu sunt justificate alte anchete.

În ceea ce privește afirmația reclamantului, din motivele explicate la punctul 2.18 de mai sus, Ombudsmanul consideră că nu sunt justificate alte anchete.

Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul. Președintele BEI va fi informat cu privire la această decizie.

ÎN AL DOILEA RÂND.

BEI ar putea dori să ia în considerare, în viitor, stabilirea unor canale de comunicare cu instanțele naționale și regionale de control relevante și solicitarea de informații de la acestea, cum ar fi ombudsmanii, care pot servi drept sursă suplimentară de informații privind conformitatea cu legislația națională și europeană a proiectelor finanțate de BEI.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) JO 2001, L 197, p. 30.

(2) În opinia Ombudsmanului, reclamantul se referă la proiectul „Autostrăzi poloneze” (proiectul BEI 20050428).

(3) Se pare că scrisoarea Comisiei se referea, de fapt, la modificarea legislației poloneze de mediu din 2001, care a intrat în vigoare în 2004 și, spre deosebire de însăși legislația poloneză din 2001, părea să nu fie conformă cu legislația europeană.

(4) Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 de modificare a Directivei 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

(5) Această bancă este controlată de Trezoreria statului polonez.

(6) Reclamantul a anexat la plângerea sa o versiune tipărită privind BEI-Projects-Pipeline, care a fost preluată de pe site-ul internet al BEI (http://www.eib.org/projects/pipeline/project).

(7) JO 2001, L 197, p. 30.

(8) A se vedea cauza C-10/00 Comisia/Italia, Rec., 2002, p. I-2357, punctul 88.

(9) A se vedea nota 4.

(10) Ombudsmanul ia notă de faptul că, la 10 mai 2006, BEI a solicitat Ministerului polonez al Transporturilor și Infrastructurii clarificări suplimentare pentru a stabili dacă documentele menționate în scrisoarea ministerului din 6 aprilie 2006, și anume "strategia de dezvoltare a infrastructurii de transport în anii 2004-2006 și în anii următori" și "calendarul pentru construirea de autostrăzi și autostrăzi pentru strategiile 2005-2013" necesitau o evaluare strategică de mediu în sensul articolului 40 din legea poloneză din 2001 privind mediul.

(11) Traducerea din limba polonă de către serviciile Ombudsmanului. Textul original prevede următoarele:

"Zwracamy uwagę, że dla każdego projektu objętego Programem KFD, w tym dla projektów przeznaczonych do sfinansowania z kredytow EBI zostaly przeprowadzone bądź są w trakcie przeprowadzenia oceny oddziaływania na środowisko wymagane przepisami ustawy Prawo ochrony środowiska."