Strasbourg, 22 noiembrie 2007

Stimate domnule X,

La 5 martie 2006, acționând în numele celorlalți membri ai Consiliului de administrație al Fundației „Paul Finet”, ați depus o plângere la Ombudsmanul European împotriva Comisiei Europene. Plângerea dumneavoastră se referea la cererea directorilor de a convoca reuniunea statutară a Consiliului de administrație al fundației.

La 11 aprilie 2006, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene.

La 5 iulie 2006, Comisia a solicitat o prelungire a termenului de prezentare a avizului său până la 30 septembrie 2006.

Prin scrisoarea din 10 iulie 2006, am decis să admitem cererea Comisiei. V-am informat în consecință prin scrisoarea din aceeași zi.

Comisia și-a trimis avizul la 9 noiembrie 2006. La 14 noiembrie 2006, v-am transmis-o împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 21 decembrie 2006.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Potrivit reclamantului, faptele relevante au fost, pe scurt, următoarele:

Contextul: plângerea 1231/2004/MF

Reclamantul este membru al Consiliului de administrație al fundației „Paul Finet”(denumită în continuare „fundația”), cu sediul la Luxemburg. El afirmă că a depus plângerea în numele celorlalți membri ai Consiliului de administrație al fundației.

Scopul fundației este de a subvenționa învățământul superior pentru orfanii lucrătorilor societății Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului („CECO”), care au fost victime ale accidentelor industriale sau au decedat ca urmare a unei boli profesionale.

În temeiul statutului fundației, comisarul pentru afaceri sociale (la data faptelor descrise în plângere, doamna Diamantopoulou) este președintele fundației și prezidează consiliul de administrație al fundației, care este alcătuit din funcționari ai Comisiei.

La 11 aprilie 2002, reclamanta s-a adresat în scris comisarului Diamantopoulou, solicitându-i punctul de vedere cu privire la viitorul fundației.

La 5 aprilie 2004, membrii Consiliului de administrație au fost informați că Comisia a decis să elimine un post de secretar în cadrul fundației. În opinia reclamantului, această măsură a împiedicat Fundația să funcționeze eficient.

La 27 aprilie 2004, reclamantul a depus o primă plângere (ref. 1231/2004/MF) la Ombudsman, în care a susținut că Comisia a decis în mod inechitabil să elimine un post de secretar în cadrul fundației.

La 9 iunie 2004, având în vedere că reclamantul nu părea să fi făcut demersurile administrative prealabile adecvate cu Comisia în ceea ce privește obiectul plângerii sale, Ombudsmanul l-a informat că plângerea sa era inadmisibilă în temeiul articolului 2 alineatul (4) din statutul său. Ombudsmanul a recomandat reclamantului să contacteze Direcția Generală („DG”) „Ocuparea Forței de Muncă și Afaceri Sociale” a Comisiei și să își reînnoiască plângerea adresată Ombudsmanului în cazul în care nu primește un răspuns satisfăcător din partea Comisiei într-un termen rezonabil.

Prezenta plângere 712/2006/MF

La 5 martie 2006, reclamantul a trimis o nouă scrisoare Ombudsmanului, care, având în vedere conținutul său, a fost înregistrată ca o nouă plângere cu numărul de referință 712/2006/MF.

Potrivit reclamantului, faptele relevante au fost, pe scurt, următoarele:

La 16 iunie 2004, acesta s-a adresat în scris DG Ocuparea Forței de Muncă și Afaceri Sociale din cadrul Comisiei pentru a-i solicita acesteia să clarifice situația în ceea ce privește fundația și să ia măsurile necesare pentru a permite fundației să își continue activitatea.

La 30 iunie 2004, Comisia l-a informat pe reclamant că gestionarea secretariatului fundației ține de competența Oficiului de gestionare și soluționare a drepturilor persoanelor fizice, domnul Kinnock fiind comisarul responsabil la momentul respectiv.

La 8 august 2004, reclamantul s‐a adresat în scris domnului Kinnock pentru a‐i solicita să convoace ședința statutară a consiliului de administrație al fundației. În aceeași zi, el a trimis o scrisoare identică secretarului general adjunct al Comisiei și comisarului pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, la vremea respectivă dl Dimas.

La 23 noiembrie 2004, reclamantul s-a adresat în scris comisarului pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și egalitate de șanse, domnul Spidla, pentru a-i solicita să convoace reuniunea statutară a Consiliului de administrație al fundației.

La 12 decembrie 2004, comisarul în exercițiu pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a răspuns că serviciile relevante au început să se gândească la problemele ridicate de reclamant în ceea ce privește funcționarea administrativă și finanțarea fundației. Comisarul a informat, de asemenea, reclamantul că se va găsi o soluție pentru viitorul fundației.

La 1 septembrie 2005, a fost organizat un interviu între reclamant și unul dintre membrii cabinetului comisarului Spidla.

La 27 ianuarie 2006, reclamantul a fost informat de cabinetul comisarului Spidla că, cu ocazia unei întâlniri între comisarul Spidla și comisarul Kallas, s-a ridicat problema necesității de a găsi măsuri tranzitorii pentru fundație. În opinia reclamantului, această chestiune este pendinte în fața Comisiei de doi ani.

Având în vedere anexele prezentate de reclamant împreună cu plângerea sa, Ombudsmanul a înțeles că reclamantul a prezentat următoarele afirmații și cereri:

Reclamantul a susținut că Comisia a refuzat să dea curs cererii directorilor fundației de a convoca reuniunea statutară a Consiliului său de administrație. Reclamantul a susținut că Comisia ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că fundația poate continua să funcționeze.

INQUIRY

Avizul Comisiei

Avizul Comisiei Europene cu privire la plângere a fost, pe scurt, după cum urmează:

Contextul istoric

Fundația „Paul Finet” a fost creată de Înalta Autoritate a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului („CECO”) în 1965. Statutul fundației a fost elaborat la 30 iunie 1965 și modificat la 25 mai 1967, 16 martie 1972, 6 februarie 1975 și, respectiv, 17 martie 1988.

Fundația este recunoscută ca „instituție de utilitate publică” și este reglementată de Legea luxemburgheză din 21 aprilie 1928 privind asociațiile și fundațiile fără scop lucrativ și, în special, de titlul II din Legea privind fundațiile.

În conformitate cu statutul său, fundația are un consiliu de administrație format din douăzeci și doi de membri, dintre care cel puțin unsprezece trebuie să fie funcționari sau foști funcționari ai Comisiei Europene. Președinția este alocată în mod automat comisarului responsabil cu afacerile sociale. Rolul consiliului de administrație este de a gestiona activitatea fundației și de a îndeplini toate actele administrative. Pentru a-și facilita rolul, consiliul de administrație este asistat de un comitet executiv căruia i-a fost delegată gestionarea curentă a administrației („administration courante”) fundației. Acest comitet executiv este compus din treisprezece membri aleși de Consiliul de administrație.

Veniturile fundației constau în donații și subvenții voluntare, în special din partea Comisiei, și venituri din resursele proprii ale fundației. Până în 2003, Comisia a acordat fundației un ajutor în valoare de 220 000 EUR anual, de la linia bugetară intitulată „Ajutor pentru victimele dezastrelor din sectorul cărbunelui și oțelului și ajutor pentru orfani”. O sumă suplimentară de aproximativ 10 000 EUR a fost acordată de la linia bugetară „Alte comisii care funcționează în cadrul CECO”. Acest ajutor a vizat acoperirea cheltuielilor legate de reuniunile statutare.

Până la sfârșitul anului 2003, gestionarea administrativă a fundației a fost asigurată printr-o succesiune de mai multe servicii ale Comisiei. Având în vedere că fundația nu dispunea de personal propriu sau de sedii proprii, până la doi membri ai personalului Comisiei au fost puși la dispoziția fundației.

Expirarea Tratatului CECO în iulie 2002 și intrarea în vigoare a noului regulament financiar au determinat Comisia să reexamineze oportunitatea participării sale la fundație. Trebuie subliniat faptul că aceste considerații au avut loc într-un context mai larg, care a condus la o decizie a Comisiei (1) privind participarea sa, în general, la organisme de drept privat.

După consultarea serviciilor sale competente, Comisia a decis să nu mai pună anumiți membri ai personalului său la dispoziția fundației și să revizuiască alocarea unei linii bugetare fundației.

În plus, Comisia a afirmat că lipsa unui temei juridic pentru sprijinirea fundației, care a rezultat din expirarea Tratatului CECO în iulie 2002, a determinat serviciile sale să concluzioneze că, la întocmirea bugetului 2004, nu este necesar să se aibă în vedere reînnoirea liniei bugetare menționate mai sus. Aceste decizii au fost comunicate fundației în timp util în contextul reuniunilor statutare. În special, aceste decizii se datorau, pe de o parte, scăderii cantității ajutorului acordat în fiecare an și, pe de altă parte, creșterii resurselor proprii ale fundației, care, în 2003, se ridicau la 972 668,15 euro. S-a calculat că aceste resurse ar permite acoperirea a șase ani de activitate fără a recurge la noi subvenții comunitare.

În ceea ce privește fondul afirmației și al cererii reclamantului

În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia Comisia a refuzat să dea curs cererii directorilor fundației de a convoca reuniunea statutară a Consiliului de administrație, Comisia a afirmat că regulamentul intern de procedură al Consiliului de administrație al fundației a stabilit că Consiliul de administrație „este convocat de președintele său sau, în cazul în care acesta nu este disponibil, de administratorul care trebuie să prezideze reuniunea în conformitate cu articolul 3 de mai jos”.

Cu toate acestea, articolul 1 din regulamentul intern de procedură (2) prevede, de asemenea, că Consiliul de administrație poate fi convocat și în cazul în care cel puțin șapte administratori formulează o cerere în acest sens.

Comisia a arătat că demisia a trei dintre membrii consiliului de administrație, toți funcționari în funcție în cadrul Comisiei în martie 2004, nu împiedica administratorii să convoace, din proprie inițiativă, o reuniune a consiliului de administrație.

În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia Comisia ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că fundația poate continua să funcționeze, Comisia a afirmat că, în conformitate cu statutul fundației, nu are nicio obligație în acest sens.

În ceea ce privește detașarea de personal, faptul că mai mulți membri ai personalului Comisiei au fost puși în trecut la dispoziția fundației, în vederea asigurării gestionării cotidiene („administrative courante”) a fundației, Comisia a subliniat că această practică a rezultat numai din bunăvoința acesteia.

În concluzie, Comisia a subliniat că este conștientă de faptul că statutul acestei fundații, care a rămas neschimbat din 1988, nu mai este adecvat. Comisia a informat deja fundația cu privire la intenția sa de a găsi o soluție finală și globală. Acest lucru nu a fost încă definit de către membrii încă în funcție ai Consiliului de administrație. În acest context, Comisia a inițiat măsurile necesare pentru a remedia această situație într-un mod satisfăcător pentru toate părțile implicate.

Observațiile reclamantului

În răspunsul său, reclamantul și-a menținut plângerea și a formulat, pe scurt, următoarele observații suplimentare:

Decizia Comisiei din 4 august 2004 nu a fost transmisă membrilor consiliului de administrație al fundației.

În ceea ce privește chestiunea temeiului juridic al participării Comisiei la gestionarea fundației, reclamantul a afirmat că decizia Comisiei din 4 august 2004 permitea Comisiei să pună capăt participării sale la fundație. Aceasta nu implica faptul că Comisia era obligată să facă acest lucru.

DECIZIA

1 Presupusul refuz al Comisiei de a da curs solicitării directorilor Fundației „Paul Finet” de a convoca reuniunea statutară a Consiliului său de administrație

1.1 Reclamantul este membru al Consiliului de administrație al fundației „Paul Finet”(denumită în continuare „fundația”). Scopul fundației este de a subvenționa învățământul superior pentru orfanii lucrătorilor societății Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului („CECO”) care au fost victime ale accidentelor industriale sau au decedat ca urmare a unei boli profesionale. În conformitate cu statutul fundației, comisarul pentru afaceri sociale este președintele fundației și trebuie să prezideze consiliul de administrație al acesteia. La 5 aprilie 2004, membrii Consiliului de administrație au fost informați cu privire la decizia Comisiei de a înceta detașarea unui secretar al fundației. În opinia reclamantului, acest lucru a împiedicat Fundația să funcționeze eficient. Reclamantul a solicitat Comisiei să ia măsurile necesare care să permită fundației să își continue activitatea, și anume să convoace reuniunea statutară a Consiliului său de administrație. În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a susținut că Comisia a refuzat să dea curs cererii directorilor fundației de a convoca reuniunea statutară a Consiliului său de administrație.

1.2 În avizul său, Comisia a arătat că nu era obligată să convoace o reuniune a Consiliului de administrație. În orice caz, nimic nu îi împiedică pe ceilalți membri ai Consiliului de administrație, cu condiția să îndeplinească cerințele pentru un cvorum necesar, să convoace o reuniune a Consiliului de administrație.

1.3 Ca observație preliminară, Ombudsmanul ar dori să sublinieze că statutul fundației, precum și regulamentul intern de procedură al Consiliului de administrație al fundației sunt mai degrabă dispoziții de drept privat decât dispoziții de drept public. Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că Comisia ar trebui totuși să acționeze în conformitate cu principiile bunei administrări în toate domeniile sale de activitate, inclusiv în ceea ce privește rolul său în cadrul fundației.

1.4 Ombudsmanul ia act de faptul că articolul 1 din regulamentul intern de procedură al Consiliului de administrație al fundației prevede următoarele:

„Consiliul de administrație este convocat de președintele său sau, în cazul în care acesta nu este disponibil, de administratorul care trebuie să prezideze reuniunea (…).

Acesta este, de asemenea, convocat la cererea a cel puțin șapte administratori.

Consiliul de administrație este convocat cel puțin o dată pe an (…)”(3)

1.5 Prin urmare, rezultă că, pentru a respecta regulamentul intern de procedură al consiliului de administrație al fundației, consiliul de administrație trebuie convocat cel puțin o dată pe an. Președintele Consiliului guvernatorilor, și anume comisarul pentru afaceri sociale, ar trebui să convoace reuniunea atunci când consideră necesar. Cu toate acestea, Ombudsmanul observă că nu există nicio obligație strictă ca președintele să convoace Consiliul de administrație la un moment precis, având în vedere că un anumit număr de alți membri ai Consiliului de administrație pot, de asemenea, să convoace reuniunea.

1.6 Ombudsmanul observă că, deși nu există nicio obligație strictă în regulamentul de procedură pentru Comisie de a convoca Consiliul de administrație la un moment dat, rămâne să se examineze dacă principiile bunei administrări ar fi impus Comisiei să își exercite prerogativa de a convoca Consiliul de administrație, astfel cum a solicitat reclamantul.

1.7 Ombudsmanul ia notă de faptul că, în avizul său, Comisia a reanalizat oportunitatea participării sale la Fundație în contextul mai larg al unei revizuiri a participării sale la organismele de drept privat. Ombudsmanul observă, de asemenea, că Comisia a observat că contribuția sa financiară la fundație nu mai este justificată având în vedere expirarea Tratatului CECO în iulie 2002, rolul diminuat al fundației și faptul că fundația dispune de resurse proprii semnificative. Având în vedere aceste evoluții, care par să pună sub semnul întrebării utilizarea continuă a resurselor publice pentru gestionarea și finanțarea fundației, s-ar părea că este în conformitate cu principiile bunei administrări ca Comisia să își utilizeze prerogativa de a convoca Consiliul de administrație pentru a se ocupa de viitorul fundației și, în special, de viitoarea participare a Comisiei la fundație.

1.8 Cu toate acestea, Ombudsmanul observă că Comisia a informat deja fundația cu privire la intenția sa de a găsi o soluție finală și globală. Acest lucru nu a fost încă definit de către membrii încă în funcție ai Consiliului de administrație. În acest context, Comisia a inițiat măsurile necesare pentru remedierea acestei situații. Ombudsmanul presupune că aceste măsuri vor implica în mod necesar convocarea Consiliului de administrație odată ce s-a decis soluția generală pentru participarea Comisiei.

1.9 Având în vedere această evoluție, Ombudsmanul concluzionează că nu sunt necesare anchete suplimentare în ceea ce privește afirmația reclamantului.

2 Revendicarea reclamantului

2.1 Reclamantul a susținut că Comisia ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că fundația poate continua să funcționeze.

2.2 În avizul său, Comisia a afirmat că nu are nicio obligație de a garanta buna funcționare a fundației.

2.3 Ombudsmanul observă că din articolul 4 din statutul fundației reiese că „administrația fundației este atribuită unui consiliu de administrație format din douăzeci și doi de membri, dintre care unsprezece trebuie să fie cel puțin funcționari sau foști funcționari ai Comisiei Europene. Președinția este alocată în mod automat membrului Comisiei însărcinat în mod special, în cadrul colegiului, cu afacerile sociale”(4).

Ombudsmanul observă, de asemenea, că articolul 5 din statutul menționat prevede că „Consiliul de administrație dispune de cele mai largi competențe pentru a gestiona activitățile fundației și pentru a îndeplini toate actele administrative referitoare la obiectul său de activitate”.

Ombudsmanul observă că din cele de mai sus reiese că, în mod evident, Comisia are un rol important de jucat în cadrul fundației, având în vedere că aceasta prezidează fundația și că jumătate dintre membrii Consiliului de administrație al fundației trebuie să fie funcționari sau foști funcționari ai Comisiei. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu a găsit nicio dispoziție în statutul fundației sau în regulamentul său intern de procedură care să oblige Comisia, în calitate de instituție, să se asigure că fundația continuă să funcționeze.

În special, Ombudsmanul observă că nicio dispoziție din statutul fundației sau din regulamentul intern de procedură nu a obligat Comisia să pună la dispoziția fundației un membru al personalului său, în speță un secretar.

2.4 Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul concluzionează că cererea reclamantului nu poate fi susținută.

3 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, nu sunt necesare anchete suplimentare în ceea ce privește afirmația reclamantului și faptul că afirmația reclamantului nu poate fi susținută. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Decizia C (2004) din 4 august 2004 a Comisiei Europene privind noile linii de conduită în ceea ce privește participarea sa la organismele de drept privat.

(2) În limba franceză, în textul original: „Règlement d’ordre intérieur du Conseil d’Administration de la Fondation Paul Finet arrêté par le Conseil d’Administration du 14 novembre 1966, modifié le 30 juin 1972, le 4 janvier 1975 et le 19 janvier 1989”.

(3) Traducere din versiunea originală franceză.

(4) Traducere din versiunea originală franceză.