Strasbourg, 13 martie 2006

Stimată doamnă K.,

La 11 noiembrie 2004, ați depus o plângere la Ombudsmanul European cu privire la ordinele de recuperare MII00261, MII01728 și MII01825 (pentru suma de 17 000 EUR), care au fost adresate atât societății Film après Film, cât și reclamantului.

La 20 decembrie 2004, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. Comisia și-a trimis avizul la 28 februarie 2005. V-am transmis-o împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 2 mai 2005.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Îmi cer scuze pentru perioada de timp necesară pentru a-mi finaliza solicitările.

Plângerea

Reclamantul este un regizor de film care depune o plângere în numele unei societăți private numite „Film après Film”. În 1996, Comisia a lansat o cerere de propuneri 6/96 în cadrul programului de dezvoltare MEDIA. Reclamantul a prezentat o propunere de proiect în numele societății Film après Film pentru un film documentar intitulat „Le nuage d'automne est fuyant plus fuyant encore” în cadrul cererii de propuneri menționate mai sus. Acest film documentar trebuia să surprindă povestea unei tinere actrițe chineze care a părăsit China pentru a deveni actriță la Paris, deoarece părinții ei, foști actori ai Operei din Beijing, au fost închiși timp de opt ani în timpul campaniei de reeducare a lui Mao.

Propunerea de proiect a reclamantului a fost acceptată. La 28 aprilie 1997, a semnat, în numele Film après Film, un contract cu Comisia în cadrul programului de dezvoltare MEDIA. În temeiul contractului nr. 9606DE10169FR, Comisia a acordat reclamantului un împrumut de 17 000 ECU (1). În conformitate cu clauza 2.1 litera (a) din condițiile generale ale contractului, reclamantul a fost obligat să ramburseze primele 25 % din împrumut timp de 12 luni de la data plății primei rate. La 2 iunie 1998, la cererea reclamantului, Comisia a prelungit termenul de rambursare a primului procent de 25 % din împrumutul MEDIA Development. La 18 august 1999, întrucât societatea nu a prevăzut un pachet de actualizare anuală, Comisia a informat reclamantul că își rezervă dreptul de a rezilia contractul de împrumut și de a lua măsurile necesare pentru recuperarea sumei de 16 900 EUR. În 2000, Comisia a trimis reclamantului trei ordine de recuperare (MII-00261 pentru 4 050 EUR, MII-01728 pentru 4 250 EUR și MII-01825 pentru 4 250 EUR). La 31 ianuarie 2004, nota de debit nr. 3240508573 în valoare de 16 800 EUR a fost trimisă reclamantului.

La 26 martie 2004, reclamanta a trimis o scrisoare către DG Buget a Comisiei, solicitând Comisiei să renunțe la datorie, deoarece societatea sa nu a fost în măsură să ramburseze această datorie din cauza situației sale financiare precare. Cererea ei nu a fost acceptată.

La 11 noiembrie 2004, reclamanta a depus o plângere la Ombudsman, susținând că Comisia a refuzat în mod eronat să renunțe la datoria anterioară a societății sale.

În plângerea sa, reclamanta a explicat că suma de 17 000 EUR obținută din programul MEDIA Development i-a permis să participe la un forum organizat la Amsterdam, să facă un pitching la Barcelona și să filmeze la Beijing pentru a obține dovada că părinții tinerei actrițe chineze ar accepta să dezvăluie povești din timpul petrecut în închisoare. În timpul vizitei sale la Beijing, ea a obținut 22 de casete de 40' și un film extras de 5'. În plus, aceasta a trimis mai multe dosare canalelor de televiziune franceze și a solicitat sprijin financiar din partea CNC (Centre national de la cinématographie). Cu toate acestea, ea nu a reușit să găsească un distribuitor sau un coproducător. Potrivit reclamantei, aceasta a făcut tot ce a putut cu împrumutul din programul MEDIA Development.

Reclamantul a susținut că nu are alte mijloace de a onora datoria societății sale decât să furnizeze Comisiei casetele și filmul extras.

INQUIRY

Avizul Comisiei

În avizul său, Comisia a formulat, pe scurt, următoarele observații:

În cadrul instituirii programului MEDIA Development, a fost acordat un împrumut în valoare de 17 000 ECU societății Film après Film, reprezentată de reclamant, pentru dezvoltarea unui proiect audiovizual intitulat „Le nuage d'automne est fuyant plus fuyant encore”. În temeiul contractului nr. 9606DE10169FR semnat la 28 aprilie 1997, reclamantul a primit 8 500 ECU la 21 mai 1997, la semnarea acordului, și încă 8 500 ECU la 20 august 1997, la aprobarea raportului intermediar.

În conformitate cu contractul și anexele la acesta, Comisia a acordat Film après Film un împrumut fără dobândă de până la maximum 17 000 ECU sau 50 % din cheltuielile efective pentru dezvoltarea proiectului. Împrumutul urma să fie utilizat de Film après Film exclusiv, exclusiv și direct pentru a plăti costurile corespunzătoare de dezvoltare a proiectului ca operă audiovizuală, în conformitate cu contractul și pe baza bugetului de dezvoltare anexat.

În conformitate cu clauza 2.2 din anexa I la acordul menționat anterior, rambursarea împrumutului către Comisie ar fi trebuit efectuată după cum urmează:

25 % (4 250 ECU) 12 luni de la data primei tranșe (21 mai 1998);

25 % (4 250 ECU) 24 de luni de la data primei tranșe (21 mai 1999);

și sumele restante în termen de cel mult trei luni de la prima zi de fotografiere principală a operei audiovizuale.

După primirea primei somații de rambursare a sumei de 4 050 EUR (MII00261), reclamantul a solicitat amânarea rambursării primei plăți care a fost acceptată de Comisie. Ca urmare a acestei decizii, prima plată ar fi trebuit să fie rambursată cel târziu la 21 noiembrie 1998. Cu toate acestea, reclamantul a efectuat numai două rambursări parțiale în valoare de 100 EUR fiecare la 20 ianuarie 1999 și la 22 octombrie 1999.

La 25 aprilie 2000, Comisia a trimis reclamantului o a doua ordonanță de rambursare în valoare de 4 250 EUR (MII01728) și a reamintit reclamantului că o sumă de 4 050 EUR din prima plată a rămas neplătită. Comisia a subliniat reclamantului că toate sumele rămase ar trebui plătite înainte de 28 aprilie 2000.

Întrucât nu au fost efectuate rambursări suplimentare, Comisia a informat reclamantul, la 23 iunie 2000, că a decis să pună capăt acordului și să solicite, în temeiul clauzei 2.3 i din condițiile generale, rambursarea imediată a sumei rămase în întregime. Reclamantul ar fi trebuit să plătească 16 800 EUR corespunzând sumei împrumutate de Comisie minus 200 EUR deja plătite de reclamant. Reclamantului i-a fost adresată o a treia somație de rambursare (MII01825) pentru suma de 8 500 EUR.

Întreaga sumă care trebuie recuperată, și anume 16 800 EUR, a fost înregistrată în sistemul contabil al Comisiei cu numărul SI2.293537 (nota de debit nr. 3240508573) cu scadența la 15 februarie 2004, dată după care dobânda aferentă tarifului REFI al Băncii Centrale Europene + 1,5 % pe an a putut fi recuperată de la reclamant.

Reclamantul nu a efectuat nicio rambursare a sumei de 16 800 EUR.

DG Buget a trimis o scrisoare de atenționare la 8 aprilie 2004 și o punere în întârziere la 4 iunie 2004. Reclamantul a reacționat printr-o scrisoare nedatată la care s-a referit într-un e-mail din 27 aprilie 2004 în care a descris situația sa financiară dificilă și a solicitat renunțarea la datorie. La 27 aprilie 2004, Serviciul de contabilitate (DG Buget) a răspuns prin e-mail explicând că nu are competența de a renunța la o datorie, întrucât, în cazul de față, această competență revine exclusiv ordonatorilor de credite ai DG Educație și Cultură și DG Societatea Informațională începând cu 1 ianuarie 2005. La 4 iunie 2004, serviciile de contabilitate au trimis reclamantei o scrisoare de punere în întârziere cu privire la datoria sa de 16 800 EUR.

Reclamantul a indicat din nou, printr-o scrisoare din 15 iunie 2004, că nu are posibilitatea de a rambursa datoria și a informat Comisia cu privire la plângerea sa adresată Ombudsmanului European.

Renunțarea la o recuperare este o prerogativă a ordonatorului de credite competent și este posibilă numai în situațiile excepționale enumerate la articolul 73 din Regulamentul financiar și la articolul 87 din dispozițiile de punere în aplicare a acestuia. Aceste dispoziții prevăd trei situații limitate și exhaustive în care ar putea fi avută în vedere renunțarea la o recuperare:

• costul estimat al recuperării ar depăși valoarea datoriei care trebuie recuperată, iar renunțarea nu ar dăuna imaginii Comunităților;
• creanța nu poate fi recuperată din cauza vârstei sale sau a insolvenței debitorului (care necesită o lichidare dovedită prin scrisoare de lichidator sau faliment și/sau radierea din registrul comerțului; falimentul debitorului cu confirmarea administratorului judiciar (în limba franceză: curateur d'absence d'actifs);
• recuperarea este în detrimentul principiului proporționalității.

Aceste dispoziții nu creează un drept de renunțare, ci, dimpotrivă, limitează posibilitățile de renunțare la circumstanțe care nu sunt prezente în cazul de față.

De fapt, societatea în cauză este încă înregistrată ca societate privată și nu se află nici în lichidare, nici în faliment (2). Comisia a subliniat că, potrivit reclamantului, societatea și-a încetat activitatea la 20 martie 2003. Cu toate acestea, Comisia a susținut că, potrivit unei scrisori trimise de reclamantă la 11 noiembrie 2004, aceasta căuta în continuare un canal de televiziune și un producător. Comisia a susținut că reclamanta a invocat în mai multe rânduri dificultățile sale financiare fără a furniza vreodată vreo dovadă a insolvenței sau fără a solicita o repartizare a datoriei.

Comisia a susținut că reclamantul nu se încadrează în una dintre categoriile menționate mai sus și, prin urmare, nu este posibil ca Comisia să renunțe la datorie.

În conformitate cu articolul 85 din dispozițiile de punere în aplicare a Regulamentului financiar, Comisia poate acorda un termen suplimentar de plată numai la cererea scrisă a debitorului, cu indicarea motivelor și cu condiția ca debitorul să se angajeze să plătească dobândă și să depună o garanție financiară care să acopere datoria restantă atât în ceea ce privește suma principală, cât și dobânda.

Reclamantul nu a formulat o astfel de cerere de eșalonare, ci s-a limitat să afirme imposibilitatea rambursării.

Comisia a subliniat că reclamanta a primit un răspuns la scrisoarea sa din 26 martie 2004 prin e-mail și prin poșta obișnuită la 27 aprilie 2004. Ordonatorul de credite a confirmat datoria, iar serviciile de contabilitate i-au trimis o scrisoare de punere în întârziere la 4 iunie 2004.

Comisia a considerat că a acționat în conformitate cu principiile bunei administrări și a solicitat Ombudsmanului să respingă plângerea.

Observațiile reclamantului

Reclamantul și-a menținut plângerea și a formulat, pe scurt, următoarele observații. Potrivit reclamantului, Film après Film resurse financiare, niciun birou, nicio mașină, niciun calculator, niciun angajat sau proiect. În plus, reclamanta a susținut că nici măcar nu dispune de suficiente resurse financiare necesare pentru a-și radia societatea din registrul comerțului.

În ceea ce privește încercările reclamantei de a obține un alt producător pentru proiectul său și de a face ca Film après Film să funcționeze din nou, ea afirmă că aceste încercări nu au avut succes.

Reclamantul a explicat că are încredere că programul MEDIA Development îi va oferi sprijinul necesar pentru a produce filme. Potrivit acesteia, ea a încercat să ramburseze o parte din sumă în timp ce acest lucru era încă posibil. Totuși, acest lucru nu mai este posibil. Reclamantul a sugerat că ar putea lucra fără plată pentru programul MEDIA Development.

DECIZIA

1 Comisia a refuzat în mod eronat să renunțe la datoria reclamantului

1.1 Reclamantul a susținut că Comisia a refuzat în mod eronat să renunțe la datoria sa. În 2000, Comisia a trimis reclamantului trei ordine de recuperare: MII-00261 pentru 4 050 EUR, MII-01728 pentru 4 250 EUR și MII-01825 pentru 8 500 EUR. La 31 ianuarie 2004, nota de debit nr. 3240508573 în valoare de 16 800 EUR a fost trimisă reclamantului. La 26 martie 2004, reclamanta a trimis o scrisoare către DG Buget a Comisiei, solicitând Comisiei să renunțe la datorie, deoarece societatea sa nu a fost în măsură să își ramburseze datoria din cauza situației sale financiare precare. Cererea a fost respinsă.

1.2 În avizul său, Comisia a susținut că renunțarea la recuperare este o prerogativă a ordonatorului de credite competent și nu este posibilă decât în situațiile excepționale enumerate la articolul 73 din Regulamentul financiar și la articolul 87 din normele sale de aplicare. Aceste dispoziții prevăd trei circumstanțe limitate și exhaustive în care ar putea fi avută în vedere renunțarea la o recuperare:

• costul estimat al recuperării ar depăși valoarea datoriei care trebuie recuperată, iar renunțarea nu ar dăuna imaginii Comunităților;
• creanța nu poate fi recuperată din cauza vârstei sale sau a insolvenței debitorului (care necesită o lichidare dovedită prin scrisoare de lichidator sau faliment și/sau radierea din registrul comerțului; falimentul debitorului cu confirmarea administratorului judiciar (în limba franceză: curateur d'absence d'actifs);
• recuperarea este în detrimentul principiului proporționalității.

Aceste dispoziții nu creează un drept de renunțare, ci, dimpotrivă, limitează posibilitățile de renunțare la circumstanțe care nu sunt prezente în cazul de față.

1.3 Comisia a susținut că societatea în cauză este, de fapt, încă înregistrată ca societate privată și nu se află nici în lichidare, nici în faliment (3). Comisia a subliniat că, potrivit reclamantului, societatea și-a încetat activitatea la 20 martie 2003. Cu toate acestea, potrivit unei scrisori trimise de reclamantă la 11 noiembrie 2004, aceasta căuta în continuare un post de televiziune și un producător. Comisia a susținut că reclamanta a invocat în mai multe rânduri dificultățile sale financiare fără a furniza vreodată vreo dovadă a insolvenței sau fără a solicita o repartizare a datoriei. Comisia a susținut că reclamantul nu se încadrează în niciuna dintre cele trei categorii menționate mai sus și, prin urmare, nu este posibil ca Comisia să renunțe la datorie.

1.4 Ombudsmanul reamintește că articolul 73 din Regulamentul financiar (4) prevede că:

„În cazul în care ordonatorul de credite delegat competent intenționează să renunțe la recuperarea unei creanțe constatate, acesta se asigură că renunțarea este corectă și respectă principiul bunei gestiuni financiare și al proporționalității, în conformitate cu procedurile și criteriile prevăzute în normele de aplicare. Decizia de renunțare trebuie să fie motivată.”

În plus, articolul 87 din Normele de aplicare a regulamentelor financiare(5), care se întemeiază pe articolul 73 din regulamentul financiar, prevede că:

„Ordonatorul de credite competent poate renunța la recuperarea totală sau parțială a unei creanțe constatate numai în următoarele cazuri:

(a) în cazul în care costul previzibil al recuperării ar depăși suma care trebuie recuperată, iar renunțarea nu ar dăuna imaginii Comunității;

(b) în cazul în care creanța nu poate fi recuperată din cauza vechimii sale sau a insolvenței debitorului;

(c) în cazul în care recuperarea este incompatibilă cu principiul proporționalității.”

1.5 Ombudsmanul observă că, în conformitate cu articolul 87 din Normele de aplicare a Regulamentului financiar, Comisia poate renunța la recuperarea unei creanțe numai în cazurile prevăzute la articolul respectiv. În cazul de față, reclamanta a solicitat Comisiei să renunțe la datoria societății sale, în esență pe baza dispoziției menționate mai sus referitoare la „insolvența debitorului”. Comisia a respins cererea, în principal deoarece societatea reclamantului nu era nici în lichidare, nici în faliment și reclamantul nu a oferit nicio dovadă a insolvenței debitorului. În această privință, Ombudsmanul observă că reclamantul nu a pus sub semnul întrebării exactitatea acestor fapte pe care Comisia și-a întemeiat decizia atacată.

1.6 Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul consideră că Comisia a furnizat motive adecvate și rezonabile pentru decizia sa de a respinge cererea reclamantului de renunțare la recuperarea datoriei societății sale . Prin urmare, Ombudsmanul nu acceptă afirmația reclamantului potrivit căreia Comisia a refuzat în mod eronat să renunțe la datoria sa.

1.7 Prin urmare, Ombudsmanul nu constată nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei în această privință.

2 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) ECU = EUR. Comisia se referă la EUR în corespondența sa adresată reclamantului începând cu 18 august 1999.

(2) Comisia a anexat la avizul său o copie a ordinului de recuperare MII-00261, împreună cu o copie a unei fișe informative din 10 ianuarie 2005 care conținea detalii privind existența unei societăți private numite Film après Film la grefierul Tribunalului Comercial Francez din Paris.

(3) Comisia a anexat la avizul său o copie a ordinului de recuperare MII-00261, împreună cu o copie a unei fișe informative din 10 ianuarie 2005 care conținea detalii privind existența unei societăți private numite Film après Film la grefierul Tribunalului Comercial Francez din Paris.

(4) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 197).

(5) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 197).